Arhive lunare: august 2017

A APĂRUT VOLUMUL 22 DIN SERIA „NE VORBEȘTE PĂRINTELE AUGUSTIN, MITROPOLITUL DE 104 ANI”

A APĂRUT VOLUMUL XXII

DIN SERIA „NE VORBEȘTE PĂRINTELE AUGUSTIN, MITROPOLITUL DE 104 ANI”

model-22

Traducere din limba greacă şi tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Augustin, cartea cuprinde 30 de predici inedite ale marelui ierarh, anume 17  predici la duminici si 13 predici la diferite sărbători şi sfinţi.

Cartea, apărută la Editura Metamorfosi, numără 208 pagini, preţul este de 12 leiiar comenzile se pot face la adresa de mail orthoierapostolos@yahoo.com  sau la numerele de telefon 0722. 543. 098 (d-na Mariana) și 0727.713.470 (d-na Iuliana).    

  (Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”)

Mărturii despre viața petrecută cu starețul Iosif Isihastul

Mărturii despre viața petrecută cu starețul Iosif Isihastul,

Imagini pentru iosif isihastul

La Sfânta Ana Mică trăiam ca în viaţa de obşte şi mâncam împreună. Masa noastră era făcută din două scânduri şi un carton deasupra. Şi fiindcă nu-l spălam niciodată, ci numai îl ştergeam de farâmituri, era plin de muşte. Niciodată Stareţul nu ne îngăduia să-l spălăm. „Nu, să nu-l atingeţi deloc!“, spunea el.

Mâncam de două ori pe zi, în afară de luni, miercuri şi vineri. Dar ostenelile erau atât de mari, încât nu se prindea nimic de noi. Atât de mare era osteneala din timpul zilei şi al nopţii – căratul greutăţilor, metaniile, privegherile -, încât, atunci când se lumina de ziuă aveam o foame…! Cu toate acestea dimineaţa mâncam doar câteva măsline, usturoi şi puţin posmag. Doar după-amiază aveam masă obişnuită. Însă atunci când era Duminică sau vreo sărbătoare aveam de două ori masă. Stareţul împărţea mâncarea după nevoia fiecăruia. Cu adevărat, era o făclie de discernământ.

Continuă să citești

Complexati și în viața de dincolo?

Complexati și în viața de dincolo?

Fiindcă ce este iadul? Trăirile foarte dureroase, foarte amare sunt un fel de iad, sunt o pregustare a iadului.

Complexati si in viata de dincolo?

Recrearea noastră

Dacă vom muri complexaţi, vom rămâne pentru totdeauna aşa?

Este foarte interesantă această întrebare! Dar numai Dumnezeu ştie aceasta. În niciun caz, dacă Dumnezeu ne va mântui, nu ne va lăsa complexaţi. În niciun caz! Ce fel de mântuire ar fi aceasta, să fii complexat şi în viaţa de dincolo? Trebuie să spunem că moartea, pe de-o parte, este şi un fel de recreare. Desigur, doar Dumnezeu ştie; noi nu ştim. Ceea ce ştim este că la botez are loc o recreare. Un adult de 20-30 de ani, oricâte păcate a făcut, chiar cele mai rele, dacă este nebotezat şi se botează, devine un om nou moral, duhovniceşte, nu trupeşte. Prin moarte este posibil să aibă loc un fel de recreare a noastră. Doar Dumnezeu ştie!

Continuă să citești

Curățirea de gânduri

Curățirea de gânduri

Curatirea de ganduri

La început, curăţirea are o orientare morală.

„Curăţirea, în esenţă, este nevoinţa pe care o face omul când se fereşte să facă lucruri rele şi face lucruri bune. Adică începe cu o morală; are o orientare morală la început. Omul învaţă sa postească şi tot ce mai e nevoie pentru a înainta în stadiile de început.”

