Lună: iulie 2018

19 iulie: Monahul Nectarie Protopsaltul, cel de la Schitul Prodromu (1808-1903)

Monahul Nectarie Protopsaltul, cel de la Schitul Prodromu (1808-1903)

Nectarie IN

Părintele Nectarie s-a născut în orașul Huși din România în 1808 din părinți preacucernici. De mic s-a dovedit a fi un psalt desăvârșit prin cunoașterea profundă a tehnicii muzicale și prea dulcele lui glas. Adus de fratele său, Monahul Atanasie, a îmbrăcat de tânăr rasa monahală la mănăstirea Ciolanu din Buzău. Ulterior, cei doi frați au plecat împreună în pelerinaj în Sfântul Munte și la Ierusalim. În cele din urmă, Nectarie a primit tunderea în monahism la mănăstirea Neamț din Moldova.

În 1845, cei doi frați s-au instalat într-o chilie din zona Vίgla a Marii Lavre, unde au rămas vreme de 16 ani. Nevoința peste măsură a lui Nectarie era uimitoare. Toată săptămâna o petrecea fără să iasă deloc din chilia lui, ci numai în duminici și de sărbători, când se ducea cu fratele lui la Schitul Prodromu să psalmodieze asemenea unui înger în trup. Pe toată durata Postului Mare rămânea zăvorât și se hrănea cu boabe înmuiate. Avea harisma lacrimilor și neîncetata Rugăciune a lui Iisus.

Continuă să citești 19 iulie: Monahul Nectarie Protopsaltul, cel de la Schitul Prodromu (1808-1903)

Sf. Nicodim Aghioritul: Leapădă-te de orice voinţă a ta şi pune-o înaintea lui Dumnezeu

SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL: TREZVIA DE DUPĂ SPOVEDANIE

SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL:

TREZVIA DE DUPĂ SPOVEDANIE

Iar dupa ce te-ai marturisit si ti-ai primit canonul de la duhovnicul tau, pentru ca sa te pazesti sa nu cazi din nou în acelasi pacat sau în altele, foloseste-te de aceste cinci povatuiri, ca de niste leacuri care sa te pazeasca:

   Întîia pazire: aducerea aminte de pacatele facute. Sa nu uiti, ci sa-ti amintesti pururea de pacatele pe care le-ai savîrsit. Ca asa îti porunceste Dumnezeu, prin mijlocirea lui Isaia: ,,Eu sînt Acela care sterge pacatele tale si nu Îsi mai aduce aminte de faradelegile tale” (Isaia 43:25). Aceasta sa faci, adica sa-ti amintesti pacatele tale, nu ca sa-ti chinuiesti cugetul – îti spune dumnezeiescul Gura de Aur, în Omilia IV la Statui – ci sa-ti pedepsesti sufletul, ca sa nu mai zburde la patimi si sa nu mai cada iarasi în aceleasi. Ca, prin aducerea aminte, sa cunosti marele dar ce L-ai primit de la Dumnezeu ca sa-ti ierte atît de multe pacate, dupa cum si Pavel si-a adus pururea aminte ca a prigonit Biserica, pentru ca sa arate cît de mare este harul lui Dumnezeu – spune Sfîntul Ioan Gura de Aur (Cuvîntul XXXVIII la I Corinteni). Unul care a scapat dintr-o mare primejdie, cînd îsi aminteste ce a patit, tremura si se înfricoseaza, si frica aceasta îl face sa nu mai cada iarasi în aceeasi prapastie. Asa si David, dupa ce i-au fost iertate pacatele, întotdeauna si le amintea si le avea înaintea ochilor lui. De aceea si zice: ,,Si pacatul meu înaintea mea este pururea” (Psalmul 50:4). Continuă să citești SFÂNTUL NICODIM AGHIORITUL: TREZVIA DE DUPĂ SPOVEDANIE

Sf. Nicodim Aghioritul: Despre paza judecării de aproapele

Sf. Nicodim Aghioritul: Despre paza judecării de aproapele

sfantul-nicodim-aghioritul

De aceea, când îţi va veni gândul a judeca vreun defect al altora, supără-te contra ta ca pe cineva care ar face aceleaşi greşeli şi ar avea aceleaşi defecte. Zi în inima ta: „Eu, nemernicul, având aceeaşi slăbiciune, ba chiar neajunsuri mai mari, cum să îndrăznesc a ridica capul, să văd şi să judec greşelile celorlalţi?” Astfel, armele ce voieşti a le mânui contra celorlalţi, întoarce-le asupra ta pentru a te vindeca de răni.

