– Cineva întreabă dacă poţi fi un duhovnic bun fără o vastă cultură.
– Credeţi că părintele Selafiil ştia cine-i Rainer Măria Rilke sau a ascultat vreodată Mozart? Nici măcar nu cred că ştia cîte capitole are Evanghelia de la Matei, aşa cum ştiu seminariştii. Sfîntul Simeon Noul Teolog era luat în rîs de către contemporanii săi pentru că nu făcuse şcoală, că nu este un filosof, că este un neînvăţat. Un oarecare mitropolit, Ştefan, rîdea de el. Şi mai ştim că acest nume, „Noul Teolog”, de fapt, a fost o poreclă pe care i-au scornit-o contemporanii săi, rîzînd de el. Şi aşa i-a rămas numele în Biserică: „Noul Teolog”.
Aşa că este bine să avem o cultură vastă – în cazul în care o avem -, cum au avut-o Sfîntul Vasile cel Mare, Sfîntul Ioan Gură de Aur, Sfîntul Grigorie al Nyssei. Dar ei au avut-o pentru că aşa au fost mediul din care proveneau şi societatea în care au trăit. Adunarea în care Dumnezeu i-a aşezat şi pe care au trebuit ei să o păstorească era de aşa natură, încât toate acestea le-au folosit. Dar ei nu şi-au agonisit această cultură cu scopul de a fi nişte buni păstori, ci, pur şi simplu, din setea lor de cunoaştere. Însă, dacă nu o ai, nu este neapărat acum, ca preot, ca duhovnic, să începi să o cauţi, să începi să citeşti poezii şi alte lucruri pentru a impresiona.
Continuă să citești →