Cugetări ale Fericitului Augustin

Cugetări ale Fericitului AugustinFericitul-Augustin

Doamne Dumnezeu meu, dăruieşte-mi mie ca din toată inima mea să te doresc pre Tine! Dorindu-te, să te caut! Căutându-te, să te aflu! Aflându-te, să te iubesc! Şi iubindu-te, de răutăţile cele ce sunt întru mine să mă izbăvesc! Şi izbăvindu-mă, să nu mă mai întorc iarăşi la aceleaşi.

Doamne Dumnezeul meu dă pocăinţă sufletului meu, umilinţă inimii mele, izvor de lacrimi ochilor miei,  şi mâinilor mele necruţată dare de milostenie.

Împăratul meu, stinge poftele trupului cele aprinse întru mine,  şi aprinde focul dragostei  Tale.

Izbăvitorul meu, risipeşte de la mine pre duhul mândriei, şi cu milostivire dă-mi mie bogăţia bunătăţii Tale.

Mântuitorul meu, întoarce de la mine mânia urgiei Tale şi milostivindu-Te, îngrădeşte-mă pre mine cu zeaua răbdării.

Ziditorul meu, smulge din sufletul meu toată amărăciunea cea putredă, şi dulceaţă de blândeţe dă cugetului meu.

Părinte al Îndurărilor şi al milei, dăruieşte-mi mie credinţă neclintită, nădejde neruşinată, dragoste neîncetată.

Povăţuitorul meu, abate de la mine toată deşertăciunea, a minţii nestatornicie, a inimii răspândire, a gurii bârfire, a ochilor înălţare, a pântecelui nesaţiu, a aproapelui defăimare, fărădelegea clevetitorilor, zădărârea iscodirii, dorinţa îmbogăţirii, răpirea silniciei, pofta slavei deşarte, măiestria făţărniciei, vicleşugul măgulirii, defăimarea săracilor, necăjirea neputincioşilor, aprinderea iubirii de argint, otrava zavistiei,  moartea hulii.

Făcătorul meu, taie de la mine neînţelegerea, nemulţumirea, pizma, neliniştirea, lenevirea, adormitarea, trândăvia, a cugetului amorţire, a inimii împietrire, a minţii îndrăzneală, a năravurilor neânblânzire şi cruzime, pe cea către lucrurile bune nesupunere, pe cea către sfătuiri împotrivire, ne înfrânarea limbii,  răpirea de la cei ce sunt lipsiţi, necazul către cei ce sunt în sărăcie, clevetirea asupra celor nevinovaţi, ne purtarea de grijă pentru cei ce sunt sub mine, asprimea cea către slugi,  nedragostea cea către prieteni, sălbăticimea cea către vecini.

„Dumnezeul meu mila mea!” La Tine căzând prin cel iubit Fiul Tău, mă rog, dă-mi fapte de milostenie, dă-mi blândeţea năravului, să o am către toţi cu osârdie, cu cei necăjiţi împreună să pătimesc, pe cei amăgiţi, cele cuviincioase să-i sfătuiesc, celor ce sunt în nevoi să le ajut,  celor ce sunt în lipsă să le dau, pe cei mâhniţi să-i mângâi, pe cei strâmtoraţi să-i uşurez, pe cei săraci să-i ocrotesc,  pe cei ce plâng să-i mângâi, datornicilor mei să le las, pe cei ce îmi greşesc mie să-i iert, pe cei ce mă urăsc pe mine să-i iubesc, şi în loc de rele, bune lor să le răsplătesc:

Pre nimeni să nu defaim,  pre toţi să-i cinstesc, celor buni să le urmez, de la cei răi să mă abat:  Fapta bună să o fac, şi de la răutate să mă depărtez. Dă-mi întru rele întâmplări răbdare, iar întru bune întâmplări înţelepciune. Pune Doamne pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele: Ps, 104, 3. Dă-mi mie să calc pre cele de pre pământ, şi să însetez de cele din cer.

Fericitul Augustin, Cugetări

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 30-A A POSTULUI MARE!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 30-A A POSTULUI MARE!

