EXISTĂ O ALTĂ LUME? Iată, iubiţii mei, uriaşa întrebare pe care o pune astăzi Sfânta Evanghelie.
M-am dus odată într-un sat şi acolo m-au întrebat: Cine a venit din lumea cealaltă? Oare a înviat cineva, ca să ne spună ce se întâmplă dincolo?... Dar ce credeţi, cei care cer să vadă un mort înviind, şi dacă acesta va învia, îl vor crede? Mă îndoiesc. Nu neg faptul că nu este o mică dovadă învierea unui mort. Dar există alta şi mai puternică. Şi mii de morţi să învieze din mormânt, nu sunt dovezi care să-ţi închidă gura. Pentru că sunt oameni. Eu o singură dovadă o consider de necombătut. Pe cea amintită astăzi de Evanghelie şi mai presus de orice altă dovadă şi argument şi document. Şi aceasta este Sfânta Scriptură.
Sfânta Scriptură nu a spus niciodată vreo minciună; nu s-a găsit în paginile ei vreo greşeală. Cuprinde cuvintele lui Dumnezeu. A spus-o Hristos: Citeşte mai departe…
Iubiţii mei, este cunoscută pilda pe care am auzit-o în Evanghelia din Duminica de astăzi… Să explicăm toată Evanghelia de astăzi? Ne-ar trebui mult timp. De aceea, din toate imaginile pe care le prezintă pilda, vom explica doar una. Vom vedea, cum trăia săracul Lazăr în această lume de aici.
***
Lazăr era un om nefericit. Asupra lui se abătuseră multe nenorociri. Priviţi-le. Lazăr era mai întâi de toate sărac. Nu avea nici moşii, nici bani, nici casă.
Şi alţii sunt săraci. Dar aceştia sunt sănătoşi. Se duc unde vor, lucrează, îşi primesc plata sau salariul şi trăiesc. Desigur că nu trăiesc ca bogaţii. Dar trăiesc acceptabil. De ce nu şi fericiţi? Când cineva e sănătos, atunci o bucată de pâine, câteva măsline şi o ceapă le mănâncă cu poftă. Când însă este bolnav, atunci şi cele mai bune mâncăruri i se par lipsite de gust. Aşadar, Lazăr pe lângă sărăcie avea şi boala.
Desigur că şi alţii sunt săraci şi bolnavi. Dar au rude şi prieteni, oameni care se interesează de ei şi nu-i lasă fără îngrijire, hrană şi medicamente. Dar Lazăr nu era doar sărac şi bolnav. Era şi cu totul singur. N-avea pe nimeni care să-i arate atenţie.Citeşte mai departe…
În prima Duminică a lunii Noiembrie facem pomenirea celor între Sfinţi, Părinţilor noştri şi apărători ai Ortodoxiei Fotie cel Mare, Grigorie Palama şi Marcu Evghenicul.
La Vecernie Mică punem patru stihuri şi cântăm următoarele podobii:
Glasul al II-lea: Când de pe lemn…
Veniţi cetele ortodocşilor să lăudăm pe stâlpii şi dumnezeieştii păzitori ai Ortodoxiei, pe Fotie cel prea mare, pe dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului şi pe minunatul Marcu, întâistătătorul Efesului, strigându-le: Bucuraţi-vă tăinuitori şi arătători de Dumnezeu înţelepţiţi ai Treimii celei mai presus de fiinţă.
Datu-vi-s-a de la Dumnezeu în chip felurit şuvoiul înţelepciunii dumnezeieşti în gura voastra, fericiţilor ierarhi, prealăudate Fotie, Marcu şi Grigorie; de aceea aţi amuţit toată gura cumplitului eres cu cuvintele şi învăţăturile voastre dumnezeieşti cu puterea dumnezeiescului Duh ca nişte tăinuitori ai celor mai presus de gând. Citeşte mai departe…
Arhimandritul Ioil Konstantaros, Predicatoral Sfintei Mitropolii de Driinupole,
Pogoniani şi Koniţa:
Lectura apostolică de Duminică, 1 noiembrie – I Corinteni 12, 27- 13,8
SFINŢII FĂRĂ DE ARGINŢI COSMA ŞI DAMIAN
Duminică, 1 noiembrie, Sfânta noastră Biserică cinsteşte şi ne pune înainte pe doi mari sfinţi, care sunt foarte cunoscuţi în întreaga lume creştină. Este vorba despre Sfinţii Cosma şi Damian. Aceşti doi Sfinţi dispuneau de mari harisme, la un nivel superior, harisme pe care le-au cultivat şi le-au valorificat pentru binele semenilor lor. Erau medici, excelenţi oameni de ştiinţă, dar în acelaşi timp inima lor revărsa de credinţa în Hristos şi de iubirea faţă de oameni. Cine studiază viaţa şi petrecerea lor, se minunează de puterea harului ce le-a fost oferit de către purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Când se iveau cazuri dificile în faţa cărora ştiinţa medicală se arăta neputincioasă să ofere vindecare, atunci credinţa lor şi călduroasa lor rugăciune aduceau sfârşitul dorit al tămăduirii trupeşti.
