Arhivă

Arhivă pentru noiembrie, 2018

Jean-Claude Larchet: Rugăciunea curată sau neîmpraștiată

noiembrie 26th, 2018 Fără comentarii

Rugăciunea curată sau neîmpraștiată

Fără rugăciune nu se poate vorbi despre o viaţă duhovnicească. Prin ea se întoarce omul către Dumnezeu, şi fără ea nu poate să facă nimic (In 15, 5); prin rugăciune cere el ajutorul lui Dumnezeu, se deschide harului şi se uneşte cu El. Rugăciunea, aşa cum am văzut, este condiţia cu neputinţă de ocolit a lucrării poruncilor, a nimicirii patimilor şi a împlinirii tuturor virtuţilor, şi îndeosebi a iubirii, care duc la unirea cu Dumnezeu.

Pentru toate aceste pricini, şi în special datorită legăturii ei cu iubirea, rugăciunea apare ca cea care îl urcă pe om la cunoaşterea/vederea lui Dumnezeu.

Dar între ele există şi o legătură mai directă. Sfântul Maxim spune că „starea de rugăciune înfăţişează (mintea) lui Dumnezeu însuşi”, statornicind-o în El. Iar Sfântul Grigorie Palama lămureşte astfel: „Părtăşia la virtuţi, prin asemănarea (cu Dumnezeu) pe care o aduce în om, îl face capabil pe acesta să-L primească pe Dumnezeu. Iar primirea Lui se lucrează prin puterea rugăciunii”. Sfântul Părinte mai spune că rugăciunea este cheia cunoaşterii lui Dumnezeu, că ea „aduce această fericită vedere” a lui Dumnezeu. Legătura lor este atât de intimă, încât Părinţii spun că darul cunoaşterii şi al vederii lui Dumnezeu se dă numai adâncului rugăciunii desăvârşite, numită şi „rugăciunea curată”, în care, după cum arată Sfântul Isaac Sirul, „îşi află sfârşitul” toate „felurile şi chipurile rugăciunii”.

Citeşte mai departe…

25 nov 2018: CUVÂNTUL SANCTITĂȚII SALE BARTOLOMEU I, PATRIARHUL ECUMENIC LA PRIMA LITURGHIE OFICIATĂ ÎN CATEDRALA NAȚIONALĂ

noiembrie 25th, 2018 Fără comentarii

Foto credit: Basilica.ro

Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu” (Luca 18, 27)

Preafericirea Voastră, Preafericite și iubit frate Daniel, Patriarh al României, iubiți frați și fii în Domnul,

Consider că acest ultim cuvânt al Domnului nostru Iisus Hristos din pericopa evanghelică de astăzi caracterizează lucrarea imensă pe care V-ați asumat-o, ați împlinit-o și astăzi ați desăvârșit-o prin slujba de sfințire.

„Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu”.

Visul de peste un veac, înalta aspirație pe care a nutrit-o, îndeobște, întregul popor român binecredincios, arzătoarea năzuință a regilor de odinioară, Carol I și Ferdinand, a președinților recenți ai țării, precum și a tuturor Întâistătătorilor Bisericii Române din această perioadă, a devenit astăzi realitate palpabilă, concretă și splendidă, spre slava Domnului Dumnezeu-Atotțiitorul, Izbăvitorul sufletelor și a trupurilor noastre!

De altfel, nenumărate dificultăți insurmontabile, care s-au întrețesut cu zbuciumul furtunos al istoriei și cu multe alte evenimente primejdioase prin care a trecut Neamul Românesc, în secolul al XX-lea, de curând apus, nu au permis să se împlinească mai devreme această sfântă făgăduință și acest legământ sfânt făcut lui Dumnezeu.

Este adevărat că, în cursul anumitor etape ale strădaniilor neobosite depuse pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, s-a creat impresia că ridicarea acesteia este imposibilă.

