SFÂNTUL APOSTOL IACOB
30 aprilie
***
Sfîntul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu şi fratele Sfîntului Evanghelist Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu. Şi era unul din cei doisprezece apostoli, care, împreună cu fratele său, lăsîndu-şi corabia, pe tatăl său şi mreaja sa, a mers după Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiască şi Îi urma pretutindeni, luînd aminte la învăţăturile ce ieşeau din Preacurata Lui gură şi vedea minunile ce se făceau de El. Pe aceşti doi fraţi apostoli i-a iubit Domnul atît de mult, încît unuia dintre ei i-a dat pieptul Său spre rezemare, iar acestuia i-a făgăduit paharul Său, pe care l-a băut pe Cruce. Însă şi ei au iubit atît de mult pe Domnul lor şi atîta rîvnă au arătat după El, încît au voit să pogoare foc din cer, asupra celor ce nu credeau în Hristos, ca să-i piardă. Şi ar fi făcut aceasta, dacă nu i-ar fi oprit îndelungrăbdătorul Hristos.
Pe aceşti amîndoi fraţi, Iacob şi Ioan şi pe Sfîntul Apostol Petru nicidecum nu-i lăsa Domnul fără să le spună ceva; şi mai ales le descoperea lor mai mult decît celorlalţi, dumnezeieştile Lui taine, precum pe Tabor, cînd, vrînd să-Şi arate slava dumnezeirii Sale, a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan. Iar după patima cea de bunăvoie şi după Învierea şi Înălţarea Domnului nostru şi după primirea Sfîntului Duh, Sfîntul Apostol Iacob s-a dus în Spania şi în alte părţi, propovăduind Cuvîntul lui Dumnezeu şi s-a întors iarăşi în Ierusalim. Şi a fost iudeilor înfricoşător ca un tunet, pentru că, neîndoindu-se, învăţa cu toată îndrăzneala despre Iisus Hristos, cum că El este adevăratul Mesia, Mîntuitorul lumii. Şi biruia pe farisei şi pe învăţătorii Legii din dumnezeieştile Scripturi, mustrînd şi ocărînd împietrirea inimii şi necredinţa acelora. Iar ei, neputînd să stea împotriva cuvintelor lui cele nebiruite, a momit cu aur contra lui pe un oarecare filozof vrăjitor, anume Ermoghen, ca să aibă înfruntare cu Iacob şi să-i ruşineze învăţătura lui.
Vrăjitorul, fiind mîndru şi nevoind să vorbească singur cu Iacob, a trimis pe ucenicul său, care se numea Filit, zicînd: „Nu numai pe mine singur, dar nici pe ucenicul meu nu va putea Iacob să-l biruiască în înţelepciune. Dar Filit, vorbind cu Sfîntul Iacob, n-a putut să se împotrivească înţelepciunii Sfîntului Duh, care era în apostol; ci a tăcut ca un mut şi nu şi-a deschis gura spre împotrivire. Şi, cunoscînd adevărul, s-a umilit, şi întorcîndu-se la vrăjitor, învăţătorul său i-a spus că este nebiruită învăţătura lui Iacob, pe care o întăreşte şi cu minuni, sfătuind pe învăţător, ca, lăsîndu-şi dăscălia sa, să binevoiască să fie ucenic al lui Iacob. Iar tiranul Ermoghen, cu vrăjile sale, a chemat pe diavoli şi le-a poruncit, ca să ţină pe Filit în loc, ca pe un legat, ca să nu se poată mişca cîtuşi de puţin şi i-a zis: „Voi vedea de te va izbăvi Iacob acela”. Iar Filit a trimis pe un oarecare în taină la apostol, înştiinţîndu-l despre legarea sa de la diavol, prin vrăjile lui Ermoghen. Iar apostolul a trimis la el mahrama sa, poruncindu-i, ca, luîndu-o, să zică cuvintele acestea: Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi, Domnul ridică pe cei surpaţi. Zicînd acestea Filit, îndată s-a liberat din legarea cea nevăzută, iar diavolii, prin mahrama apostolului înfricoşîndu-se de puterea cuvintelor celor grăite, au lăsat pe Filit, care, batjocorind pe Ermoghen, a alergat la Sfîntul Iacob şi, învăţînd dreapta credinţă, s-a botezat.
