Acasă > Cântările Ortodoxiei > 23 august: ODOVANIA ADORMIRII MAICII DOMNULUI (Tropar,Greek)

23 august: ODOVANIA ADORMIRII MAICII DOMNULUI (Tropar,Greek)

Απολυτίκιο Αποδ. Κοιμ. Θεοτόκου – 23 ΑΥΓΟΥΣΤΟΥ

 ODOVANIA  ADORMIRII MAICII DOMNULUI

23 august

În Biserica Ortodoxă pe 23 august 2012 este sărbătorită Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului. Rânduiala liturgică începe cu Slujba Vecerniei din seara zilei de 22 august 2012.

Pentru pregătirea sufletească a credincioşilor toate sărbătorile împărăteşti (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt predecedate de un timp de pregătire, numit pre-serbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire. Ele au de asemenea şi o perioadă de continuare sau prelungire a sărbătorii, numită după-serbare sau după-prăznuire. Ziua cea dintâi a înainte-serbării se numeşte începutul sărbătorii, iar ziua ultimă a după serbării se numeşte, cu un termen slavon, odovania, adică sfârşitul sau încheierea sărbătorii.

În cazul Praznicului Adormirii Maicii Domnului a fost o zi de înainte-prăznuire şi încă 8 zile după-prăznuire. În tot acest interval de timp, în cadrul slujbelor din biserică s-au cântat stihiri ale praznicului, iar în ziua odovaniei, slujba este aproape identică cu cea din ziua de 15 august.

Adormirea Maicii Domnului numită în popor şi Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare e sărbătoarea în amintirea zilei în care Sf. Fecioară şi-a dat obştescul sfârşit. După o pioasă tradiţie veche, cunoscută mai întâi în Apus şi trecută apoi şi în Răsărit, la trei zile după adormirea ei, Sfânta Fecioară ar fi fost ridicată cu trupul la cer, ca şi dumnezeiescul ei Fiu.

Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deşi mărturii despre existenţa ei nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, Sinod care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de acum o foarte mare dezvoltare.

Următorul praznic care are înainte-prăznuire şi după-prăznuire este Naşterea Maicii Domnului, de la 8 septembrie.

 sursa: basilica.ro

Ἀπολυτίκιο. Ἦχος α’.
Ἐν τῇ γεννήσει τὴν παρθενίαν ἐφύλαξας, ἐν τῇ κοιμήσει τὸν κόσμον, οὐ κατέλιπες Θεοτόκε· μετέστης πρὸς τὴν ζωήν, Μήτηρ ὑπάρχουσα τῆς ζωῆς, καὶ ταῖς πρεσβείαις ταῖς σαῖς λυτρουμένη, ἐκ θανάτου τὰς ψυχὰς ἡμῶν.

Κοντάκιον. Ἦχος β’. Αὐτόμελον.
Τὴν ἐν πρεσβείαις ἀκοίμητον Θεοτόκον, καὶ προστασίαις ἀμετάθετον ἐλπίδα, τάφος καὶ νέκρωσις οὐκ ἐκράτησεν· ὡς γὰρ ζωῆς Μητέρα, πρὸς τὴν ζωὴν μετέστησεν, ὁ μήτραν οἰκήσας ἀειπάρθενον.

Μεγαλυνάριον.
Παρέστης Παρθένε ἐκ δεξιῶν, τοῦ Παμβασιλέως, ὡς βασίλισσα τοῦ παντός, περιβεβλημένη, ἀθανασίας αἴγλην, ἀρθεῖσα μετὰ δόξης, πρὸς τὰ οὐράνια.

Categories: Cântările Ortodoxiei Tags:
  1. catalin
    august 23rd, 2012 la 23:32 | #1

    De unde ideea ca „pioasa tradiție”, care de fapt este adevărata credință a Bisericii, ca Născătoarea de Dumnezeu a fost luata la cer cu trupul de către Fiul ei, ar proveni din Apus? Prima mărturie istorica despre aceasta vine de de la Sfântul JUVENALIUS (IUVENALIE), patriarhul Ierusalimului, care răspunzând la o scrisoare a împărătesei Pulcheria ii răspunde ca nu are cum sa-i trimită moaștele Maicii Domnului, deoarece ce aceasta a fost ridicata cu trupul la cer. Tradiția aceasta este comuna atât Răsăritului cat și Apusului
    Ideea unei origini apusene a acestei tradiții, o susține fără sa se bazeze în fapt pe nimic, Pr. Ene Braniste in lucrarea sa Liturgica Generala, p.188.

  2. catalin
    august 23rd, 2012 la 23:38 | #2

    Scuze pentru greșeli! Am mâncat câteva puncte și topica mea este deficitara dar, nu mi-a plăcut sa vad ca inepția asta, cu „pioasa tradiție”, plecata din cartea Pr. Braniște a facut cariera pe net.

  3. Admin
    august 24th, 2012 la 14:56 | #3

    Multumim pentru mărturia frăţiei tale.

  4. catalin
    august 24th, 2012 la 18:41 | #4

    Mulțumesc și eu pentru înțelegere!

  1. Nici un trackbacks momentan.