TROPARUL ŞI VIAŢA SF. PELAGHIA DIN TARS
4 mai
Sfânta Pelaghia din Tars în Cilicia (sud-estul Asiei Mici) a trăit în timpul lui Diocleţian (284-305), sec. al III-lea, fiind fiica unor păgâni de vază. După ce a auzit de Iisus Hristos de la nişte prieteni creştini, a crezut în El şi a hotărât să se păstreze fecioară, închinîndu-şi toată viaţa Domnului.
Moştenitorul împăratului Diocleţian, un băiat adoptat de acesta, a văzut-o pe fecioara Pelaghia şi rănindu-se de frumuseţea ei a cerut-o de soţie. Sfânta fecioară i-a răspuns tânărului că ea s-a afierosit lui Hristos Mirele cel Veşnic şi că nu va avea parte de căsătorie pe pământ.
Răspunsul l-a mâniat foarte pe tânăr dar a lăsat-o o vreme să se mai gândească. În acelaşi timp, Pelaghia a convins-o pe mama sa să o lase să meargă în vizită la asistenta care a crescut-o în copilărie, vroind, de fapt să-l caute pe Episcopul Linus din Tars care s-a retras în munţi în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor şi ea îl căuta ca să o boteze acesta. Pelaghia îl văzuse pe episcop în vis şi a impresionat-o foarte mult. Sfântul a fost cel care a sfătuit-o să se boteze. Sfânta a pornit la drum să o viziteze pe asistentă, îmbrăcată frumos, într-o trăsură şi însoţită de un alai de servitori, după cum a fost dorinţa mamei sale.
Pe drum, prin graţie divină, fecioara l-a întâlnit pe Episcopul Licinius, pe care l-a recunoscut imediat din vis, a căzut la picioarele lui şi i-a cerut botezul. La rugăciunile episcopului, un izvor de apă a ţâşnit din pământ.
Episcopul a făcut semnul crucii peste Sf. Pelaghia şi în timpul Sfintei Taine a Botezului îngerii au acoperit-o pe cea aleasă cu o mantie strălucitoare. După ce a împărtăşit-o pe fecioară au înălţat rugăciuni de mulţumire împreună lui Dumnezeu şi a lăsat-o să pornească mai departe la drum. Atunci ea şi-a scos hainele cele preţioase şi şi-a lăsat doar o rochie albă, simplă, dîndu-şi toate ale ei săracilor. Vorbindu-le apoi servitorilor săi despre Iisus Hristos, mulţi dintre ei s-au convertit crezînd în Dumnezeu.
Pelaghia a încercat să o convingă pe propria ei mamă să se creştineze dar aceasta, întunecată la minte, a trimis un mesaj fiului împăratului spunîndu-i că Pelaghia era creştină şi că nu mai vrea să se mărite. Tânărul, disperat că a pierdut-o pe marea sa iubire, s-a aruncat în sabie. Auzind acestea, mama Pelaghiei temîndu-se de răzbunarea împăratului, a legat-o pe fată şi a dus-o la împărat ca şi pe o creştină răspunzătoare de moartea moştenitorului tronului. Împăratul a fost captivat de frumnuseţea fecioarei şi a încercat să o convingă să renunţe la religia ei, promiţîndu-i toate bunurile de pe pământ dacă îi va fi soţie.
Sfânta fecioară a refuzat oferta împăratului cu dispreţ, spunîndu-i: „Eşti nebun, împărate, să-mi spui mie acestea. Nu-ţi fac voia şi urăsc căsătoria murdară pe care mi-o propui pentru că eu îl am pe Hristos al meu Mire, Împăratul Cerurilor. Nu vreau coroana ta pământească cea degrabă pieritoare pentru că Domnul mi-a pregătit în cer trei coroane care nu vor pieri niciodată. Prima este pentru credinţa în Dumnezeul adevărat în care am crezut cu toată inima, a doua este pentru curăţie, pentru că mi-am păstrat fecioria în numele Domnului şi a treia este pentru mucenicie pentru că vreau să îndur orice chin pentru El şi să-mi dau sufletul din iubire pentru Hristos.”