Ermoghen, umplîndu-se de mînie şi ură, a jurat pe diavolii ce-i slujeau, ca pe Iacob şi pe Filit legaţi să-i aducă la dînsul. Dar după ce s-au apropiat diavolii de casa în care era Sfîntul Iacob cu Filit, îndată Îngerul Domnului, prin porunca lui Dumnezeu, a prins pe diavolii aceia şi, legîndu-i cu nevăzute legături, îi muncea. Iar diavolii cei nevăzuţi, minunîndu-se de puterea lui Dumnezeu, strigau în auzul tuturor, zicînd: „Iacobe, Apostole al lui Hristos, fii milostiv nouă, pentru că noi cu porunca lui Ermoghen am venit să te legăm pe tine şi pe Filit; dar iată, acum sîntem tare legaţi şi cumplit munciţi!” Iar Sfîntul Iacob a zis: „Îngerul lui Dumnezeu cel ce v-a legat pe voi, acela să vă dezlege şi, ducîndu-vă, aduceţi aici la mine pe Ermoghen, fără de nici o vătămare”. Şi îndată diavolii fiind dezlegaţi, au alergat la Ermoghen şi apucîndu-l, într-o clipeală a ochiului, l-au legat şi l-au dus înaintea apostolului, rugînd pe apostol ca să-i libereze şi să izbîndească asupra lui Ermoghen. Iar apostolul a întrebat pe diavoli pentru ce n-au legat pe Filit, precum le-a fost lor porunca de la Ermoghen. Răspuns-au diavolii: „Noi nici muştele din casa ta nu putem să le mişcăm”.
Deci, a zis apostolul către Filit: „Domnul nostru ne-a poruncit să răsplătim bune pentru rele; deci, dezleagă pe Ermoghen şi-l fă slobod de diavoli”. Şi a fost aşa, iar apostolul a zis către Ermoghen cel dezlegat din legăturile diavolilor: „Domnul nostru nu voieşte ca să aibă slugi fără voie, slujindu-i de nevoie, ci de voia cea bună. Deci, tu du-te oriunde voieşti”. Şi a zis Ermoghen: „Dacă voi ieşi din casa ta, îndată mă vor ucide diavolii, pentru că ştiu cît de cumplită este mînia lor şi nu-mi este cu putinţă să mă izbăvesc de dînşii, dacă nu mă vei apăra tu”. Atunci apostolul i-a dat în mîini toiagul său, pe care-l purta la drum. Iar Ermoghen, mergînd cu toiagul acela la casa sa, nici o supărare sau frică n-a avut de la diavoli. Şi, cunoscînd puterea lui Hristos şi neputinţa diavolească văzînd-o, a adunat toate cărţile vrăjitoriei sale şi le-a dus la Sfîntul Iacob şi, căzînd la picioarele lui, striga: „Robule al lui Dumnezeu Cel adevărat, cel ce scoţi sufletele omeneşti din pierzare, miluie-şte-mă şi primeşte-mă pe mine, vrăjmaşul tău, în ucenicie”. Deci, învăţînd Ermoghen sfînta credinţă, a primit Sfîntul Botez, iar cărţile vrăjitoreşti din porunca apostolului le-a ars şi s-a făcut slujitor al lui Hristos; şi făcea minuni în numele lui Hristos.
Aceasta văzînd-o evreii, s-au pornit cu mînie mare şi au îndemnat pe împăratul Irod ca să ridice goană asupra Bisericii lui Hristos şi pe Iacob să-l ucidă. Deci, împăratul Irod a poruncit ca să facă rău unora din Biserică şi a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan. Văzînd că aceasta a plăcut evreilor, a poruncit a prinde şi pe Petru, pe care l-a şi pus în temniţă. Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei scrie despre Sfîntul Iacob, că, pe cînd era osîndit de Irod la moarte, un bărbat oarecare anume Iosia, unul din cei ce a pîrît pe apostol către Irod, văzînd bărbăţia şi îndrăzneala Sfîntului Iacob, nevinovăţia şi sfinţenia lui cunoscîndu-le şi adevărul cuvintelor grăite de dînsul pentru venirea lui Mesia înţelegîndu-l, a crezut în Hristos şi mărturisitor al lui Hristos deodată s-a arătat. Atunci şi Iosia împreună cu Sfîntul Apostol Iacob a fost osîndit la moarte.
