Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmeţ
(30 Iunie)
VIAŢA ŞI NEVOINŢELE
Până în anul 1978 se ştiau puţine lucruri despre acest sfânt trăitor pe pământ românesc, în străvechea mănăstire de la Râmeţ (jud. Alba), situată pe valea Geoagiului, într-o poziţie geografică de un farmec cu totul aparte. Biserica veche a mănăstirii – lucrată din piatră şi împodobită cu frumoase fresce – datează din veacul al XlV-lea. Prin anul 1762, din ordinal generalului austriac Bukow – trimisul împărătesei Maria Tereza – zeci de mănăstiri şi schituri româneşti din Transilvania au fost arse, distruse cu tunurile sau prefăcute în biserici parohiale. Între acestea se numără şi Râmeţul. A fost refăcută, dar în 1785 a fost distrusă din nou. Aşa se face că mănăstirea Râmeţ a fost închisă şi a rămas aproape pustie. Din când în când mai slujeau aici preoţi din satele învecinate. Abia după realizarea unităţii noastre de stat, deci după 1918, s-au reluat tradiţiile vieţii călugăreşti.
Vieţuitorii acestui sfânt lăcaş de închinare au aflat de la înaintaşii lor că aici, la Râmeţ, a trăit, cu veacuri în urmă, un monah cu viaţă îmbunătăţită, cu numele Ghelasie, pe care credincioşii din partea locului – cunoscuţi sub numele de mocani – l-au cinstit ca sfânt, din neam în neam, până în zilele noastre. Se relatează şi azi unele din minunile săvârşite de acest Ghelasie încă pe când era în viaţă. Călugării de aici – iar din 1955 încoace maicile -, păstrează cu aleasă veneraţie capul acestui „sfânt” canonizat de evlavia populară, ştiind că el are darul vindecării de boli şi neputinţe în popor. Iată cum a fost descoperit acest craniu. Prin anul 1925, în timpul unor mari inundaţii, apele au scos la suprafaţă un craniu galben, frumos şi cu mireasmă plăcută, care a ocolit biserica de trei ori pe apă, după care s-a oprit pe creasta altarului. Tot atunci au fost găsite alte două cranii. Preotul dintr-un sat învecinat, care slujea şi la biserica mănăstirii, le-a îngropat în partea dreaptă a bisericii.
În preajma izbucnirii celui de-al doilea război mondial, s-a aşezat la Râmeţ un călugăr venit de la Muntele Athos (originar, însă, din partea locului), cu gândul de a reface această străveche aşezare monahală, adunând în jurul său mai mulţi ucenici şi începând felurite lucrări de reparaţii. Dar apele vijelioase venite de la munte sau ieşite din pământ au dezgropat din nou cele trei cranii, despre care nimeni nu ştia ale cui sunt.
S-a descoperit curând prin minune dumnezeiască al cui era unul din ele, printr-o femeie, cu numele Maria, din Negreşti-Oaş. Venind această femeie la mănăstirea Râmeţ, i-a spus stareţului că a văzut în vis un porumbel, care a îndrumat-o la Râmeţ (de care nici nu auzise până atunci şi nu ştia unde se află), ca acolo să se atingă de craniul găsit cu ani în urmă, căci acela era al „Sfântului” Ghelasie şi se va vindeca. Într-adevăr, săvârşindu-i-se slujba maslului şi atingându-se de craniu, femeia s-a vindecat. Aceste fapte le mărturisea ea însăşi – venind mereu la mănăstire – până în anii din urmă, când a trecut la cele veşnice. Iată cum s-a descoperit în chip minunat al cui era acest craniu, care de-acum înainte este socotit ca o parte din „moaştele” acestui „sfânt” Ghelasie.
O altă minune s-a săvârşit cu o femeie cu numele Elisabeta, dintr-un sat din Banat (Albina, jud. Timiş), care venind la mănăstire şi dându-i-se spre sărutare moaştele Sfântului Ghelasie, s-a îndoit în sufletul ei de puterea acestora. Şi îndată i s-a umplut mâna dreaptă de un miros greu şi nu mai putea nici să o mişte pentru a se închina. Mărturisindu-şi păcatul, a stat trei zile şi trei nopţi în genunchi, în rugăciuni neîncetate, rugând pe Dumnezeu să o ierte. Rugăciunile ei şi ale stareţului i-au redat sănătatea şi au înlăturat acel miros greu. Şi această femeie venea apoi mereu la mănăstire, rugându-se la moaştele sfântului şi făcând tuturor cunoscută minunea care s-a săvârşit cu ea însăşi.
Tot în chip minunat s-a vindecat şi un sectar din satul Cacova (jud. Alba), care, fiind paralizat, a fost adus la mănăstire, într-un car cu boi. Rugăciunile lui şi ale călugărilor i-au redat sănătatea, încât a plecat la casa lui singur. S-a reîntors, cu toată familia lui, la dreapta credinţă.
Cele transmise prin tradiţie, ca şi aceste vindecări minunate, au fost întregite de cercetările făcute la Râmeţ de un grup de specialişti, în decembrie 1978. Cu acest prilej, s-a descoperit, în biserica mănăstirii, o inscripţie de mare însemnătate pentru întreaga noastră istorie naţională şi bisericească. Este vorba de o inscripţie, redată în limba slavonă, pe un al doilea strat de zugrăveală, care consemna numele „arhiepiscopului” Ghelasie, al zugravului Mihul de la Crişul Alb şi data de 2 iulie 1377. Din această inscripţie se desprinde constatarea că biserica era zidită cu mult înainte de anul 1377 – de vreme ce suntem în faţa unui al doilea strat de pictură -, că pictura din anul respectiv a fost realizată de un autohton cu numele specific românesc de Mihul, de loc din Crişul Alb şi că tot atunci, în fruntea Bisericii ortodoxe din Transilvania se găsea arhiepiscopul Ghelasie, primul ierarh ortodox cunoscut cu numele în această „ţară” românească.
Acest arhiepiscop nu putea fi altul decât călugărul Ghelasie, pe care poporul l-a cinstit ca „sfânt”, poate încă din timpul vieţii. El va fi fost egumen al obştei de la Râmeţ, fiind ridicat apoi la stepena arhieriei. Îşi va fi continuat viaţa tot la Râmeţ, departe de zgomotul lumii şi după ce i s-a încredinţat conducerea vieţii duhovniceşti a tuturor românilor transilvăneni. De altfel, nici n-ar fi putut sta în alt loc, căci numai cu câţiva ani înainte, în 1366, din ordinal regelui Ludovic cel Mare al Ungariei, credinţa ortodoxă a românilor transilvăneni era scoasă în afara legii. Aici, la Râmeţ, va fi strâns tineri la învăţătură, pe care-i hirotonea apoi preoţi pentru satele româneşti ale Transilvaniei, va fi rostit cuvinte de învăţătură către obştea dreptcredincioşilor creştini veniţi la mănăstire – ca şi astăzi – din mari depărtări, în zile de duminici şi sărbători, dar mai ales de ziua hramului acelui sfânt aşezământ, la Sântă Maria mare.
Atât ştim acum despre Sfântul Ierarh Ghelasie. Nădăjduim că noi cercetări istorice, arheologice şi epigrafice vor aduce cu timpul şi alte date cu privire la viaţa şi lucrarea lui duhovnicească şi culturală în mijlocul credincioşilor transilvăneni pe care i-a păstorit.
Ţinând seama de viaţa sa aleasă, de minunile săvârşite de „moaştele” sale, ca şi cinstirea de care se bucură din partea credincioşilor din Ardeal, la 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii noastre a hotărât să se procedeze la „canonizarea” oficială a acestui sfânt autohton şi trecerea numelui său în calendarul ortodox. Canonizarea solemnă s-a făcut la Râmeţ la 29 iunie acelaşi an. Pomenirea lui se va face la 30 iunie.
Să ne rugăm acestui sfânt odrăslit din neamul nostru, zicând: „Către tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilinţă şi cu căldură te rugăm: caută din înălţimea plină de slavă a cerului şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorările noastre. Şi roagă pe Stăpânul şi Dumnezeul nostru cel ceresc, să ne ierte păcatele pe care, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, le săvârşim neîncetat, ca şi pentru puţina noastră dragoste faţă de El şi faţă de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv şi iertător şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea. Fii povăţuitorul şi îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieţii, pentru ca, urmând pilda credinţei şi a dragostei tale faţă de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale şi trecând din această viaţă, să ne bucurăm împreună cu tine şi cu toţi cei bineplăcuţi din veac ai Domnului, de împărăţia cea nesfârşită a cerurilor, ca acolo, înconjuraţi de cetele îngerilor, să aducem mărire, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu Celui în Treime slăvit, în vecii vecilor, Amin”.
SLUJBA SFÂNTULUI IERARH GHELASIE DE LA RÂMEŢ
Fericit bărbatul… stihologia I.