Pentru că orice păcat şi patimă este un rezultat al conlucrării dintre energia demonică şi propria noastră voinţă, de aceea şi curăţirea se dobândeşte odată cu alungarea din suflet a energiilor diavolului.

În Evanghelii vedem că Hristos alunga demonii ca să-i elibereze pe oamenii stăpâniţi de diavol. În această perspectivă ermineutică [a curăţirii] trebuie să vedem tămăduirile demonizaţilor.

Continuă să citești

7 ANI DE LA TRECEREA LA DOMNUL A VREDNICULUI DE POMENIRE PĂRINTE AUGUSTIN, MITROPOLITUL FLORINEI

CitateMA3.2

Legături:

 

PR. CONSTANTIN STURZU: Propovăduirea Evangheliei în patru timpi

Propovăduirea Evangheliei în patru timpi

AUTOR: PR. CONSTANTIN STURZU
 tanarul-bogat-e1409842629530

Cu alte cuvinte, daca vrem sa ne ostenim cu folos in ogorul Domnului, sa o facem cu mult discernamant, caci, asa cum se spune intr-un comentariu patristic, „binele nu-i bine daca nu-i bine facut”.

 

Pentru propovaduirea Evangheliei, adica pentru a grai despre „Vestea cea Buna” a mantuirii in Iisus Hristos, avem un dumnezeiesc model in textul ce se va rosti maine in biserici si care relateaza despre intalnirea Domnului cu „tanarul cel bogat” (v. Matei 19, 16-26). Putem identifica, in modelul cristic de lucrare cu sufletul omului, patru momente distincte. Mai intai, vom constata ca Mantuitorul este…neimpresionabil in dialogul cu tanarul bogat. La intrebarea „Bunule invatator, ce bine sa fac ca sa am viata vesnica?” (v. 16), Iisus ii da mai intai o replica descumpanitoare: „De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu” (v. 17). Cu alte cuvinte, Hristos refuza linguseala, refuza orice forma de captatio benevolentiae venita din partea acelui tanar (care mai era si dregator, adica avea o functie importanta). Chiar daca epitetul „Bunule” era cum nu se poate mai potrivit, fiind intrutotul adevarat, totusi Domnul ii arata ca doar Dumnezeu este bun si ca, daca i se adreseaza asa, atunci sa o faca avand constiinta ca se afla inaintea lui Dumnezeu Insusi. Dar nu este singura explicatie a acestui mod de a reactiona al Domnului. El voieste sa ne invete si pe noi, crestinii de azi (pastori sau simpli credinciosi), cum sa reactionam cand oamenii ne gratuleaza cu astfel de epitete. Adica sa punem toate lucrurile bune din viata noastra pe seama lui Dumnezeu, aratand ca El este singura sursa a binelui pe care l-am dobandit sau l-am savarsit. Dar cati dintre noi ar rezista, cu adevarat, la o astfel de abordare? Cati dintre cei care slujesc lui Dumnezeu, fiind abordati de un mai-mare al zilei (sau de un om oarecare), cu unele cuvinte de apreciere, chiar reale fiind, ar avea curajul sa replice: „De ce-mi atribuiti mie acestea? Toate cele bune de la Dumnezeu ne vin!” Daca ni se „inmoaie genunchii” intr-o astfel de situatie, atunci sa stim ca deja iesim din lucrarea evanghelica si ne plasam intr-o relatie pur umana, excluzand pe Dumnezeu din dialogul nostru cu celalalt. Continuă să citești

Banii nu pot cumpara totul

Banii nu pot cumpara totul

Banii nu pot cumpara totul

Ca multi altii, oamenii religiosi, care au contact cu viata sacramentala a Bisericii, doresc imbunatatiri continue in vietile lor. Asa ca se dedica ameliorarii standardelor de viata si dobandirii de bunuri materiale pentru ei insisi si pentru cei apropiati si dragi lor. Multi dintre ei, cred, nu vor sa-L uite pe Dumnezeu, si continua sa respecte poruncile Evangheliei.