Mergînd împreună la locul cel de moarte, pe un slăbănog oarecare ce zăcea lîngă cale, apostolul l-a făcut sănătos. Iar cînd îşi gătea grumajii săi spre tăiere, a rugat Iosia pe Sfîntul Iacob ca să-i ierte păcatul cel făcut din neştiinţă, căci a fost clevetitor asupra lui la împărat. Iar apostolul, cuprinzîndu-l, l-a sărutat, zicînd: „Pace ţie”. Şi şi-au plecat amîndoi capetele spre tăiere şi astfel s-au sfîrşit. Iar după tăiere, ucenicii Sfîntului Apostol Iacob, luînd trupul învăţătorului lor, cu dumnezeiască povăţuire l-au dus în Spania, unde şi pînă acum se dăruiesc din mormîntul lui tămăduiri de boli; şi se săvîrşesc minuni întru slava lui Hristos Dumnezeu, Cel slăvit împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, de toată făptura în veci. Amin.
***
Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Zevedeu, glasul al 3-lea:
Apostol al lui Hristos preaales şi frate al cuvântătorului de Dumnezeu celui iubit ai fost, Prealăudate Iacob; cere iertare de greşeli, pentru cei ce te laudăpe tine şi sufletelor noastre mare milă.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Pe Faraon cel ce…
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu mreaja ta, ca un pescar isteţ, sufletul meu scoţându-l din adâncul greşelilor, fericite, luminează-l cu străluciri luminoase şi ca să laude după vrednicie a ta sfântă pomenire, bine îl povăţuieşte, de Dumnezeu grăitorule, Sfinte Apostole Iacob.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel mai înainte de veci împreună fără de început cu Tatăl şi Dumnezeul Cel Desăvârşit, Întrupându-Se, S-a arătat pe pământ ca un Om şi împreună lucrător şi slujitor harului preaînţelept, te-a arătat, fericite, cu Îuterea Lui întărit.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunoscând bunul fel al sufletului tău, Dumnezeu Cel mai înainte Atotştiutor şi tăria ta şi gândul tău cel nebiruit, mărite, mai înainte socotind, cu slujitorii Săi te-a aşezat, ca să-L vesteşti peDânsul neamurilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Îngerul Sfatului Celui Mare al Tatălui, din Maica ce n-a ştiut de bărbat, arătându-Se lumii, Trup a luat; Care pe tine ucenic cu virtuţi împodobit te-a arătat şi de Dumnezeu grăitor, ca să vesteşti cuvintele Lui, Apostole Iacob.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Lucruri preamărite de tine s-au grăit în neamurile neamurilor; că pe Dumnezeu Cuvântul în pântece L-ai încăput, şi Curată ai rămas, de Dumnezeu Nascătoare, Marie. Pentru aceasta toţi te cinstim pe tine cea după Dumnezeu Ocrotirea noastră.
Cântarea a 3-a. Irmos: Cel Ce a întărit cerul…
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine suflarea cea repede de sus a Mângâietorului aprinzându-te, înţelept de Dumnezeu grăitor te-a arătat, spunând luminat Măririle Cuvântului Celui Ce S-a Întrupat, Căruia şi însuţi văzător ai fost.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe tine ca pe o săgeată aleasă şi ascuţită, Cuvântul în inimile vrăjmaşilor te-a înfipt, ca să rupi sufletele celor potrivnici, preaînţelepte şi să dobândeşti prăzile lor, Sfinte Tăinuitorule, Apostole Iacob.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sfinţită şi de lumină purtătoare naşterea ta, înţelepte, pentru apropierea cu rudenia cea cu Dumnezeu, preafericite, luminat arătată se vede; că din pruncie te-ai arătat trăitor cu Cuvântul împreună.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Bucuria nepătatului tău suflet fiind văzută de Stăpânul şi mai înainte de chemare, Fericite Iacob, te-ai arătat lui vrednic de primit şi orânduielii Lui cunoscător te-ai făcut.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai Înaltă decât Heruvimii şi decât Serafimii te-ai arătat, de Dumnezeu Născătoare; că tu Singura ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu Cel Neîncăput, Ceea ce eşti Neîntinată. Pentru aceasta pe tine toţi credincioşii cu cântări pururea te fericim.
