Iubirea veşnică a Maicii Domnului pentru Fiul ei şi pentru umanitate
*
CUVÂNT TEOLOGIC al părintelui Dumitru Stăniloae:
Postul Adormirii Maicii Domnului
(…) Maica Domnului ne uşurează (sporeşte) şi ne adânceşte iubirea faţă de Iisus Hristos şi prin aceasta ne pune într-o legătură mântuitoare mai vie cu El. Nicolae Cabasila spune în acest sens: „O, la ce fericire şi sfinţenie a intrat ea, ca să conducă şi pe alţii la ele! O, mântuirea oamenilor şi lumină a lumii şi cale care conduci la Mântuitorul şi uşă şi viaţă! Tu care eşti vrednică să te numeşti cu toate acele numiri cu care a fost numit pentru mântuirea ce ne-a hărăzit-o însuşi Mântuitorul!“1.
Inima de mamă este cea mai apropiată de fiul ei. În cazul de faţă, inima Maicii Domnului e cea mai aproape de Iisus, iradiind din ea o simţire iubitoare mai vie şi în alte inimi. El, prin întruparea Lui ca om din ea, a umplut-o de această iubire culminantă faţă de El. Iisus nu lucrează mântuirea în oameni fără să le aprindă iubirea faţă de El. Dar iubirea fiecăruia faţă de El se aprinde nu numai din iubirea Lui ce-l atinge nemijlocit, ci şi din iubirea pe care El a aprins-o în ceilalţi oameni. Dar între aceştia locul prim şi central îl deţine Maica Domnului. Astfel, Biserica, în calitatea ei de trup tainic al lui Hristos, închegat prin harul sau iubirea Lui şi prin iubirea noastră aprinsă de iubirea Lui, cuprinde pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi îi uneşte nu numai cu El, ci şi întreolaltă. Iar între toate inimile care sunt unite prin iubirea Lui şi prin iubirea faţă de El, cea mai aprinsă de această iubire şi cea mai iradiantă a acestei iubiri este cea a Maicii Domnului. Căci ea, fiind Maica lui Hristos, este în acelaşi timp Mireasa Lui. Dar Mireasa este înconjurată de alte fecioare, sau rudenii ale ei (de alte suflete). Şi împreună formează Biserica. Sau toată Biserica, însuşindu-şi dragostea Maicii şi Miresei prime faţă de El devine Mireasa Lui2. W. Nyssen, interpretând fresca Maicii dulce iubitoare(Glykophilousa) din semicercul de deasupra portalului Mănăstirii Humor, zice: „În Maică Hristos îşi îmbrăţişează Mireasa, lumea, care şi-a luat obârşia din El, Mireasa Sa, Biserica, pe care şi-a logodit-o Sieşi“3. Citeşte mai departe…
Duminica a 6-a după Rusalii – Ev. Matei 9, 1-8
(Mt. 9, 1) Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.
Văzându-L, gadarenii L-au rugat să treacă din hotarele lor. Astfel de oameni se găsesc și astăzi printre noi. Din necredință Îl silesc pe Domnul și Mântuitorul lumii să se treacă din hotarele inimii lor, după cum spune și Scriptura:înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului (Sol. 1, 4). Citeşte mai departe…
Minunile Sfintei Mucenite Paraschevi
„Tot in Grecia mi-a fost dat sa intalnesc o grecoaica de la care am aflat urmatoarea intamplare minunata , prin care trecuse sora ei.
Provenea din sudul Greciei dintr-o familie numeroasa, iar de pe cand era foarte mica una dintre surorile ei s-a imbolnavit de poliomelita, in urma careia s-a laes cu un picior neputincios.
Pe masura ce inainta in varsta defectul ei devenea din ce in ce mai evident , fapt ce ii provoca mamei lor mare mahnire. Intr-o buna zi , capul familiei a propus ca toti sa mearga intr-un pelerinaj ca sa se inchine la moastele Sfintei Paraschevi ( 1) si sa ia apa de la izvorul cesteia, de la manastirea aflata in apropierea orasului Tesalonic.
Sfanta Paraschevi este o cuvioasa mucenita pe care Dumnezeu a invrednicit-o cu darul tamaduirii.
Dragostea nemarginita fata de Dumnezeu si smerenia ii slujeau drept podoabe sufletesti intr-o masura atat de mare, incat se spune ca atunci cand oamenii ii cereau sa le spuna cum o cheama, raspundea ca numele ei nu avea insemnatate, si ca singurul nume pe care acestia ar trebui sa il cunoasca si sa il aibe vesnic pe buze era cel al Domnului nostru Iisus Hristos.
Mai apoi isi incununa tamaduirea trupeasca cu o invatatura duhovniceasca, spunandu-le Simbolul Credintei si talcuindu-l verset cu verset.
Inainte de acest pelerinaj, intreaga familie s-a pregatit sufleteste cu post aspru vreme de cateva saptamani. Apoi au pornit la drum intr-o caruta trasa de cai si au ajuns la manstire dupa cateva zile. S-au inchinat cu evlavie inaintea raclei Sfintei Paraschevi, cerandu-i cu credinta calda mijlocire in necazul ce ii apasa. Citeşte mai departe…
E o mare bucurie să ştim că cel dintâi moştenitor al raiului a fost un tâlhar pocăit. De ce? Ca să îndrăznească toţi cei ce, făcând rele, se întorc la Domnul Hristos, să îndrăznească şi să ştie că Domnul Hristos nu are pe nimenea de pierdut şi că mântuieşte pe toţi aceia care vor să fie mântuiţi, numai să se mute de la rău la bine, să se întoarcă de la cele rele la cele bune.
Tâlharul de pe cruce, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, a sărit de pe cruce în rai.
E o mare bucurie pentru noi să ştim că Maria Magdalena a fost cea dintâi care L-a văzut pe Domnul Hristos înviat, ea din care Domnul Hristos cândva scosese şapte draci, ceea ce înseamnă că Domnul Hristos este binevoitor faţă de toţi oamenii, faţă de toţi păcătoşii care nu vor să rămână păcătoşi, faţă de toţi păcătoşii care îşi schimbă viaţa prin darul lui Dumnezeu şi devin sfinţi prin puterea lui Dumnezeu. Citeşte mai departe…
Comentarii recente