29 aprilie: SFINŢII IASON ŞI SOSIPATRU (Viaţa, Canonul)

TROPARUL ŞI VIAŢA SFINŢILOR IASON ŞI SOSIPATRU

29 APRILIE

Sfîntul Apostol Iason era tarsinian. El a venit cel dintîi din Tars, către dreapta credinţă. Iar Sfîntul Sosipatru era apostol din Ahaia. Amîndoi aceştia, după primirea sfintei credinţe în Hristos, au fost ucenici ai Sfîntului Apostol Pavel, care, în epistola către Romani, îi numeşte rudenii ale sale. Deci Iason a fost ales episcop al cetăţii sale Tarsul, iar Sosipatru a luat ocîrmuirea Bisericii Iconiei şi au păscut bine Bisericile lor şi le-au înmulţit. Apoi s-au dus în părţile Apusului şi mergînd în insula Cherchirei, au zidit o biserică preafrumoasă în numele Sfîntului Întîiului Mucenic Ştefan, unde, slujind lui Dumnezeu, pe mulţi i-au atras la credinţa în Hristos.

Dar fiind ponegriţi în faţa lui Cherchilin, stăpînitorul acelei insule, au fost închişi într-o temniţă, în care şedeau şapte tîlhari ale căror nume sînt: Satornie, Iachishol, Faustinian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie şi Mamie, pe care sfinţii apostoli, cu vorba lor cea de Dumnezeu însufleţită, i-au adus la sfînta credinţă şi din lupi i-au făcut oi. Împăratul a poruncit să se umple o căldare mare cu smoală, pucioasă şi ceară şi să o fiarbă, iar pe acei şapte legaţi să-i arunce în acea căldare. Deci, sfîrşindu-se muceniceşte, au luat cununi de la Dumnezeu. Şi a crezut în Hristos şi străjerul temniţei, căruia i-au tăiat întîi mîna, apoi amîndouă picioarele; şi fiindcă tot timpul chema numele lui Hristos, i-au tăiat capul şi s-a numărat în ceata sfinţilor mucenici. Iar pe Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru, scoţîndu-i din temniţă ighemonul, i-a dat boierului Carpian la muncă, care, luîndu-i, i-a legat şi i-a trimis iarăşi în temniţă.

O pătimire ca aceasta a sfinţilor apostoli văzînd-o Cherchira, fiica stăpînitorului, şi aflînd că pentru Hristos pătimesc, a mărturisit şi ea că este creştină; şi scoţînd de pe ea podoabele cele de mare preţ şi gherdanurile, le-a împărţit la săraci. De acest lucru auzind tatăl ei, s-a supărat şi se străduia în tot chipul, să o întoarcă de la credinţa în Hristos. Dar neputînd, a închis-o într-o temniţă deosebită şi din mînia cea mare a poruncit să o dea unui arap, spre desfrînare. Iar cînd s-a apropiat arapul de uşile temniţei, un urs sălbatic a alergat şi, apucîndu-l, îl rupse. Simţind fiica împăratului, care era în temniţă şi uitîndu-se pe ferăstruie, a izgonit acea fiară cu numele lui Hristos, iar pe arap l-a tămăduit de răni şi l-a învăţat cunoştinţa lui Hristos, făcîndu-l creştin şi ostaş al Lui. Apoi a strigat arapul cu glas tare: „Mare este Dumnezeul creştinilor!” Pentru aceasta, împăratul l-a schingiuit fără de milă şi, sfîrşindu-se muceniceşte, a trecut în ceata mucenicilor.

Stăpînitorul a poruncit ostaşilor să pună lemne împrejurul temniţei şi să le aprindă, ca împreună cu temniţa să ardă şi fiica lui. După ce a făcut aceasta şi a ars temniţa, s-a găsit fecioara vie şi nearsă. O minune ca aceasta auzind-o, mulţi din popor au crezut în Hristos. Apoi a spînzurat-o muncitorul de un lemn şi cu fum greu a înăbuşit-o şi cu săgeţi a însăgetat-o, pînă ce şi-a dat duhul în mîinile lui Dumnezeu. După sfîrşitul ei, a început tiranul stăpînitor a prigoni pe cei ce au crezut în Hristos; iar aceia, temîndu-se de tirania ighemonului, au fugit într-o insulă ce era aproape şi s-au ascuns. Aflînd de ei stăpînitorul, a înotat spre insula aceea, vrînd să-i pedepsească cumplit. Dar cînd a fost la mijlocul mării, fiind pedepsit de mînia lui Dumnezeu, s-a afundat în mare ca şi faraon cel de demult, iar credinciosul popor, izbăvindu-se din mîinile lui cele tirane, a adus cîntări de mulţumire lui Dumnezeu. Atunci Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru, liberîndu-se din temniţă, învăţau poporul Cuvîntul lui Dumnezeu, fără a mai fi opriţi.