B O Rusiei

SEDELNE, glasul al 3-lea

Cu căldura credinţei, prin  înfrânare, să ardem patimile neînfrânării, şi să fugim de prăpastia păcatului, şi cu pâraiele lacrimilor noastre să stingem văpaia cea veşnică, strigând: Greşit-am Ţie, Preabunule! Milostiveşte-Te şi ne dăruieşte nouă mare milă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Ceea ce tu singură ai fost cort dumnezeiesc al Cuvântului, Preacurată Fecioară Maică, întrecând pe îngeri cu curăţia, curăţeşte-mă prin rugăciunile tale cu dumnezeieştile ape, pe mine cel ce pământ făcându-mă, m-am întinat cu păcatele trupului mai mult decât toţi, dăruindu-mi, Preacinstită, mare milă. Continuă să citești SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 30-A A POSTULUI MARE!

31 martie: Sfânta Muceniță Maria de Paris (Skobtsova) – 31 martie 2016: Eveniment unic la Paris – Inaugurarea unei străzi în cinstea unei sfinte ortodoxe

Maica Maria Skobtsova

ORNAM1

[huge_it_gallery id=”69″]

ORNAM1

Ieri, 31 martie 2016, la orele 11:15 a.m., a avut loc ceremonia oficială de inaugurare a străzii Maica Maria Skobțova, în arondismentul 15 al Parisului, informează orthodoxie.com.

La propunerea primarului Parisului, Anne Hildago, în data de 12 noiembrie 2013, Consiliul Parisului a votat în unanimitate atribuirea numelui Maicii Maria Skobțova unei noi străzi în arondismentul 15 al Parisului.

La ceremonia de inaugurare au participat mai multe personalităţi, dintre care menţionăm pe Preasfinţitul Părinte Jean Renneteau, Episcop de Charioupolis şi locţiitor al Arhiepiscopiei Bisericilor Ortodoxe Ruse din Europa Occidentală – Exarhatul Patriarhiei Ecumenice, Excelenţa Sa Aleksandr Orlov, Ambasadorul Federaţiei Ruse în Franţa, şi Philippe Goujon, primarul arondismentului 15 al Parisului.

Cu acest prilej, Catherine Vieu-Charier, reprezentantul primarului Parisului, a susținut un discurs în care a evocat personalitatea luminoasă a Maicii Maria Skobțova și a subliniat faptul că nimic nu este mai drept și mai legitim decât a aduce un omagiu acestei femei ortodoxe, angajată din punct de vedere social și religios (să lupte) împotriva nedreptăților. Catherine Vieu-Charier a concluzionat că Maica Maria Skobțova a luminat și va continua să lumineze Parisul. (Vezi textul discursului în limba franceză).

La rândul său, primarul Philippe Goujon a afirmat că oferirea numelui Maicii Maria acestei străzi (care se situează nu departe de Str. Lourmel, unde Maria Skobțova a locuit în timpul șederii în Paris) era ceva logic și întru totul indispensabil.

Pentru Biserica Ortodoxă, în general, și pentru comunitatea rusă din Paris, în particular, Maica Maria este o eroină. Ea a și fost canonizată în anul 2004 de către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.

Sfânta Muceniță Maria Skobțova (în lume Elizaveta), cunoscută și ca Sfânta Maria din Paris sau Maica Maria, s-a născut în anul 1891 în Riga, Letonia, dintr-o familie de nobili. A fost prima femeie care a studiat la Academia de Teologie din Sankt-Petersburg. Conform actului sinodal al Patriarhiei Ecumenice privind canonizarea Sfintei, în anul 1935, aceasta depune voturile monahale, primind numele de Maria în cinstea Sfintei Maria Egipteanca. A înființat o Casă al Ospitalității și un cămin pentru persoanele fără adăpost, în arondismentul 15 al Parisului, oferind astfel o dimensiune duhovnicească acțiunilor sociale, contribuind totodată la dezvoltarea monahismului în oraș, în deșertul inimilor oamenilor. A înființat o asociație Acțiunea Ortodoxă, prin intermediul căreia erau ajutați șomerii, imigranții, cei fără adăpost și hrană. În perioada ocupației germane, a sprijinit evreii persecutați și, în special, copiii. În data de 31 martie 1945, conform mai multor mărturii, Maica Maria a fost gazată în lagărul de concentrare din Ravensbrück, luând locul altei persoane condamnate la moarte.