Insa un pericol se intrevede aici: oamenii pot incepe a crede ca bogatia pe care au acumulat-o este un semn al favorului facut lor de Dumnezeu. In acest fel credeau oamenii si in timpul Vechiului Testament si chiar si in prezent, conceptii precum acestea sunt impartasite de numerosi crestini, precum confesiunile protestante care interpreteaza Vechiul Testament dupa litera (literal). Exista chiar si oameni care gandesc ca, doar pentru ca bogatia le poate permite o multime de bunuri materiale, ei isi pot asigura mantuirea sufletelor prin puterea financiara. 

PR.DR. DORIN OCTAVIAN PICIORUŞ: Predică la Sfântul Mare Mucenic Fanurie [27 august 2012]

Predică la Sfântul Mare Mucenic Fanurie

[27 august 2012]

Un tânăr, iubiții mei!

Unul ca cei de care avem mare nevoie ca să dăm mărturie despre viața și sfințenia Bisericii.

Pentru că de la tinerețe trebuie să arătăm măreția credinței în noi înșine…și nu, aduși de spate, la bătrânețe…să căutăm să învățăm bucuria Bisericii.

Da, fără doar și poate, e bine să Îl găsim pe Dumnezeu și la bătrânețe…și pe patul de boală…și înainte cu puțin de clipa morții.

Oricând e bine să punem început bun…de mântuire…vieții noastre.

Însă nimic nu se compară cu viața trăită în har, în credință, în bucurie dumnezeiască…începând din copilărie și adolescență.

Pentru că atunci când înflorește bărbatul sau femeia în tine…tu trebuie să arăți minunile lui Dumnezeu în mijlocul Bisericii și în mijlocul lumii…

Sfântul Fanurie e grec de neam. Din insula Rodos. Continuă să citești

Bucuria launtrică este semn că faci ceea ce trebuie – IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

Bucuria launtrică este semn că faci ceea ce trebuie

”Și nu uitaţi: bucuria voastră trebuie să bucure şi pe alţii, altfel ea nu este una autentică!”

Am spus că oamenii aspiră în chip firesc spre alţi oameni mai buni ca ei şi însetează să înveţe de la aceia să fie asemenea. Omul care vrea să înveţe se cheamă ucenic, iar cel ce învaţă, dascăl sau învăţător. Vorbind despre raportul dintre ucenic şi învăţător, Hristos a zis: „Ajunge ucenicului să fie ca dascălul său!” Învăţătura transmisă personal printr-o relaţie învăţător-ucenic este forma ideală de învăţare, deoarece imită relaţia naturală tată-fiu, relaţie care presupune în mod obligatoriu şi absolut dragostea.

Am spus, de asemenea, că atunci cînd învăţătorul lipseşte, el poate fi înlocuit de carte. Cu toţii vom fi de acord că înălţimea cărţilor scrise de marii maeştri, fie că vorbim de arte sau de lucrurile spirituale, poate întrece măsura unui învăţător la care avem acces.

Continuă să citești

Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte – Georges Barbarin

Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte

Mândria este un microb periculos şi extrem de contagios. Pentru a scăpa de el este nevoie de o practică şi o perseverenţă îndelungată. A pune frână în fiecare zi oricărei nerăbdări, enervări, nelinişti, a substitui amorul spiritual amorului propriu, aceasta este metoda sigură de vindecare şi distrugere a acestui microb. Aşteptarea, răbdarea, Reprezintă piatra de încercare a sufletelor mari, în lupta lor cu mândria.

În loc de a reprezenta un motiv de enervare, aşteptarea să devină o gimnastică spirituală. O aşteptare febrilă este destructivă, în timp ce una caldă şi încrezătoare este constructivă. A aştepta este egal cu a spera, deci o aşteptare este un act de credinţă. Nu există moment mai indicat şi mai prielnic de a face loc în inima şi mintea noastră lui Dumnezeu decât clipele în care suntem nevoiţi să aşteptăm. În timpul preocupărilor noastre nu ne putem concentra asupra lui Dumnezeu. Când aşteptăm însă, nici un alt raţionament nu ne împacă cu aşteptarea noastră, numai Dumnezeu singur ne linişteşte.