Diocleţian a condamnat-o pe Pelaghia să fie arsă într-o baie de bronz clocotită. Nelăsînd pe călăi să îi atingă trupul, sfânta s-a însemnat cu semnul sfintei cruci şi a intrat în baia clocotită în care toată carnea i s-a topit împrăştiind un miros puternic de mir în tot oraşul. Oasele Sfintei Pelaghia au rămas neatinse şi păgânii le-au luat şi le-au dus undeva în afara oraşului. În jurul moaştelor s-au pus patru lei care n-au îngăduit nici unei vieţuitoare să se apropie de ele. Aceştia au păzit moaştele până la venirea episcopului Linus care le-a îngropat cu multă slavă. Mai târziu s-a construit şi o biserică pe locul unde s-au aflat cinstitele moaşte.
În slujba de pomenire a Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars se spune că a a fost învrednicită de „minunate vedenii.” Ea mai este prăznuită şi în ziua de 7 octombrie. În timpul Împăratului Constantin, (306-337), când persecuţiile împotriva creştinilor au încetat, s-a construit o biserică pe locul de înmormântare a Sfintei Pelaghia.
Troparul Sfintei Muceniţe Pelaghia din Tars, glasul al 4-lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Pelaghia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește/mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii…
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
Înotând eu în noianul minunilor tale, dă-mi mie acum vânt al Duhului, muceniţă a lui Hristos prealăudată, Pelaghia, şi mă îndreptează către limanul cel lin al laudelor tale.
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
Fiind datădin pruncie Ziditorului tău, după cunoştinţa cea mai dinainte, te-ai lepădat de dragostea celor stricăcioase, preamărită Pelaghia. Şi bărbăteşte ai călcat patimile cu putere dumnezeiască, cinstită.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Poftind să primeşti baia cea dumnezeiască a botezului, şi aflând pe lucrătorul de cele sfinte al lui Hristos, ai alergat către Dânsul, şi împărtăşindu-te băii, te-ai făcut plină de dumnezeiască lumină, muceniţă Pelaghia.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai sfântă decât cele sfinte te-ai arătat, Fecioară preacurată, căci ai purtat în braţe pe Sfântul sfinţitor, pe Hristos, Care cuprinde toată zidirea, cu puterile cele dumnezeieşti.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine Biserica…
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
Ca un pământ bun ce ai primit seminţe cuvântătoare, muceniţă a lui Hristos preaînţeleaptă, acelea le-ai lucrat cu îndestulare.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Sârguindu-te ca o aleasă, te-ai îndreptat către Stăpânul şi Dumnezeu, muceniţă a lui Hristos mărită, întărindu-te cu dumnezeieştile învăţături.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ridicat-ai, o, cinstită, chipul meu cel căzut, născând pe Cela ce învederat este pricinuitor ridicării celei mai presus de fiinţă.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea.
Cântarea a 4-a. Irmos: Ridicat pe cruce…
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
Fiind îmbrăcată cu porfira Stăpânului, prin baia naşterii celei de a doua prea mărită, te-ai dezbrăcat de toată porfira cea veselitoare a vieţii, muceniţă Pelaghia preacinstită.
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
Pofta frumuseţilor celor cereşti, a întunecat poftele cele de pe pământ, purtătoare de chinuri. Pentru aceea te-ai întraripat, strigând către Hristos şi zicând: Slavă puterii Tale Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Părăsind credinţa cea necurată, ai alergat către credinţa lui Hristos înţelepţeşte, muceniţă Pelaghia pururea pomenită, călcând toată înşelăciunea idolilor, ceea ce eşti cuprinsă de Dumnezeu.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Neispitită de nuntă ai născut, o, Fecioară, şi după naştere iarăşi te-ai arătat fecioară. Pentru aceea cu glasuri neîncetate şi cu credinţă neîndoită, strigăm ţie: Stăpână bucură-te.