Maria Skobțova a primit din partea statului Israel titlul de Drept între Popoare, iar numele i-a fost înscris în memorialul Yad Vashem din Ierusalim.

În data de 16 ianuarie 2004, Patriarhia Ecumenică a hotărât trecerea în rândul sfinților a Maicii Maria Skobțova, împreună cu alți patru împreună-pătimitori: Gheorghe Skobțov, Pr. Dimitrie Klepinine, Elie Fondaminsky și Pr. Alexis Medvedkov. Continuă să citești 31 martie: Sfânta Muceniță Maria de Paris (Skobtsova) – 31 martie 2016: Eveniment unic la Paris – Inaugurarea unei străzi în cinstea unei sfinte ortodoxe

Sf. Nicolae Velimirovici: INIMA ÎN MARELE POST (A cincea săptămână)

A cincea săptămână

 *

„Au trimis Dumnezeu pre Duhul Fiului său în inimile
voastre, carele strigă: Avva Părinte.” /Gal. 4:6/

1. De ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine obârşia noastră. Ca să ne amintim că nu sântem doar rodul pământului, ci al cerurilor – mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem aminte că sântem neam ales, şi că Tatăl nostru e însuşi Împăratul cerurilor şi pământului.

2. De ce Maica noastră Biserica Pravoslavnică ne-a rânduit un astfel de post aspru? Fără îndoială, pentru ca să ne întoarcem mintea de la toate măruntele griji zilnice şi să cugetăm la ceea ce e de căpătâi şi cu adevărat contează. Ca să ne amintim obârşia noastră şi adevărata noastră cale şi adevărata noastră patrie.

Continuă să citești Sf. Nicolae Velimirovici: INIMA ÎN MARELE POST (A cincea săptămână)

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 29-A A POSTULUI MARE!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 29-A A POSTULUI MARE!

 

 SEDELNE

glasul al 3-lea

Vremea cea preafrumoasă a sosit, ziua cea vrednică de laudă a postului a strălucit; să ne grăbim, fraţior, a ne curăţi, ca să ne arătăm curaţi Făcătorului, şi să dobândim frumuseţea Lui, pentru rugăciunile celei ce L-a născut pe El, celei singura curată între femei, Maica lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

De frumuseţea fecioriei tale şi de prea luminată curăţia ta Gavriil mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voi aduce ţie? Ce te voi numi pe tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit, strig ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har! Continuă să citești SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 29-A A POSTULUI MARE!

Sfântul NICOLAE VELIMIROVICI: INIMA ÎN MARELE POST (a patra săptămână)

Sfântul NICOLAE VELIMIROVICI: INIMA ÎN MARELE POST 

A patra săptămână

„Din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sânt care spurcă pre om.” /Mat. 15:19/

1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tău, fiule. Acestea Le-a spus Evreilor necreştinaţi a căror inimă, din pricina păcatului strămoşesc şi păcatului lor, se preschimbase în izvor nu al vieţii, ci al morţii şi a toată putreziciunea.

2. Inima este un izvor, iar gura este un râu. Iar că aşa stau lucrurile dă mărturie Atoateştiitorul, Care în trup a umblat pe pământ, cu aceste cuvinte: Din prisosinţa inimii grăieşte gura. /Mat. 12:34/ Aşadar, limba noastră este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sânt în inimă, aceleaşi cuvinte-s şi pe limbă; şi ce urâciune e în inimă, aceeaşi urâciune-i şi pe limbă. Ceea ce se află în inimă se varsă şi se prelinge pe buze. Continuă să citești Sfântul NICOLAE VELIMIROVICI: INIMA ÎN MARELE POST (a patra săptămână)

Sfântul Ioan Scărarul: Multa-cuvântare și tăcere

Multa-cuvântare și tăcere

Multa-cuvantare si tacere

1. Spus-am în scurt întru cuvintele cele de mai -nainte cum că foarte cu primejdie este a judeca (lucru care şi întru înşişi cei ce par buni se furişează!), iar mai vârtos din pricina limbii a fi judecat şi pedepsit.1 Iar acum pricina [acestei patimi] şi uşa prin carea intră şi iese, după rânduială şi întru puţine cuvinte se cuvine a o spune şi a o aşeza.