La Doamne strigat-am…, stihirile pe 6, glas 5:
Alcătuire a lui Teofan Mărturisitorul
Podobie: Bucură-te cămara…
Părinte Ierarhe de Dumnezeu cugetătorule Ghelasie, care te-ai nevoit în viaţa aceasta cu postiri, cu privegheri şi cântări, făcându-te ucenicilor tăi chip de îndrumare spre viaţa cea îmbunătăţită, iar acum te veseleşti în ceruri de privirea lui Hristos, care pentru noi S-a născut şi a suferit moarte pe Cruce. Pe Acela roagă-L să dea Bisericii unire, iar nouă pace şi mare milă. (de două ori)
Părinte Ierarhe Ghelasie, Harul Sfântului Duh aflând sufletul tău curat precum a dorit, s-a sălăşluit întru tine ca o lumină preacurată cu a cărei lucrare împodobit fiind neîncetat, slăveşti pe Hristos, pe care roagă-L să ne dăruiască nouă pace şi mare milă. (de două ori)
Părinte Ierarhe Ghelasie de Dumnezeu purtătorule, cu cuviinţă te-ai învrednicit de viaţa cea îmbunătăţită, pe care ai aflat-o prin mari nevoinţe şi curăţie, că după viaţa de aici ai trecut la cea de sus şi cu cei fără de trupuri neîncetat slăveşti pe Hristos, pe care roagă-L să dea lumii pace şi mare milă. (de două ori)
Slavă…, glas 2:
Părinte Ierarhe Ghelasie, minunile pe care le-ai săvârşit în viaţa ta şi după trecerea la cele veşnice ne dau mare mângâiere sufletească, făcându-te ocrotitor al mănăstirii tale şi al tuturor celor care cu credinţă vin şi se închină sfintelor tale moaşte, pe care cu evlavie le cinstim şi multă izbăvire şi alinare în suferinţă luăm de la ele. Slăvim pe Dumnezeu care te-a înzestrat cu acest dar, pe care roagă-L să ne dea tuturor mântuire şi iertare de păcate.
Şi acum…, glas acelaşi:
Preacurată Fecioară, poarta Cuvântului, Maica Dumnezeului nostru roagă-te să ne mântuim noi toţi.
Vohod: Lumină lină…
Prochimenul zilei şi
PAREMIILE:
De la Pilde, citire
(X, 8 si u.)
Pomenirea dreptului cu laude şi binecuvântarea Domnului pe capul lui…
Din Pildele lui Solomon, citire
(X)
Gura dreptului izvorăşte înţelepciune şi buzele oamenilor înţelepţi ştiu darul cel bun…
Din Înţelepciunea lui Solomon, citire:
(IV, 7 si u.)
Dreptul când va ajunge să se sfârşească întru odihnă va fi…
Vezi la ziua de 25 ianuarie – Sf. Ierarh Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu.
LA LITIE
Glas 2:
Părinte Ierarhe Ghelasie săvârşindu-ţi viaţa în multe nevoinţe pustniceşti şi spălându-ţi cu lacrimi haina sufletului tău, te-ai făcut scară dumnezeiască, şi povăţuind pe ucenicii tăi spre toată fapta cea bună, ai avut milă de cei bolnavi şi necăjiţi, mângâindu-i pe toţi cu blândeţe şi cu dragoste. Pentru aceasta te lăudăm şi te rugăm să mijloceşti la Domnul pentru mântuirea sufletelor noastre.
Părinte Ierarhe Ghelasie cu minunile pe care le-ai săvârşit ai umplut de uimire şi de credinţă în Dumnezeu pe toţi credincioşii şi până azi lucrezi minuni, aducând tămăduiri de bolile sufleteşti şi trupeşti.
Pentru aceasta te-ai făcut sălaş al Sfântului Duh şi cu dumnezeiască lumină ne luminezi şi pe noi, care suntem întunecaţi şi cuprinşi de valurile cele înşelătoare ale acestei vieţi. De aceea cunoscându-ţi osârdia spre cele sfinte te lăudăm şi te slăvim în veci.
Slavă…, glas 5:
Părinte Ierarhe Ghelasie, ascultând glasul Evangheliei, lumea ai părăsit şi bogăţia şi slava întru nimic le-ai socotit. Pentru aceasta tuturor ai strigat: iubiţi pe Dumnezeu şi veţi afla dar veşnic; să nu doriţi mai mult decât dragostea Lui, că atunci când va veni întru slava Sa să aflaţi odihnă cu toţi Sfinţii. Cu ale căror rugăciuni, apără şi mântuieşte sufletele noastre.
Şi acum…, glas acelaşi:
Fericimu-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi te slăvim după datorie noi credincioşii pe tine, cetatea cea nemişcată şi zidul cel nesurpat, ocrotitoarea cea neclintită şi mântuirea sufletelor noastre.
La stihoavnă
Podobie: Bucură-te cămara…, glas 5:
Bucură-te, Părinte Ghelasie, cel ce ai fost cârmuitor al obştei călugăreşti şi al credincioşilor din Transilvania, nebiruit, luptător împotriva dezbinărilor Bisericii lui Hristos. Ca uneltirile vrăjmaşilor ei văzuţi şi nevăzuţi grabnic le-ai tăiat cu Crucea lui Hristos; iar năvălirilor demonilor împotrivindu-te cu rugăciuni neîncetate, ai biruit, cu Darul lui Hristos, neputinţa lor. Şi acum, pe Stăpânul roagă-L să dăruiască Bisericii Sale pace, iar nouă mare milă.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Stâlp luminos întărit cu fapte bune te-ai făcut obştii tale celei din Râmeţ şi cetelor eremiţilor celor din toată lumea, povăţuindu-i pe calea mântuirii, Ghelasie, Părintele nostru, de Dumnezeu binecuvântate. Pentru aceea cu vieţuirea ta suire la cer ai aflat şi moştenire nestricăcioasă, stând cu cei fără de trupuri cu mare bucurie înaintea lui Hristos, pe care roagă-l să dea sufletelor noastre mare milă.
Stih: Preoţii tăi Doamne se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii tăi se vor bucura.
Bucură-te, cel ce locuieşti întru cele de sus, împreună cu cetele îngereşti; că viaţa şi s-a asemănat acelora cu adevărat nevoindu-te cu faptele cele bune. Încă şi minuni ai săvârşit în viaţă, un alt Moise cu adevărat arătându-te; că în semnul Crucii cu toiagul lovind pământul, îndată a izvorât izvor de apă, spre potolirea însetării trupeşti şi sufleteşti a ucenicilor tăi. Pentru aceea toţi slăvim pe Dumnezeu, care ţi-a dat ţie această putere, pe care roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Slavă…, glas 8:
Mulţimile călugărilor şi credincioşilor pe tine te cinstesc Ghelasie, Părintele nostru, ca pe un călăuzitor, căci prin tine a umbla pe cărarea cea dreaptă cu adevărat au cunoscut. Fericit eşti că lui Hristos ai slujit şi ai biruit puterea vrăjmaşilor, cela ce eşti cu îngerii vorbitor, iar cu drepţii şi cu cuvioşii împreună locuitor. Roagă-te împreună cu dânşii Domnului să miluiască şi sufletele noastre.
Şi acum…
Fecioară nenuntită care pe Dumnezeu negrăit l-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului celui Preaînalt, primeşte rugăciunile robilor tăi. Preacurată, ceea ce dăruieşti tuturor iertare de greşeale, primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toţi.
Acum slobozeşte…
Tropar, glas 1:
De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Ghelasie, povăţuitorul călugărilor, preoţilor şi credincioşilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhiereilor, sprijinitorul celor în necazuri şi făcătorule de minuni, cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti. Cu aceştia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.
Slavă… Şi acum…
Gavriil zicând ţie, Fecioară, bucură-te, împreună cu glasul s-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine, sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David; arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău, Mărire Celui ce S-a sălăşluit întru tine, mărire Celui ce S-a născut din tine, mărire Celui ce ne-a slobozit pe noi prin naşterea Sa.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul…, Troparul sfântului de două ori,
Şi acum…, al Născătoarei.
După prima stihologie:
Podobie, glas 8: Pe înţelepciunea…
Legându-ţi sufletul de dragostea lui Hristos şi toate cele pământeşti neluându-le în seamă, te-ai sălăşluit în Muntele Râmeţului, care s-a arătat cu adevărat un alt Tabor, urcându-te tu cu Mântuitorul pe înălţimile nepătimirii. Având deci ochii minţii îndreptaţi numai spre cele de sus, te-ai învrednicit de descoperirea slavei celei dumnezeieşti. Şi sălăşluindu-se darul Duhului Sfânt întru tine, făcător de minuni te-ai arătat şi după moarte: că femeia pe care din depărtare ai chemat-o la Râmeţ s-a făcut sănătoasă atingându-se cu credinţă de sfintele tale moaşte. Pentru aceea ne rugăm ţie, Părintele nostru Ghelasie, ca şi pe noi să ne izbăvească Domnul de toate relele ce ne împresoară şi să ne dăruiască pace şi mare milă.
Slavă… tot aceasta. Şi acum…
Pe înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L fără de ardere, Maica lui Dumnezeu, negrăit ai născut pe Cel ce cuprinde toate şi din sânul tău ai hrănit pe Cel ce hrăneşte lumea; pe Acela roagă-L, ceea ce eşti cu totul fără prihană, să mântuiască sufletele noastre.
După a doua Stihologie
Podobie, glas 5: Pe cuvântul…
Pe Arhiereul Domnului, pe făcătorul de minuni să-l cinstim, că pe cel ce cu adevărat a omorât toate năvălirile patimilor cu înfrânarea şi cu răbdarea, iar acum se roagă Domnului să miluiască sufletele noastre.
Slavă… tot aceasta. Şi acum…
Bucură-te uşa Domnului cea neumblată pe care te-au propovăduit toţi cei drepţi: Proorocul Daniil, munte netăiat, şi David dulce cântăreţ; şi ceilalţi prooroci, rug şi năstrapă, toiag şi nor, uşă şi scaun şi munte mare te-au arătat nouă.
