Acasă > Canoane de rugăciune, Rugăciuni > 21 decembrie: CANONUL SFINTEI MUCENIȚE IULIANA

21 decembrie: CANONUL SFINTEI MUCENIȚE IULIANA

CANONUL SFINTEI MUCENIȚE IULIANA

STIHIRILE SFINTEI, glasul al 4-lea

Cu roşeala sângelui vopsindu-ţi singură haina mântuirii, prealăudată şi luminată fiind de puterea Duhului, te-ai logodit Domnului, Împăratului celui fără de moarte, Care te-a păzit pe tine fără prihană şi nestricată, în veacul veacului, în cămările cereşti, ca pe o fecioară preafrumoasă şi neîntinată.

Bătăi îndurând şi focului fiind dată, răbdând sfâşierile trupului şi bărbăteşte suferind clocotirile cazanelor, nu ai fost biruită de judecată şi nici n-ai jertfit chipurilor cioplite, ci plecându-ţi grumazul lui Dumnezeu, te-ai suit la ceruri fiind ucisă cu sabia, purtătoare de cunună.

Ca o zestre prea scumpă ai adus Mirelui, mărită purtătoare de biruinţă, pe poporul cel sfânt care a crezut minunilor întru care te-ai săvârşit, arătându-te mai presus şi de chinuri şi de focul arzător şi de sfâşieri, cu biruinţa în Hristos, Cel ce ţi-a dat ţie, Fecioară, biruinţă din cer, cu putere dumnezeiască.

TROPARUL SFINTEI

Mieluşeaua ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu Botezul Tău şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine, şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine – ci ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.

Slavă…Şi acum…

CÂNTAREA 1-A

Strălucind minunat cu luminile muceniciei, dănţuieşti cu sfinţenie împrejurul lui Dumnezeu, îndumnezeindu-te, prealăudată şi cu rugăciunile tale dai luminare celor ce te laudă.

Rănită fiind de dragostea cea preadulce a lui Hristos, prealăudată şi părăsind dezmierdările trupeşti şi pe logodnicul cel muritor, te-ai logodit cu Cel ce te-a făcut pe tine fecioară curată şi nevinovată.

Slavă…

Luminându-ţi cugetul cu podoabe strălucite, Ziditorul tuturor şi Dumnezeu te-a învrednicit pe tine de cămările cereşti, ca o fecioară dănţuind, muceniţă, de Dumnezeu înţelepţită.

Şi acum…

Fecioara vine să nască în peşteră pe Ziditorul firii, care mai presus de fire a luat dintr-însa trup după Ipostas, în chip de negrăit, ca să îndumnezeiască omenirea.

CÂNTAREA A 3-A

Făcutu-ţi-ai sufletul biserică preasfântă lui Dumnezeu stăruind totdeauna în dumnezeeştile biserici cu laude şi cu rugăciuni.

Dorind a dobândi daruri mari, preacinstită, ai suferit durerile trupului ca într-un trup străin.

Slavă…

Cu picăturile sângiuirilor tale ai stins focul închinărilor la idoli şi cugetele credincioşilor le-ai alăptat, Iuliana.

Şi acum…

Ca să izbăvească pe oameni, Cel milostiv Se naşte din Prea curata din Betleem, primind înfăşare ca un prunc.

CONDACUL SFINTEI

Cu frumuseţile fecioriei împodobindu-te, fecioară, şi cu cununa muceniciei acum încununându-te, Iuliana, dăruieşti tămăduiri celor ce sunt în nevoi şi boli şi izbăvire celor ce se apropie de racla ta, din care Hristos, izvorăşte dumnezeiesc dar şi viaţa veşnică.

Slavă…

Fiind înfrumuseţată cu fapte bune de la Dumnezeu date şi împodobită cu florile cinstitei mucenicii, te-ai arătat toată frumoasă şi fără prihană, cinstită. Pentru aceasta Domnul a iubit acum frumuseţea ta şi te-a dus în cămara de mire cea prealuminoasă, în care dănţuieşti, Iuliana, cu mucenicii, slăvind pe Hristos.

CÂNTAREA A 4-A

Având înţelegerea îndreptată către Domnul tuturor, nicidecum nu ai ţinut seamă de trupul tău întins şi cumplit bătut, Iuliana, frumoasă fecioară.

Biruit-a dragostea Stăpânului întunecările trupului, prealăudată muceniţă. Pentru aceasta ai defăimat şi averea şi logodnicul şi chinurile cele de multe feluri.

Slavă…

Pe mieluşeaua cea nespurcată sfâşiindu-te vrăşmaşii cu chinurile, ca nişte lupi, muceniţă, te-a făcut dumnezeiască jertfă şi junghiere fără prihană, întreagă, lui Dumnezeu.

Şi acum…

Văzându-şi Născătoarea de Dumnezeu fecioria pecetluită după naştere, cuprinsă de uimire, grăia-cum Te voi înfăşa acum, Fiule, pe Tine, Care înfeşi marea cu îngrădire de nisip.

CÂNTAREA A 5-A

Uscat-ai, muceniţă, pârâul păgâneştii necunoştinţe de Dumnezeu cu curgerile sângiuirilor, care s-au vărsat pe nedrept şi au stins focul înşelăciunii.

În întregime te-ai adus pe tine lui Dumnezeu, făcând mai luminată nevinovăţia fecioriei, cu roşeala sângiuirilor.

Slavă…

De frumuseţea Ta, o, Stăpâne, fiind rănit sufletul fecioarei, a trecut cu vederea cele văzute, strălucind cu frumuseţile pătimirii.