Cântarea a 5-a. Irmos: Tu Doamne, lumina mea…
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
Ai putut să strici trufia vrăjmaşului, prealăudată Pelaghia, întărindu-te cu Crucea şi cu harul Stăpânului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Acum te bucuri cu adevărat, căci te-ai împreunat cu Mirele tău, ţinând făcliile muceniciei şi ale fecioriei, prealuminată.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Domnul S-a sălăşluit întru tine, Maica lui Dumnezeu, făcând din nou pe om, care a căzut în stricăciune din înşelăciunea şarpelui.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
După lege logodindu-te cu Hristos, ai alergat pe calea muceniciei, urmând după Mirele tău, şi ai năzuit la limanul cel prealin.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cunună preafrumoasă a dreptăţii şi s-a împletit creştetului tău, cugetătoare de Dumnezeu Pelaghia, muceniţă purtătoare de cunună. Căci ai păzit credinţa nevătămată, până la sfârşitul tău muceniţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Mai întâi a vărsat şarpele cel preaviclean otrava în urechile Evei, iar tu numai singură o ai scuturat, Maica lui Dumnezeu, născând pe omorâtorul lui.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…
Urând cele vremelnice, şi împărtăşindu-te de bunătăţile cele cereşti, pentru chinuire ai primit cunună, preacinstită Pelaghia, şi pâraiele sângiurilor ca un dar ai adus Stăpânului Hristos. Roagă-te să ne mântuiască pe noi din nevoi, cei ce cinstim pomenirea ta.
Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii lui Avraam…
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
Arzându-te de dumnezeiescul sânge al lui Hristos, şi răbdând organul cel ars ca un cuptor, muceniţă strigai: Bine cuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel ce îmbracă cerul cu nori, te-a împodobit cu dumnezeiască haină pe tine, mărită, ceea ce ai fost dezbrăcată, muceniţă, care cântai: Bine cuvântat eşti în Biserica slavei Tale, Doamne.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce eşti locaş sfinţit dumnezeiesc al Celui preaînalt, bucură-te. Că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti preacurată stăpână.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi…
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
Ca o muceniţă preafrumoasă şi adevărată a lui Hristos, ai teologhisit puterea Lui, învăţând cu dumnezeiesc cuget pe toţi prealăudată, şi ai atras către dreapta credinţă popoare care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Logodindu-te luminos cu Hristos, ai stins toată pornirea tiranului, izvorând noian de înţelepciune preacinstită Pelaghia. Şi cu două diademe te-ai împodobit muceniţă strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe Fiul din Tatăl cel fără de început, şi pe Duhul Sfânt mărturisim noi credincioşii zicând, că S-a întrupat din tine preacurată, Cuvântul cel singur născut, Care este împreună fără de început cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, şi strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniil, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat, şi puterea focului a stins, cu buna faptă încingându-se, tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, piatra cea netăiată…
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
Nu poate cuvântul să spună laudele tale, Pelaghia, căci izvorăşti noian de minuni cu puterea şi cu harul Mirelui tău. Pe Care şi acuma roagă-L, să se mântuiască toţi cei ce te laudă pe tine.
Stih: Sfântă Muceniță Pelaghia, roagă-te lui Domnezeu pentru noi.
Ai încetat de a dori, mireasă purtătoare de cunună, învrednicindu-te a sta înaintea doririi şi celei desăvârşite, muceniţă Pelaghia; şi ai dobândit deplin desfătarea îndulcirii celei veşnice.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Roagă pe Mirele tău să se dea lumii pace, muceniţă Pelaghia, cugetătoare de Dumnezeu, păzind Biserica de supărări, şi luminând cu Darul pe cei ce te laudă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Arătatu-te-ai Fecioară şi Maică mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu, căci ai zămislit pe Cuvântul lui Dumnezeu, născându-L pe Dânsul întrupat. Prin Care acum mântuindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Irmosul:
Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din capul unghiului, din tine muntele cel netăiat Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…
Înfierbântându-ţi-se sufletul de dragostea lui Hristos, vitejeşte ai intrat în cuptorul cel lucrat din aramă, care era ars foarte tare, de Dumnezeu cugetătoare Pelaghia, şi te-ai făcut Stăpânului tău jertfă cu bun miros. Pentru aceasta, astăzi luminat prăznuim preasfântă pomenirea ta.
Αγία Πελαγία. Έζησε στη Ρώµη. Μνηστή του υιού του Διοκλητιανού προτίµησε να καεί µέσα σε πυρακτωµένο χάλκινο βόδι παρά να αρνηθεί τον Χριστό (290).
Ἀπολυτίκιον
Ἦχος γ’. Θείας πίστεως. Θείας πίστεως, τὴ ἐπιγνώσει, ζόφον ἔλιπες, τῆς ἀγνωσίας, Πελαγία Χριστοῦ, καλλιπάρθενε. Οὐ τὴν ἀείζωον δρόσον πλουτήσασα, διὰ πυρὸς τὸν ἀγῶνα ἐτέλεσας. Μάρτυς ἔνδοξε, Χριστὸν τὸν Θεὸν ἱκέτευε, δωρήσασθαι ἠμὶν τὸ μέγα ἔλεος.