După Polieleu
Mărimurile:
Mărimu-te pe tine, Părinte Ierarhe Ghelasie, şi cinstim ostenelile şi nevoinţele tale, povăţuitorule al călugărilor şi împreună vorbitorule cu îngerii.
Stih: Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine şi a auzit rugăciunea mea.
Veniţi cetele călugărilor şi ale credincioşilor să lăudăm pe Ierarhul Ghelasie zicând: pe ocrotitorul Mănăstirii Râmeţ şi al drept credincioşilor creştini închinători.
Slavă… a Treimii. Şi acum… a Născătoarei:
Podobie: Pe înţelepciunea…
Părăsind tulburările lumeşti şi Crucea lui Hristos pe umere luând, întreg te-ai adus pe tine Domnului tău, Părinte Ierarhe Ghelasie. Şi te-ai făcut părtaş Duhului Sfânt, cu a cărui putere ai adus pe mulţi la adevărata credinţă şi slujire preoţească. Pentru aceasta în Transilvania pe mulţi preoţi şi călugări i-ai povăţuit ca un adevărat păstor pe calea desăvârşirii. Cinstindu-te cu evlavie pe tine te rugăm, nu ne părăsi pe noi, care cu credinţă ne rugăm ţie.
Slavă…, glas 4:
Cu lumina cea neapropiată fiind luminat Ierarhe Ghelasie, ca o stea ai strălucit întru învăţăturile duhovniceşti luminând pe credincioşii care cu sufletele împovărate au venit la tine şi aşteaptă uşurare întru dureri prin sfintele tale rugăciuni înălţate către Cel Atotputernic, Mântuitorul sufletelor noastre.
Şi acum…
Cu venirea Preasfântului Duh pe Cel de un scaun cu Tatăl şi de o fiinţă, prin glasul îngerului L-ai zămislit, curată de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai fost primitoare a lui Hristos la venirea Sa în trup. Pentru aceasta mijlocitoare te avem către Mirele cel ceresc, Preacurată.
Antifoanele, glas 4: Din tinereţile mele…
Prochimen, glas 4:
Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
Stih: Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Toată suflarea…
Evanghelia de la Ioan, cap. VI, 17-23:
În vremea aceea a stat Iisus la loc şes…
Psalmul 50.
Slavă…, glas 2:
Pentru rugăciunile Ierarhului tău Ghelasie, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Stihiră, glas 6:
Părinte Ierarhe Ghelasie, păstor bun al Bisericii lui Hristos, risipind uneltirile vrăjmaşilor, ai ajuns în ceruri, unde ai aflat plata ostenelilor tale. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască curăţie de păcate şi sufletelor noastre pace şi mare milă.
CANOANELE:
Punem: Canonul Născătoarei de Dumnezeu, al Paraclisului din Ceaslov şi al Sfântului Ierarh Ghelasie.
Cântarea 1:
Adunându-ne credincioşii, să cinstim cu laude şi cu cântări după datorie pe Sfântul Ghelasie, făcătorul de minuni ca pe o podoabă a mănăstirii şi a laturii Râmeţului şi povăţuitor al călugărilor.
Stih: Sfinte Părinte Ierarhe Ghelasie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu totul curăţindu-te pe tine însuţi prin înfrânare, Preafericite, te-ai arătat locaş lui Dumnezeu şi împreună locuitor cu îngerii.
Slavă…
În Mănăstirea Râmeţ ai vieţuit şi bună rânduială de slujbe dumnezeieşti ai aşezat pentru toată vremea. Aici prin osteneli de zi şi noapte te-ai făcut mare luminător al călugărilor, pentru care te cinstim cu evlavie, Părinte Ierarhe Ghelasie.
Şi acum…
Născătoare de Dumnezeu Preacurată, ceea ce mai presus de fire ai născut întrupat pe Cuvântul cel veşnic şi mai presus de toate, pe tine te lăudăm.
Catavasie: Deschide-voi gura mea…
Cântarea a 3-a:
Aţintindu-ţi ochii sufletului către Dumnezeu, pe Dânsul L-ai iubit Părinte şi urând cele pământeşti, viaţă îngerească ai vieţuit în trup şi celei cereşti te-ai făcut părtaş.
Nu ai suferit să vezi în mănăstirea ta lucruri potrivnice vieţii călugăreşti, aşezând bună rânduială în toate. De aceea ai mustrat cu asprime pe cei ce nu păstrau rânduiala vieţii de obşte pe care ai împodobit-o cu virtuţi, Sfinte Ierarhe Ghelasie.
Slavă…
Sfinte Ghelasie, cu sfinţenie ai păstrat rânduiala călugărească şi nu ai îngăduit nimănui să săvârşească fapte necuviincioase în mănăstirea ta, pedepsind pe cei ce călcau porunca ta, vrednicule de laudă Ierarhe.
Şi acum…
Ca pe un trandafir din rai, plin de bună mireasmă, te-a aflat pe tine, Cel curat şi s-a sălăşluit în pântecele tău, umplând pe credincios de bună mireasmă duhovnicească.
Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi…
Sedealna, glas 1:
Podobie: Mormântul Tău…, glas 1:
Urând desfătările acestei lumi şi iubind din suflet numai pe Hristos, vrednicule de cinstire Ghelasie, ai socotit pustiul ca pe o cetate bună de locuit. Deci petrecându-ţi timpul în cugetări sfinte de folos obştii, te-ai arătat înger, vieţuind în trup, pentru care te cinstim cu evlavie.
Slavă…, glas 3:
Podobie: De frumuseţile fecioriei tale…
Părăsind avuţia cea pământească şi slava cea trecătoare, ai dobândit, Părinte, avuţia cea cerească şi nepieritoare. Pentru aceasta strigăm către tine: Pomeneşte-ne şi pe noi ca unul care ai îndrăzneală către Dumnezeu, Părinte Ierarhe Ghelasie.
Şi acum…
Ca o vie nelucrată Fecioară ai odrăslit strugurele cel Preafrumos care izvorăşte nouă vinul mântuirii şi veseleşte sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceasta, ţie, ca pricinuitoare a tuturor bunătăţilor, pururea îţi strigăm: Bucură-te cea plină de dar, Domnul este cu tine.
A Crucii, Născătoarei de Dumnezeu:
Curată şi cea neispitită de nuntă, Maica Ta Hristoase, văzându-Te pe Tine mort şi răstignit pe Cruce ca o Maică plângând striga: Ce Ţi-a răsplătit adunarea iudeilor cea fără de lege care s-a bucurat de binefacerile Tale, Fiul meu? Laud îngăduinţa Ta cea dumnezeiască.
Cântarea a 4-a:
Fiind în casa lui Dumnezeu, ai odrăslit bună rodire a faptelor bune şi zburdălnicia trupului ai veştejit cu viaţa sihăstrească.
Cu focul dragostei lui Hristos, ai ars spinii patimilor şi pe tine te-ai arătat lăcaş al Duhului Sfânt, vrednicule de pomenire Ghelasie.
Slavă…
Femeia cea paralizată fiind dusă prin multe mănăstiri ca să dobândească izbăvire, te-ai arătat ei în vis şi ai povăţuit-o să meargă la Râmeţ unde va fi tămăduită. Şi aflând ea acea vatră de trăire călugărească, a găsit alinare sufletului şi putere trupului dosădit.
Şi acum…
Mantie de porfiră tainică s-a ţesut Dumnezeului tuturor din preacuratele tale sângiuiri, Născătoare de Dumnezeu, cu care împodobindu-Se, ne-ai împreunat pe noi cu Dumnezeu Tatăl.
Catavasie: Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc…
Cântarea a 5-a:
Femeia cea bolnavă adusă la Mănăstirea Râmeţ, plângea şi se ruga: Sfinte Ghelasie ajută-mă, mă scapă şi mă mântuieşte.
La îndemn lăuntric stareţul mănăstirii purtând în mâini trei capete de vieţuitori scoase din vâltoarea apei şi oprite în chip minunat pe fereastra bisericii, le-a apropiat pe toate de bolnavă, iar la atingerea de capul Sfântului Ghelasie, femeia a fost scuturată ca de friguri, lăsând-o ca moartă. Şi îndată trezindu-se ca din somn greu, s-a făcut sănătoasă, slăvind puterea lui Dumnezeu.
Slavă…
Femeia vindecată mărturisea cum a scăpat de un chin aşa de mare şi cum i s-a arătat ei în chip minunat Sfântul Ghelasie, spunându-i ca el este ocrotitor al Mănăstirii Râmeţ.
Şi acum…
Pe Emanuel, Stăpânul tuturor născându-l fără stricăciune, ai rămas Fecioară şi după naştere, pe care roagă-L să ne ocrotească sub Sfânt Acoperământul tău.
Catavasie: Spăimântatu-s-au toate…
Cântarea a 6-a:
Sfinte Ghelasie, adormirea ta s-a făcut în chip minunat, căci mergând la Hopagi te-au întâmpinat călugării foarte însetaţi, neavând apă să bea. Dar tu făcând semnul sfintei cruci pe pământ, îndată a izvorât apa, încât toţi s-au spăimântat, slăvind pe Dumnezeu de puterea cu care te-a învrednicit.
Vrând să te smereşti, Părinte, şi să nu fi lăudat pentru o faptă ca aceasta, rugându-te lui Dumnezeu ai mers pe asin spre mănăstire, însă pe drum ai adormit şi cunoscând tainic vestea morţii celei sfinte, clopotele celor şapte biserici de primprejur au sunat singure. La sosirea ta la mănăstire, în faţa bisericii ca o mărturie peste timp săpată în piatră a rămas urma asinului tau, Părinte Ierarhe.