2. Multa-cuvântare este scaunul pe care slava deşartă are fire a se arăta şi a se împublica. Multa-cuvântare este semn al necunoaşterii, uşă a clevetirii, ducătoare de mână a glumirii şi a şeguirii, slujitoare a minciunii, risipire a umilinţei, făuritoare sau chemătoare a negrijaniei, înainte-mergătoare a somnului, răspândire a minţii celei adunate, pierzătoare a păzirii, răcitoare a fierbinţelii, întunecare a rugăciunii.

Continuă să citești Sfântul Ioan Scărarul: Multa-cuvântare și tăcere

Sf. Ioan Scărarul: DESPRE CURAJ ŞI FRICĂ

Sf. Ioan Scărarul: DESPRE CURAJ ŞI FRICĂ

sf-ioan-scararul41

ˇ        Frica este o însuşire copilărească pe care o manifestă sufletul îmbătrânit întru slava deşartă. Frica este lipsa credinţei arătată în aşteptare plină de spaimă a unor lucruri neprevăzute. Este o presimţire a unei primejdii închipuite, o cutremurare a inimii care se înspăimântă şi se împuţinează pentru unele nenorociri îndoielnice. Teama este lipsirea de orice certitudine chiar şi în lucrurile cele mai sigure. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)

ˇ        Sufletul mândru care se bizuie numai pe sine este sclavul fricii, el se teme şi fuge la cel mai mic zgomot sau umbre. (Scara – Sfântul Ioan Scărarul)

Continuă să citești Sf. Ioan Scărarul: DESPRE CURAJ ŞI FRICĂ

Sf. Ioan Scărarul: Despre clevetire

Sf. Ioan Scărarul: Despre clevetire. Contabilii aspri şi amănunţiţi ai greşelilor aproapelui suferă de această patimă, pentru că nu şi-au adus niciodată aminte în chip nemincinos şi deplin de greşelile lor.

1) Nimenea, socotesc, dintre cei ce judecă sănătos, nu va tăgădui că din ură şi din ţinerea de minte a răului se naşte clevetirea. De aceea s-a şi rînduit aceasta după părinţii ei, ca într-un lanţ. Clevetirea este fiica urii. Ε o boală subţire, dar o lipitoare grasă, ascunsă şi tăinuită, care suge şi seacă sîngele iubirii401. Ε făţărnicirea iubirii, pricinuitoarea întinăciunii şi poverii inimii. Continuă să citești Sf. Ioan Scărarul: Despre clevetire

Sf. Ioan Scărarul: Cum se pot mântui creştinii, trăind în lume

Sf. Ioan Scărarul: Cum se pot mântui creştinii, trăind în lume

Am auzit pe unii care petrec în lume cu nepăsare, zicând către mine: ’’Cum putem noi, care vieţuim în lume să ne mântuim’’? Acestora le-am răspuns: ’’Toate lucrurile bune pe care le puteţi face, faceţi-le: nu defăimaţi pe nimeni, nu furaţi de la nimeni, nu minţiţi faţă de nimeni, nu vă înălţaţi faţă de nimeni, nu urâţi pe nimeni, nu vă despărţiţi de adunările de la slujbele din biserică, pătimiţi împreună cu cei lipsiţi, nu pricinuiţi nimănui sminteală, de ce este al altuia să nu vă apropiaţi. De veţi face aşa, nu veţi fi departe de Împărăţia Cerurilor’’.

Extrase din ’’SCARA’’:

I.19 Temelia cea bună are trei straturi şi trei stâlpi: nerăutatea, postul şi neprihănirea. Continuă să citești Sf. Ioan Scărarul: Cum se pot mântui creştinii, trăind în lume

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 28-A A POSTULUI MARE!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 28-A A POSTULUI MARE!

Sf Ioan Scararul1

ORNAM1

C A N O N U L Triodului

Cântarea 1, glasul al 5-lea

Asemănatu-m-am, Hristoase, celui ce a căzut în mâinile tâlharilor, şi am rămas mai mult mort din loviturile lor; aşa şi eu, Mântuitorule, sunt rănit de păcatele mele.