După acesta a venit alt ighemon şi auzind de sfinţii apostoli, i-a prins şi a poruncit ca într-o baie de fier să pună smoală, pucioasă şi ceară, să o fiarbă şi să arunce pe sfinţi acolo. Făcîndu-se aceasta, sfinţii, cu darul lui Hristos, au fost nearşi în baia aceea; iar din cei necredincioşi, care stăteau împrejur, s-au ars mulţi cu acel foc. Văzînd unii acea înspăimîntată minune, au crezut în Hristos. Încă şi împăratul insulei a crezut şi o piatră la grumaji spînzurîndu-şi se tînguia, zicînd: „Dumnezeul lui Iason şi al lui Sosipatru, miluieşte-mă pe mine!” Atunci sfinţii apostoli adunînd pe toţi cei ce crezuseră, i-au învăţat cuvîntul adevărului. Învăţînd şi pe împărat, l-au botezat în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfîntului Duh şi i-au pus numele Sebastian.

După cîteva zile, fiul împăratului s-a îmbolnăvit şi a murit; iar sfinţii apostoli, rugîndu-se lui Dumnezeu, l-au înviat din morţi. Şi alte multe minuni au făcut sfinţii; au zidit biserici frumoase împreună cu împăratul şi toate le-au săvîrşit cu bine şi cu sfinţenie, iar turma lui Hristos au crescut-o. Apoi, la bătrîneţe, sfîrşindu-li-se viaţa, s-au suit la doritul lor Hristos, Domnul, Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru

Troparul Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoarelor…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolilor cei ce staţi acum înaintea Scaunului lui Hristos, aduceţi-vă aminte totdeauna de noi care vă lăudăm pe voi, căci aţi primit har de a vă ruga pentru noi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea Apostolilor cea cinstită, cereţi de la Preaînduratul Hristos, să mi se dea har, ca să vă laud pe voi şi să cânt luptele voastre, preafericiţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscători ai lui Hristos, Sfinţilor Apostoli Iason Preafericite şi Sosipatru Preaînţelepte, izbăviţi de toate primejdiile pe cei ce prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Preacurată, Adâncul darurilor. Bucură-te Limanul cel Neviforat. Bucură-te Întărirea mântuirii noastre, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Una Prealăudată.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă ucenici ai Apostolului Pavel, înţelepţilor şi mergând pe urmele lui, aţi străbătut toată lumea, vestind cuvântul mântuirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte râuri Dumnezeieşti ale înţelepciunii, măriţilor, toate adunările Bisericii le umpleţi de apele cele mântuitoare, izvorând râuri din izvoarele mântuirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mântuind din toate nevoile şi primejdiile vieţii pe cei ce vă cinstesc pe voi, sfinţilor, îndreptaţi-i prin sfintele voastre rugă­ciuni, purtătorilor de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a plecat cerurile cu smerenia cea mai presus de cuget, sărăceşte luând Trup, Mireasă a lui Dumnezeu şi lumea o îmbogăţeşte cu Dumnezeirea.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu numele lui Hristos săvârşind tămăduiri, aţi tras popoare către credinţa lui Dumnezeu, făcătorilor de minuni.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Şi a păstori şi a ne îndrepta pe noi, vouă vă încredinţăm această mică turmă şi după sfârşitul vostru, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Măriţilor Apostoli, adunându-vă duhovniceşte cu noi cei ce văsuntem cetăţeni, arătaţi-ne prieteşuguri bune prin rugăciunile voastre, după Legea dragostei, ca cei ce suntem de un neam cu voi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu rugăciunile celei ce Te-a născut după Trup, Cuvinte al lui Dumnezeu, rugăm u-ne, dăruieşte poporului Tău milele Tale.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Dătătorule de lumină…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi lăudaţi sfinţiţi lucrători ai Tainelor lui Hristos şi părtaşi Sfintelor Lui Patimi. Pentru aceea după vrednicie pururea sunteţi fericiţi, înţelepţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte ceruri cuvântătoare vestind luminat celor de pe pământ Slava lui Dumnezeu, aţi ridicat întunericul cel cumplit şi aţi umplut lumea de cunoştinţa lui Dumnezeu, sfinţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile Sfinţilor Tăi Apostoli, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, căci noi suntem poporul Tău şi oile păşunii Tale şi cu frică lăudându-Te, toţi Te slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru neamurile neamurilor eşti Binecuvântată şi Preacurată, ca Ceea ce prin naşterea ta cea Dumnezeiascăai omorât blestemul cel mai dinainte şi ai izvorât lumii Binecuvântare.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul cel mai de jos…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Grăitorii de Dumnezeu Apostoli avându-Te Armă pe Tine, Cuvinte, ca nişte viteji ostaşi ai Tăi, cu bună tărie au risipit tabăra protivnicilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărit-au Biserica Sfinţii Apostoli Sosipatru şi Iason cu sfinte cuvântări sfinţite, ca nişte ritori Dumnezeieşti şi propovăduitori şi ierarhi ai lui Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înconjuratu-ne-au pe noi nevoi şi necazuri pentru păcate, dar cu cinstitele rugăciuni ale Apostolilor Tăi Iason şi Sosipatru, Dumnezeule, miluieşte pe robii Tăi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fericit este poporul cel ce te cunoaşte pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, că tot cel ce umblă întru lumina Fiului tău, se mântuieşte în veci.

