CÂND BELGIA ERA ORTODOXĂ: 1 octombrie – CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU BAVO DIN GHENT

CÂND BELGIA ERA ORTODOXĂ:
CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU BAVO DIN GHENT


– 1 OCTOMBRIE –

Fiu al unei familii de nobili din Belgia, Cuviosul Bavo a dus în tinereţe o viaţă desfrânată şi violentă, pe care căsătoria cu evlavioasa şi preafrumoasa fiică a contelui Adighie nu a reuşit s-o schimbe. Tristeţea de pe urma morţii năprasnice a soţiei lui l-a ajutat să-şi conştientizeze păcatul în care trăia. Continuă să citești CÂND BELGIA ERA ORTODOXĂ: 1 octombrie – CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU BAVO DIN GHENT

1 octombrie: CUVIOŞII IOSIF ŞI CHIRIAC DE LA BISERICANI

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE CUVIOŞILOR IOSIF ŞI CHIRIAC DE LA BISERICANI

Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani

Acest preacuvios părinte este cel dintâi sihastru cunoscut în muntele Bisericanilor şi adevăratul întemeietor al mănăstirii cu acelaşi nume (1). S-a născut într-un sat din ţinutul Neamţ. Şi de mic copil avea chemare spre viaţa călugărească. Deci, căutând să împlinească grabnic cuvântul Sfintei Evanghelii care zice: «Cela ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine» şi iarăşi: «Cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine» (Matei 10, 37-38), îndată şi-a lăsat părinţii şi a intrat în nevoinţa monahală la mănăstirea Bistriţa, ctitoria marelui domn Alexandru cel Bun. Continuă să citești 1 octombrie: CUVIOŞII IOSIF ŞI CHIRIAC DE LA BISERICANI

1 octombrie: ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI

1 octombrie:ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI

Acoperamantul Maicii Domnului

În vremurile cumplite cele mai de pe urmă, cînd s-au înmulţit păcatele noastre, s-au înmulţit şi primejdiile asupra noastră, încît s-au împlinit cuvintele Sfîntului Pavel, care zicea: „Primejdii de la tîlhari, primejdii de la rudenii, primejdii de la neamuri, primejdii în cetăţi, primejdii în pustiuri, primejdii pe mare, primejdii între fraţii cei mincinoşi” (2 Cor. XI, 26). Cînd cuvintele Domnului s-au împlinit: „Că se va scula neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri”, cînd ne supără pe noi năvălirile cele de alt neam, războaiele cele dintre noi şi rănile cele purtătoare de moarte, atunci Prea Curata şi prea Binecuvîntata Fecioară Maria, Maica Domnului, ne dă nouă Acoperămîntul spre apărare, ca din toate primejdiile să ne scape pe noi de foamete, de ciumă şi de cutremure să ne apere, de războaie şi de răni să ne acopere şi să ne păzească pe noi sub Acoperămîntul său nevătămaţi.

Despre acest lucru s-a făcut încredinţare în Constantinopol în împărăţia lui Leon cel Înţelept, împăratul cel drept credincios, întru prea slăvita biserică a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cea din Vlaherna. După săvîrşirea cîntării celei de toată noaptea, într-o zi de Duminică, în luna octombrie, ziua întîi, fiind de faţă şi mulţimea poporului la ceasul al patrulea din noapte, Sfîntul Andrei, cel ce era întru totul al lui Hristos, şi-a ridicat ochii în sus şi a văzut-o pe Împărăteasa Cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, Prea Sfînta Născătoare de Dumnezeu, stînd în văzduh şi rugîndu-se, strălucind ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul său Omofor. Văzînd aceasta Sfîntul Andrei a zis către ucenicul său Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa şi pe Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?” Iar el a răspuns: „O văd, sfinte părinte, şi mă înspăimînt”. Continuă să citești 1 octombrie: ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI

1 octombrie: Sfântul Cuvios Ioan Cucuzel, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sfântul Cuvios Ioan Cucuzel, Sfântul Munte Athos, Grecia

(1 octombrie)

Sf Cuv Ioan Cucuzel 2Frescă săvârșită în veacul al XIX-lea și aflată în Marea Lavră, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sfântul Ioan Cucuzel, numit și „cel cu glas îngeresc”, a viețuit în mănăstirea athonită Marea Lavră între anii 1280-1360, în vremea împăratului Alexie Comneanul.