Slavă…
Adormirea ta o au slăvit oştile îngereşti şi ale sfinţilor şi toţi creştinii din satele aflate în jurul mănăstirii aduceau închinăciune lui Dumnezeu cel care ştie să înalţe pe cei smeriţi. Pentru aceasta roagă-te, Sfinte Ierarhe, pentru toţi cei care te cinstim pe tine cu credinţă.
Şi acum…
Ceea ce ai născut pe Hristos cel prin cuvânt întrupat rugămu-ne, Fecioară, izbăveşte de cursele vrăjmaşului sufletele noastre.
Catavasie: Înţelepţii lui Dumnezeu…
CONDAC, glas 4:
Mărturisitor al credinţei ortodoxe şi bun apărător al Bisericii lui Hristos, Preafericite Părinte Ghelasie, purtătorule de biruinţă, ocroteşte cu rugăciunile tale pe binecredincioşii care îţi cântă pururea: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, Părintele nostru.
ICOS
Cine va putea spune cu adevărat toate nevoinţele tale, sfinte, cu care te-ai nevoit, ca să dobândeşti pe Hristos cel dorit al tău? Pentru aceasta te lăudăm zicând:
Bucură-te, că în sărăcie ai trăit;
Bucură-te, că în smerenie toate le-ai învins;
Bucură-te, că în feciorie ai vieţuit;
Bucură-te, că pe călugări ai povăţuit;
Bucură-te, că pe fraţii ardeleni duhovniceşte i-ai călăuzit;
Bucură-te, că având harul arhieriei pe mulţi preoţi i-ai hirotonit;
Bucură-te, că Mănăstirea Râmeţ o blagosloveşti;
Bucură-te, că pe cei credincioşi îi tămăduieşti;
Bucură-te, că pe toţi din nevoi îi izbăveşti;
Bucură-te, că eşti tuturor izvor de bunătăţi;
Bucură-te, cel cu pâinea vieţii îndestulat;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, Părintele nostru.
SINAXAR
Întru aceasta lună, în ziua a 30-a, pomenirea Sfinţitului Părintelui nostru Arhiepiscop Ghelasie de la Râmeţ.
Pe la mijlocul veacului al XIV-lea, Mănăstirea Râmeţ din munţii Apuseni era cârmuită de râvnitorul spre cele sfinte, stareţul Ghelasie, care mai apoi a fost ales Arhiepiscop al Transilvaniei, fapt cunoscut dintr-o inscripţie ce se găseşte pe peretele care desparte naosul de pronaosul bisericii, în care se poate citi: Scris-am eu mult greşitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crişul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic.
Din tradiţie se cunoaşte ca această mănăstire a fost prădată şi părăsită în mai multe rânduri, fapt care explică şi pierderea oricărui fel de act din care s-ar fi putut afla ştiri despre trecutul ei. Localnicii din Râmeţ au păstrat totuşi prin viu grai ştirea potrivit căreia Sfântul Ghelasie a fost stareţ aici, iar spre sfârşitul vieţii a ajuns vlădică al românilor ardeleni.
Fiind Sfântul foarte smerit şi ducând o viaţă aspră, s-au adunat în jurul lui mulţi ucenici, care râvneau la viaţa lui îmbunătăţită, având pe Sfântul pildă de urmat în viaţa călugărească. Mănăstirea avea pentru vieţuitorii ei pământ, fâneţe, unele la distanţe mari, cum era şi cel de la Hopagi, situat între comuna Râmeţ şi Ponor, cam la 20 km departe de mănăstire. Aici îşi făceau ascultarea ucenicii Sfântului Ghelasie îndeletnicindu-se îndeosebi cu cositul fânului. Era un loc lipsit de apă, neaflându-se izvoare prin împrejurimi pentru potolirea setei ucenicilor săi, care găseau prilej de murmur şi nemulţumire.
Odată ducându-se Sfântul Ghelasie la Hopagi să-i vadă pe ucenici ostenind, în arşiţa zilei, l-au întâmpinat toţi cu plângere, arătându-şi pe feţe tristeţea că n-au apă de băut. Atunci Sfântul Ghelasie, rugându-se lui Dumnezeu fierbinte a atins pământul de sub o stâncă şi îndată a izvorât apă curată, toţi călugării stâmpărându-şi setea. La vederea acestei minuni ucenicii, nu numai că s-au spăimântat, dar s-au şi rugat de iertare pentru neliniştea avută şi necredinţa arătată. De atunci şi până astăzi, izvorul este cunoscut sub numele de Fântâna Vlădicii şi credincioşii din satele străjuite de munţii Apuseni şi îndeosebi locuitorii de la Râmeţ au în mare evlavie acest izvor de apă.
După ce Sfântul Ghelasie a săvârşit minunea, în drum spre mănăstire şi-a dat obştescul sfârşit. În clipa aceea însă au sunat clopotele singure la şapte biserici din împrejurimi. Când asinul cobora cu Sfântul de la Brădeşti spre mănăstire, în apropiere de Valea Uzii, urmele copitei au rămas săpate în piatră, putând fi văzute şi azi. Când asinul a ajuns la mănăstire cu sfântul, din nou a rămas copita asinului imprimată pe lespedea de piatră din faţa Bisericii vechi. Dupa privegherea îndatinată, trupul Sfântului a fost îngropat lângă Biserica veche cu cântări de înmormântare fiind petrecut cu multă jale la locul de veşnică odihnă. A rămas în tradiţie amintirea lui sfântă şi mormântul presărat cu lumânări la fiecare dumnezeiască Liturghie de ucenicii săi care îi urmau pilda vieţii şi trăirii lui. Anii au trecut şi secole de-a rândul vremea şi-a lăsat urmele pe această biserică veche, iar locul mormântului cu trupul nu s-a mai ştiut.
În anul 1925, mănăstirea a fost cuprinsă de furia pârâului Geoagiu, iar biserica veche după retragerea apei a rămas îngropată de aluviuni aproape doi metri. Dumnezeu a descoperit în chip minunat moaştele acestui nou odrăslit din neamul nostru. În timpul când biserica era împresurată de ape a ieşit la suprafaţă un cap de om care nu se depărta de altar, ci plutind pe apă a ocolit biserica de trei ori şi s-a aşezat singur pe fereastra de la altar. Capul avea culoarea galbenă şi răspândea o mireasmă bine plăcută. Tot în acea zi apele au mai scos la suprafaţă încă două capete. Preotul Barbu din Geoagiu de Sus, slujitor în acea vreme la mănăstire, a îngropat cu evlavia cuvenită cele trei cranii în partea dreaptă a bisericii vechi, păstrându-se în aceeaşi cinste tradiţia Sfântului Ghelasie.
În anul 1940 a venit la mănăstire un părinte călugăr de la Sfântul Munte Athos, de origine român ardelean din părţile locului şi a redeschis mănăstirea. Văzând biserica îngropată, a înlăturat pietrişul şi pământul aduse de ape, ridicând un zid de sprijin de piatră în jur. Călugării au observat că iarna în partea dreaptă a bisericii vechi, deşi era zăpadă peste tot, într-un loc anumit, zăpada se topea, iar vara dispărea roua. Călugării dându-şi seama că acesta este un semn, au săpat şi au găsit cele trei cranii, pe care le-au spălat şi le-au aşezat în biserică după rânduiala mănăstirească.
În curând avea să se descopere în chip minunat capul Sfântului Ghelasie. O femeie cu numele Maria din Negreşti-Oaş s-a îmbolnăvit de epilepsie şi era atât de chinuită încât îi speria pe toţi. Mergând pe la mănăstiri în ţară şi rugându-se i s-a arătat Sfântul Ghelasie poruncindu-i să meargă la mănăstirea Râmeţ şi acolo se va tămădui. Femeia nu ştia unde este această mănăstire, dar călătorind şi tot întrebând a aflat drumul spre Râmeţ. Când a ajuns în apropiere de mănăstire, femeia a strigat cu glas mare: Sfinte Ghelasie, ajută-mă şi mă scapă din necaz. Călugării auzind şi socotind aceste cuvinte un semn, s-au adunat în biserică şi au înălţat rugăciuni, săvârşind Taina Sfântului Maslu. Cuviosul părinte stareţ cu bogată trăire în viaţa călugărească a atins pe rând cele trei capete de femeia bolnavă. Când a atins de femeie capul Sfântului Ghelasie, aceasta îndată s-a tămăduit şi au lăudat toţi pe Dumnezeu Care s-a făcut minunat întru sfinţii săi. Femeia a mărturisit călugărilor cum i s-a arătat Sfântul Ghelasie şi i-a zis: Eu sunt Ghelasie, ocrotitorul Mănăstirii Râmeţ. Aşa a apărut evlavia pentru Sfântul Ghelasie, maicile mai bătrâne din mănăstire dând mărturie că au cunoscut pe această femeie Maria, care se vindecase în chip minunat de către ocrotitorul obştii călugăreşti.
O altă femeie din satul Albina, judeţul Timiş venea des la mănăstire pentru sfintele slujbe. Părintele stareţ obişnuia ca la sfârşitul slujbei să ţină capul Sfântului pe o tavă pentru a primi închinarea credincioşilor. Acestei femei venindu-i un gând urât în minte se întreba: Oare nu va mirosi urât capul Sfântului? Şi în clipa aceea i s-a umplut mâna dreapta de un miros greu şi nu-şi mai putea face sfânta cruce. Dându-şi seama de îndată că a greşit faţă de Sfântul, şi-a mărturisit păcatul faţă de toţi credincioşii din biserică şi se ruga plângând la Sfântul s-o ierte de ceea ce a gândit. După mai multe rugăciuni femeia s-a făcut sănătoasă şi n-a încetat să se roage Sfântului Ghelasie.
