Sfântul Sfințit Mucenic Vavila, arhiepiescopul Antiohiei și cei împreună cu dânsul, trei prunci, Urban, Prilidian și Epoloniu, și mama lor Sfânta Hristodula, Turcia
4 septembrie
„Omul acesta mare și minunat, de poate fi numit om”, precum a grăit sfântul Ioan Gură de Aur, a fost episcop al Antiohiei în vremea stăpânirii necredinciosului împărat Numerian.
Acest Numerian întări pacea cu un împărat păgân ce se arătă mai cinstitor și mai iubitor de pace decât dânsul. Ca semn al împăcării lor, împăratul păgân îl dădu pe tânărul său fiu spre a fi crescut la curtea lui Numerian.
Într-o zi, Numerian îl junghie cu mâna sa pe tânărul cel nevinovat, aducându-l jertfă idolilor. Cu mâinile calde de sângele nevinovat, ucigașul cel purtător de coroană împărătească merse la o biserică a creștinilor să vadă cele ce se făceau acolo. Pe când sfântul Vavila se afla cu poporul la rugăciune află că avea să vină împăratul cu alaiul său, voind să intre în biserică. Sfântul Vavila opri slujbam ieși înaintea bisericii și îi spuse împăratului că de vreme ce este închinător la idolim nu poate intra în lăcașul cel sfânt unde se aducea slavă Unuia Dumnezeu Adevărat.
Într-o omilie a sa, sfântul Ioan Gură de Aur spune despre sfântul Vavila:
„De cine s-ar teme cel ce s-a împotrivit cu atâta tărie împăratului? Cu aceasta, el i-a învățat pe împărați să nu-și întindă stăpânirea mai mult decât le-a rânduit Dumnezeu, încă și slujitorilor Bisericii le-a arătat cum să se slujească de puterea dată lor”.
Împăratul se întoarse rușinat, însă începu a pune la cale în ce chip să se răzbune. A doua zi, el porunci să ardă cu foc biserica aceea, iar pe patriarh, punându-l înaintea sa, începu să-l ocărască de lucrul ce a îndrăznit să facă, iar sfântul păstor răspunse:
– Nu caut la împăratul pământesc, nici nu mă ruşinez de faţa lui, ci privesc spre Împăratul ceresc, nădăjduind spre Dânsul. De Acela mă tem, Care m-a pus păstor al oilor Sale şi-mi porunceşte să fiu treaz cînd năvăleşte lupul şi să nu las fiara să intre în turmă. Deci nu pe împărat l-am mustrat, căci ştiu că îndrăzneala de a mustra pe împărat nu este departe de nebunie; ci am oprit pe acela care cu intrarea sa a vrut să necinstească sfinţenia lui Dumnezeu şi să o facă necurată. Pentru aceea este cu dreptate să-mi mulţumeşti că te-am oprit de un plan rău ca acesta prin care ţi-ai fi adus asupra ta pierzarea cea mai de pe urmă, mâhnind cu totul pe Ziditorul tău, de la care a cădea este mai cumplit decît orice moarte.
Văzând neclintirea sa, împăratul porunci să fie legat și aruncat în temniță.
Tot atunci mai dădu spre chinuri și trei copii: pe Urban, de 12 ani, pe Prilidian, de 9 ani și pe Epoloniu, de 7 ani. Când împăratul îl întrebă pe sfântul Vavila cine sunt cei trei copii, acesta răspunse că sunt fiii săi duhovnicești. Aceștia, din dragoste pentru părintele lor duhovnicesc, nu fugiră de lângă dânsul. Ei erau fiii Hristodulei, o cinstită femeie creștină ce pătimise ea însăși pentru Hristos.
Împăratul porunci mai întâi ca fiecare copil să primească lovituri după numărul anilor, iar apoi să fie aruncați în temniță. Mai apoi toți trei se săvârșiră de sabie.
Apoi și sfântul Vavila își plecă cinstitul său cap sub sabie.
El fu îngropat de creștini, după dorința sa, în lanțurile sale, ca să fie acestea şi după moarte podoaba trupului său, fiind pus în același mormânt cu cei trei prunci care pătimiseră împreună cu dânsul, precum ceruse mai înainte de mucenicia sa.
Sufletele lor pline de bună mireasma sfințeniei se înălțară în locașurile cele cerești, iar cinstitele lor moaște făcătoare de minuni le rămaseră credincioșilor mângâiere, mărturisind pururea de neclintirea sfinților mucenici în apărarea dreptei credințe.
Ei pătimiră pe la anul 250.
+ * + * +
Fiind aprins de mărturisirea credinței, ai stins necredința cea rea a înșelăciunii, arătând de ocară nedumnezeirea idolilor; și făcându-te jertfă dumnezeiască arsă de tot, cu minunile răcorești marginile lumii. Părinte cuvioase, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.(Sedealna Sfântului ce se cântă dimineața la Utrenie)
Ca pe un propovăduitor al dreptei credințe și întărire nevoitorilor, Biserica te mărește pe tine, prealăudate, luminându-se astăzi. Ci, ca unul care ai îndrăznire către Domnul, roagă-te, Vavila, ca în pace desăvârșită să păzească pe cei ce te măresc și te laudă pe tine, o, mult-pătimitorule. (Condacul Sfântului)
Să luăm vindecări de patimi alergând la cortul cel lăudat al nevoitorilor, că întru dânsul sunt de față cetele îngerilor, și duhurile drepților, și mai ales Stăpâna tuturor, împreună cu minunatul Vavila, împărțind tămăduiri. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)
+ * + * +
Frescă din veacul al XIV-lea din Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia
Frescă din veacul al XVI-lea, aflată în Sfântul Munte Athos, Grecia