Virginmartyr Pelagia of Tarsus, in Asia Minor
Commemorated on May 4
Saint Pelagia of Tarsus in Cilicia (southeastern Asia Minor) lived in the third century, during the reign of Diocletian (284-305), and was the daughter of illustrious pagans. When she heard about Jesus Christ from her Christian friends, she believed in Him and desired to preserve her virginity, dedicating her whole life to the Lord.
Emperor Diocletian’s heir (a boy he adopted), saw the maiden Pelagia, was captivated by her beauty and wanted her to be his wife. The holy virgin told the youth that she was betrothed to Christ the Immortal Bridegroom, and had renounced earthly marriage.
Pelagia’s reply greatly angered the young man, but he decided to leave her in peace for awhile, hoping that she would change her mind. At the same time, Pelagia convinced her mother to let her visit the nurse who had raised her in childhood. She secretly hoped to find Bishop Linus of Tarsus, who had fled to a mountain during a persecution against Christians, and to be baptized by him. She had seen the face of Bishop Linus in a dream, which made a profound impression upon her. The holy bishop told her to be baptized. St Pelagia traveled in a chariot to visit her nurse, dressed in rich clothes and accompanied by a whole retinue of servants, as her mother wished.
Along the way St Pelagia, by the grace of God, met Bishop Linus. Pelagia immediately recognized the bishop who had appeared to her in the dream. She fell at his feet, requesting Baptism. At the bishop’s prayer a spring of water flowed from the ground.
Bishop Linus made the Sign of the Cross over St Pelagia, and during the Mystery of Baptism, angels appeared and covered the chosen one of God with a bright mantle. After giving the pious virgin Holy Communion, Bishop Linus offered a prayer of thanksgiving to the Lord with her, and then sent her to continue her journey. She then exchanged her expensive clothing for a simple white garment, and distributed her possessions to the poor. Returning to her servants, St Pelagia told them about Christ, and many of them were converted and believed.
She tried to convert her own mother to Christ, but the obdurate woman sent a message to Diocletian’s son that Pelagia was a Christian and did not wish to be his wife. The youth realized that Pelagia was lost to him, and he fell upon his sword in his despair. Pelagia’s mother feared the emperor’s wrath, so she tied her daughter up and led her to Diocletian’s court as a Christian who was also responsible for the death of the heir to the throne. The emperor was captivated by the unusual beauty of the virgin and tried to turn her from her faith in Christ, promising her every earthly blessing if she would become his wife.
The holy virgin refused the emperor’s offer with contempt and said, „You are insane, Emperor, saying such things to me. I will not do your bidding, and I loathe your vile marriage, since I have Christ, the King of Heaven, as my Bridegroom. I do not desire your worldly crowns which last only a short while. The Lord in His heavenly Kingdom has prepared three imperishable crowns for me. The first is for faith, since I have believed in the true God with all my heart; the second is for purity, because I have dedicated my virginity to Him; the third is for martyrdom, since I want to accept every suffering for Him and offer up my soul because of my love for Him.”
Diocletian sentenced Pelagia to be burned in a red-hot bronze bull. Not permitting the executioners to touch her body, the holy martyr signed herself with the Sign of the Cross, and went into the brazen bull and her flesh melted like myrrh, filling the whole city with fragrance. St Pelagia’s bones remained unharmed and were removed by the pagans to a place outside the city. Four lions then came out of the wilderness and sat around the bones letting neither bird nor wild beast get at them. The lions protected the relics of the saint until Bishop Linus came to that place. He gathered them up and buried them with honor. Later, a church was built over her holy relics.
The Service to the holy Virgin Martyr Pelagia of Tarsus says that she was „deemed worthy of most strange and divine visions.” She is also commemorated on October 7. During the reign of Emperor Constantine (306-337), when the persecutions against Christians had stopped, a church was built at St Pelagia’s burial place.
HRISTOS A INVIAT !
Sufletul mi se copleseste, se smereste la cunoasterea credintei puternice si dragostei pana la jertfa pentru HRISTOS DOMNUL a firilor omenesti cele mai deosebite, alese si adunate in Imparatia Tatalui Ceresc.
SFANTA MUCENITA PELAGHIA, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca. Amin !