Continuă să citești

Bucuria de a te simți înțeles – Părintele Savatie Baștovoi

Bucuria de a te simți înțeles

Nimeni nu ştie ce este în sufletul omului, decât numai omul însuşi şi Dumnezeu. Sufletele noastre se întâlnesc în gînduri şi în emoţii şi de multe ori tresaltă simţind că s-au unit. Când sufletele se întîlnesc unul cu altul, ele se cunosc şi se înţeleg. În Duhul Sfânt sufletele sfinţilor se unesc şi se recunosc şi aceasta este adevărata bucurie.

Nimeni nu se bucură, decât regăsindu-se în altcineva. Numai în Duhul Sfânt oamenii se pot cunoaşte unul pe altul şi pot trăi bucuria deplinei regăsiri, pentru că în afară de această întîlnire totul este nedeplin şi schimbător.

Pe pământ noi ne cunoaştem în parte şi asta din cauză că sufletele noastre sunt împărţite din pricina multelor dorinţe. Oamenii au obiceiul să se identifice cu propriile dorinţe şi din această cauză se îndepărtează de ei înşişi. Atunci când doi oameni cu dorinţe comune se întâlnesc, ei se bucură şi se împrietenesc. Văzând în celălalt doar propriile dorinţe, ei ajung să creadă că se cunosc unul pe altul şi că se înţeleg.

Continuă să citești

Nu se întâmplă nimic dacă nu ne smerim – ARHIM. SIMEON KRAIOPOULOS

Nu se întâmplă nimic dacă nu ne smerim

Dacă omul nu se smereşte, drumul nu se deschide. Dar cum se va smeri, dacă nu-şi cunoaşte sinele, dacă nu se apleacă, cu luminarea şi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu sinceritate, să-şi vadă şinele faţă către faţă şi să conştientizeze situaţia lui? Dacă nu se apleacă să-şi vadă sinele, cum îl va cunoaşte? Şi, dacă nu-l cunoaşte, cum se va smeri? Smerenia nu este doar un gând sau o simplă dispoziţie.

Nu se intampla nimic daca nu ne smerim

Apostolul Pavel a trebuit să îndure ghimpele din trup ca să se poată smeri, cum însuşi mărturiseşte. Este apostolul cel ales, apostolul lui Hristos, care îl roagă pe Hristos de trei ori să-l vindece şi Domnul îl vindecă. Şi îi zice: de ajuns îţi este harul meu. Îţi ajunge harul pe care ţi-l dau. Nu este nevoie să fii complet sănătos. Şi Apostolul însuşi zice: „Ca să nu mă trufesc” am acest ghimpe! Iar Domnul însuşi, -din răspunsul pe care îl dă, arată tocmai acest lucru: că, pentru ca să fie smerit acest mare apostol, trebuia să se simtă neputincios, bolnav -în sensul de slăbit. Câteodată este nevoie să fii bolnav trupeşte ca să ai sentimentul slăbiciunii tale ca fire şi să te poţi smeri.

Deci dacă Apostolul a avut nevoie de aceasta, atunci de ce are nevoie omul? De aceea, ar putea cineva să înceapă să se roage, însă nu se întâmplă nimic dacă nu se smereşte. Dar cum se va smeri dacă nu duce o luptă, dacă nu-şi cunoaşte sinele? Va veni şi un ajutor de la Dumnezeu, dar este în pericol nu numai să nu ajungă în acel punct pe care îl urmăreşte, acela al renaşterii sufletului său, în care să vină Harul lui Dumnezeu, în punctul în care simte că îl mântuieşte Domnul, ci şi în pericolul de a se rătăci, de a cădea, dacă nu-şi cunoaşte şinele, dacă nu are sentimentul sinelui său, dacă nu este smerit.