Acesta se născu în localitatea Dirrachia, în Bulgaria. Orfan de tată, mama lui îl dădu la școală spre a învăța știința sfintelor cărți. Înscris la școala imperială de cântăreți bisericești din Constantinopol, tânărul psalt va deveni cel mai bun din vremea lui.

Însuși împăratul, cucerit de minunata lui voce, îl numi protopsalt al măreței catedrale bizantine. În această vreme a petrecerii sale în Constantinopol, sfântul Ioan își căpătă numele de „Cucuzel”, căci se povestește cum fiind întrebat odată ce mâncase la cină, el răspunse „fasole și mazăre”, cuvinte ce se traduc prin „koukouzelis”.

Tânărul nu își dorea să se căsătorească, ci să se retragă în liniște, spre nevoința și viața bineplăcută lui Dumnezeu. Astfel, Domnul rândui să-l cunoască pe egumenul unei mănăstiri athonite, pricină pentru care se hotărî a-și îndrepta pașii către Sfântul Munte Athos. Egumenul îl luă cu sine pe tânăr, fără a ști cine era, și îl tunse în monahism, rânduindu-l ca păstor la turma de capre a mănăstirii. Continuă să citești 1 octombrie: Sfântul Cuvios Ioan Cucuzel, Sfântul Munte Athos, Grecia

1 octombrie: CUVIOSUL SAVA STÂLPNICUL ŞI FĂCĂTORUL DE MINUNI, CARE A PUSTNICIT LA VIŞERA

1 OCTOMBRIE:
CUVIOSUL SAVA STÂLPNICUL ŞI FĂCĂTORUL DE MINUNI,
CARE A PUSTNICIT LA VIŞERA

Fiu de boier din Kaşin, Cuviosul Sava a trăit o viaţă pustnicească încă din anii copilăriei şi s-a stabilit în diferite mănăstiri din regiunea Tver. În 1937, a pornit şi s-a dus în Sfântul Munte, unde a trăit mulţi ani dăruindu-se rugăciunii minţii. Întorcându-se în Rusia, avea de-acum înfăţişarea unui bătrân sărac şi se stabili lângă un râu, într-o pădure deasă din regiunea Novgorod. Arhiepiscopul Ioan (1388-1415) a aflat de la localnici şi a trimis un om credincios lui să vadă cine este acest pustnic care a venit şi s-a aşezat în jurisdicţia lui episcopală fără permisiune.

Continuă să citești 1 octombrie: CUVIOSUL SAVA STÂLPNICUL ŞI FĂCĂTORUL DE MINUNI, CARE A PUSTNICIT LA VIŞERA

VLĂDICA AUGUSTIN DE FLORINA DESPRE ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI

VLĂDICA AUGUSTIN DE FLORINA

DESPRE ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI

– fragment –

…Sărbătoarea Sfântului Acoperământ. Pe aripile imaginaţiei să zburăm în anii de demult. Să mergem în Constantinopol. Erau zile în care simţământul religios al creştinilor era foarte puternic. Bucuria lor erau rugăciunile, posturile, privegherile. În vremea de astăzi, atât de lumească, oamenii din Atena şi din marile oraşe doar ce se înserează că imediat aleargă la cluburile de noapte, ca să audă cele mai ruşinoase cântece şi ca să danseze cele mai ruşinoase dansuri şi acolo rămân toată noaptea. Nu-i lasă inima să plece. Continuă să citești VLĂDICA AUGUSTIN DE FLORINA DESPRE ACOPERĂMÂNTUL MAICII DOMNULUI

Cuvânt la Acoperământul Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev

Cuvânt la Acoperământul Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev

sf_serafim_sobolev

Sfântul Andrei a văzut-o pe Maica Domnului înlăcrimată. Ne-am întreba: cum se poate împăca marea Ei suferinţă pentru noi cu bucuria Ei neîntreruptă, dumnezeiască şi cu necurmata Ei fericire?

