Sfântul Cuvios David din Ermiopoli, Egipt
(6 septembrie)
Acesta a fost căpetenia unei cete de tâlhari din apropierea cetății Ermiopoli, în Egipt. Venindu-și în fire numai în anii săi cei de pe urmă, se pocăi și luă monahicescul chip.
Odată, șezând în chilie, îi stătu înainte arhanghelul Gavriil şi îi zise:
– Davide, Davide, ţi-a iertat Domnul păcatele tale şi de acum vei face minuni.
Iar David răspunse către înger:
– Nu pot să cred că mi-a iertat Domnul păcatele mele în atât de puţină vreme, că sunt foarte grele şi mai multe decât nisipul mării.
Iar arhanghelul îi zise:
– Eu sunt arhanghelul Gavriil care şi pe Zaharia, cel ce nu credea cuvintele mele, nu l-am cruţat, ci i-am legat limba spre pedeapsă, ca să creadă cele grăite de mine; dar pe tine oare te voi cruţa? Deci, de acum să fii mut.
Iar sfântul David se închină şi zise către înger:
– Cînd am fost tâlhar şi făceam necuvioase lucruri şi am vărsat mult sînge, atunci nu mi-ai legat limba care nu aducea slavă lui Dumnezeu, iar acum, când voiesc să slujesc Domnului şi să-I aduc laudă, îmi legi limba ca să nu vorbesc?
Îi grăi îngerul:
– Să grăieşti numai când vei slăvi pe Dumnezeu şi când te vei ruga lui în rânduială, iar afară de acestea să taci.
Aşa pedepsindu-l îngerul, se duse, iar el dădu mulţumire lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale şi se linişti.
După aceea, făcu multe minuni cu darul lui Dumnezeu. Pe cei orbi îi lumină, pe cei ologi îi făcu a umbla, pe cei îndrăciţi îi tămădui şi cânta în biserică toate cântările în vremea slujbei de rugăciune, însă alt cuvânt nu putea să grăiască, precum mai înainte proorocul Zaharia.
Apoi a trecu la Domnul, în veacul al VI-lea, iar acum, stând înaintea Lui, fără tăcere se roagă pentru toți cei ce se apropie de dânsul cu evlavie.