O altă minune s-a săvârşit cu un locuitor eretic din Cacova Aiudului, în părţile Albei, care era bolnav, suferind de paralizie. Auzind că se fac vindecări la Râmeţ prin Sfântul Ghelasie şi prin izvorul de sub Sfântul Altar, bolnavul a cerut să fie dus la mănăstire, făgăduind că se va lăsa de credinţa greşită şi va reveni la ortodoxie, dacă se va face sănătos. Familia aducând pe cel paralizat la mănăstire, preoţii i-au făcut Taina Sfântului Maslu, l-au atins de capul Sfântului, i-au dat apă din izvor să bea şi îndată s-a făcut sănătos. A plecat acasă pe picioarele lui, şi-a lăsat cârjele la biserica mănăstirii, el trecând cu toată familia la credinţa ortodoxă. Multe cârje erau lăsate de cei ce se vindecau şi au fost păstrate până la o vreme în podul bisericii ca o dovadă a puterii tămăduitoare cu care Dumnezeu împodobise capul Sfântului Ghelasie.
Din capul Sfântului se răspândea în toată mănăstirea o mireasmă plăcută pe care o simţeau şi maicile şi credincioşii, care veneau la mănăstire mai ales în timpul nopţii, la utrenie. Mireasma apărea des dar pentru scurtă durată. Vestea despre minunile săvârşite de Sfântul Ghelasie a ajuns în multe părţi ale ţării. De aceea şi în zilele noastre, vin la mănăstire credincioşi să audă cuvânt de învăţătură şi mai ales să primească vindecări de boli şi neputinţe prin mijlocirea Sfântului Ghelasie şi prin izvorul de apă tămăduitoare care curge de sub piciorul Sfintei Mese din Sfântul Altar.
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Ghelasie şi ale tuturor sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru, mântuieşte-ne pe noi toţi. Amin.
Cântarea a 7-a:
Râu de lacrimi ai vărsat, rugându-te lui Dumnezeu pentru toată lumea şi nevoindu-te cu mare asprime ţi-ai petrecut viaţa în post şi rugăciune, bine călăuzind spre mântuire turma ţie încredinţată. Pentru aceasta slăvim pe Dumnezeu care ţi-a dat această putere.
Cel ce ai îndrăzneală către Hristos, turma Lui o povăţuieşti la împărăţia cea de sus, Sfinte Ierarhe Ghelasie, iar nouă celor ce suntem împresuraţi de multe necazuri şi ispite ne dai mână de ajutor, ca neîncetat să te slăvim pe tine.
Slavă…
Sfinte Ghelasie, multe minuni ai săvârşit în viaţă şi după trecerea ta în locaşurile cele de sus nimeni nu le poate lăuda, cum se cuvine; căci auzind de tine Elisabeta din părţile Banalului, venind la mănăstire să-ţi aducă închinăciune şi rugă fierbinte nu s-a învrednicit de mila ta până ce mâna ei dreaptă nu s-a umplut de un miros greu nemaiputând să-şi facă sfânta cruce. Atunci cu mare plângere şi-a mărturisit păcatul ce-l gândise, rugându-te pe tine, Sfinte, s-o ierţi, după multe lacrimi şi rugăciuni, s-a izbăvit vindecându-se.
Şi acum…
Cel ce ai făcut pe Fecioara cer şi dintr-însa ai strălucit ca soarele, bine eşti cuvântat în veci, Dumnezeul părinţilor noştri.
Catavasie: N-au slujit făpturii…
Cântarea a 8-a:
Cu roua înfrânării ai stins de tot cuptorul patimilor, Părintele nostru Ghelasie, cu bună credinţă strigând: popoare preaînălţaţi pe Domnul întru toţi vecii.
S-a auzit de minunile tale, Sfinte Ghelasie, în toate părţile, şi creştinii de pretutindenea vin cu mare evlavie, şi după credinţa lor le împlineşti cererile făcute cu multă stăruinţă.
Un eretic din Cacova Aiudului, fiind paralizat se purta în cârje. Auzind de vindecările ce se fac la Râmeţ, a cerut să fie adus la mănăstire. Aici rugându-se Sfântului să-l ajute, a tăgăduit lepădarea de credinţa eretică şi trecerea la ortodoxie. Şi prin lucrarea lui Dumnezeu mare minune s-a săvârşit căci atingându-se de capul tău îndată s-a simţit sănătos cu trupul şi aruncând cârjele a mers pe picioarele lui acasă, trecând cu toată familia sa la credinţa ortodoxă.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh.
Cu mare bucurie, Sfinte, te lăudăm pe tine, că te avem ca pre o comoară de mare preţ în această mănăstire, pe care o binecuvântezi cu multe daruri, pentru care îl slăvim pe Dumnezeu.
Şi acum…
Râu pururea curgător ne izvorăşti nouă celor ce alergăm cu credinţă la tine, Preacurată, şi cei care ne împărtăşim de har din destul, lăudăm naşterea ta şi o preaînălţăm întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Catavasie: Pe tinerii cei bine credincioşi…
Cântarea a 9-a:
Luminător mare, Părinte te-ai arătat că nu suferi să vezi nedreptatea şi urâciunea de patimi în locul sfânt al mănăstirii. Pe cei cuprinşi de gânduri necredincioase îi îndepărtezi de la acest locaş sfânt, ca pe unii ce nu răspund chemării la viaţa călugărească.
Pătruns de sfinţenia vieţii şi în sărăcie trăind, Părinte, toţi credincioşii de pe aceste meleaguri se mirau de dosădirea cu nevoinţe aspre a trupului tău şi cu multă evlavie şi smerenie ascultau poveţele tale, Sfinte.
Slavă…
Sfinte Părinte Ierarhe Ghelasie, de la sfântul tău sicriu izvorăşte bună mireasmă care poartă duhul sfinţeniei tale în sufletele vieţuitoarelor. Şi închinându-ţi-se ţie, dau slavă lui Dumnezeu cel care te-a încununat cu alese virtuţi.
Şi acum…
Curată Fecioară, poarta Cuvântului, Maica Dumnezeului nostru roagă-te să ne mântuim noi şi tot neamul omenesc din robia păcatului şi a morţii.
Catavasie: Tot neamul pământesc…
Luminânda:
Împărtăşindu-te de harurile cele dumnezeieşti, Sfinte Ierarhe Ghelasie, ai ajuns la înfiere cu toţi sfinţii şi ierarhii bineplăcuţi lui Dumnezeu, cu care pomeneşte-ne şi pe noi cei ce săvârşim sfântă pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi te roagă pentru mântuirea sufletelor noastre.
Slavă… Şi acum…
Prealăudată Fecioară, tu ai născut pe Hristos, pe îngerul de mare Sfat al Tatălui, pe împăratul Slavei, a cărui Cruce ridicând-o pe umeri şi cuvioşii şi sihaştrii, au alergat după Dânsul primind cununa neveştejită cu care împreună roagă-te pentru noi, Născătoare de Dumnezeu.
LA LAUDE
Stihirile pe 4, glas 5: Bucură-te cămara…
Casă de fapte bune făcându-te, Sfinte Ghelasie, te-ai învrednicit a locui în sfânta mănăstire Râmeţ, unde ţi-ai îndreptat cugetul şi viaţa spre cele cereşti, pe care le-ai dorit, slăvind pe Hristos Dumnezeu. Pe acesta lăudându-L ziua şi noaptea roagă-L pentru noi care cu multă nevrednicie cântăm ţie.
Luptele vieţii duhovniceşti curăţindu-te pe tine însuţi următor te-ai făcut Stăpânului tău şi te-ai învrednicit de mari daruri a scoate demonii din cei chinuiţi şi a vindeca mulţime de bolnavi, care vin cu credinţă şi cer ajutorul tău. Nu ne părăsi nici pe noi, care cerem ajutorul tău.
Aprinzând flacăra dragostei către Dumnezeu, ai primit în schimb darul facerii de minuni şi prin sfârşitul tău cel bun ai arătat sfinţenia vieţii tale pe pământ: minunea de la Hopagi, adormirea ta în chip minunat, sunetele clopotelor celor şapte biserici şi urmele lăsate în piatră de asinul ce te-a adus la mănăstire, sunt vrednice de pomenirea numelui tău şi cum ai dorit să fi smerit şi să nu-ţi ştie nimeni faptele tale, astfel te-a proslăvit pe tine Dumnezeu care înalţă pe cei smeriţi.
Cu adevărat, Părinte Ghelasie, ai ajuns întru veselia şi bucuria sfinţilor lui Dumnezeu, unde este locaşul celor ce prăznuiesc neîncetat pe cel smerit, rugându-L şi pentru mântuirea sufletelor noastre.
Slavă…, glas 5:
Scară de fapte bune şi pildă te-ai arătat celor de pe pământ că ai vieţuit cu adevărat şi te-ai făcut pildă pentru toţi arătând nemăsurată smerenie şi îndemnând turma ta cea duhovnicească cu aleasă râvnă către Dumnezeu cu deadinsul strigăm ţie: Nu ne uita nici pe noi, turma ta, ci cu rugăciunile tale către Dumnezeu mijloceşte mântuirea sufletelor noastre.