Motivul marii sărbători de astăzi a Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost minunata descoperire făcută Sfântului Andrei, cel nebun pentru Hristos, când a fost înălţat până la al treilea cer.

Continuă să citești Cuvânt la Acoperământul Maicii Domnului – Sfântul Serafim Sobolev

ADAOS LA SINAXAR – 30 septembrie: POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MIHAIL, MITROPOLITUL KIEVULUI

POMENIREA CELUI ÎNTRE SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRU MIHAIL, MITROPOLITUL KIEVULUI

30 septembrie

Sfântul Mihail a fost primul Mitropolit al Kievului şi a toată Rusia. După ocuparea Hersonului de către Sfântul Vladimir (pomenit pe 15 iulie), co-împăraţii Bizanţului Vasilie al II-lea Bulgaroctonul (976-1025) şi Constantin al VIII-lea (979-1028) s-au grăbit să-şi îndeplinească promisiunea făcută, adică să-i dea ca soţie pe sora lor Ana, după ce mai întâi ţarul rus şi poporul său au îmbrăţişat creştinismul.

Principesa porfirogenetă a însoţit misiunea bizantină a episcopilor, clericilor şi demnitarilor, care avea în frunte pe Mitropolitul Mihail, căruia Sfântul Patriarh Nicolae al II-lea Hrisoverghis (983-996, pomenit pe 16 decembrie) i-a încredinţat lucrarea dificilă a creştinării ruşilor.

Sfântul Ierarh l-a botezat pe Vladimir (989) şi pe boierii ruşi şi a săvârşit nunta împărătească în Herson. În continuare, însoţit de perechea princiară şi de clerul bizantin, care purta sfintele moaşte, icoane şi sfinte vase, s-a dus la Kiev. Călătoria nou-luminatului ţar şi a noului mitropolit către cetatea-capitală a pământului rusesc era ca o sfântă expediţie, care se deplasa pentru a dezrădăcina politeismul strămoşesc al ţării.

În capitala Rusiei Kievene, Mihail i-a botezat pe copiii lui Vladimir şi poporul în râul Nipru. În timpul scurtei perioade de păstorire, în colaborare cu Sfântul Vladimir şi cu episcopii vicari şi clericii săi, Mihail a dezvoltat o activitate misionară foarte largă. Propovăduia închinătorilor la idoli Evanghelia Harului, catehiza poporul, boteza şi îi întărea pe cei nou-luminaţi în credinţă.

După imnograful Bisericii, Mihail ,,a dărâmat idolii cu securea învăţăturii evanghelice, a dezrădăcinat spinii mulţimii zeilor şi a semănat seminţe roditoare în pământul Rusiei”.

În anii următori, 990 şi 991, s-a dus şi în alte două puternice cetăţi domneşti ale vremii, Novgorod şi Rostov, unde cu râvna sa misionară a nimicit superstiţiile politeiste, a botezat poporul, a ridicat biserici şi a hirotonit preoţi.

Doborât din cauza intensei activităţi şi a condiţiilor climatologice răuvoitoare, a adormit pe 15 iunie 991, după ce a pus temeliile creştinării Rusiei prin botezarea Kievului.

Moartea lui a pricinuit o mare tristeţe Sfântului Vladimir pentru pierderea atât de grabnică a bunului păstor al poporului său, dar şi a unui înţelept consilier în treburile statului. A fost înmormântat în Biserica Născătoarei de Dumnezeu ,,Desiatinaia” (A-zecea), pe care a ridicat-o Vladimir cu binecuvântarea Sfântului Mihail, dar pe care cel din urmă nu a văzut-o terminată. La începutul secolului al XII-lea cinstitele lui moaşte au fost găsite nestricate şi aduse în Lavra Peşterilor, unde se află până astăzi.