Știm bine că vrăjmașul mântuirii noastre se gândește cu vicleșug la biruințele pe care Biserica și fiii ei credincioși le obțin împotriva lui, în sfinte locașuri de închinare, prin comuniunea euharistică la Sfânta Liturghie, prin celelalte Sfinte Taine ale reînnoirii și creșterii duhovnicești, ale tămăduirii credincioșilor, prin propovăduirea Evangheliei și prin pogorârea și lucrarea Dumnezeiescului Har. Citeşte mai departe…

ACTUL DE SFINȚIRE AL CATEDRALEI MÂNTUIRII NEAMULUI

noiembrie 25th, 2018 Fără comentarii

Act de sfințire

Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în anul Centenar 2018, a fost sfințit Altarul Catedralei Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, cu hramurile Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) și Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

Necesitatea construirii unei Catedrale Naționale în Bucureşti s-a resimțit mai ales după Războiul de Independență din 1877-1878. Iar după proclamarea României ca Regat, în anul 1881, Regele Carol I al României a înaintat Camerei Legislative, în anul 1884, un proiect de lege privind construirea unei Catedrale creştin-ortodoxe în București.

Deși, inițial, Parlamentul a prevăzut pentru construirea acestui lăcaș de cult 5% din bugetul ţării, acest fond nu s-a mai realizat, fapt pentru care în anul 1900 s-a organizat o subscripție publică pentru colectarea de fonduri, demers întrerupt de izbucnirea Primului Război Mondial (1914-1918).

După Marea Unire din 1918, necesitatea înălțării unei Catedrale în Capitala ţării, ca recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru înfăptuirea României întregite, a fost susținută atât de Mitropolitul primat Miron Cristea, cât și de Regele Ferdinand (1920). Astfel, după înființarea Patriarhiei Române în anul 1925, s-au purtat numeroase discuții cu privire la amplasamentul viitoarei catedrale și au fost propuse mai multe proiecte arhitecturale. Citeşte mai departe…

LIVE: SLUJBA DE SFINȚIRE A CATEDRALEI NAȚIONALE & PRIMA SFÂNTĂ LITURGHIE OFICIATĂ ÎN CATEDRALA NAȚIONALĂ

noiembrie 25th, 2018 Fără comentarii

Eveniment istoric: Prima Sfânta Liturghie de la Catedrala Națională

***

Eveniment istoric: Patriarhul Ecumenic şi Patriarhul României au sfinţit Catedrala Mântuirii Neamului

Foto credit: Basilica.ro

Sf. Ecaterina – exemplu pentru mărturisirea prin viaţă şi martiriul credinţei în Hristos

noiembrie 24th, 2018 4 comentarii

La Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina,  25 noiembrie 

Cuvânt al Înaltpreasfinţitului Pantelimon,
Mitropolit de Antinoe
(Patriarhia Alexandriei şi a toată Africa)

Hagia-Katerina-Full

Între datoriilor noastre de ucenici ai Întâiului Martir şi Arhipăstor Hristos este şi mărturisirea prin viaţă şi martiriul credinţei noastre în Hristos. Domnul nostru Iisus Hristos a confirmat aceasta prin următoarele cuvinte: Dacă lumea vă prigoneşte, dacă vă aruncă în temniţă, dacă vă supune la înfricoşătoare şi groaznice chinuri, ca să vă lepădaţi de numele Meu, atunci să ştiţi că mai înainte de a vă prigoni pe voi, M-a prigonit mai înainte de toţi pe Mine.
Domnul îi cheamă pe toţi cei care vor să-L urmeze să păşească pe calea cea strâmtă şi cu necazuri, care, în ciuda greutăţilor şi contradicţiilor ei, duce la viaţa veşnică şi în Împărăţia Cerească a lui Dumnezeu.
Lumea şi în mod deosebit omul lumesc, omul păcatului, cel care rămâne nepocăit în faţa dumnezeieştii chemări la pocăinţă şi la mântuire, este vrăjmaş faţă de Dumnezeu, faţă de Biserica Lui şi faţă de acei creştini binecinstitori care se luptă în viaţa lor de zi cu zi să trăiască voia lui Dumnezeu. Lumea păcatului îi iubeşte doar pe acei oameni care sunt asemănători ei.Pe omul moral, virtuos şi sfânt îl respinge şi îl urăşte, pentru că viaţa sfinţilor este o mustrare foarte înţepătoare pentru ei. Din acest motiv sfinţitul psalmist îl prezintă foarte semnificativ pe păcătos că se adună cu alţi oameni fără de lege şi le propune să ridice de pe faţa pământului pe cel drept, să-l îngroape în cele mai dinăuntru ale pământului până ce-l va şterge din amintirea oamenilor. Citeşte mai departe…
Categories: Cuvinte de folos, ORTODOXIE, Predici Tags:

