SF. SIMEON, EPISCOPUL IERUSALIMULUI
27 APRILIE
Acest Sfînt Simeon, care era rudenie a Domnului nostru Iisus Hristos, a fost fiu al lui Cleopa, fratele Sfîntului Iosif, logodnicul, pentru care vrednicii de credinţă, scriitorii vechi de istorie bisericească greacă, Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, Gheorghe Chedrin şi Nichifor al lui Calist Xantopol, cu un glas mărturisesc că Iosif, logodnicul Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, şi Cleopa au fost fraţi buni de tată şi de mamă, Iosif era frate mai mare, iar Cleopa mai mic. Acest Cleopa, după întoarcerea lui Iosif din Egipt a luat de soţie, de la fratele său Iosif, pe o fiică a lui Maria, care a născut pe acest Sfînt Simeon. Ajungînd în vîrstă şi auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, Sfîntul Simeon a crezut Într-însul. Iar după patima cea de bunăvoie a Domnului şi după Înălţarea la cer, a fost numărat în ceata sfinţilor şaptezeci de apostoli întru bunavestire a lui Hristos, umblînd prin cetăţi şi prin sate, învăţînd şi făcînd minuni; luminînd popoarele cu lumina sfintei credinţe şi pierzînd întunericul închinării idoleşti. Iar în acel timp Sfîntul Iacov, fratele Domnului, fiul Sfîntului Iosif logodnicul, ţinea scaunul arhieriei Ierusalimului, fiind întîiul episcop acolo; şi fiindcă mărturisea pe Hristos, necredincioşii evrei doborîndu-l de pe scaunul Bisericii, l-au ucis, lovindu-l în cap cu un lemn.
După uciderea Sfîntului Iacob, a sosit degrabă risipirea Ierusalimului prin Tit şi Vespasian, precum mai înainte a zis Domnul. Iar după risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau între cei vii, împreună cu cei care după trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, şi acest sfînt Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul şi fiul de frate al lui Iosif şi rudenia Domnului l-au pus al doilea episcop al Ierusalimului – în locul Sfîntului Iacov -, căci acum Ierusalimul, începuse iarăşi a fi locuit de oamenii cei ce rămăseseră. Iar Sfîntul Simeon, fiind ca o biserică a Sfîntului Duh, împodobea prin sine scaunul Ierusalimului, aducînd pe cei rătăciţi la Hristos Dumnezeu. Apoi după mai mulţi ani, pe vremea împărăţiei lui Traian, a fost clevetit de zavistnicii eretici către Attic, antipatul Romei, pentru două pricini: întîi, fiindcă este cu neamul din casa lui David, iar al doilea că este creştin.
În timpul acela era prigonire de la împăraţii Romei, asupra seminţiei lui David şi asupra celor ce credeau în Hristos. Şi erau cercetaţi cu dinadinsul pretutindeni, cînd se afla cineva din neamul lui David şi se pierdeau, ca nici urmă din acea seminţie împărătească să nu rămînă între evrei, ci să stăpînească veşnic împăraţii Romei pămîntul iudeilor. Asemenea şi cei ce credeau în Hristos erau chinuiţi şi ucişi, pentru ca zeii păgîneşti să fie cinstiţi prin toată lumea.
Deci, Sfîntul Simeon, ca cel din Seminţia lui David şi ca cel ce credea în Hristos, fiind rudă cu El, a fost prins de păgîni, după porunca lui Attic antipatul. Fiind bătrîn Sfîntul Simeon, căci avea mai mult de o sută de ani, după multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca şi Hristos Domnul, şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu.
Notă – Prologul în 18 zile ale lunii Septembrie scrie astfel despre acest Sfînt Simeon: „Acela era fiul lui Iosif, logodnicul şi fratele lui Iacov. Dar mai vrednic lucru de credinţă este că, nu al lui Iosif a fost fiu, ci al lui Cleopa, fratele lui Iosif; iar lui Iosif i-a fost nepot, adică fecior de frate, precum de la cei mai sus zişi scriitori vechi de istorii ai Bisericii greceşti, se dovedeşte aceasta. De unde se arată şi aceasta, că Simeon nu i-a fost frate bun lui Iacov, fratele Domnului şi fiul lui Iosif, ci văr.