Nu mă trece cu vederea pe mine, cel foarte neputincios, strigat-a tânguindu-se, Mântuitorule, cel ce a cheltuit bogăţia ta cu tâlharii; aşa şi eu mă rog, milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.

Tămăduindu-mă pe mine, cel ucis la minte, cu biciuirile păcatelor, de tâlharii cei nedrepţi şi de gândurile cele viclene, Hristoase Mântuitorule, mântuieşte-mă ca un mult-Îndurat.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Preacurată, Maica lui Hristos, roagă neîncetat pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat din tine, şi din sânurile Născătorului nu S-a depărtat, să mântuiască din toată nenorocirea pe cei ce i-a zidit. Continuă să citești SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 28-A A POSTULUI MARE!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 27-A A POSTULUI MARE!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 27-A A POSTULUI MARE!


P A T R U C Â N T A R E A

Cântarea a 6-a, glasul al 4-lea

Trecut-aţi, Mucenicilor, hotarele trupului, suferind cu multă răbdare chinuri şi dureri; pentru aceasta uşuraţi toată durerea şi necazul celor ce vă laudă pe voi.

Oastea Sfinţilor Mucenici s-a împreunat cu mare mulţime de îngeri, şi se roagă  Preasfântului Dumnezeu, ca să ne scape pe noi de mare mulţime de păcate.

Omorât fiind şi adormind în mormânt, Hristoase, ai înviat morţi, şi celor ce au adormit întru credinţă, le dai bogăţie de bunătate, Hristoase, odihna cea cu toţi sfinţii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, căutând să îndumnezeiască pe om, S-a întrupat din tine, Preacurată,  şi se vede om; pe Acesta roagă-L neîncetat să aflăm noi milă în vremea apărării.

Altă Patrucântare

Necruţând trupul şi sângele, sfinţilor, la toată tortura aţi stat fără temere, netăgăduind pe Hristos. Pentru aceasta Hristos v-a trimis vouă cununi din cer. Continuă să citești SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 27-A A POSTULUI MARE!

SFÂNTUL LUCA AL CRIMEII: Cuvânt la Duminica a IV-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul) – Din cuvintele tale te vei osândi

Cuvânt la Duminica a IV-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul)


Sfântul Luca al Crimeei


Din cuvintele tale te vei osândi

*

Citiţi şi:  PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI LA DUMINICA A 4-A DIN POST – POSTUL DEPLIN ŞI RUGǍCIUNEA ADEVǍRATǍ

Predica Sfântului Ioan Gură de Aur la Duminica a IV-a din Post

Predică la Duminica a IV-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul) a ÎPS Antonie Plămădeală


Prăznuim acum pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan Scărarul. Sfântul Ioan făcea parte dintr-o familie de mare vază şi a primit o educaţie înaltă pentru acele vremuri, dar încă din tinereţea sa a lepădat toate şi a mers în muntele Sinai, vieţuind patruzeci şi cinci de ani în pustie, la poalele acestui munte.Biserica fericeşte pomenirea lui, fiindcă el a scris o carte de mare însemnătate pentru toată lumea creştină, care se cheamă Scara, în această carte, Sfântul Ioan înfăţişează învăţătura despre toate virtuţile creştineşti şi mijloacele de a urca pe treptele lor spre desăvârşire. Despre această sfântă carte s-ar putea spune foarte multe, dar astăzi vom vorbi despre ceea ce ne poate ridica foarte mari piedici în calea spre mântuire: despre cuvânt. Sfântul Apostol Iacov vorbeşte despre limba noastră, despre cuvântul nostru, astfel: Limba mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Puţin foc mult codru aprinde: foc este şi limba, lume a fărădelegii. Limba îşi are locul ei între toate mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce a fost aprinsă ea însăşi de focul gheenei (Iac. 3, 5-6). Incendiul ne mistuie avutul, aduce în inimile noastre mare tulburare şi frică – şi iată că Sfântul Apostol Iacov compară cu incendiul limba noastră neînfrânată. Toată viaţa noastră va deveni neliniştită şi dureroasă, fiindcă limba rea şi necredincioasă este aprinsă de focul gheenei. Continuă să citești SFÂNTUL LUCA AL CRIMEII: Cuvânt la Duminica a IV-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul) – Din cuvintele tale te vei osândi