Biserica îl cinsteşte pe Sfântul Ierarh ca luminător al Kievului şi cântă: ,,Se laudă cetatea Kievului astăzi pentru cămaşa baptismală cu care ai îmbrăcat-o, Sfinte”.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe”)

File:Lebedev baptism.jpg - Wikipedia

30 septembrie: Aflarea moaștelor Sfântului Ierarh Mihail, întâiul mitropolit al Kievului, Ucraina

Aflarea moaștelor Sfântului Ierarh Mihail, întâiul mitropolit al Kievului, Ucraina

(30 septembrie)

Sf Ier Mihail, intaiul mitropolit al Kievului, Ucraina 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a fost întâiul mitropolit al Kievului și a toată Rusia și era după unele izvoare de neam sirian, iar după altele bulgar sau sârb.

După ocuparea Hersonului de către sfântul Vladimir (pomenit pe 15 iulie), împăraţii Bizanţului Vasilie al II-lea Bulgaroctonul (976-1025) şi Constantin al VIII-lea (979-1028) se grăbiră să-şi îndeplinească făgăduința de a-i da de soţie pe sora lor Ana, după ce mai întâi ţarul rus şi poporul său îmbrăţişară dreapta credință.

Sfântul Vladimir, țarul și luminătorul Rusiei și întocmai cu apostolii (pomenit la 15 iulie). Miniatură din anul 1770

Continuă să citești 30 septembrie: Aflarea moaștelor Sfântului Ierarh Mihail, întâiul mitropolit al Kievului, Ucraina

30 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. GRIGORIE (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Γρηγορίου – 30 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. GRIGORIE

30 septembrie

 

 Pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Grigorie, Iluminatorul Armeniei celei mari.

Grigorie Armenia

Luminătorul Armeniei celei mari, Sfîntul Grigorie, s-a născut din părinţi întunecaţi cu necredinţa, dar luminaţi cu bunul neam şi cu dregătoria. Tatăl lui era un anume Anak, unul din cei mai mari boieri din pămîntul Persiei, de neam Partean, din seminţie împă-rătească, rudenie a lui Artaban, împăratul perşilor, şi a lui Cursar, fratele împăratului Armeniei. Acela mai de pe urmă era străin în Armenia, deoarece împărăţia perşilor venind sub stăpînirea parţilor, şi Artaban fiind part şi împărăţind într-însa, le era greu perşilor că sînt stăpîniţi de cei din alt pămînt. Continuă să citești 30 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. GRIGORIE (Gr, Ro, En)

30 septembrie: Bătrânul Ghedeon de la Colciu

Bătrânul Ghedeon de la Colciu

Monahos-Gedeon-Kolitsiotis-02-IN

Părinții de la Chilia Sfântului Tihon, Kapsala, 1932

Părintele Ghedeon s-a născut la Gădinți, în Moldova, într-o familie evlavioasă. Numele său de botez era Gheorghe [Chelaru]. Tatăl său, Constantin, era citeț la biserică. După primele clase primare, Gheorghe a slujit la conacul din Gădinți al prințului Bogdan, iar apoi a plecat în armată, vreme de patru ani, unde a ajuns sergent și secretar. Din mila lui Dumnezeu, a supraviețuit celui dintâi război mondial.