Continuă să citești

Poți fi un duhovnic bun fără o vastă cultură? – IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI

Poți fi un duhovnic bun fără o vastă cultură?

Poti fi un duhovnic bun fara o vasta cultura?

– Cineva întreabă dacă poţi fi un duhovnic bun fără o vastă cultură.

– Credeţi că părintele Selafiil ştia cine-i Rainer Măria Rilke sau a ascultat vreodată Mozart? Nici măcar nu cred că ştia cîte capitole are Evanghelia de la Matei, aşa cum ştiu seminariştii. Sfîntul Simeon Noul Teolog era luat în rîs de către contemporanii săi pentru că nu făcuse şcoală, că nu este un filosof, că este un neînvăţat. Un oarecare mitropolit, Ştefan, rîdea de el. Şi mai ştim că acest nume, „Noul Teolog”, de fapt, a fost o poreclă pe care i-au scornit-o contemporanii săi, rîzînd de el. Şi aşa i-a rămas numele în Biserică: „Noul Teolog”.

Aşa că este bine să avem o cultură vastă – în cazul în care o avem -, cum au avut-o Sfîntul Vasile cel Mare, Sfîntul Ioan Gură de Aur, Sfîntul Grigorie al Nyssei. Dar ei au avut-o pentru că aşa au fost mediul din care proveneau şi societatea în care au trăit. Adunarea în care Dumnezeu i-a aşezat şi pe care au trebuit ei să o păstorească era de aşa natură, încât toate acestea le-au folosit. Dar ei nu şi-au agonisit această cultură cu scopul de a fi nişte buni păstori, ci, pur şi simplu, din setea lor de cunoaştere. Însă, dacă nu o ai, nu este neapărat acum, ca preot, ca duhovnic, să începi să o cauţi, să începi să citeşti poezii şi alte lucruri pentru a impresiona.

Continuă să citești

L-am închis pe Hristos în formalisme – batic, fuste lungi, sapte acatiste pe zi

L-am închis pe Hristos în formalisme – batic, fuste lungi, sapte acatiste pe zi

L-am inchis pe Hristos in formalisme - batic, fuste lungi, sapte acatiste pe zi

Cum ne vindecăm de închipuiri? L-am închis pe Hristos în formalisme – batic, fuste lungi, şapte acatiste pe zi -, dar tinerii-şi au vârsta şi trăirile lor. Cum îi face Biserica să înţeleagă că au suflet pe care trebuie să şi-l vindece? Un tineret sănătos sufleteşte înseamnă un neam sănătos.

De acord! Ce pot să zic, decât că sunt de acord?! Numai grijă mare la asta cu fustele! Astăzi am auzit o pildă foarte faină, dintr-o catedrală nu de la noi, ci din altă ţară. Pe bune, din altă ţară! A încercat să intre o domnişoară în biserică şi îşi pusese un voal la partea aceasta de picioare. Şi zice custodele: E prea scurt! Trage aia de fustă. Nu, e încă prea scurt! Mai trage un pic. Nu! E încă tot prea scurt. Şi zice domnişoara: Părinte, iertaţi-mă, dacă mai trag mult în jos, se vede în sus! Trebuie să-i învăţăm pe copii că n-au de tras de haine, ci trebuie să-şi scoată din dulap hainele de care au nevoie. Clar! Nu trebuie să veniţi la biserică în reverende, ca noi. Asta ar mai lipsi! Să-i vedem pe toţi tinerii din parohie în reverendă şi cu papion! Da? Deci nu la modul acesta. Dar vreau să vă spun că tinerii trebuie învăţaţi să se îmbrace după evenimente.

