Predica Patriarhului de ziua pomenirii sfântului ierarh Alexii al Moscovei la catedrala „Botezul Domnului” în or. Moscova
La 25 februarie 2013, de sărbătoarea icoanei Maicii Domnului de Iveria şi de ziua pomenirii sfântului ierarh Alexii al Moscovei, făcătorul de minuni a toată Rusia, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat liturghia Dumnezeiască la catedrala „Botezul Domnului” în or. Moscova, unde se odihnesc moaştele sfântului ierarh Alexii.
După terminarea Liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.
Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile voastre! Dragi părinţi, fraţi şi surori, maici egumene! Vă felicit pe toţi cu marea sărbătoare pentru întreaga Rusie istorică, pentru toată Sfânta Rusie – pomenirea sfântului ierarh Alexii, mitropolitul Kievului, al Moscovei şi al întregii Rusii, conducătorul Bisericii noastre, ales, fără îndoială, prin pronia Dumnezeiască în acele vremuri dificile, după cum mărturiseşte viaţa lui, când trupul unui stat unitar, al Sfintei Rusii, era rupt în bucăţi.
Noi ştim bine cum hoardele tătaro-mongole au ocupat Rusia, au devastat Kievul, astfel încât nu mai putea trăi în acest oraş nici marele cneaz, nici mitropolitul întregii Rusii. Atunci, prin pronia lui Dumnezeu calea conducătorilor Rusiei s-a îndreptat la nord-est şi locul aflării provizorii al şefului statului şi al conducătorului Bisericii a devenit oraşul Vladimir. Însă apoi, iarăşi prin pronia lui Dumnezeu, care a acţionat prin sfântul ierarh Petru, mitropolitul Kievului, al Moscovei şi al întregii Rusii, catedra Întâisfinţiţilor ruşi s-a transmutat în oraşul nostru de scaun – Moscova, şi deja de aici sfântul ierarh Alexii, ales pe tronul mitropolitan al întregii Rusii, a condus întreaga Biserică în acel timp, când multe forţe lucrau pentru ruperea definitivă a părţii de vest şi celei de sud-vest de la trupul Rusiei. Forţele erau puternice şi în plan militar, şi în cel politic, şi în cel material. Cu adevărat, de multe tentaţii a fost ispitit poporul nostru, la multe cuvinte mincinoase a răspuns prin acţiuni, care au slăbit unitatea Sfintei Rusii.
Anume în acest timp a fost ales sfântul ierarh Alexii. Înţelegând toată responsabilitatea Bisericii în cauza păstrării unităţii bisericeşti şi populare, el s-a îndreptat în locurile, unde apăreau mărăcinii conflictelor, ce erau în stare să distrugă unitatea Patriei noastre. Însă duşmanii nu i-au permis sfântului ierarh să viziteze aceste locuri. Puteţi să vă imaginaţi ce scârbire ardea în inima lui, dar el Îl ruga pe Dumnezeu să păstreze unitatea Rusiei şi noi cunoaştem că în timpul vieţii lui nu s-au produs nici un fel de zguduiri – ele au avut loc mai târziu. Anume prin aceasta sfântul ierarh Alexii a intrat în istoria Rusiei şi în istoria Bisericii noastre – ca un păstrător, protector al unităţii Rusiei şi al unităţii Bisericii Ortodoxe Ruse.
Sfântul ierarh Alexii a fost, exprimându-ne în limba contemporană, o persoană foarte influentă în Patria noastră. Atât timp cât marele cneaz era copil, el practic conducea cu ţara. Vizita Oarda de Aur, executând sarcini complicate diplomatice de stat în vederea protecţiei Rusiei de noi năvăliri din Est. Noi ştim că vizitarea Oardei de Aur a fost însoţită de o mare minune, pe care a săvârşit-o sfântul ierarh – vindecarea minunată a reginei de Orda, pe care a lovit-o maladia orbirii. Prin această faptă, dar şi prin altele, sfântul ierarh Alexii a putut apăra pământul nostru de la năvălirile din Est – el se ruga şi făcea totul pentru ca atacurile din Occident să nu distrugă Sfântă Rusie unitară.