Duminica a patra din Postul Mare (a Cuviosului Ioan Scărarul) Marcu 9, 17-32: Postul unit cu rugăciunea, arma duhovnicească a omului credincios

vindecarea-lunaticului_w2000_h1425_q100

Postul unit cu rugăciunea, arma duhovnicească a omului credincios

Pe traseul vieţii duhovniceşti întâmpinăm multe încercări, însă, aproape în exclusivitate, acestea ţin de neputinţele noastre sufleteşti, astfel încât chiar atacurile exterioare vizează slăbiciunile şi neaşezările noastre lăuntrice. Vindecând pe fiul lunatic, Hristos-Domnul ne învaţă că una dintre cele mai puternice soluţii pentru vindecarea noastră lăuntrică de rănile provocate de patimi este credinţa unită cu postul şi rugăciunea. Această învăţătură este ilustrată cum nu se poate mai bine de personalitatea Sfântului Ioan Scărarul, pe care Biserica îl propune ca model de asceză în Duminica a 4-a a Postului Mare.

Vindecarea lunaticului în contextul evangheliilor sinoptice

Minunea vindecării fiului lunatic este redată de toţi trei evangheliştii sinoptici (Mt. 17; Mc. 9 şi Lc. 9). Matei şi Marcu plasează această vindecare imediat după Schimbarea la Faţă şi după a doua prevestire a Sfintelor Pătimiri. Acest lucru nu este, desigur, întâmplător. Tradiţia exegetică patristică vede în această înlănţuire de evenimente mai mult decât o simplă cronologie. Bunăoară, Sfântul Ioan Gură de Aur sesizează că vestirea Pătimirilor este încadrată de două minuni (Schimbarea la Faţă şi vindecarea lunaticului) tocmai pentru ca ucenicii să fie mângâiaţi şi pregătiţi pentru evenimentele tragice care aveau să urmeze. Există însă şi o legătură de tip sincronic între aceste evenimente. Astfel, textul biblic ne arată că la vederea Luminii dumnezeieşti, pe care au pregustat-o ucenicii pe Tabor, se ajunge mortificând patimile prin post şi rugăciune şi unindu-ne cu Hristos Cel Răstignit şi Înviat. Continuă să citești Duminica a patra din Postul Mare (a Cuviosului Ioan Scărarul) Marcu 9, 17-32: Postul unit cu rugăciunea, arma duhovnicească a omului credincios

SFÂNTUL IUSTIN CEL NOU DE LA CELIE: PREDICĂ LA DUMINICA A PATRA DIN POST (A SFÂNTULUI IOAN SCĂRARUL)

Sfantul Ioan al Scarii1

De ce Biserica îl aşează pe acest sfânt în mijlocul Postului, ca pe cea mai sfântă icoană, ca să privească toţi la el? Sfântul Ioan Scărarul. Cine este acesta?

Este omul care a trăit şi a scris „Scara Raiului”, care a trăit suişul omului din iad până în cer, până în rai. El a trăit Scara de pe pământ până la cer, scara care se întinde din adâncul iadului omului până în culmea raiului. A trăit şi a scris. Om foarte învăţat, foarte citit. Om care şi-a dus sufletul pe calea lui Hristos, care l-a ndus cu totul din iad în rai, de la diavol la Dumnezeu, de la păcat la nepăcătuire şi care, cu dumnezeiască înţelepciune, ne-a descris toată această cale, adică ce trăieşte omul luptându-se cu orice diavol care se află în spatele păcatului.

Cu păcatul ne luptă diavolul, şi pe mine, şi pe tine, fratele meu şi sora mea. Te luptă cu orice păcat. Nu rătăci, nu te înşela! Nu crede că vreo putere mică se aruncă asupra ta. Nu! El te atacă, el se aruncă asupra ta! Chiar dacă este doar un gând necurat, doar un gând, să ştii că el se năpusteşte asupra ta. Gând de mândrie, de poftă rea, de iubire de argint… O mulţime nenumărată de gânduri vin asupra ta din toate părţile. Şi tu, ce eşti tu?