Însă ca nişte personalităţi integre, cum erau, cunoşteau foarte bine că lucrarea de vindecare nu constă doar în vindecarea trupească, ci şi în cea sufletească. Şi în principal în cea sufletească. De aceea se şi îngrijeau să îndrume pe oameni la cunoaşterea stării lor sufleteşti, la pocăinţă şi la relaţia cu Iisus – Marele Medic al oamenilor.
Acum, în ceea ce priveşte banii sau orice altceva ar fi pretins confraţii lor de la bolnavi… să nu se vorbească deloc despre aceşti Sfinţi. Ei îşi dezlipiseră inima de mamona, care ca un alt magnet prinde, atrage şi ţine sufletul omului aservit materiei şi banului.Citeşte mai departe…
Canon de rugăciune către Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia (1)
Troparul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia, glasul al 8-lea:
Sfinţilor cei fără de arginţi şi de minuni făcători, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă.
Troparul Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, din Asia, glasul 1:
Doctorii cei înţelepţi ai lumii, de la Dumnezeu luând compătimirea, rugaţi-vă şi acum pentru noi cei ce strigăm: Doamne, mântuieşte poporul şi ţara aceasta şi slobozeşte sufletele noastre de cumplitele primejdii, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Să cântăm toate popoarele Celui Ce a mântuit pe Israel din robia cea amară a lui Faraon şi cu picioare neudate prin adâncul mării l-a povăţuit, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Stih: Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Micul David s-a născut în Gardinita ,în insula Eubeea, într-o casă binecuvantată cu credinţă. Fiind fiu de preot, era mereu dus la biserică, unde îl atrăgea nespus, icoana Sfântului Ioan Botezăorul.
Întrebat ce-i plăcea în biserică, copilul de doi ani răspundea enigmatic: „Ochii Maicii Domnului, Tronul lui Iisus Hristos şi Aripile Sfântului Ioan Botezatorul.”
Într-o dimineaţă , familia lui David s-a speriat , negăsindu-şi micuţul în pat. De marţi până sâmbătă, tot ţinutul a fost alertat, oamenii pornind în căutarea lui, dar spre disperarea tuturor, nimeni nu l-a descoperit pe micul David. Citeşte mai departe…
Sfânta Elena din Sinope este o sfântă fecioară, care a fost omorâtă cu moarte martirică, pentru credinţa ei în Hristos, pe la începutul secolului al XVIII-lea. Biserica de Răsărit o prăznuieşte pe Sfânta Elena din Sinope în ziua de1 noiembrie.
Sfânta Elena a vieţuit în jurul anului 1700, în localitatea Sinope, regiunea Paflagonia. Tânăra s-a născut în familia Bekiary, în localitatea Sinope, cel mai vechi oraş din Pont. Părinţii tinerei Elena au crescut-o în viaţa creştină, lucru ce a însufleţit-o pe tânără cu o dragoste neţărmurită faţă de Hristos.