Şi acum…
Pe Maria cea Preacurată şi Preasfântă să o lăudăm căci printr-însa ne izvorăşte nouă harul darurilor celor mai presus de minte, pentru care cu bună cucernicie o lăudăm.
Doxologia Mare…
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul sfântului, Peasna a 3-a şi a 6-a.
ACATISTUL
După obişnuitul început, se zic:
CONDACELE ŞI ICOASELE:
Condacul 1
Prea fericite Părinte Ierarhe Ghelasie, prinos de mulţumire îţi aducem noi nevrednicii, pentru folosinţele ce le dobândim de la tine neîncetat. Şi, ca unul care ne izbăveşti de tot necazul cu rugăciunile tale, primeşte de la noi cântare sfântă: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru.
Icosul 1
Îngerii cântând cu bucurie Te-au primit pe tine Sfinte Ierarhe Ghelasie, că îngereşte pe pământ ai vieţuit şi turma duhovnicească ţie încredinţată bine o ai păstorit, ca să dobândeşti veşnică bucurie în ceruri. Pentru aceasta primeşte de la noi smerite cântări:
Bucură-te, cel ce ai fost ca un înger în trup,
Bucură-te, cel ce ai fost îmbrăcat cu harul arhieriei.
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu râvnă ai slujit,
Bucură-te, că trupul cu postiri şi privegheri ţi l-ai înfrumuseţat,
Bucură-te, căci sufletul cu virtuţi ţi-ai împodobit,
Bucură-te, cel ce eşti împreună vorbitor cu îngerii,
Bucură-te, că pentru biserica lui Hristos jertfă te-ai adus,
Bucură-te, că prin rugăciunile tale duhurile necurate ai izgonit,
Bucură-te, că pe cei stăpâniţi de demoni ai tămăduit,
Bucură-te, căci apă din pământ ai izvorât,
Bucură-te, lauda cea prea iubită a călugărilor,
Bucură-te, podoabă sfinţită a meleagurilor Râmeţului,
Bucură-te, Sfinte Părinte Ghelasie!
Condacul al 2-lea
Pe pământ ca un alt Moise te-ai arătat, Sfinţite Părinte Ghelasie, căci cu toiagul semnul crucii făcând, ai izvorât apă din loc pietros. Deci văzând minunea călugării şi credincioşii la Hopagi s-au bucurat dând mărire lui Dumnezeu celui ce ţi-a dat puteri şi au strigat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Arătatu-te-ai în vis la mulţi credincioşi Sfinţite Părinte şi multe minuni ai făcut celor ce s-au apropiat cu credinţă de sfintele tale moaşte, pentru aceasta cu bucurie cântăm ţie:
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi,
Bucură-te, tămăduirea celor bolnavi,
Bucură-te, ajutătorul celor împovăraţi,
Bucură-te, sprijinitorul celor ce sunt în necazuri,
Bucură-te, ajutătorul şi ocrotitorul Mănăstirii Râmeţ,
Bucură-te, al monahilor osârdnic povăţuitor,
Bucură-te, al preoţilor celor evlavioşi bun arhipăstor,
Bucură-te, al credincioşilor evlavios sprijinitor,
Bucură-te, al cerescului Stăpân vrednic slujitor,
Bucură-te, căci de multe dureri eşti izbăvitor,
Bucură-te, căci cu blândeţe şi smerenie lui Hristos ai urmat,
Bucură-te, căci cu nerăutatea ta duhurile răutăţii le-ai izgonit,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru!
Condacul al 3-lea
Arhanghelii şi îngerii se minunează Sfinţite Părinte de credinţa Ta cea mare, care ai avut-o către Dumnezeu, când ai înfipt toiagul în pământ şi a izvorât apă. Pentru aceea şi noi cunoscându-ţi râvna spre cele sfinte, cu mulţumită strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Auzitu-s-au minunile tale Sfinţite Părinte până la hotarele pământului românesc, şi creştinii de pretutindenea aleargă la moaştele tale care sunt cinstite cu evlavie în Sfânta Mănăstire Râmeţ, căci de aici toţi dobândesc ajutor. De aceea primeşte şi de la noi această cântare:
Bucură-te, că pe creştini îi aperi întru nevoi,
Bucură-te, că orfanilor le aduci mângâiere,
Bucură-te, că şi văduvelor le aduci alinare sufletelor,
Bucură-te, grabnicule ajutător al celor bolnavi,
Bucură-te, cald folositor al celor întristaţi,
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi,
Bucură-te, bunule părinte al celor săraci,
Bucură-te, că taberele vrăjmaşilor le-ai surpat,
Bucură-te, că în cer odihnă veşnică ai aflat,
Bucură-te, că în mijlocul cetelor îngereşti ai ajuns,
Bucură-te, că plata ostenelilor tale de la Dumnezeu ai luat,
Bucură-te, că pe oameni cu Dumnezeu ai unit,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru!
Condacul al 4-lea
Prea Sfinţite Părinte Ghelasie, cea stăpânită de demoni din depărtare a alergat la sfântul tău sicriu şi credinţă având a luat tămăduire. Pentru aceasta minunându-se de prea multa sa îndrăzneală cu umilinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Adormind Prea Sfinţite Părinte, pe asinul tău care te purta spre mănăstire, au rămas până astăzi urme neşterse pe piatră, şi clopotele celor şapte biserici singure au început să sune ducând vestea trecerii tale din această viaţă. Pentru aceasta primeşte şi de la noi cuvinte de laudă:
Bucură-te, că pe asin precum odinioară Iisus, ai încălecat,
Bucură-te, că cele şapte biserici din împrejurimi cu sunete de clopote te-au întâmpinat,
Bucură-te, că clopotele singure ţi-au vestit chemarea la cel de Sus,
Bucură-te, că multe minuni ai lucrat,
Bucură-te, că tu de atunci în Hristos odihnă cerească ai aflat,
Bucură-te, că viaţa ta lui Hristos ţi-ai închinat,
Bucură-te, căci mereu în trezvie lui Hristos ai slujit,
Bucură-te, că prin tine mulţi la credinţă au venit,
Bucură-te, că la înălţimea trăirii sfinte ai ajuns,
Bucură-te, al călugărilor minunat învăţător şi de Dumnezeu înţelepţit,
Bucură-te, al Sfintei Biserici laudă şi bucurie aleasă,
Bucură-te, cel ce cu lumina cea întreită ai fost luminat,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru!
Condacul al 5-lea
Plângem si ne tânguim, gândindu-ne la faptele noastre cele rele şi năzuim la tine Prea Sfinţite Ierarhe Ghelasie, rugându-te să fii mijlocitor către Domnul pentru noi şi pentru toată lumea, ca să dobândim mântuire prin rugăciunile tale. Pentru aceea cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Ca să arăţi milostivirea ta cea către noi, Prea Sfinţite Părinte Ierarhe ai săvârşit multe minuni pentru cei ce au alergat cu credinţă la sfintele tale moaşte. Iar celor care nu te-au cinstit cu evlavie te-ai descoperit în chip minunat, arătându-le cele de mântuire; cu aceştia împreunând glasurile cu credinţă strigăm ţie:
Bucură-te, că ţie cu smerenie ne plecăm,
Bucură-te, că binecuvântare de la Dumnezeu prin tine cerem,
Bucură-te, că prin tine cu ochii sufletului în slava cerească te vedem,
Bucură-te, că de chinurile de veci ai scăpat multe suflete,
Bucură-te, că pe calea cea dreaptă ai umblat,
Bucură-te, că pe noi întru necazuri ne-ai mângâiat,
Bucură-te, cel ce eşti al Duhului Sfânt locaş împodobit,
Bucură-te, cel ce cu apa cea veşnică sufletele ai adăpat,
Bucură-te, că lui Hristos ai făcut ascultare desăvârşită,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru!
Condacul al 6-lea
Minunată s-a arătat Părinte, trecerea ta de pe pământ la cereştile locaşuri, căci ai cunoscut din vreme apropierea sfârşitului tău. De aceea minunându-ne toţi de faptele tale cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Cine va putea spune cu adevărat toate nevoinţele tale Sfinte Ierarhe, cu care te-ai nevoit şi prin care ai dobândit pe Hristos cel dorit. De aceea îţi cântăm ţie:
Bucură-te, că în sărăcie de bună voie ai vieţuit,
Bucură-te, că în post şi rugăciune cu toţi ai trăit,
Bucură-te, că prin smerenie toate le-ai învins,
Bucură-te, că pe călugări bine i-ai călăuzit,
Bucură-te, că harul arhieriei având mulţi preoţi ai hirotonit,
Bucură-te, căci cu dogmele dreptei credinţe pe toţi i-ai povăţuit,
Bucură-te, că prin viaţa ta Mănăstirea Râmeţ ai blagoslovit,
Bucură-te, că pe cei credincioşi îi tămăduieşti,
Bucură-te, că din nevoi pe noi pe toţi ne izbăveşti,
Bucură-te, că eşti izvor nesecat de bunătăţi pământeşti,
Bucură-te, cel ce cu pâinea vieţii pe mulţi ai îndestulat,
Bucură-te, căci rugător neîncetat către Născătoarea de Dumnezeu te-ai arătat,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru!