ACASĂ LA SFÂNTA ÎNŢELEPCIUNII

noiembrie 24th, 2018 Fără comentarii

Acasă la Sfânta înţelepciunii

acasa-la-sfanta-intelepciunii

Mănăstirea Sfintei Ecaterina este fără nici o îndoială cea mai izolată aşezare monahală din lume, fiind situată în peninsula Sinai, în mijlocul deşertului, la aproximativ 350 km de graniţa cu Israel şi aproape 600 km de Cairo. „24 de mii de mile de nimic” a fost adesea descrierea peninsulei. Deşi aparent uitat de lume, acest punct geografic adăposteşte una dintre cele mai maiestuoase comori ale Ortodoxiei.

Zidurile mănăstirii se ridică solemn între munţii ce o înconjoară. E o privelişte de vis. Şi, deşi par mărunte, comparativ cu măreţia rocilor ciudat aruncate până spre înaltul cerului, zidurile cetăţii Sfintei Ecaterina domină desăvârşit tabloul, întregindu-i armonia. Citeşte mai departe…

Categories: ORTODOXIE Tags:

Icoana Maicii Domnului Odighitria de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, Egipt

noiembrie 24th, 2018 1 comentariu

Icoana Maicii Domnului Odighitria de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, Egipt

Icoana Maicii Domnului Odighitria din Man Sf Ectarerina din Sinai sec XIII 1.1

Există multe icoane răspândite în întreaga lume despre ale căror istorie și minuni s-a scris mai mult în inimile oamenilor celor ce s-au închinat cu credință dinaintea lor și au primit tămăduire. Astfel, aceste icoane au străjuit smerit și continuă a străjui lumea cu harul lor, umplându-o pe dânsa de daruri, tămăduiri, liniște și povățuire.

Această icoană a Maicii Domnului Odighitria sau Îndrumătoarea a fost zugrăvită în veacul al XIII-lea și se află în Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, Egipt.

+ * + * +

Nu este, Fecioară, nu este să alerge cineva la acoperământul tău și să nu dobândească multele tale mile, pentru aceea și eu te rog să dobândesc apărarea ta. Citeşte mai departe…

Categories: ICOANE, Pagini de Sinaxar Tags:

Rugăciunea în timpul postului

noiembrie 23rd, 2018 Fără comentarii

Rugăciunea în timpul postului

În special acum când ne aflăm într-o perioadă mai accentuată de pregătire este mai ușor să ne formăm deprinderi duhovnicești care să ne însoțească atât în timpul postului cât și în afara lui. Astfel este foarte important să se creeze, chiar și în singurătatea și intimitatea fiecăruia, o asemănare cu atmosfera de rugăciune din biserică, o liturghie după liturghie.Cum se poate face aceasta? Iată câteva sfaturi scurte de la Pr. Sergei Chetverikoff (†1947):

În primul rând, prin alegerea unui colț de rugăciune liniștit. Acasă, poate deasupra patului, agățați două sau trei icoane și o candelă înaintea lor. Apoi, este vital să stabilim un program permanent de rugăciune acasă. Stabiliți o vreme de rugăciune: seara, dimineața și în timpul zilei. Programul de rugăciune să nu fie prea lung, așa încât să nu devină prea obositor din pricina noutății acestei experiențe. Răstimpul oferit rugăciunii trebuie întotdeauna să fie tratat cu frică, efort și atenție. Pe lângă rugăciunea personală este nevoie și de unele elemente externe: statul în picioare, metaniile, îngenunchiatul, însemnarea cu semnul Sfintei Cruci, citirea rugăciunilor. Cu cât mai des se va ruga cineva astfel, cu atât mai bine. Este bine să ne obișnuim cu rugăciunea, întrucât la început, sufletul este imediat aprins de dorul rugăciunii. Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

A PRIVI ÎN OGLINDA RESPECTULUI

noiembrie 23rd, 2018 Fără comentarii

respect1

În câte feluri şi chipuri nu au încercat părinţii noştri să ne explice şi să sădească în noi sentimentul de respect şi bun-simţ? Şi de câte ori nu am rămas reci la aceste învăţături, crezând că mai bine ne descurcăm cu tupeul decât cu sfaturile „alea îmbătrânite”? Chiar se dezvoltă şi ni se recomandă ideea că în ziua de astăzi trebuie să fii îndrăzneţ, că altfel te calcă alţii în picioare. Oare nu se ajunge de la îndrăzneală la obrăznicie, lăsând de fapt cu mult în urmă bunul-simţ? 

