a) Faptele lui Filéas

Această lucrare cuprinde procesul și martiriul lui Filéas, episcop de Thmuis (Nordul Egiptului), care au avut loc în jurul anului 306. Textul cu pricina se prezintă în trei versiuni diferite: primele două, scrise în greacă și păstrate în fragmente de papirus provenite din Egipt, datează din prima jumătate a secolului IV și prezintă deosebiri interesante[1]; a treia, scrisă în latină, reprezintă în esență traducere din originalul grecesc, care, din păcate, s-a pierdut[2]. Versiunea latină, care datează din secolul V, are – la sfârșitul textului său – un adaos, Martiriul lui Filóromos, care cel mai probabil provine din Istoria Bisericească a lui Rufinus.

Așadar, Faptele lui Filéas conțin martiriul acestuia. Filéas era un creștin din Egipt, căsătorit, care se distingea datorită educației alese și abilităților sale administrative, fiind demnitar de încredere al administrației romane și care, la un moment dat, a devenit episcop de Thmuis. Sub numele Filéas, se păstrează (în opera istoricului bisericesc Eusebiu) câteva fragmente de epistole, pe care acesta le-a scris către turma sa pe vremea când era închis în temniță din cauza persecuțiilor împotriva creștinilor. Aceste fragmente constituie un însemnat izvor al istoriei din perioada prigoanei creștine, întrucât descriu condițiile din închisori, precum și chinurile la care erau supuși creștinii. De asemenea se păstrează și în latină o epistolă scrisă în captivitate și adresată episcopului Melítios, care poartă semnătura lui Filéas și a altor episcopi. În aceasta, episcopii întemnițați iau apărarea celor ce s-au pocăit, în cadrul binecunoscutei dispute referitoare la reprimirea în comuniunea bisericească a celor care se lepădaseră de credința creștină din cauza persecuțiilor.

După un proces îndelungat, desfășurat în prezența prefectului Egiptului, Claudius Culcianus, Filéas a fost condamnat la moarte prin tăierea capului, din cauza credinței sale creștine. Data exactă a martiriului nu este specificată în tradiția scrisă, totuși, se presupune că s-a petrecut în ultimul an de domnie a lui Claudius Culcianus. Conform tradiției mărturisite de Martirológhiul lui Ieronim (sec. VI), se pare că martiriul a avut loc la data de 4 februarie 306. Prin urmare, Filéas a fost una din victimele ultimei mari perioade de persecuții (303-312), care s-a desfășurat cu precădere în Răsărit, înainte de decretarea vestitului edict de la Milano, prin care s-a proclamat libertatea religioasă pe întreg teritoriul Imperiului Roman.

b) Orașul Thmuis și Claudius Culcianus

În Antichitate, Thmuis[3] era un orășel din Egiptul de Jos, adică din partea de Răsărit a Deltei Nilului. Aflându-se foarte aproape de vestitul oraș antic Méndita, în partea de NE a Deltei Nilului, Thmuis a reușit – în anii cuceririi romane – să îl depășească în ce privește numărul populației, devenind astfel unul din principalele centre administrative ale Egiptului de Jos. Istoricul roman Ammianus Marcellinus (330-371), în lucrarea sa,Rerum gestarum, îl consideră unul din cele mai importante orașe egiptene din vremea sa, alături de Oxyrhynchus, Áthlivi și Mémphis[4]. În perioada creștinismului, este menționat destul de des ca fiind reședință episcopală. Mulți episcopi de Thmuis, așa cum este și cazul lui Filéas, s-au distins nu numai datorită educației lor, ci și datorită luptei pentru apărarea dreptei credințe împotriva ereticilor. Demn de remarcat în acest sens este episcopul Serapíon, care este considerat autorul Cărții împotriva Maniheilor.

Claudius Culcianus[5] a fost prefectul Egiptului (praefectus Aegypti), adică reprezentantul înaltei autorități administrative și judecătorești romane în provincia Egiptului, între anii 301-306. A constituit un exemplu sugestiv de demnitar roman extrem de dur și nemilos în persecutarea creștinilor. Iată ce spune Eusebiu al Cezareeii despre el: «Culcianus, când a ajuns la putere, a vărsat și el sângele a mii de creștini din țara Egiptului»[6].

Relatări asemănătoare referitoare la martirizarea creștinilor în Egipt, pot fi găsite în multe Martirologii, așa cum este de pildă Martirologiul lui Dioscor.

c) Martiriul lui Filéas la scriitorii bisericești din Antichitate

Referirile anumitor scriitorii bisericești la martiriul lui Filéas, episcop de Thmuis, pot fi considerate drept izvoare indirecte care confirmă istoricitatea textului Faptelor lui Filéas.Primul scriitor, care ne oferă informații cu privire la martiriul și moartea lui Filéas, este istoricul bisericesc Eusebiu, episcop de Cezareea. După ce descrie amănunțit persecuțiile și chinurile la care au fost supuși creștinii din regiunea Thebaida (Egiptul de Sus), relatează: «Aceia sunt cu adevărat vrednici de admirație, însă același lucru putem spune și despre aceștia, care, deși aveau multe bogății, obârșii nobile, funcții renumite, educație aleasă, au lepădat toate acestea de dragul credinței în Domnul nostru Iisus Hristos. Un astfel de om a fost Filóromos, căruia nu întâmplător administrația provinciei Alexandria îi încredințase o funcție importantă, în virtutea căreia zilnic judeca diferite cazuri, fiind încercuit de soldați romani. Sursa şi continuarea: pemptousia.ro