 

CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Chipul cel scris de mână…

Luminându-vă cu dogmele Apostolului Pavel, v-aţi făcut luminători lumii, de trei ori fericiţilor, că pururea luminaţi lumea cu minuni, Sfinte Apostole Iason, izvorul tămăduirilor şi Sfinte Apostole Sosipatru, lauda mucenicilor lui Hristos, Apostoli de Dumnezeu purtători, ocrotitori ai celor din nevoi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Chipul cel de aur…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolul Pavel Înţeleptul, primind Razele de la Lumina Cea dintâi, v-a luminat pe voi cu a doua lumină prin învăţături, Preasfinţiţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, purtătorilor de Dumnezeu, care cântaţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Alergat-aţi pe pământ, înţelep­ţilor, pe Calea Soarelui Celui Simţitor; căci luminând Răsăritul şi ajungând la Apus, luminat aţi apus cu trupul, iar duhurile înălţându-vi-le către Dumnezeu, Îllăudaţi pe Elca pe un Dumnezeu al părinţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiască vestirea cuvin­telor voastre, Apostolilor, revărsându-se la marginile lumii, tuturor neamurilor v-aţi arătat ca nişte nori plini de Strălucire Dumnezeiască, vărsând ape făcătoare de viaţă şi strigând: lăudaţi pe Domnul părinţilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ai dat Hristoase, pe Fecioara Care Te-a născut pe Tine, Ocrotitoare fierbinte celor ce cad în nevoile cumplitelor primejdii. Deci mântuieşte cu rugăciunile ei de necazuri, pe cei ce cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părin­ţilor noştri.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţându-vă cu podoa­bele harului Evangheliei, înţelepţilor, aţi fost văzuţi binevestind la toată lumea pacea care întrece tot cugetul. Pentru aceea lăudaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împletiturile filozofilor le-aţi dezlegat cu înţelepciune, teologhisind Firea Cea în Trei Ipostasuri, cinstiţilor tăinuitori ai Cuvântului şi aţi luminat toată lumea a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Dumnezeieştii Apostoli ai lui Hristos, Sfinţii Iason şi Sosipatru, cei ce ne-au vestit nouă învăţăturile cele cereşti, pe făcătorii de bine cei de obşte ai oamenilor şi slujitorii Cuvântului, cu laude să-i cinstim, ca pe cei ce pe toţi au învăţat a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Numindu-te pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Adevă­rată, mărturisim pe Cuvântul Cel Ce în chip de negrăit S-a Întrupat din tine în două firi, iar nu în două ipostasuri şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neîncetat să slăvim pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care a mărit pe Sfinţii Lui pe pământ şi a cinstit pomenirea lor în veci şi acum la cele dintru înălţime ţine duhurile lor în mâna Sa.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfârşindu-vă întru puţină vreme, văzătorilor de Dumnezeu, împliniţi ani îndelungaţi în locuri luminoase, unde este Bucuria Cea de negrăit şi Mărirea cea Veşnică şi Lumina Cea Care ca un Dumnezeu luminează pe cei vrednici de lumină, care se roagă pentru noi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Acum lăudându-vă pe voi, văzătorilor de Dumnezeu, cu cântări vă rugăm ca pe nişte ocârmuitori sfinţiţi, să vă rugaţi pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea Bisericii şi pentru mântuirea noastră, Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, prin rugăciunile tale cele neîncetate, surpă semeţiile neamurilor celor ce pururea caută războaie; şi dăruieşte iubitorilor de Hristos credincioşi biruinţe asupra vrăjmaşului, ca după datorie cu laude să te mărim pe tine.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Cu razele cuvintelor celor cinstite şi strălucitoare de lumină, asemănându-te lui Dumnezeu, ai luminat pe toţi, Sfinte Apostole Iason şi ai gonit întunericul şi pătimind fericite, izvorăşti tămăduiri şi încetezi bolile cele cumplite ale trupurilor. Pentru aceasta toţi, adunându-ne, săvârşim sfântă prăznuirea ta şi lăudăm pe Mântuitorul Hristos cu credinţă strigând către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