O, Scară a Raiului! Cum, părinte Ioane, ai putut să aşezi această Scară a Raiului între pământ şi cer? Demonii nu au rupt-o, nu au tăiat-o, nu au spart-o? Nu!… Postul lui era o flacără, un foc, un incendiu. Ce diavol l-ar fi răbdat? Toţi fugeau panicaţi, toţi demonii fugeau vânaţi de slăvita şi dumnezeiasca lui rugăciune, toţi demonii fugeau de postul lui, toţi demonii dispăreau la rugăciunea lui înflăcărată.

Scara Raiului! Continuă să citești SFÂNTUL IUSTIN CEL NOU DE LA CELIE: PREDICĂ LA DUMINICA A PATRA DIN POST (A SFÂNTULUI IOAN SCĂRARUL)

LECTURA APOSTOLICĂ DIN DUMINICA A PATRA DIN POST (Evrei 6, 13- 20) – ARHIM. IOIL KONSTANTAROS

ih4343

ORNAM1

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:  

LECTURA APOSTOLICĂ DIN DUMINICA A PATRA DIN POST 

(Evrei 6, 13- 20)  

Cu cât studiază cineva mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult se încredinţează că dreapta credinţă în Dumnezeu dăruieşte omului şi binecuvântare şi fericire.

Dimpotrivă, atunci când omul nu cunoaşte voia lui Dumnezeu, sfârşeşte nefericit, deoarece nu are printre altele, pe ce să-şi întemeieze viaţa. 

Dacă cel credincios se sprijină pe Dumnezeu şi pe Evanghelie şi pe făgăduinţele Lui, cel necredincios se chinuie în golurile sale existenţiale şi în greutăţile de zi cu zi.

Tocmai aceste adevăruri, adică al sprijinirii, al întemeierii şi al speranţei omului credincios, ni le subliniază şi apostolul în lectura din Duminica a IV – a din Post. 

PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI LA DUMINICA A 4-A DIN POST – POSTUL DEPLIN ŞI RUGǍCIUNEA ADEVǍRATǍ

ORNAM1

ORNAM1

Vindecarea fiului demonizat – Mc. 9, 17 – 32 

POSTUL DEPLIN ŞI RUGǍCIUNEA  ADEVǍRATǍ 

„Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post!” (Mc.9, 29)

            Dreptmăritori creştini,

            În pericopa evanghelică pe care am citit-o astăzi aţi putut auzi cu toţii cum un om a venit la Mântuitorul, rugându-L să-i vindece copilul demonizat care cădea deseori la pământ, zbătându-se şi făcând spume la gură, căci diavolul care sălăşluise în el de multe ori încercase să-l omoare.

            S-a apropiat, aşadar, omul acesta de Domnul Hristos cu durere, zicând: „Doamne, de poţi face ceva, ajută-ne, fiindu-ţi milă de noi! Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede!” Iar acela a dat un răspuns cât se poate de interesant:,,Cred Doamne, ajută necredinţei mele!”

            Aparent este vorba de o exprimare greşită, sau un răspuns lipsit de logică, dacă nu cumva cuvintele acestea antinomice ale bietului om, simplu dealtfel, ascund altceva!… Şi ce ar putea ascunde oare? Ei bine, ascund credinţa, pentru că a zis : „Cred Doamne”, şi mai ascund smerenia, pentru că a adăugat:”…ajută necredinţei mele!” Este, dacă vreţi, o prezentare a credinţei în haina smereniei. Şi-a îmbrăcat omul nostru credinţa în veşmântul umil al smereniei. Continuă să citești PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI LA DUMINICA A 4-A DIN POST – POSTUL DEPLIN ŞI RUGǍCIUNEA ADEVǍRATǍ

Maica Gavrilia Papaiannis: Un prieten adevărat

 Maica Gavrilia Papaiannis:

Un prieten adevărat

Maică, cum putem a ști dacă cineva este un prieten adevărat?

Pentru a spune dacă un om este prietenul nostru trebuie să-l punem la încercare. Trebuie să vezi dacă are jertfelnicie. Nu în ceea ce te privește, ci în general, pentru toată lumea. Dacă constați că această persoană este lipsită de jertfelnicie, că este egocentrică și că se grijește doar de sine, vei înțelege că această persoană nu poate a fi al tău prieten.

Continuă să citești Maica Gavrilia Papaiannis: Un prieten adevărat