Continuă să citești

Sfaturile stareței Rahila – Arhimandrit Serghei Lebedev

Sfaturile stareței Rahila

A jungând la feluritele îndrumări şi poveţe pe care maica Rahila le dădea întotdeauna celor ce veneau la dânsa, trebuie să arătăm mai întâi de toate că învăţăturile sale erau presărate în tot ce spunea.

Nu purta întotdeauna o convorbire duhovnicească cu fiecare dintre oaspeţii săi; cel mai adesea îşi strecura învăţăturile în povestirile pe care le ascultau toţi. Ea însăşi, prin întreaga-i purtare, era o predică vie atât de puternică şi ziditoare, încât nu avea nevoie să fie întărită prin cuvânt. Iar învăţăturile maicii Rahila erau toate cât se poate de simple şi limpezi şi se sprijineau pe o mulţime de fapte, pilde şi asemănări. Aşa cum cititorul a putut vedea până acum, povestindu-şi viaţa maica Rahila făcea întotdeauna încheieri pline de învăţăminte.

În dragostea pe care o revărsa asupra tuturor, scumpa noastră stareţă se asemăna Mântuitorului Însuşi. Ne îndemna şi pe noi să fim mai iubitori, mai aproape unii de alţii, apropiindu-ne astfel şi de Dumnezeu. Desena pe hârtie un cerc de la care porneau sumedenie de raze în toate părţile. „Vedeţi, spunea, cum stau razele acestea?

Continuă să citești

Izbăvirea de imaginație -Hierotheos Vlachos

Izbăvirea de imaginație

Este trebuinţă să ne slobozim de „blestemata închipuire”, după cum este ea numită de Sfinţii Părinţi. Aceasta dă naştere multor anomalii în organismul somatic şi duhovnicesc al omului. Vom puncta câteva dintre modurile prin care ne putem elibera de această stare înfricoşătoare în care realitatea este deformată.

Să spunem dintru început că este trebuinţă de luptă împotriva imaginaţiei-închipuirii. Este nevoie să conştientizăm că trebuie să luptăm ca să ne izbăvim de închipuire. După cuvântului Sfântului Nicodim Aghioritul, „mai multă -putere şi stăpânire are în om imaginaţia pătimaşă decât simţurile însele”. Aceasta întrucât, pentru a păcătui, simţurile au nevoie şi de obiecte şi de felurite prilejuri, pe când imaginaţia lucrează şi în lipsa obiectelor, ba chiar şi a lucrării simţurilor.

Continuă să citești

Încrucișarea sensurilor ( Radu Preda)

Încrucișarea sensurilor

Traducerea românească a eseului despre cruce a lui Vintilă Horia este o surpriză de trei ori plăcută. Înainte de toate, aşa cum suntem obişnuiţi la acest autor de excepţie, avem în faţa ochilor nu atât un exerciţiu de erudiţie, ceea ce nu exclude o impresionantă incursiune culturală, cât unul de cugetare. Suntem invitaţi în grădina interioară a unei gândiri căutătoare. în mijlocul exceselor raţionaliste ale epocii în care trăia şi pe care noi o moştenim fără a fi cu nimic mai înţelepţi, mai prudenţi, martor direct la transformarea raţiunii în barbarie, cunoscând personal cele două dictaturi ale secolului XX, lămurit definitiv că entuziasmele tinereţii au fost amăgiri, depăşind irevocabil orice înclinaţie către extreme, convins în cele din urmă că toate ofertele de mântuire terestră sunt în esenţă diabolice, înrobind şi ucigând omul pe criterii de rasă sau de clasă – Vintilă Horia ajunge la maturitatea etică şi estetică deopotrivă. Preocuparea teologală traduce această limpezire caracterizată nu de cunoaşterea specifică celor informaţi, exteriori datelor pe care le deţin pentru o vreme, ci de pasiunea aprofundării celor descoperite interior, în intimitatea sufletească.