Άγιοι Ιάσων και Σωσίπατρος. Απόστολοι από τους Εβδομήκοντα. Τα λείψανα τους φυλάσσονται στο ναό τους στην Κέρκυρα όπου δίδαξαν. Ο Σωσίπατρος μαρτύρησε στην πυρά. Ο Ιάσων εκοιμήθη οσιακά.

Ἀπολυτίκιον
Ἦχος δ’. Ταχὺ προκατάλαβε.
Δυὰς ἡ ὁμότροπος, τῶν Ἀποστόλων Χριστοῦ, Ἰάσων ὁ ἔνδοξος, Σωσίπατρος ὁ κλεινός, συμφώνως τιμάσθωσαν οὗτοι γὰρ δεδειγμένοι, τὸν τῆς χάριτος λόγον, ηὔγασαν ἐν Κερκύρᾳ, εὐσεβείας τὸ φέγγος, πρεσβεύοντες τῷ Κυρίῳ, ὑπὲρ τῶν ψυχῶν ἠμῶν.

 

The Apostle Jason was from Tarsus (Asia Minor). He was the first Christian in the city. The Apostle Sosipater was a native of Patra, Achaia. He is thought to be the same Sosipater mentioned in Acts 20:4. They both became disciples of St Paul, who even called them his kinsmen (Rom 16:21). St John Chrysostom (Homily 32 on Romans) says that this is the same Jason who is mentioned in Acts 17:5-9. St Jason was made bishop in his native city of Tarsus, and St Sosipater in Iconium. They traveled west preaching the Gospel, and in 63 they reached the island of Kerkyra [Korfu] in the Ionian Sea near Greece.

There they built a church in the name of the Protomartyr Stephen and they baptized many. The governor of the island learned on this and locked them up in prison, where they met seven thieves: Saturninus, Iakischolus, Faustianus, Januarius, Marsalius, Euphrasius and Mammius. The Apostles converted them to Christ. For their confession of Christ, the seven prisoners died as martyrs in a cauldron of molten tar, wax and sulfur.

The prison guard, after witnessing their martyrdom, declared himself a Christian. For this they cut off his left hand, then both feet and finally his head. The governor ordered the Apostles Jason and Sosipater to be whipped and again locked up in prison.