Cântarea a 4-a. Irmos: Tu eşti Tăria mea Doamne…
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dumnezeiesc propovăduitor al lui Hristos te-ai făcut Fericite Iacob, că tu chemat fiind, degrab ai urmat, nesocotind părinteasca legătură şi cele trecătoare cu cele veşnice schimbându-le. Pentru aceasta şi moştenirii cereşti celei negrăite te-ai învrednicit, pururea vrednicule de cântare.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
O, căldurosul tău dor către Stăpânul! Că tu pe Dânsul foarte L-ai iubit, cu Ctrălucirea Lui fiind luminat şi preschimbat te-ai arătat tuturor a doua lumină, cu razele cele dintâi şi cu mărirea, fiind strălucit, Preafericite Iacob.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Viaţă cinstită şi preaminunată ai avut, căci cu dorinţa luând şi dorirea cea de neoprit, ai dobândit fericirea cea mai de pe urmă, a gândului binelui, de Dumnezeu înţelepţite, cântând împreună cu cei fără de trup: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pe tine însuţi dându-te tot voilor Stăpânului, Apostole de Dumnezeu învăţate, la înălţimea virtuţilor te-ai ridicat în chip vădit şi la Dumnezeiasca culme cu adevărat; şi de acolo râuriletămăduirilor izvorăşti, celor ce măresc sfântă pomenirea ta, fericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Tu eşti Lauda credincioşilor, Ceea ce nu ştii de mire, tu Ocrotitoarea, tu şi Scăparea credincioşilor, Zid şi Liman; că duci rugăciunile către Fiul tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi izbăveşti din primejdii pe cei ce te cunosc pe tine cu credinţă şi cu dragoste, de Dumnezeu Născătoare, Preacurată.
Cântarea a 5-a. Irmos: Pentru ce m-ai lepădat…
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca alt Ilie nou cu râvnă fiind aprins, pe cei ce nu se plecau propovăduirii tale ai vrut să-i arzi, mărite. Dar te-a oprit pe tine Voitorul Milostivirii, povăţându-te cu blândeţele harului.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Suitu-te-ai la înălţimea virtuţii într-aripându-te prin iubirea de Scaunele cele alese ale Stăpânului şi ai dorit, mărite, a avea cinste mai mare, nu ca şi cum ai fi poftit mărirea cea deşartă, ci ca să vezi fără mijlocire pe Cel pe Care L-ai iubit.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Covârşit-a Sfântul Apostol Iacob, Mântuitorule, hotarele omenirii, că întru Puterea Ta, ca întru o haină îmbrăcându-se, izvorăşte râuri de tămăduiri şi de minuni şi luminează marginile lumii prin credinţă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Nor luminos pe tine cel îndumnezeit şi luminat cu Slava Cuvântului, în MunteleTaborului te-a umbrit, Fericite Iacob. Şi te-ai învrednicit a auzi Glasul Părintesc, Care a adeverit Fiimea Lui.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Îndrăznire ca o Maică către Fiul tău câştigând, Preacurată, purtarea de grijă cea pentru noi cei de un neam, te rugăm, nu o trece cu vederea. Că pe tine Una către Stăpânul, noi creştinii Rugătoare Binevoitoare te avem.
Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul păcatelor…
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curgeri ca din izvorul tămăduirilor neîncetat vărsând şi luminarea învăţăturilor dreptei credinţe izvorând, mărite, sufletele celor ce vin la tine cu creştinească dorinţă, le luminezi, Preafericite Iacob.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vas de încăpere al bogatei şi cinstitei Lui propovăduiri aflându-te Stăpânul, preafericite, te-a umplut de darurile Tainelor celor mai presus de minte, slujitorule al Vieţii Celei veşnice.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mărirea cea de pe pământ cerând de la Hristos, ca de la un Împărat pământesc, să-ţi dea ţie, ai dobândit Împărăţia, nu cea de jos şi stricărioasă, Preafericite Iacob, ci pe cea Nestricăcioasă, pe care prinluptă ai luat-o.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stăpânul binevoind a lua pentru noi omorârea, care este pricina învierii celei adevărate a morţilor, ca pe un învăţător de Tainele Sale, pe tine, preafericite, te-a luat împreună lucrător în noaptea în care a fost vândut.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut Adâncul milostivirilor, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, izbăveşte-mi sufletul de suferinţele vieţii şi deschide-mi uşa bucuriei duhovniceşti, că spre tine, Fecioară, nădejdea mi-am pus.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând…
Glas Dumnezeiesc auzind chemându-te pe tine, dragostea de tată ai trecut-o cu vederea şi ai alergat la Hristos, cu fratele tău, Sfinte Mărite Iacob. Cu care împreună te-ai şi învrednicit a vedea Dumnezeiasca Schimbare la Faţă a Domnului.