Continuă să citești

Dumnezeu Și-a dorit o desfrânată- Sfântul Ioan Gură de Aur

Dumnezeu Și-a dorit o desfrânată

Dumnezeu Si-a dorit o desfranata

Dumnezeu Și-a dorit pentru Sine o desfrânată.

Cum, Dumnezeu Și-a dorit o desfrânată? Da, o desfrânată. Despre firea noastră vorbesc.

O desfrânată Și-a dorit Dumnezeu? Omul dacă își dorește o desfrânată este condamnat, iar Dumnezeu Își dorește o desfrânată!?

Și încă foarte mult! Omul își dorește o desfrânată ca să devină desfrânat, în timp ce Dumnezeu Își dorește o desfrânată ca să o preschimbe în fecioară. Dorința omului este pierzanie, în timp ce dorința lui Dumnezeu este mântuire pentru cea dorită…

Unul ca Acesta Și-a dorit o desfrânată!? Învață așadar cele ale dumnezeirii și înțelepțește-te în cele ale dumnezeirii. Află cine era și cine a devenit pentru tine, și nu încurca lucrurile… El era înalt, ea smerită; înalt nu cu statura, ci cu firea. Neprihănit era, nepieritoare ființa Lui, nestricăcioasă Îi era firea, neajuns cu gândul, nevăzut, de necuprins cu mintea, de nepătruns, pururi fiind, același fiind, biruind orice gând, întrecând orice cugetare, cu neputință a-L vedea, ci numai a crede. Îl văd îngerii și se cutremură. Heruvimii se acoperă cu aripile lor, la vederea feței Lui toate se tem și se înfricoșează. De Își aruncă privirea Sa spre pământ, îl face de se cutremură. De Se îndreaptă către mare, marea se face uscat. El face să apară râuri în pustiu…

Continuă să citești

Război împotriva somnului – Arhim. Efrem Filotheitul

Război împotriva somnului

Razboi impotriva somnului

Arhim. Efrem Filotheitul

Stareţul Iosif se lupta cu asprime împotriva somnului, deoarece vedea din experienţă că nici o altă nevoinţă nu aduce atâtea binecuvântări pentru lucrarea Rugăciunii minţii, precum lipsirea de somn.

Ne mărturisea adeseori că în tinereţe îl lupta mult somnul. Acest război îl îngreuna mai ales iarna, fiindcă nu putea noaptea să se mişte puţin afară din chilia sa, deoarece era ger.

Războiul somnului nu era adus doar de pricini fireşti, ci şi de diavolul care se porneşte cu o ură nestăpânită împotriva celui care priveghează întru cunoştinţă cu lucrarea niptică. De multe ori cei doi Stareţi, Iosif şi Arsenie, pentru a birui somnul, îşi făceau metaniile desculţi în zăpadă.

Continuă să citești

Despre așa-zisele emoții pozitive și negative

Despre așa-zisele emoții pozitive și negative

Despre asa-zisele emotii pozitive si negative

Aţi auzit, desigur, la televizor, sau aţi citit pe net despre emoţiile negative şi emoţiile pozitive. Nu-i aşa că, de la început, vi s-a părut că ştiţi despre ce e vorba, că e simplu să împărţi lucrurile în pozitive şi negative şi că, în orice caz, rişti să pari prost dacă întrebi „ce-i aia”?

Eu am îndrăznit şi m-am întrebat: „Ce-i aia emoţii negative şi emoţii pozitive?” Credeţi că răspunsul l-am găsit la Freud, Jung sau alţii? Nu! Pentru că răspunsul e peste tot. Tot Internetul ştie ce sînt emoţiile pozitive şi emoţiile negative. Unii chiar au tipărit cartonaşe pentru copii cu „cele 16 emoţii” pozitive şi negative.

Dar haideţi să nu fim negativi şi să o luăm uşor! Ar fi negativ să spunem că această teorie nu are nimic ştiinţific în ea, că e o unealtă brutală de manipulare.

Continuă să citești