When the daughter of the governor of Kerkyra (Korfu), the maiden Kerkyra, learned how Christians were suffering for Christ, she declared herself a Christian and gave away all her finery to the poor. The infuriated governor attempted to persuade his daughter to deny Christ, but St Kerkyra stood firm against both persuasion and threats. Then the enraged father devised a terrible punishment for his daughter: he gave orders that she be placed in a prison cell with the robber and murderer Murinus, so that he might defile the betrothed of Christ

But when the robber approached the door of the prison cell, a bear attacked him. St Kerkyra heard the noise and she drove off the beast in the name of Christ. Then, by her prayers, she healed the wounds of Murinus. Then St Kerkyra enlightened him with the faith of Christ, and St Murinus declared himself a Christian and was executed.

The governor gave orders to burn down the prison, but the holy virgin remained alive. Then on her enraged father’s order, she was suspended upon a tree, choked with bitter smoke and shot with arrows. After her death, the governor decided to execute all the Christians on the island of Kerkyra. The Martyrs Zeno, Eusebius, Neon and Vitalis, after being enlightened by Sts Jason and Sosipater, were burned alive.

The inhabitants of Kerkyra, escaping from the persecution, crossed to an adjoining island. The governor set sail with a detachment of soldiers, but was swallowed up by the waves. The governor succeeding him gave orders to throw the Apostles Jason and Sosipater into a cauldron of boiling tar. When he beheld them unharmed, he cried out with tears, „O God of Jason and Sosipater, have mercy on me!”

Having been set free, the Apostles baptized the governor and gave him the name Sebastian. With his help, the Apostles Jason and Sosipater built several churches on the island, and increased the flock of Christ by their fervent preaching. They lived there until they reached old age.

The Apostle Sosipater was a native of Patra, Achaia. He is thought to be the same Sosipater mentioned in Acts 20:4. They both became disciples of St Paul, who even called them his kinsmen (Rom 16:21). St John Chrysostom (Homily 32 on Romans) says that this is the same Jason who is mentioned in Acts 17:5-9. St Jason was made bishop in his native city of Tarsus, and St Sosipater in Iconium. They traveled west preaching the Gospel, and in 63 they reached the island of Kerkyra [Korfu] in the Ionian Sea near Greece.

There they built a church in the name of the Protomartyr Stephen and they baptized many. The governor of the island learned on this and locked them up in prison, where they met seven thieves: Saturninus, Iakischolus, Faustianus, Januarius, Marsalius, Euphrasius and Mammius. The Apostles converted them to Christ. For their confession of Christ, the seven prisoners died as martyrs in a cauldron of molten tar, wax and sulfur.

The prison guard, after witnessing their martyrdom, declared himself a Christian. For this they cut off his left hand, then both feet and finally his head. The governor ordered the Apostles Jason and Sosipater to be whipped and again locked up in prison.

When the daughter of the governor of Kerkyra (Korfu), the maiden Kerkyra, learned how Christians were suffering for Christ, she declared herself a Christian and gave away all her finery to the poor. The infuriated governor attempted to persuade his daughter to deny Christ, but St Kerkyra stood firm against both persuasion and threats. Then the enraged father devised a terrible punishment for his daughter: he gave orders that she be placed in a prison cell with the robber and murderer Murinus, so that he might defile the betrothed of Christ

But when the robber approached the door of the prison cell, a bear attacked him. St Kerkyra heard the noise and she drove off the beast in the name of Christ. Then, by her prayers, she healed the wounds of Murinus. Then St Kerkyra enlightened him with the faith of Christ, and St Murinus declared himself a Christian and was executed.

The governor gave orders to burn down the prison, but the holy virgin remained alive. Then on her enraged father’s order, she was suspended upon a tree, choked with bitter smoke and shot with arrows. After her death, the governor decided to execute all the Christians on the island of Kerkyra. The Martyrs Zeno, Eusebius, Neon and Vitalis, after being enlightened by Sts Jason and Sosipater, were burned alive.

The inhabitants of Kerkyra, escaping from the persecution, crossed to an adjoining island. The governor set sail with a detachment of soldiers, but was swallowed up by the waves. The governor succeeding him gave orders to throw the Apostles Jason and Sosipater into a cauldron of boiling tar. When he beheld them unharmed, he cried out with tears, „O God of Jason and Sosipater, have mercy on me!”

Having been set free, the Apostles baptized the governor and gave him the name Sebastian. With his help, the Apostles Jason and Sosipater built several churches on the island, and increased the flock of Christ by their fervent preaching. They lived there until they reached old age.