Condacul al 7-lea
Izvor de apă vindecător izvorăşti Sfinte Ierarhe de sub Altarul Sfânt al Mănăstirii Tale, vindecând toată boala şi neputinţa. De aceea minunându-ne de darul lui Dumnezeu de care ai fost învrednicit cu toţii strigăm ţie: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Pom cu bune roade eşti, Părinte Sfinţite Ierarhe Ghelasie care aduce rod de mântuire tuturor celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine şi cu stâlpări de rugăciuni în mâini cel să le vii în ajutor. De aceea şi noi cu smerenie şi cu dragoste te lăudăm zicând:
Bucură-te, alesule între arhierei,
Bucură-te, floarea cea cu bun miros,
Bucură-te, trandafir cu mireasmă prea dulce,
Bucură-te, rază pururea strălucitoare,
Bucură-te, păzitorule al fecioriei,
Bucură-te, iubitorule de curăţie,
Bucură-te, învăţătorule şi bun părinte,
Bucură-te, reazimul celor neputincioşi,
Bucură-te, vindecătorule al celor bolnavi,
Bucură-te, toiagul celor nevăzători,
Bucură-te, prea dulce liniştitor al sufletelor noastre tulburate,
Bucură-te, mustrătorule al greşelilor noastre ascunse,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru!
Condacul al 8-lea
Râu de lacrimi ai vărsat Prea Sfinţite Ierarhe rugând pe Dumnezeu pentru lume şi te-ai nevoit cu asprime, fără de odihnă şi hrană, petrecându-ţi viaţa întru osteneli sfinte. Pentru aceasta noi toţi Îl slăvim pe Dumnezeu care ţi-a dat ţie putere, cântându-i: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Ca unul care ai îndrăzneală către Hristos, turma Lui ai povăţuit la Împărăţia cea de sus cu învăţăturile tale, Sfinte Ierarhe Ghelasie. Iar nouă celor ce suntem bântuiţi de viforul multor necazuri şi ispite, dă-ne mână de ajutor, ca să te lăudăm zicând:
Bucură-te, izbăvitorule din necazuri al celor dosădiţi,
Bucură-te, dătătorule de mângâieri,
Bucură-te, că din multe ispite ne scoţi cu rugăciunile tale,
Bucură-te, că esti izvor de bunătăţi,
Bucură-te, că pe necredincioşi cu dragoste îi îndrepţi,
Bucură-te, că pe pământ mult bine ai făcut celor credincioşi,
Bucură-te, vindecătorule neîntârziat al celor bolnavi,
Bucură-te, cela ce cu rugăciunile tale săgeţile vrăjmaşului le-ai oprit,
Bucură-te, cela ce de creştini eşti mult lăudat,
Bucură-te, căci prin tine Dumnezeu cel în Treime închinat se slăveşte,
Bucură-te, cel ce cu daruri duhovniceşti viaţa noastră ai îmbogăţit,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru!
Condacul al 9-lea
Cu mare bucurie Prea Sfinte Ierarhe te lăudăm, căci pe tine te avem comoară de mult preţ şi dai tuturor cele de mântuire, povăţuindu-i pe calea cea dreaptă. Pentru aceasta cu multă bucurie slăvim şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Cu ce cuvinte de laudă te vom cinsti pe tine pentru multa ta iubire ce arăţi şi astăzi celor care se închină ţie cu credinţă. De aceea cu dragoste aducând preamărire lui Dumnezeu îţi cântăm ţie:
Bucură-te, stâlp de foc care luminezi pe cei dintru întuneric,
Bucură-te, făclie nestinsă ce luminează în întunericul necunoştinţei,
Bucură-te, stea cu raze strălucitoare,
Bucură-te, că prin viaţa ta ai binevestit pe Hristos,
Bucură-te, că ai îndreptat pe cei legaţi de cele pământeşti,
Bucură-te, că ai mustrat nedreptatea multora,
Bucură-te, că în toată viaţa ta pe Domnul ai slăvit,
Bucură-te, că şi pe noi ne-ai îndreptat pe calea virtuţilor,
Bucură-te, că prin tine multă linişte am aflat,
Bucură-te, că de multe necazuri ne-ai izbăvit,
Bucură-te, cel plin de blândeţe şi de smerenie,
Bucură-te, părinte iubitor de fii al celor ce aleargă la tine,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru!
Condacul al 10-lea
Văzând Dumnezeu nevoinţele tale, Sfinţite Ierarhe Ghelasie, te-ai proslăvit pe pământ cu mari şi multe minuni săvârşite încă în trup fiind. Iar după trecerea ta la cele veşnice nu încetezi a-i împărtăşi de faceri de bine. Pentru care şi noi cu umilinţă cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid nebiruit de valurile ispitelor ai fost Părinte Ierarhe Ghelasie, că ai biruit cu darul lui Dumnezeu toate cursele şi ispitele care te împresurau în slujirea arhierească şi cu curgerile tale de lacrimi ai spălat haina sufletului tău Părinte. Pentru aceasta cu dragoste îţi cântăm:
Bucură-te, căci prin priveghere de toată noaptea te-ai nevoit,
Bucură-te, că trupul cu post l-ai făcut vas ales sufletului,
Bucură-te, că pentru toate Dumnezeu te-a răsplătit cu cununa vieţii cereşti,
Bucură-te, că plutind pe apă capul tău înmiresmat a înconjurat biserica mănăstirii,
Bucură-te, că a treia oară pe fereasta bisericii el s-a oprit,
Bucură-te, că toti credincioşii cu cinste te-au primit,
Bucură-te, că pe toţi cu mireasmă dulce i-ai făcut bineplăcuţi lui Dumnezeu,
Bucură-te, că din suflet curat pe tine te slăvim,
Bucură-te, că prin sfârşitul tău cel bun, sfinţenia vieţii tale o ai arătat,
Bucură-te, căci cununa nemuririi din mâna Atotţiitorului ai primit,
Bucură-te, că fericirea raiului cu toţi sfinţii ai moştenit,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru!
Condacul al 11-lea
Femeia ce era bolnavă, în mare cinste pe tine te-a văzut Prea Sfinţite Ierarhe şi în chip minunat te-ai descoperit că eşti ocrotitor al credincioşilor ardeleni şi al Mănăstirii Râmeţ, dând poruncă să se păstreze acel loc sfânt: Pentru aceasta şi noi mulţumire lui Dumnezeu aducând, îţi cântăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Mare luminător te-ai arătat credincioşilor tăi din Ardeal şi îndreptător al credinţei celei drepte, că nu sufereai să vezi nedreptatea şi urâciunea de patimi în locul sfânt al mănăstirii şi în toată ţara noastră, şi cu asprime chiar şi acum pedepseşti pe cei ce calcă rânduiala statornicită, Sfinte Ierarhe. Pentru aceasta te lăudăm zicând unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce te-ai arătat curăţitor spinilor celor răi ai păcatelor,
Bucură-te, iubitorule al vieţii în curăţie,
Bucură-te, blândule arhiereu al lui Hristos,
Bucură-te, floarea cea cu dulce mireasmă,
Bucură-te, că înseninezi sufletele credincioşilor,
Bucură-te, că luminezi minţile cele întunecate,
Bucură-te, că alungi gândurile cele viclene,
Bucură-te, alăută cu dulce viersuire,
Bucură-te, îndrumătorule al turmei celei duhovniceşti,
Bucură-te, că prin tine şi noi aflăm mântuire,
Bucură-te, veselia sufletului dornic de Hristos,
Bucură-te că altceva nu ştiu ce să grăiesc fără numai bucură-te,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru.
Condacul al 12-lea
Mintea ta Sfinte Părinte Ierarhe ziua şi noaptea o ai îndreptat la cereştile locaşuri şi ai fost ca o fecioară înţeleaptă cu candela aprinsă plină de untdelemnul dragostei nepieritoare. Pentru aceasta în veci petreci în ceruri cu toţi sfinţii iar noi cinstindu-te cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Lăudăm Sfinţite Părinte Ierarhe dragostea ta de pe pământ faţă de fiii duhovniceşti pe care i-ai păstorit ca şi multele minuni pe care le-ai săvârşit, tămăduind pe toţi cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine Sfinte Ghelasie, zicând:
Bucură-te, slujitorule a lui Hristos,
Bucură-te, făcătorule de minuni, Ierarhe,
Bucură-te, iubitorule de Hristos,
Bucură-te, izbăvitorule a tot felul de boale,
Bucură-te, cu cuvioşii împreună nevoitorule,
Bucură-te, povăţuitorul credincioşilor ardeleni,
Bucură-te, învăţătorule al dreptei credinţe,
Bucură-te, că toţi cu dragoste te cinstim,
Bucură-te, că prin tine pace sufletelor aflăm,
Bucură-te, că prin atingerea de sfintele tale moaşte ne vindecăm de neputinţe,
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ghelasie, părintele nostru!
