4 octombrie:
POMENIREA SFÂNTULUI ŞTEFAN STILIANOVICI,
PRINCIPELE SERBIEI ŞI A SOŢIEI LUI SFÂNTA ELISABETA
Sfântul Ştefan era originar din Muntenegru. Dumnezeu l-a înzestrat cu un mare curaj, pe care sfântul l-a folosit în lupta pentru apărarea credinţei. În anul 1502 a devenit principe al regiunii Srem (la nord de Dunăre), unde populaţia era constituită pe atunci din sârbi ortodocşi şi care se găsea ca o pană între turci, care ocupaseră regiunile din sudul Dunării, şi între regatul romano-catolic al Ungariei, spre nord.
După înfrângerea ungurilor în bătălia de la Mohaci (1526), căderea Budapestei (1529) şi asediul Vienei de către otomani, principele Ştefan s-a împotrivit eroic cotropitorilor. În regiune a izbucnit o ciumă, din pricina războiului şi a prădărilor turceşti. Ştefan şi-a deschis atunci grânarele şi a împărţit cu mărinimie poporului alimente. A adormit în jurul anilor 1540 şi a fost înmormântat pe culmea unui deal care se numeşte Tzundir. Soţia lui Elena a fugit din pricina înaintării turcilor .
Într-o noapte, nişte soldaţi turci au văzut o lumină strălucind pe vârful acelui deal, şi săpând au găsit moaştele sfântului principe, care răspândeau o minunată bună-mireasmă. L-au informat imediat pe căpetenia lor, ienicerul Amir, care s-a dovedit că era rudă îndepărtată cu Sfântul Ştefan (Îl răpiseră turcii cu recrutarea de băieţi creştini pentru tagma ienicerilor şi-l crescură musulman).
Amir a îngăduit monahilor sârbi să facă aducerea cinstitelor moaşte şi să le aşeze în Mânăstirea Sisatovaci, care a fost înfiinţată în 1520 de către soţia sfântului, principesa Elena, care, imediat ce a aflat de aflarea moaştelor soţului ei, s-a întors în Serbia şi s-a tuns în monahism, primind numele de Elisabeta. A trăit trei ani în asceză şi rugăciune, a adormit în pace şi a fost înmormântată în aceeaşi mânăstire.
Această slăvită mânăstire şi-a continuat misiunea până în al II-lea Război Mondial, în timpul căruia a fost distrusă în întregime de către ustaşii romano-catolici – croaţii colaboratori cu naziştii, care i-au asasinat pe toţi monahii. Moaştele Sfântului Ştefan au fost mutate atunci în Catedrala din Belgrad.
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: „Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe”)
Sfinte Stefan,bunule aparator al credintei si poporului sarb,fii ocrotitorul Bisericii cu a dreptei credinte si a celor care lupta pentru apararea ei,ca sa ramana pe mai departe, DREAPTA si NEMODIFICATA,NESTAPANITA si NEINCHINATA PAPEI,dupa cum se doreste de unele puteri,dar nu e dorinta Domnului Cel a Toate facator!
Faca-se voia Domnului, si mila Lui asupra dreptmaritorilor crestini ortodocsi prigoniti pentru dreptatea si adevarul ce MARTURISESC! Amin!