Toată viaţa lui trecea în scârbiri, în încercări, şi cât de minunat au răsunat azi cuvintele din Evanghelia după Luca, pe care întotdeauna le citim în timpul Liturghiei, când pomenim amintirea sfinţilor ierarhi (Lc. 6:17.23). Este o parte din Predica de pe munte, mică de tot, dar cât de uimitor sunt alese poruncile fericirii! „Fericiţi sunt cei săraci cu duhul; fericiţi cei flămânzi; fericiţi cei ce plâng; fericiţi cei prigoniţi pentru Fiul Omului”. Patru porunci ale scârbirii. Nu poate fi vorba nici de o bucure – este vorba de scârbiri în această viaţă. Dar de ce este utilizat cuvântul „fericiţi”? Deoarece scârbirile se termină prin bucurie. Scârbirile, primite în numele lui Hristos, se sfârşesc printr-o mare bucurie – şi nu doar în ceruri, dar şi aici, pe pământ, deoarece omul, care trăieşte conform conştiinţei şi care trece prin scârbiri pentru Hristos, capătă de la El o mare putere şi susţinere, pe care nu le pot clătina nici un fel de forţe din lumea aceasta. Anume această bucurie, această susţinere, fără îndoială a simţit-o şi sfântul ierarh Alexii, şi nici un fel de scârbiri – nici interioare, nici din afara hotarelor Rusiei, nu au putut zdruncina conştientizarea propriei dreptăţi şi înfăptuirea îndatoririlor sale.
La acest mic fragment din capitolul 6 al Evangheliei după Luca, se alipesc încă câteva stihire, care nu au intrat în citirea de azi, dar sunt legate de ea în mod logic. Într-una din ele găsim o mărturie uimitoare: „Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor” (vezi: Lc. 6:26). Cuvinte uimitoare, pline de un sens şi o putere interioară enormă. Vai vouă, când toţi oamenii vă vorbesc de bine. Într-adevăr, cum pot cu toţii să-i vorbească de bine pe acei, care sunt prigoniţi pentru Fiul Omului? Doar acei care vor prigoni pentru Fiul Omului, nu vor vorbi despre noi niciodată de bine, altminteri nu ne-ar fi prigonit.
Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Aceste cuvinte, din vechimea cea mai depărtată, cu putere Dumnezeiască îşi fac loc în viaţa noastră şi în realitatea noastră. Nimic nu s-a schimbat de pe vremea sfântului ierarh Alexii. Cum el a luptat pentru unitatea duhovnicească a Rusiei, fiind supus atacurilor şi ameninţărilor de distrugere fizică, aşa şi astăzi toţi acei care se roagă şi muncesc pentru păstrarea duhovnicească a Sfintei Rusii unite, sunt supuşi aceloraşi atacuri.
Orice predică a cuvântului lui Dumnezeu, care o face să fie actuală, să ajungă la conştiinţa oamenilor, care îndreaptă atenţia lor faţă de valorile vieţii, care îl înalţă pe om în înţelegerea faptului că în faţa lui Dumnezeu el trebuie să poarte răspunsul – imediat este însoţit fie de ignorare, de trecere sub tăcere, fie de ocări şi ofense. Ceea ce astăzi are loc, despre care ştiţi multe, în esenţă nu se deosebeşte de cele de pe vremurile sfântului ierarh şi făcător de minuni Alexii, mitropolitul Kievului, Moscovei şi al întregii Rusii.
Învăţaţi de această istorie, învăţaţi de cuvântul lui Dumnezeu, să ne străduim să deosebim duhurile, în special să putem deosebi pe prooroci mincinoşi. Iar această deosebire este posibilă doar atunci, când vieţuim împreună cu Dumnezeu în Biserică, când auzim cuvântul lui Dumnezeu, când ne întărim pe sine cu tainele Sfinte, când devenim cei mai puternici în toată lumea, deoarece puterea noastră este puterea lui Dumnezeu, care sfinţeşte pe copiii săi fideli prin Taina sfintei Euharistii.
Astăzi noi pomenim, de asemenea, numele predecesorilor adormiţi întru fericire – Preafericitul Patriarh Alexii I şi Preafericitul Patriarh Alexii II, Patriarhi ai Moscovei şi ai întregii Rusii. În Biserică nu există perioade de acalmie şi fiecare Întâistătător, purtând responsabilitate pentru întreaga Biserică, trece prin scârbiri şi chinuri interioare. Nu au făcut excepţie nici adormiţii întru fericire predecesorii mei – fiecare şi-a purtat crucea, în condiţii anumite istorice şi cu o stare de spirit anume al poporului. Iar acum, când ei stau în faţa lui Dumnezeu (Iar noi credem că este anume aşa), noi în rugăciuni, pomenind jertfa vieţii lor, cerem de la Domnul să le ierte lor păcatele cele cu voie şi cele fără de voie, pe care fiecare le săvârşeşte după firea sa omenească, şi să le făurească veşnica pomenire pentru ei în rugăciuni. Iar acum să trecem la mormântul pururea pomenitului Preafericitului Patriarh Alexii II şi să oficiem rugăciunea de pomenire pentru cei doi Patriarhi. Să vă păzească pe toţi Dumnezeu.
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii
Sursa: http://www.patriarchia.ru