Nu avem nevoie de o definiţie a ceea ce înseamnă respect, fiind un sentiment cu care creştem de mici şi pe care îl simţim ca făcând parte din personalitatea noastră. Cu siguranţă, mulţi ne amintim de sfaturile părinţilor care ne spuneau cum să ne comportăm când vine cineva în vizită, cum să dăm bineţe celui pe lângă care trecem sau care ne îndemnau să ducem sacoşa prea grea pentru un bătrân. Acum să zicem că nu mai facem aceste lucruri, că sunt trecute, vremurile sunt altele, copiilor nu trebuie să li se îngrădească dezvoltarea personalităţii, suntem liberi să ne exprimăm cum vrem noi. Dreptul la opinie este de necontestat, dar la fel de necontestat este respectul pe care îl datorăm celorlalţi, din simplul motiv că trăim sub acelaşi „acoperiş” – în aceeaşi societate. 

Săraci în respect şi bun-simţ 

De la a trece cu vederea unele acte de bun-simţ până la a sfida tot ce înseamnă respectul pentru cei din jur şi de ce nu respectul de sine este o realitate greu de acceptat. Nu mai spune nimeni nimic dacă nu îl ajuţi pe celălalt cu un scaun oferit într-o sală de aşteptare, dar când în loc de bună ziua celui pe lângă care treci îi oferi o replică de genul „Ce nu te mişti mai repede, că poate unii se grăbesc”, şi apoi o îmbrânceală aşa ca din greşeală – aceasta este o faptă care trece din registrul ignorării celorlalţi în sfera lipsei de bun-simţ. Aceste realităţi nu au cum să nu fie catalogate ca acte de încălcare a valorilor normale şi de bază pe care trebuie să le promoveze o societate în care fiecare este dator să-l respecte pe celălalt. 

Respectul oferit celorlalţi, condiţionat de respectul de sine  Citeşte mai departe…

Categories: Cuvinte de folos Tags:

Cuvinte din înțelepciunea sfinților

noiembrie 23rd, 2018 Fără comentarii

Cuvinte din înțelepciunea sfinților

De se va întâmpla o bucurie, să presupunem că mâhnirea nu e departe de noi; iar dacă a sosit necazul, să aşteptăm bucuria. Să luăm pildă de la cei ce înoată pe mare. Când asupra lor se ridică un vânt puternic şi e furtună, ei nu-şi pierd nădejdea în mântuirea lor, ci se împotrivesc valurilor, aşteptând o vreme liniştită. Iar când vine liniştea, ei aşteaptă furtuna; şi de aceea sunt întotdeauna veghetori, pentru ca vântul ce se ridică pe neaşteptate să nu-i prindă nepregătiţi şi să nu-i arunce în mare. Sfântul Efrem Sirul

Oare meşterul care face lucruri de aur, aruncând preţiosul metal în foc, îl uită acolo? Nu, el îl păzeşte şi îl preţuieşte foarte mult. El stă în aşteptare la gura cuptorului, observă cu băgare de seamă metalul şi, de îndată ce vede că chipul său se răsfrânge în aurul topit, el trage încheierea că treaba este terminată şi stinge focul. Aşa întocmai şi Mântuitorul veghează asupra cuptorului nenorocirii, în care creştinii trebuie să fie curăţaţi, neîngăduind nici cea mai mică suferinţă de prisos şi aşteptând numai ca chipul Lui să se răsfrângă în inimile lor. Şi copiii Lui ies de acolo ca aurul curăţit de şapte ori. Sfântul Filaret, Mitropolitul Moscovei

Nimic nu apleacă sufletul atât de mult spre iubirea de înţelepciune ca necazul. Sfântul Ioan Gură de Aur

Citeşte mai departe…