Cântarea a 7-a. Irmos: De pogorârea lui Dumnezeu…
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Paharul Stăpânului Hristos ai băut, precum ai făgăduit şi cu Botezul Lui te-ai botezat, de Dumnezeu fericite, Căruia acum cu osârdie strigi, bucurându-te: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Razele vederii de Dumnezeu strălucit te-ai arătat, Sfinte Apostole Iacob; pentru aceasta cu cununa Împărăţiei Hristos Domnul te-a împodobit pe tine, care cânţi împreună cu îngerii: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lumina Cea Neînserată tu în Muntele Taborului văzând, la pământ ai căzut, neputând a o vedea cu ochii şi dacă ai auzit Glasul Părintesc, ai strigat luminat: Binecuvântat eşti Dumnezeule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Iată ţi-a împlinit ţie făgăduinţele Cel de mari lucruri Dătător; la Dânsul înălţându-te cu urmarea Patimilor Lui, Căruia stându-I înainte acum, strigi bucurându-te: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Doimea firilor, iar nu a feţelor, Celui Ce S-a Întrupat din tine, Fecioară, propovăduim; pe Care după Trup Îl închipuim şi ne închinăm asemănării Chipului Lui, cei ce ne-am împăcat cu Dumnezeu prin tine, Preacurată.
Cântarea a 8-a. Irmos: De şapte ori chinuitorii…
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cugetul lui Avraam tu, de Dumnezeu văzătorule, agonisindu-ţi lui Hristos, Celui Ce te-a chemat pe tine, ai urmat, de Dumnezeu înţelepţite şi rob te-ai făcut Lui, ca Făcătorului şi Mântuitorului, strigând: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mai tare decât tunetul a fost glăsuirea ta şi decât răsunarea cea de demult închipuitoare a celor din Lege; că pe Hristos ca un Tunet L-ai vestit în toată lumea Dumnezeu şi Făcător şi Mântuitor cântând: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Minunat te-ai făcut, mărite, cu luminarea mărturisirii şi cu strălucirea slujirii celei adevăratelui Dumnezeu, şi domn a tot pământul fiind pus, Apostole, Făcătorului şi Mântuitorului cânţi: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe SfântulDuh, Domnul.
În tot pământul a străbătut cuvântul tău Sfinte Apostole Iacob, lovind ca un tunet mintea celor necredincioşi, ai luminat cu Dumnezeiască lumina credinţei ca un fulger pe toţi cei ce strigă cu supunere: tineri binecuvântaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Limbile ritorilor nu pot să te laude pe tine, o, de Dumnezeu Născătoare Marie, Dumnezeiască Mireasă: că pe Hristos, Cel Ce este peste toate Dumnezeu, L-ai născut, Fecioară, pe Făcătorul şi Mântuitorul, Căruia strigăm: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a. Irmos: Spăimântatu-s-a cerul…
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu sfinţenie săvârşindu-ţi călătoria ta, acum fiind în Locaşurile Sfinţilor, mărite,bucurându-te vezi Raza Cea Întreit Strălucitoare; de care bucurându-te, preaînţelepte, pe cântăreţii tăi plini de veselie şi de bucurie arată-i, cu rugăciunile tale, Preafericite Iacob.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nesuferind a te vedea pe făcătorii de rele şi ucigaşii, ca şi mai înainte pe Stăpânul tău, te-au ucis cu sabia pe tine următorul lui Hristos, Celui Ce S-a Răstignit cu Trupul pentru noi că faptele lor defăimându-le, cu pilda vieţii tale le-ai vădit ca un grăitor de Dumnezeu, preafericite.
Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu sabia cerească fiind pedepsit Irod, de răni a pierit; căci pe slujitorii şi pe ucenicii Tăi Cuvinte, pe care Apostoli i-ai numit, n-a amorţit ucigându-i ticălosul. Pentru aceasta uimiţi de a ta dreaptă veghere, Făcătorule de bine, pe Tine Te slăvim.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cinstind pomenirea ta cu bucurie, te lăudăm pe tine, Preafericite Iacob, tăinuitorule al lui Hristos, cântând râvna ta cea fierbinte şi călătoria cea lungă şi luptele tale şi înjunghierea; fiu al tunetului şi lumină şi judecător şi de Taine grăitor, cu credinţă pe tine toţi te numim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai, o, Fecioară, Maică a lui Dumnezeu, mai presus de fire născând cu Trup pe Cuvântul Cel Bun, pe Care Tatăl din inima Sa L-a rostit mai înainte de toţi vecii ca un Bun, pe Care acum şi mai presus de trupuri Îl cunoaştem, deşi este îmbrăcat cu Trup.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…
Făcându-te ucenic al lui Hristos şi bând paharul Lui, înţelepte, precum ţi-a zis ţie, fericite, de sabie ai fost omorât, Sfinte Apostole Iacob. Pentru aceasta toată Biserica dănţuieşte, prăznuind sfântă pomenirea ta, întru care te lăudăm pe tine.
***
Άγιος Απόστολος Ιάκωβος. Αδελφός του Ιωάννου του Θεολόγου, ψαράς, Αφοσιωμένος στον Ιησού, μαρτύρησε το 44. Έχει συνδεθεί από μεταγενέστερη παράδοση με τη διάδοση του Ευαγγελίου στην Ισπανία.
Ἀπολυτίκιον
Ἦχος γ’. Θείας πίστεως.
Γόνος ἅγιος, βροντῆς ὑπάρχων, κατεβρόντησας, τὴ οἰκουμένη, τὴν τοῦ Σωτῆρος Ἰάκωβε κένωσιν, καὶ τὸ ποτήριον τούτου ἐξέπιες, μαρτυρικῶς ἐναθλήσας Ἀπόστολε, ὅθεν πάντοτε, ἐξαίτει τοὶς σὲ γεραίρουσι, πταισμάτων ἱλασμὸν καὶ μέγα ἔλεος.
***
The Holy Apostle James, the son of Zebedee, was the brother of St John the Theologian, and one of the Twelve Apostles. He and his brother, St John, were called to be Apostles by our Lord Jesus Christ, Who called them the „Sons of Thunder” (Mark 3:17). It was this James, with John and Peter, who witnessed the Raising of the Daughter of Jairus, the Lord’s Transfiguration on Mount Tabor, and His agony in the Garden of Gethsemane.
St James, after the Descent of the Holy Spirit, preached in Spain and in other lands, and then he returned to Jerusalem. He openly and boldly preached Jesus Christ as the Savior of the world, and he denounced the Pharisees and the Scribes with the words of Holy Scripture, reproaching them for their malice of heart and unbelief.
The Jews could not prevail against St James, and so they hired the sorcerer Hermogenes to dispute with the apostle and refute his arguments that Christ was the promised Messiah Who had come into the world. The sorcerer sent to the apostle his pupil Philip, who was converted to belief in ChriSt Then Germogenes himself became persuaded of the power of God, he burned his books of magic, accepted holy Baptism and became a true follower of Christ.
The Jews persuaded Herod Agrippa (40-44) to arrest the Apostle James and sentence him to death (Acts 12:1-2). Eusebius provides some of the details of the saint’s execution (CHURCH HISTORY II, 9). St James calmly heard the death sentence and continued to bear witness to Christ. One of the false witnesses, whose name was Josiah, was struck by the courage of St James. He came to believe in Jesus Christ as the Messiah. When they led the apostle forth to execution, Josiah fell at his feet, repenting of his sin and asking forgiveness. The apostle embraced him, gave him a kiss and said, „Peace and forgiveness to you.” Then Josiah confessed his faith in Christ before everyone, and he was beheaded with St James in the year 44 at Jerusalem.
St James was the first of the Apostles to die as a martyr.
HRISTOS A INVIAT! VA ROG CINE POATE SA MA AJUTE CAUT ACATISTUL SF AP IACOB FRATELE SF EV IOAN FII LUI ZEVEDEI
DOAMNE AJUTA
ADEVARAT A INVIAT!
NU VA INTRISTATI. S-AR PUTEA CHIAR SĂ NU EXISTE IN LIMBA ROMANA.DAR CA MANGAIERE PUTETI CITI CU ACELASI FOLOS – DACA NU, DUPĂ PĂREREA MEA, MAI MARE – CANONUL UTRENIEI DIN MINEIUL PE APRILIE.
SFANTUL IACOV, PE CARE-L IUBIŢI, SĂ VĂ ACOPERE CU MIJLOCIRILE SALE.