Pe când avea numai 15 ani, mama ei o trimite pe Elena la un magazin din Kryonas, spre a cumpăra materiale pentru brodat. Pe cale, tânăra creştină a trecut pe lângă casa lui Ukuzoglu Pasa, guvernatorul otoman din Sinope, care se afla, la acel moment, la fereastră. Văzând-o pe fată şi aprinzându-se de pofta diavolească, păgânul a cerut ca aceasta să fie adusă la el.Citeşte mai departe…
DUMINICA A XXII-A DUPĂ RUSALII – BOGATUL NEMILOSTIV ŞI SĂRACUL LAZĂR
EV. LUCA 16, 19-31
(Lc. 16, 19) Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
Omul bogat, în splendoarea purpurei, nu este acuzat că este lacom sau că a luat averea altuia, sau că ar fi comis adulter ci, de fapt, nu este acuzat că ar fi făcut ceva rău. Singurul rău de care se face vinovat este mândria sa. Prea ticălosule, vezi un mădular al trupului tău zăcând la poarta ta și nu ai dragoste față de el?! Dacă pentru tine poruncile lui Dumnezeu nu înseamnă nimic, măcar fie-ți milă de starea în care te afli și cutremură-te pentru că s-ar putea să ajungi și tu asemenea lui. Dă ceea ce părăduiești tovarășului tău. Nu spun să-ți dai averea, ci ceea ce arunci, dă fărâmiturile de la masa ta, fă milostenie cu ele.
(Fericitul Ieronim, Despre Lazăr și adâncuri, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)
(Lc. 16, 19) Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
PREDICĂ LA DUMINICA A DOUĂZECI ȘI DOUA DUPĂ CINCIZECIME
Moto: „Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă va învia cineva dintre morți” (Luca, 16:31)
Iubiți frați și surori în Hristos,
În pericopa evanghelică de astăzi, Domnul nostru Iisus Hristos nu numai că dă puțin la o parte perdeaua ce ne separă pe noi de veșnicie – pentru a ne lăsa să vedem ce fel de viață vor trăi oamenii în cealaltă parte a eternității; El ne avertizează și despre păcatul indiferenței, apaqeia – apathia. “Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube” (Luca, 16:19-20).
Observați că, fizic, omul bogat și Lazăr sunt aproape împreună, dar în oricare alt aspect ei sunt foarte departe unul de celălalt. Unul din ei, Lazăr, este bolnav, celălalt, omul bogat, este sănătos. Unul este bogat, celalalt este sărac. Unul are prieteni, celălalt e fără prieteni. Unul se hrănește îmbelșugat, celălalt dorește să fie hrănit cu firimituri. Citeşte mai departe…
PREDICĂ LA DUMINICA A DOUĂZECI ȘI DOUA DUPĂ CINCIZECIME
Moto: „Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morți” (Luca, 16: 31)
Iubiți frați și surori întru Hristos,
Permiteți-mi să subliniez chiar de la început că aceste cuvinte rostite de Avraam către omul bogat, care se afla în chinurile veșnice ale iadului, descriu foarte exact condiția tragică a celor resping pe Hristos din societatea noastră contemporană. Încercați să cugetați: N-a trimis Dumnezeu pe Cineva din morți pentru a ne avertiza, pe Însuși Fiul Său, Care a devenit ”începătură, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui,” și cu toate acestea două treimi din populația lumii de astăzi Îl respinge pe Hristos (I Cor., 15:23)? N-a fost Hristos, întocmai ca Lazăr, respins și disprețuit de oameni? Nu a stat El la poarta din dos a lumii, iarăși, întocmai ca Lazăr, când a fost născut în peștera Betleemului? Citeşte mai departe…
"Cuvintele noastre ortodoxe sunt ca armele care îi apără pe ai noştri şi îi lovesc pe eretici. Aceste cuvinte nu îi lovesc pentru a-i doborî, ci pentru a-i ridica după ce au căzut. Acesta este scopul luptei noastre: să îi ajutăm şi pe vrăşmaşii noştri să se mântuiască."(Sf. Ioan Gură de Aur).
EXISTĂ O ALTĂ LUME? Iată, iubiţii mei, uriaşa întrebare pe care o pune astăzi Sfânta Evanghelie.
Când se iveau cazuri dificile în faţa cărora ştiinţa medicală se arăta neputincioasă să ofere vindecare, atunci credinţa lor şi călduroasa lor rugăciune aduceau sfârşitul dorit al tămăduirii trupeşti.
Micul David s-a născut în Gardinita ,în insula Eubeea, într-o casă binecuvantată cu credinţă. Fiind fiu de preot, era mereu dus la biserică, unde îl atrăgea nespus, icoana Sfântului Ioan Botezăorul.
Comentarii recente