Condacul al 13-lea
O, prea minunate şi sfinte părinte, cu umilinţă strigăm şi cerem de la tine al tău sprijin în această vale a plângerii şi te rugăm primeşte această puţină rugăciune şi o înalţă la tronul lui Dumnezeu, ca prin mijlocirile tale să ne învrednicim şi noi veşnicei Împărăţii şi să cântăm cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
(acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zic iarăşi
Icosul 1: „Îngerii cântând…” şi
Condacul 1 „Prea fericite Părinte…” şi apoi se citeşte îndată:
Rugăciune către Sfântul Ghelasie
Către tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilinţă şi cu căldură ne rugăm: caută din înălţimea plină de slavă a cerului şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorările noastre. Şi roagă pe Stăpânul şi Dumnezeul nostru cel ceresc, să ne ierte păcatele pe care, cu ştiintă şi cu neştiintă, le săvârşim neîncetat, ca şi pentru puţina noastră dragoste faţă de El şi de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv şi iertător şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea. Fii povăţuitorul şi călăuzitorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieţii, pentru ca, urmând pilda credinţei şi a dragostei tale fată de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale şi trecând din această viaţă să ne bucurăm împreună cu tine şi cu toţi cei bine plăcuţi din veac ai Domnului, de împărăţia cea nesfârşită a cerurilor, ca acolo, înconjuraţi de cetele îngereşti, să aducem mărire, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu celui în Treime închinat şi slăvit, tatăl, Fiul si Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
SCRIERI
Cuviosul Ghelasie, primul arhiepiscop al Transilvaniei
Adrian Agachi / în Ziarul Lumina – Duminica, 28 Iunie 2009
Viaţa smerită şi cuviincioasă este cea mai plăcută lui Dumnezeu. Puţini oameni reuşesc să înţeleagă că în amintirea celorlalţi nu rămân zugrăvite succesele personale, cărţile scrise sau vorbele rostite, ci mai ales bunătatea. Dragostea, blândeţea, răbdarea sunt cele mai de preţ moşteniri pe care o persoană le poate lăsa neamului din care face parte. Cuviosul Ghelasie de la Râmeţ ne-a dăruit exemplul acestor virtuţi, întrupate în viaţa sa duhovnicească. Chiar dacă nu cunoaştem prea multe amănunte despre existenţa sa cotidiană, minunile făcute şi darurile dobândite de la Dumnezeu sunt suficiente pentru a-l considera un părinte iubitor de oameni.
Nu cunoaştem nici măcar anul naşterii sau al trecerii la cele veşnice al Sfântului Ghelasie de la Râmeţ. Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că a vieţuit cu siguranţă în secolul al XIV-lea. Singura dată de care beneficiem este cea de pe peretele care desparte naosul de pronaosul bisericii de la Râmeţ: „Scris-am eu mult greşitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crişul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic“. Prin urmare, această scurtă frază ne dezvăluie câteva amănunte importante despre Cuviosul Ghelasie. El nu a fost doar stareţ al Mănăstirii Râmeţ, ci şi arhiepiscop al Transilvaniei. Este prima menţiune a unui întâistătător ortodox al Transilvaniei în istoria Bisericii noastre. Totodată, faptul că era arhiepiscop arată că se poate să mai fi existat cel puţin o episcopie sufragană, al cărei conducător ne rămâne, în continuare, necunoscut. Regele Ludovic care este menţionat în inscripţie a fost de origine maghiară şi a creat în dese rânduri probleme ortodocşilor transilvăneni.
Tinereţea sihăstrească
Încă din tinereţe, Cuviosul Ghelasie a preferat, în locul activităţii în lume, liniştea sihăstrească. Se pare că, înainte de a ajunge stareţ al Mănăstirii, Cuviosul Ghelasie a petrecut mai mulţi ani ca pustnic pe valea pârâului Râmeţ, a dobândit darul facerii de minuni şi s-a remarcat prin viaţa sa duhovnicească smerită. După o perioadă de timp, la insistenţele părinţilor, a acceptat să fie conducătorul spiritual al Mănăstirii Râmeţ. „În tradiţia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care, împreună, se ruga şi postea, săvârşind sfintele slujbe cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere şi săvârşea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta şi duminica mânca împreună cu călugării, la trapeza mănăstirii“ („Vieţile Sfinţilor“ – iunie, p. 513).
Corelând cele două amănunte despre viaţa Sfântului Ghelasie înainte şi după ce a devenit stareţ al mănăstirii, constatăm că obştea de la Râmeţ avea un program atât chinovial, cât şi idioritmic. Existau pustnici în împrejurimi care veneau probabil doar sâmbăta şi duminica la slujbe, pentru a se retrage apoi, în restul săptămânii, în singurătate. Ceilalţi monahi, care stăteau în mănăstire, respectau programul obişnuit chinovial şi îndeplineau diversele ascultări pe care le primeau. Lucrul acesta este mărturisit şi în „Vieţile Sfinţilor“: „Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaştrilor din Munţii Râmeţ, precum şi al sătenilor din Ţara Moţilor. În posturi cerceta pe toţi sihaştrii ce se nevoiau în peşteri de piatră şi el însuşi se ostenea la rugăciune împreună cu dânşii. Apoi cobora în mănăstire, unde îl aşteptau credincioşii şi mocanii de prin munţi. La fericitul Ghelasie veneau şi mulţi bolnavi, mai ales cei stăpâniţi de duhuri rele, şi cu rugăciunile lui se vindecau, căci avea mare dar de la Dumnezeu“ (p. 513). Cuviosul Ghelasie îndeplinea ambele moduri de viaţă monahală, pentru a se îngriji cât mai bine de viaţa duhovnicească a ucenicilor săi.
Fântâna Vlădicii
Mănăstirea Râmeţ avea, în timpul Sfântului Ghelasie, câteva terenuri, mai ales fâneţe. Acestea se aflau însă la o depărtare considerabilă de obşte, unele chiar la 20 de kilometri. Ca o încercare ascetică în plus, aceste terenuri erau lipsite de izvoare, călugării răbdând deseori de sete. Într-o bună zi, mergând la una dintre aceste fâneţe aflate în localitatea Hopagi, Cuviosul a observat că ucenicii săi suferă din această cauză şi cârtesc. Şi-a plecat, astfel, genunchii la rugăciune şi, de sub o piatră a început să izvorască apă limpede. Ucenicii au rămas miraţi şi au început să-şi ceară iertare pentru purtarea necuviincioasă. Acest izvor a fost numit Fântâna Vlădicii, iar până astăzi credincioşii din locurile apropiate au mare credinţă în apa de aici, pe care o beau cu multă evlavie.
Semnele moaştelor Sfântului Ghelasie
Pe drumul de întoarcere la mănăstire, după săvârşirea acestei minuni, Cuviosul Ghelasie şi-a dat obştescul sfârşit. În momentul în care a trecut la Domnul, clopotele a şapte biserici din împrejurimi au sunat singure. În apropiere de satul Valea Uzii, urmele asinului care îi transporta trupul au rămas întipărite în piatră. A fost îngropat lângă biserica veche a Mănăstirii Râmeţ, iar, cu timpul, locul mormântului său s-a pierdut. Dar Dumnezeu, Care poartă grijă de aleşii Săi, nu a dorit să lase poporul fără moaştele acestui sfânt. În 1925, pârâul Geoagiu a ieşit din matcă, iar biserica veche a fost acoperită de aluviuni. A fost observat un cap de om care a înconjurat biserica de trei ori şi, intrând în ea, s-a oprit la fereastra din altar. Totodată, apele au mai scos la suprafaţă încă două capete. Preotul Barbu, slujitor în mănăstire, a îngropat cele trei capete în partea dreaptă a bisericii vechi. Călugării au început să observe că, în locul respectiv, iarna se topea întotdeauna zăpada, iar vara nu era rouă. Au decis să dezgroape cele trei capete şi le-au pus în biserică. A fost nevoie de o minune pentru a fi identificat capul Sfântului Ghelasie. O femeie bolnavă de epilepsie, Maria, originară din Negreşti-Oaş, s-a vindecat după ce s-a atins de capul cuviosului.
Minunile cuviosului
Au mai fost şi alte momente în care cuviosul a săvârşit minuni deosebite. Astfel, o femeie din satul Albina, venind la mănăstire, a primit un gând rău, întrebându-se dacă nu cumva moaştele cuviosului vor mirosi urât. Imediat a început să îi miroase ei urât mâna dreaptă şi nu mai putea să facă Sfânta Cruce. Şi-a mărturisit păcatul faţă de toţi cei prezenţi şi, rugându-se, a fost iertată şi vindecată de Cuviosul Ghelasie. În alt caz, un ortodox care îmbrăţişase anumite erezii suferea de paralizie. În momentul în care a auzit de minunile care se petrec la Mănăstirea Râmeţ, a hotărât să vină acolo şi a promis că va deveni un ortodox curat dacă se va vindeca. Cum lucrul acesta s-a întâmplat, şi-a ţinut promisiunea făcută, evitând orice contact cu erezia de dinainte.
Trecerea Cuviosului în rândul sfinţilor s-a petrecut pe data de 29 iunie 1992, hotărându-se ca data sa de prăznuire anuală să fie 30 iunie. Cum aminteşte şi părintele Mircea Păcurariu, nu trebuie să uităm să ne rugăm acestui sfânt „odrăslit din neamul nostru“: „Către tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, înălţându-ne gândurile, cu umilinţă şi cu căldură te rugăm: caută din înălţimea plină de slavă a cerului şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, patimile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorările noastre. Şi roagă pe Stăpânul şi Dumnezeul nostru cel ceresc, să ne ierte păcatele pe care, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, le săvârşim neîncetat, ca şi pentru puţina noastră dragoste faţă de El şi faţă de aproapele nostru, rugându-L să fie pururea milostiv şi iertător şi să îndepărteze de la noi toată suferinţă şi durerea. Fii povăţuitorul şi îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieţii, pentru ca, urmând pilda credinţei şi a dragostei tale faţă de Hristos, să ne învrednicim de darurile Sale şi trecând din această viaţă, să ne bucurăm împreună cu tine şi cu toţi cei bineplăcuţi din veac ai Domnului de împărăţia cea nesfârşită a cerurilor, ca acolo, înconjuraţi de cetele îngerilor, să aducem mărire, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu Celui în Treime slăvit, în vecii vecilor. Amin.“
Sursa:sfintiromani.ro