Continuă să citești 30 septembrie: Bătrânul Ghedeon de la Colciu

29 septembrie: CÂND FRANŢA ERA ORTODOXĂ: SFÂNTUL FAUST, EPISCOP DE RIEZ

29 septembrie

CÂND FRANŢA ERA ORTODOXĂ:

SFÂNTUL FAUST, EPISCOP DE RIEZ


Născut în Marea Britanie în jurul anului 400, Cuviosul Faust s-a mutat cu familia sa în Galia sudică la începutul secolului V.
După strălucitele sale studii în filosofie, a dorit să dobândească adevărata înţelepciune şi s-a tuns monah în renumita mănăstire din Lerini, aşezându-se pe sine sub îndrumarea duhovnicească a întemeietorului ei – Sfântul Honorat (pomenit pe 16 ianuarie) şi a Preacuviosului Caprasie. Smerenia, ascultarea, blândeţea şi râvna sa pentru nevoinţă au făcut ca în puţin timp să înainteze în virtuţile monahiceşti, Continuă să citești 29 septembrie: CÂND FRANŢA ERA ORTODOXĂ: SFÂNTUL FAUST, EPISCOP DE RIEZ

29 septembrie: CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU CIPRIAN DIN USTIUG

  CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU CIPRIAN DIN USTIUG

sf-ciprian-de-ustiug

29 SEPTEMBRIE

Cuviosul Ciprian, plugar cu îndeletnicirea, era originar din regiunea Ustiug. În 1212, a construit lângă cetate Mănăstirea Intrării Maicii Domnului în Biserică, căreia i-a dăruit toată averea sa şi s-a făcut monah. Luând conducerea obştii, priveghea cu dragoste părintească pentru înaintarea duhovnicească a monahilor, neîngăduindu-şi nicio odihnă. Niciodată n-a ieşit din curtea Mănăstirii. Trăia într-o continuă asceză şi priveghere, ca şi cum fiecare zi ar fi fost prima şi ultima din viaţa lui pământească. S-a odihnit în Domnul în anul 1276. Cinstitele sale moaşte au fost aşezate în Mănăstirea sa.

29 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. CHIRIAC SIHASTRUL (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Κυριακού – 29 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. CHIRIAC SIHASTRUL

 29 septembrie

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Chiriac Sihastrul.

Chiriac sihastrul

Cuviosul Chiriac era de neam din Corint; tată era Ioan, presbiterul sfintei soborniceştii Biserici, iar mamă, Evdochia; s-a născut pe timpul împărăţiei lui Teodosie cel mic, cam pe la sfîrşitul împărăţiei lui. Era rudă cu Petru, episcopul Corintului, de care, în tinereţe, a fost pus citeţ la aceeaşi sobornicească Biserică, în Corint. Şi se îndeletnicea cu osîrdie cu citirea dumnezeieştilor cărţi de dimineaţa pînă seara şi de seara pînă dimineaţa tot la citire şedea; şi tot citind el aşa, a ajuns în nedumerire şi a început a se minuna cum din început Dumnezeu a rînduit pe toate cele folositoare spre mîntuirea omului! Cum, în tot neamul omenesc, pe cei ce I-au plăcut Lui, de multă cinste I-a învrednicit, luminaţi si preaînălţaţi i-a făcut! Că pe Avel, pentru jertfă, l-a prea înălţat; pe Enoh, fiindcă bine i-a plăcut Lui, cu mutarea în rai l-a cinstit; pentru dreptate pe Noe, scînteia neamului omenesc, l-a păzit întreg şi nevătămat în apele potopului; pe Avraam pentru credinţa lui cea tare, l-a arătat tată a multe neamuri, dreptcredincioasa preoţie a lui Melhisedec a arătat-o a fi bine primită; pe Iosif, pentru curăţie l-a mărit, pe Iov, pildă de răbdare, l-a dat lumii; pe Moise, puitor de lege l-a făcut, pe Isus al lui Navi, l-a pus soarelui şi lunei înfrînător, pe David l-a arătat prooroc, împărat şi strămoş al înfricoşatei taine; văpaia cuptorului Babilonului a schimbat-o tinerilor în rouă. Dar mai mult se minuna gîndind de cea fără de sămînţă şi nespusă zămislire şi naştere, cum Fecioara a fost maică, pururea fecioară! Continuă să citești 29 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. CHIRIAC SIHASTRUL (Gr, Ro, En)

28 septembrie: Soborul Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în „Peșterile de Aproape”

28 septembrie:

Soborul Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în

„Peșterile de Aproape”

Sfinții Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în „Peșterile de Aproape” au două slujbe oficiale. Prima a fost alcătuită de ieromonahul Meletie orfanul (înscrisă în Acatistierul de la Kiev din 1764). A doua slujbă a Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska a fost alcătuită de Sfântul Dimitrie de Rostov.