Iarăşi prologul, în patru zile ale lunii Ianuarie, scrie despre soborul Sfinţilor şaptezeci de Apostoli, şi în cuvîntul sub numele Sfîntului Dorotei, episcopul Tirului se scrie despre acest Sfînt Simeon aşa: „Cleopa sau Simeon este nepotul Domnului”. Dar acolo destul s-a arătat că altul a fost Cleopa şi altul Simeon. Cleopa a fost tatăl lui Simeon, iar Simeon fiul lui Cleopa; însă nu nepot al Domnului, ci rudenie, aşa ca şi cum ar fi fost văr din fraţi.
În această lună şi zi, prologul a scris astfel: „Îndoită numire a cîştigat fericitul, pentru că se numea Simon şi nu Simeon”. Simon a fost fiu al lui Iosif şi frate bun al lui Iacov, fratele Domnului; iar Simeon, precum s-a zis, este fiul lui Cleopa şi văr din fraţi cu Iacov; după aceea era rudenie a Domnului, fiind şi numărat între cei şaptezeci de apostoli. Iar Simeon fiul lui Iosif, nicidecum nu se află între apostoli. Este scris de Sfîntul Ioan Evanghelistul în cap. 7, stih 5, cum că „nici fraţii lui Hristos n-au crezut în El”. Iar fraţii aici, spune Sfîntul Teofilact, sînt fiii lui Iosif, pe care Sfîntul Evanghelist Matei în cap. 13, stih 56, anume îi pomeneşte: Iacov, Iosie, Simon şi Iuda. Ci şi aceasta este arătat, că mai pe urmă au crezut în El, Iuda, care se zice şi Tadeu, unul din cei doisprezece apostoli; apoi Iacov cel dintîi din cei şaptezeci şi Iosie asemenea din cei şaptezeci. Iar Simon se pare că n-a luat slujba apostoliei, ci mai înainte de împărţirea prin toată lumea a Sfinţilor Apostoli a trecut din cele de aici, adeverind Sfîntul Apostol Pavel în întîia epistolă către Corinteni, în cap. 15, şi zicînd: Mulţi sînt pînă acum, iar oarecare s-au şi mutat.
Iar despre Sfîntul Simeon al lui Cleopa şi rudenie a lui Hristos, ştiut este că a fost unul din cei şaptezeci de apostoli şi episcop al Ierusalimului, al doilea după vărul de frate al lui Iacov. Dar ceea ce se pare unora, că Cleopa murind fără fii, după legea de atunci, Iosif i-a luat femeia lui şi a făcut cu dînsa şase fii, patru feciori şi două fete, adică pe Maria care se numeşte fiica lui Cleopa şi pe Salomeea pe care o pomeneşte Teofilact în tîlcuirea cea de la Matei în cap. 13. De aceasta se cuvine a socoti cu dinadinsul, că Iosif a murit mai înainte de Cleopa, nu Cleopa mai înainte de Iosif. Deci, cum putea Iosif ca să aibă pe femeia lui Cleopa? Iar Iosif a murit mai înainte de Cleopa, este arătat de aici, că Cleopa după Învierea Domnului a fost şi a văzut pe Domnul în Emaus împreună cu Luca, de care S-a şi cunoscut Domnul în frîngerea pîinilor.
Cleopa, şi după Înălţarea Domnului şi după primirea Sfîntului Duh, a fost viu şi s-a sfîrşit prin mucenicie. Iar Sfîntul Iosif nici Patimile lui Hristos n-a apucat, ci încă mai înainte de Botezul Domnului, a trecut din viaţa aceasta. Deci, cum putea să fie aceasta, ca Iosif după moartea lui Cleopa să ia femeia sa şi să facă cu dînsa fii. Mai vrednic de crezare este aceasta, că nu Iosif a luat pe femeia lui Cleopa, ci Cleopa pe fiica lui Iosif a luat-o de soţie, de care lucru Gheorghe Chedrin zice aşa: „După cinci ani, Iosif s-a întors din Egipt în Nazaret, pe a cărui fiică Maria, Cleopa fratele lui Iosif, care era din doi părinţi, a luat-o de soţie şi dintr-însa a născut pe Simeon, care după Iacov, fratele Domnului, a fost episcop al Ierusalimului”.
Iar ceea ce se zice de Maria lui Cleopa, cum că ar fi fost fiică lui Cleopa, aceasta nu este în Evanghelie; pentru că se scrie la Sfîntul Evanghelist Ioan în cap. 19, stih 25: „Şi stătea lîngă Crucea lui Iisus, mama lui şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa”. Aici nu zice Sfîntul Evanghelist Ioan, Maria fiica lui Cleopa, ci numai Maria lui Cleopa, iar nu fiica lui Iosif, pe care ca pe o soră o avea Preacurata Fecioară Maria, Maica lui Iisus. Căci după ce S-a logodit cu Iosif, S-a dus din Biserica Domnului în casa lui şi locuia cu Maria, fiica lui, fiind încă fecioară, ca soră cu soră, avînd locuinţă împreună. Deci, să se ştie, că aici Maria lui Cleopa, nu este fiica lui, ci femeia, care a născut pe acest Simeon rudenia Domnului, vărul de frate după trup, din pricina lui Iosif cel părut tată al lui Hristos, fratele lui Cleopa, tatăl lui Simeon.
Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului,
Episcopul Ierusalimului
Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Simeon, ruda Domnului, Episcopul Ierusalimului, glasul 1:
Pe tine rudenia lui Hristos, Sfinte Simeon, ierarh şi mucenic tare, cu sfinţenie te lăudăm, cel ce ai pierdut înşelăciunea şi ai păzit credinţa. Pentru aceasta prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, dezlegare de păcate luăm prin rugăciunile tale.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Cânta-voi Ţie, Doamne…
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Preasfinţite Simeon, care stai înaintea Stăpânului purtând cunună, cere dezlegare păcatelor, pentru cei ce cu dragoste săvârşesc sfântă pomenirea ta.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu vela Crucii cu adevărat într-aripându-te, cu adierile Duhului, de Dumnezeu fericite, ai trecut valurile înşelăciunii, preafericite.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Învrednicindu-te, preafericite, a fi rudă după trup Celui Ce cu Trupul S-a sărăcit din milostivire, te-ai îmbogăţit cu harul îndumnezeirii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca Una ce eşti mai presus de toată zidirea, ai cuprins în pântecele tău pe Ziditorul şi Dumnezeu, şi L-ai născut, Fecioară, pentru mântuirea oamenilor.
Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici…
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu plecarea către Dumnezeu îndumnezeindu-te, ierarhe, cu totul te-ai făcut în chip Dumnezeiesc, strălucind cu luminile muceniciei, Sfinte Preasfinţite Mucenice şi Ierarhe Simeon.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strălucit-ai zori celor dintru întuneric, arătând oamenilor pe Soarele dreptăţii, Care a răsărit din Norul Fecioara Prunca.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cetatea Sionului te-a avut pe tine, Fericite Simeon, păstor şi Dumnezeiesc învăţător, pe care ai luminat-o cu Dumnezeieştile tale învăţături, ierarhe.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Toată rânduială laudelor este întrecută acum, Preacurată, în a te lăuda pe tine, Mireasă a lui Dumnezeu: căci născând pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe îngeri i-ai întrecut.
Irmosul:
Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Pentru dragostea chipului…
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Slujit-ai jertfele cele fără de sânge, Celui Ce pentru tine S-a jertfit ca un Miel şi jertfindu-te, te-ai adus Lui pe tine însuţi prinos, de Dumnezeu cugetătorule, preafericite.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu strivirea feţei tale, ierarhe, munţii necredinţei şi dealurile demonilor toate s-au topit, întărindu-te pe tine Hristos.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Rudă după har primindu-te Dumnezeu Cuvântul, te-a arătat cinstit ierarh al Sfintei Cetăţi şi mucenic preacinstit, Sfinte Părinte Simeon.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind învăţat în taină despre naşterea ta, proorocul Avacum, te însemnează pe tine Fecioară de mai înainte, Munte Umbros, din care a venit Dumnezeul nostru.
Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina Ta, Doamne…
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
De bunăvoie te-ai dat pe tine însuţi a pătimi cu osârdie, fericite, urmând lui Hristos, Celui Ce pentru noi a pătimit cu trupul şi a micşorat patimile.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca o jertfă fără de prihană te-ai dat pe tine să te ardă de tot cu focul chinurilor, fiind păzit cu bun miros de Taină, Sfinte Preafericite Simeon.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pironindu-te pe cruce, Fericite Simeon, ai urmat Dumnezeieştii Patimi a lui Hristos. Drept aceea mutându-te către El, te-a mărit împreună cu Dânsul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Roagă-te pentru noi lui Hristos, Celui Ce din Curate sângiurile tale S-a îmbrăcat cu Trup de materie şi pe oameni din nou i-a făcut, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.