Dacă neajunsul şi greşeala vreunui frate al tău poate sunt cunoscute tuturor, vorbeşte de cauza ei cu dragoste şi cu iubire frăţească. Atunci să zici că în acel frate aflându-se alte fapte bune ascunse, Dumnezeu a îngăduit căderea lui în acea greşeală pentru a-l păzi, a se considera totdeauna netrebnic pe sine şi fiind defăimat de ceilalţi să devină smerit, mai plăcut lui Dumnezeu, încât câştigul său îi va fi mai mare decât paguba. Continuă să citești Sf. Nicodim Aghioritul: Despre paza judecării de aproapele

Sf. Nicodim Aghioritul: Consideră ticăloasă acea zi în care, deşi ai făcut multe lucruri, n-ai câştigat multe biruinţi împotriva plăcerilor şi voilor tale rele şi în care n-ai mulţumit lui Dumnezeu

Sf. Nicodim Aghioritul: Consideră ticăloasă acea zi în care, deşi ai făcut multe lucruri, n-ai câştigat multe biruinţi împotriva plăcerilor şi voilor tale rele şi în care n-ai mulţumit lui Dumnezeu

Nu întârzia a-ţi ţese haina de mire când trebuie să mergi acolo împodobit ca să întâmpini pe Mirele Hristos.

Adu-ţi aminte în fiecare zi că cea de azi este a ta, cea de mâine este în mâna lui Dumnezeu şi că Cel ce ţi-a dat dimineaţa nu ţi-a făgăduit că-ţi dă seara.

De aceea, n-asculta pe diavol, care-ţi cere să dai lui ziua de azi, iar pe cea de mâine s-o dai lui Dumnezeu. Nu! Ci întrebuinţează toate momentele vieţii tale cum place lui Dumnezeu, ori ca și cum n-ar avea să-ți mai dea altă vreme. Și gândeşte că pentru fiecare minut vei da seamă cu de-amănuntul; fiindcă într-adevăr scumpă este vremea ce-o ai în mâini şi va veni ceasul când o vei căuta, dar n-o vei găsi. Continuă să citești Sf. Nicodim Aghioritul: Consideră ticăloasă acea zi în care, deşi ai făcut multe lucruri, n-ai câştigat multe biruinţi împotriva plăcerilor şi voilor tale rele şi în care n-ai mulţumit lui Dumnezeu

Sfântul Nicodim Aghioritul: Nicicând să nu te saturi să-L chemi pe Iisus!

Nicicând să nu te saturi să-L chemi pe Iisus!

Sfântul Nicodim Aghioritul

 

Omul nu poate împlini altfel prima și marea poruncă, „să iubești pe Domnul Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău”, pe care ne-a dat-o Domnul (Lc. 10, 27), decât prin intermediul rugăciunii minții.

“Intrarea sufletului drept în Rai“. Lucrare de Elena Tserkasova

Rugăciunea minții și a inimii, după Sfinții Părinți numiți neptici, înseamnă în primul rând ca omul să-și adune mintea în inimă și fără de a grăi cu gura, ci doar cu „cuvântul lăuntric” ce se rostește în inimă, să spună această rugăciune scurtă, într-un singur gând: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”, ținându-și puțin, totodată, și respirația.

Astfel, în chiar adâncurile inimii sale, omul cheamă numele preasfânt al Domnului şi cere cu stăruință mila Sa, luând aminte numai și numai la cuvintele rugăciunii, fără a primi alt gând, nici din lăuntru, nici din afară, şi își ține cugetul cu totul lipsit de închipuire, în afara oricărei imagini. Imboldul pentru această lucrare și miezul ei le-au preluat cei care se îndeletnicesc cu ea din însăși învățătura Domnului, Care spune într-un anumit loc: „Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Lc. 17, 21), iar într-altul:„Fariseule orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea din afară. (Mt. 23, 26). Continuă să citești Sfântul Nicodim Aghioritul: Nicicând să nu te saturi să-L chemi pe Iisus!