28 septembrie: Viaţa Sfântului Neofit Zăvorâtul din Pafos, insula Cipru

Viaţa Sfântului Neofit Zăvorâtul din Pafos, insula Cipru 

%ce%bd%ce%b5%cf%8c%cf%86%cf%85%cf%84%ce%bf%cf%82

 ORNAM1Sfântul Neofit Zăvorâtul în peșteră s-a născut la 1134 în Lefkara, din regiunea Larnaka din insula Cipru. La vârsta de 18 ani a părăsit lumea și nunta pe care i-o pregătiseră părinții lui și a plecat la Mănăstirea Sfântului Ioan Gură de Aur din Koutsouventi la poalele Pentadactilului cu scopul de a deveni monah, deoarece a văzut deșertăciunea lumii acesteia. La mănăstirea Sfântului Ioan a învățat literele, căci în momentul plecării era analfabet, a învățat să scrie și să citească singur și apoi a învățat pe de rost toată Psaltirea. La mănăstire l-au pus în ascultare la viile mănăstirii și apoi în ascultarea de eclesiarh și astfel intra în contact cu multă lume și acest lucru i-a displăcut. După șapte ani de ascultare la aceată mănăstire, s-a hotărât să plece în căutarea unui loc mai liniștit și a ales Sfintele Locuri, pe care le-a și vizitat, s-a închinat la Sfântul Mormânt, dar negăsind un loc potrivit pentru asceza pe care o dorea, s-a întors în Cipru, cu scopul de a se îmbarca într-o corabie pentru a se duce în muntele Latrous din Asia Mică. Dar în port are o ispită din care a înțeles că nu este voia lui Dumnezeu să părăsească insula Ciprului. Niște funcționari ai statului l-au luat drept răufăcător și l-au închis noaptea în temniță, confiscându-i bănuții pe care-i avea pregătiți pentru călătorie. A fost eliberat de niște cunoscuți și odată ieșit din temniță s-a îndreptat spre Melissobouno (Muntele albinelor), care se află la nord-vest de Pafos, a găsit o peșteră mică unde a rămas pentru 4 luni ca să se asigure că locul era liniștit. După ce s-a convins că locul nu era frecventat, s-a stabilit definitiv în peșteră pe care a numit-o Enkleistra (adică zăvorniță) pe care o afierosește Sfintei Cruci. Mai târziu a mărit peștera și a despărțit-o în mai multe încăperi, în biserică, trapeză și chilie, încăperi pe care le-a pictat cu fresce minunate. Faima sfințeniei lui Neofit s-a răspândit în toate zonele Ciprului și închinători de pretutindeni veneau la Enkleistra sfântului. Sfântul nu a plecat niciodată din peștera lui, iar când închinătorii s-au înmulțit, s-a mutat într-o peșteră de mai sus și de acolo sfătuia pe credincioși. În ciuda faptului că nu și-a părăsit peștera, avea o imagine completă a evenimentelor epocii lui pe care le-a și descris în scrierile sale. Continuă să citești 28 septembrie: Viaţa Sfântului Neofit Zăvorâtul din Pafos, insula Cipru