Şi acum…

Minune nouă. Fecioara cea curată vine în peştera Betleemului, să nască pe Dumnezeu, Care S-a făcut om.

CÂNTAREA A 6-A

Fiind rănită de dragostea cea dumnezeiască, grăim – mă grăbesc că-L ajung pe Hristos, podoaba cea frumoasă pentru aceea rabd chinurile cu cugetul neabătut, veselindu-mă.

Prigonitorul cel viclean poruncea să fie întinsă fără milă şi cu drugi să fie sfărâmată mieluşeaua Domnului, care avea mintea aţintită către Hristos.

Slavă…

Alergat-ai dis-de-dimineaţă, către Hristos, Soarele cel neapus, şi cu strălucirile Lui ţi-ai luminat sufletul şi inima, de Dumnezeu înţelepţită şi te-ai mutat la lumina veşnică.

Şi acum…

Cel ce a înfăşat marea cu negură, Ziditorul, de voie Se naşte din tânăra Fecioară şi primeşte înfăşare de prunc, Cel ce izbăveşte lumea.

CÂNTAREA A 7-A

Fără de milă judecătorul cel nemilostiv te aruncă, muceniţă, în cazanul cel înfierbântat, iar Domnul, prin înger, nevătămată te păzeşte pe tine, care L-ai cinstit pe Dânsul.

Neînfricoşându-te şi mai vârtos cu îndrăzneală bărbătească încingându-te, muceniţă, intri în foc, simţind răcoreală şi cântând: Binecuvântat eşti în biserica slavei Tale, Doamne.

Slavă…

Tu ai adus Mirelui ca pe o zestre adunarea şi poporul cel ce a crezut în El, risipind negura înşelăciunii, cu facerile tale de minuni strălucitoare.

Şi acum…

Bucură-te încăpere a celui neîncăput, Maică Fecioară, că vii să naşti, cu trup în peşteră, Preacurată, pe cel ce îndreptează zidirea mâinilor Sale.

CÂNTAREA A 8-A

Avându-şi ochiul şi mintea ridicate în sus către Dumnezeul puterilor, Cel ce poate a mântui, cu dumnezeiescul har al Duhului, ai stins fierbinţeala cazanelor, muceniţă, cântând cu credinţă cântarea tinerilor: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cugetătorii deşertăciunii, cei vrednici de foc, ascultând cuvintele tiranului păgân, de vie te-au aruncat în foc, muceniţă, dar fiind răcorită de dragostea Mirelui şi cinstindu-L pe El, focul nu te-a ars, cugetătoare de Dumnezeu, Iuliana.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul

Ai stat înaintea divanului propovăduind pe Hristos, Dumnezeul cel nemuritor, Care a răbdat răstignire şi a omorât rătăcirea şi a dat viaţă nemuritoare credincioşilor celor ce cântă: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Şi acum…

Domnul, Care şi-a pus scaunul Său pe nori, pe nor vine să se nască nouă din Fecioară, ca să se risipească pe norii cei întunecaţi ai păcatului din sufletele noastre, ale celor ce cântăm Lui- Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

CÂNTAREA A 9-A

De luptele cele pentru credinţă ale Iulianei, purtătoarea de biruinţă, s-au mirat îngerii, în ce chip cu firea femeiască a ruşinat pe cel ce a omorât pe strămoaşa ei în rai.

Ca o preafrumoasă purtătoare de biruinţă şi îndemânatică fecioară ai primit după lege cununa dreptăţii, căci ai călcat în picioare cu trupul pe cel fără de trup şi purtătoare de biruinţă te-ai arătat.

Pe tine rândunica cea înţelegătoare, turtureaua cea nestricată şi porumbiţa cea cu aripi aurite cu mucenicia, care ai zburat către Dumnezeu şi te-ai odihnit, te cinstim.

Slavă…

Înflorit-ai ca un crin în văile muceniciei, Iuliana purtătoare de biruinţă şi purtând fecioria ca un trandafir cu plăcut miros, te-ai făcut dumnezeiască miresmă Mirelui tău celui înţelegător.

Şi acum…

Purtând pe Cel ce pe toate le poartă, Fecioară, vii la Betleem să naşti şi să culci în iesle, ca pe un prunc, pe Cel ce lucrează, cu răbdare, chemarea din nou a muritorilor.

LUMINÂNDA

După cămara Ta cea de Mire Cuvinte, dorind muceniţa, a răbdat toată ispita chinurilor, cu tăria ajutorului Tău. Pentru rugăciunile ei, Dumnezeule, milostiveşte-te spre sufletele noastre şi ne mântuieşte.

Condac (glasul 1):

Preafrumoasă fecioară ai fost, o, înţeleaptă Iuliana;

şi cum sufletul tău a fost rănit de dragostea Făcătorului tău,

aşa şi trupul ţi-a fost străpuns cu minunate răni muceniceşti,

ce te-au împodobit ca pe o mireasă a Lui Hristos şi muceniţă a lui;

iar acum, precum te odihneşti în cămara cerească de nuntă,

roagă-te pentru noi toţi.

Condac (glasul al 3-lea):

Cu frumuseţile fecioriei împodobindu-te, fecioară,

şi cu cununa muceniciei acum încununându-te,

Iuliana, dăruieşti tămăduiri celor ce sunt în nevoi şi boli

şi izbăvire celor ce se apropie de racla ta,

din care Hristos izvorăşte dumnezeiesc dar şi viaţa veşnică.

Categories: Canoane de rugăciune, Rugăciuni Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.