Cântarea a 6-a. Irmos: Strigat-a mai înainte…
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Învăţatu-te-ai din Minunatele Străluciri Cele Dumnezeieşti, care te-au povăţuit pe tine către Dumnezeiasca Viaţă; şi te-ai făcut plin de mărire de negrăit, preafericite ierarhe.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Avându-te pe tine, Părinte Simeon, Biserica cea Dumnezeiască, plină de apele Duhului cele curgătoare de viaţă, ca de un alt râu ce iese din Eden se bucură, ierarhe.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Clătinat-ai şi ai sfărâmat idolii înşelăciunii, fiind întărit cu însuflarea Duhului şi ai zidit biserici întru Slava lui Dumnezeu, Sfinte Simeon.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Vindecă patimile cele fără vindecare ale sufletului meu, Mireasă a lui Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Doctorul şi Mântuitorul, Care prin Patimile Lui vindecă patimile oamenilor.
Irmosul:
Strigat-a mai înainte închipuind îngroparea ta cea de trei zile Proorocul Iona în chit, rugându-se: din stricăciune mă scapă, Iisuse, Împărate al Puterilor.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Căutând cele de sus…
Sionului celui de sus făcându-te cetăţean, scaunul Sionului celui de jos ai luat şi bine turma ţi-ai povăţuit la Staulul cel Ceresc. Te-ai răstignit lui Hristos, Sfinte Simeon, urmând Patimii Lui celei Dumnezeieşti.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii cei din Avraam…
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu osârdie dându-ţi trupul la chinuri pentru Hristos, nu te-ai abătut, nu te-ai slăbit Dumnezeiescule, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Aprinzându-ţi-se mintea de dragostea lui Dumnezeu, preafericite, te-ai făcut mai tare decât focul cel materialnic, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Înfierbântându-te cu râvnă Dumnezeiască, de tot ai stins nebunia idolilor, fericite şi ai învăţat pe credincioşi credinţa cea adevărată, cu cuget bine credincios, cugetătorule de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fecioară Maică Preacurată, Ceea ce eşti rană diavolilor şi Mântuirea şi Paza oamenilor şi Podoaba îngerilor, izbăveşte smeritul meu suflet de înşelăciunea vrăjmaşului.
Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel Ce S-a pironit…
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toată Lumina Mângâietorului primind-o în inima ta cea curată, înţelepte, ai făcut să piară întunericul cel neluminos al demonilor, luminând pe credincioşi, Sfinte Simeon.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu râurile Dumnezeieştilor tale învăţături uscând marea cumplitei rele credinţe, ai adăpat tot sufletul, odrăslind spic roditor al credinţei.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe SfântulDuh,Domnul.
Pe Cuvântul Tatălui propovăduindu-L Dumnezeu Adevărat către toţi, felurite chinuri ai suferit şi suindu-te pe înălţimea Crucii, te-ai mutat către Cel pe Care L-ai dorit, ierarhe.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca să te lăudăm cu glasuri de mulţumire pe tine, Preacurată, ca pe Una ce ai umplut cu har neamul nostru, ocroteşte-ne şi ne păzeşte pe noi de toată vătămarea, Mireasă a lui Dumnezeu.
Irmosul:
Să lăudăm, bine sa cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Cel Ce S-a pironit cu Trupul pe Cruce şi ne-a arătat nouă armă de mântuire, tineri preaînălţaţi pe Hristos Dumnezeul nostru în veci.
Cântarea a 9-a. Irmos: Naşterea Ta Nestricată s-a arătat…
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un stâlp de foc te-ai arătat mergând înaintea poporului celui nou, aducându-l pe el prin învăţăturile tale cu adevărat, din Egiptul înşelăciunii, către pământul făgăduinţei cel Dumnezeiesc, fericite mucenice.
Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Simon Simeon îndoită numire ai avut, ca unul ce înaintea celor necredincioşi ai teologhisit pe Cuvântul în două firi, Dumnezeu şi Om. Pentru aceasta adunându-ne împreună, toţi te fericim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pământul s-a sfinţit cu pătimirea ta, mucenice, pironit fiind pe cruce şi sufletele drepţilor s-au veselit cu suirea ta; pentru aceea toţi credincioşii te fericim, Sfinte Părinte Simeon.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Luminează-mă cu Lumina Cea Dumnezeiască, Fecioară, care eşti Locaşul Luminii, alungând întunericul patimilor mele şi noaptea cea cu adevărat adâncă, cu mijlocirile tale, Născătoare de Dumnezeu.
Irmosul:
Naşterea ta Nestricată s-a arătat, Dumnezeu din coapsele tale a ieşit. Că S-a arătat purtător de Trup pe pământ şi cu oamenii a petrecut. Pentru aceasta pe tine Născătoare de Dumnezeu toţi te mărim.
SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…
Cu veşmintele ierarhiei te-ai împodobit şi cu frumuseţile muceniciei te-ai înfrumuseţat şi cu mărire înaintea lui Dumnezeu stând, străluceşti luminându-te cu Lumina Preasfintei Treimi. Pentru aceea te rugăm, Sfinte Ierarhe Simeon, ca pe cel ce ai îndrăznire la Dumnezeu, roagă-te pentru cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Ὁ Ἅγιος Ἱερομάρτυρας Συμεών, ἀναδείχθηκε διάδοχος τοῦ Ἁγίου Ἰακώβου τοῦ Ἀδελφοθέου († τὸ 62 μ.Χ.), μετὰ τὴν καταστροφὴ τῆς Ἱερουσαλὴμ ἀπὸ τοὺς Ρωμαίους τὸ 70 μ.Χ.
Κατὰ τὸν Ἡγήσιππο ἦταν υἱὸς τοῦ Κλωπᾶ, ἀδελφοῦ τοῦ Ἰωσὴφ καὶ ἀδελφὸς τοῦ Ἰούδα. Κατὰ ἄλλη δὲ ἐκδοχὴ ἦταν υἱὸς τοῦ Ἰωσὴφ τοῦ Μνήστορος καὶ ἀδελφὸς τοῦ Ἁγίου Ἰακώβου τοῦ Ἀδελφοθέου.
Ἐνῷ ἐπισκόπευε στὴν Ἱερουσαλήμ, ἐπὶ αὐτοκράτορος Τραϊανοῦ (98 – 117 μ.Χ.), διαβλήθηκε ἀπὸ τοὺς αἱρετικοὺς στὸν ὕπατο Ἀττικὸ γιὰ τὸν ἀποστολικό του ζῆλο. Ὁ Συμεὼν κατηγορήθηκε ὄχι ἀπὸ Χριστιανοὺς αἱρετικούς, ἀλλὰ ἀπὸ Ἰουδαίους. Ἡ κατηγορία περιελάμβανε δύο σκέλη. Τὸ ἕνα ἦταν ὅτι καταγόταν ἀπὸ τὸ γένος Δαβὶδ καὶ τὸ ἄλλο ὅτι ἦταν Χριστιανός. Ἀφοῦ συνελήφθη, βασανίσθηκε σκληρὰ καὶ στὴν συνέχεια ὁδηγήθηκε σὲ σταυρικὸ θάνατο, τὸ ἔτος 107 μ.Χ., σὲ ἡλικία ἑκατὸν εἴκοσι ἐτῶν.
Στοὺς Παρισινοὺς Κώδικες βρίσκεται Ἀκολουθία τοῦ Ἁγίου Συμεών, ποίημα τοῦ ὑμνογράφου Θεοφάνους.
Ἀπολυτίκιον. Ἦχος α’. Χορὸς Ἀγγελικός.
Χριστοῦ σε συγγενῆ, Συμεὼν Ἱεράρχα, καὶ Μάρτυρα στερρόν, ἱερῶς εὐφημοῦμεν, τὴν πλάνην ὀλέσαντα, καὶ τὴν πίστιν τηρήσαντα· ὅθεν σήμερον, τὴν παναγίαν σου μνήμην, ἑορτάζοντες, ἁμαρτημάτων τὴν λύσιν, εὐχαῖς σου λαμβάνομεν.
Κοντάκιον. Ἦχος δ’. Ἐπεφάνης σήμερον.
Ὡς ἀστέρα μέγιστον ἡ Ἐκκλησία, κεκτημένη σήμερον, τὸν θεηγόρον Συμεών, φωταγωγεῖται κραυγάζουσα· χαίροις Μαρτύρων σεπτὸν ἀκροθίνιον.
Ἕτερον Κοντάκιον. Ἦχος β’. Τὰ ἄνω ζητῶν.
Τῆς ἄνω Σιῶν, πολίτης γενόμενος, τῆς κάτω Σιῶν, τὸν θρόνον ἐγκεχείρισαι, καὶ καλῶς τὸ ποίμνιον, ὁδηγήσας πρὸς μάνδραν οὐράνιον, ἐσταυρώθης Χριστῷ Συμεών, τὸ θεῖον πάθος αὐτοῦ μιμησάμενος.
Μεγαλυνάριον.
Συγγενὴς ὑπάρχων ὦ Συμεών, τοῦ μέχρι καὶ δούλου, κενωθέντος ὑπὲρ ἡμῶν, σύμμορφος καὶ μάρτυς, παθῶν αὐτοῦ έδείχθης, παγεὶς ὡς ὁ Δεσπότης, Σταυρῷ μακάριε.