28 septembrie: CUVIOSUL IRODION, CARE A PUSTNICIT LÂNGĂ LACUL ILOZERSK

 CUVIOSUL IRODION, CARE A PUSTNICIT LÂNGĂ LACUL ILOZERSK

28 SEPTEMBRIE

Ucenicul Cuviosului Cornelie din Komel (pomenit pe 19 mai), Cuviosul Irodion, în anul 1538, la un an după adormirea Stareţului său, a primit poruncă de la îngerul Domnului să se stabilească lângă micul lac Ilozero, în regiunea Lacului Alb şi să construiască o biserică închinată Naşterii Maicii Domnului. Continuă să citești 28 septembrie: CUVIOSUL IRODION, CARE A PUSTNICIT LÂNGĂ LACUL ILOZERSK

28 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI HARITON (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Χαρίτωνος – 28 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ  

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. HARITON  

28 septembrie

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Hariton marturisitorul.

Hariton

Cuviosul Hariton era din eparhia Licaoniei, locuitor în cetatea Iconiei, creştin bine credincios şi ales întru bunătăţi. Acesta în vremea lui Aurelian, rău credinciosul împărat (270-275), s-a arătat Mărturisitor al numelui lui Iisus Hristos. Cînd a ieşit acea poruncă fără de Dumnezeu de la împăratul prin toate părţile ca să fie siliţi creştinii să jertfească idolilor, iar cei ce nu se vor supune poruncii să fie ucişi, atunci Hariton, în Iconia, la un lucru ca acesta strălucea cu bună credinţă, ca cel mai dintîi dintre creştini; şi a fost prins şi legat de guvernatorul ţării aceleia şi adus la judecata păgînilor, unde l-a întrebat pe el judecătorul, zicînd: „Pentru ce nu te închini zeilor celor cu nume mare, cărora împăratul şi toţi supuşii îşi smeresc capetele lor?” Răspuns-a Hariton: „Toţi idolii păgînilor sînt diavoli, care, oarecînd, pentru mîndria lor, au fost surpaţi din cer în iadul cel mai de jos, căci voiau să se asemene cu Dumnezeul cel prea înalt.

Iar acum de către oamenii cei fără de minte şi înşelaţi caută să-i cinstească precum pe dumnezei. Însă şi ei, şi cei ce li se închină lor, vor pieri curînd, şi ca şi fumul stingîndu-se se vor pierde, pentru aceea nu mă voi închina lor. Căci eu am pe ade-văratul Dumnezeu, Căruia îi slujesc şi mă închin, Care este ziditor tuturor, Mîntuitor al lumii Care trăieşte în veci”. Continuă să citești 28 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI HARITON (Gr, Ro, En)

Antim Ivireanul sau străinul care ne-a învăţat limba română

Antim Ivireanul sau străinul care ne-a învăţat limba română

Nicolae Pintilie
 SAMSUNG CSC

Prin cuvinte ne unim, cler şi mireni, în rugăciune, formând o adevărată obşte euharistică, popor al lui Dumnezeu. Dintotdeauna, credincioşii s-au rugat împreună cu preoţii lor, în limba pe care au vorbit-o în viaţa de toate zilele, născându-se astfel limba liturgică.

Creştinismul, propovăduit în părţile noastre încă din vremea Sfântului Apostol Andrei şi de către ucenicii Sfântului Apostol Pavel, a prins aici rădăcini adânci. Cum era firesc, dumnezeiasca Liturghie s-a oficiat în limba poporului încă de la începutul organizării Bisericii în aceste părţi.

O dată cu creştinarea popoarelor slave, limba slavă a fost introdusă în administraţie şi în Biserica din Ţările Române. Apoi, a apărut influenţa limbii greceşti ca limbă liturgică, cu precădere în perioada fanariotă. Cu toate acestea, nu s-a încetat niciodată a se ruga româneşte, a se trăi româneşte. Începând cu mitropolitul Dosoftei în Moldova, diaconul Coresi – care a activat atât în Ardeal, cât şi în Ţara Românească şi mitropolitul Antim Ivireanul a dorit ca poporul să se roage în limba strămoşilor. Continuă să citești Antim Ivireanul sau străinul care ne-a învăţat limba română