Biserica Conducătoare (Διοικούσα) este vinovată pentru procentul foarte mic al creștinilor ortodocși parcticanți
-Pledează pentru separarea Bisericii de stat Înalt Prea Sfințitul Nicolae, Mitropolitul Mesoghiei și a Lavreotikiei, într-un interviu acordat ziarului «Cotidianul» și publicat în pagina lui pastorală, învinovățește Biserica Conducătoare de faptul că procentul creștinilor ortodocși practicanți a scăzut. În același interviu se declară în favoarea separării Bisericii de stat. Textul complet al interviului este următorul:
«-Ce rol ați avut în ceea ce privește problema din Keratea?
-Eu nu intru deloc în miezul problemei, pentru că nu sunt autorizat să o fac. În orice caz, însă, violența trebuie să înceteze indiferent din partea cui provine. Și ca să înceteze, este nevoie ca oamenii să se întâlnească și să comunice. Guvernul trebuie să deschidă ușile de comunicare cu oficialitățile locale.
Cu ei să vorbească. Nu cu mine. Nu poate fi continuată această situație. Este război.
-Care este semnificația Paștelui?
-Cred că este una întreită. În primul rând, prin Înviere avem dovada dumnezeirii lui Hristos, a doua semnificație este că…sedesființează moartea, și a treia, în acest cadru, este provocarea la o nouă viață.
-Mielul ne îndepărtează de semnificația Paștelui?
-Dacă cineva ar sărbători Paștele numai cu miel, valoarea religioasă a Paștelui ar fi foarte mărginită. Pe de altă parte, este omenesc să se bucure cineva și prin mijloace materiale.
-Învierea lui Hristos nu este o provocare pentru logica noastră?
-O aruncă în aer. Învierea nu are deloc logică.
-Atunci, de ce să credem?
-Credința este ceva mai presus de înțelegerea logică, de canoanele morale, de așteptarea emoțională. Credem ceea ce este dincolo de logica noastră.
-Poate fi cineva creștin ortodox și să considere Învierea o «poveste»?
-Poate să târască cineva cultura ortodoxiei într-un asemenea cadru, însă va fi, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, opropovăduire zadarnică. Propovăduire deșartă și viață deșartă.
-Dumneavoastră credeți în Înviere?
-Cu toate celulele mele. Singurul lucru pe care îl cred este Învierea. Întreaga credință în Înviere îi dă omului putința să iasă din sine.
Nu ai nevoie de minuni și de dovezi. Cu toate acestea te liniștești și te dezvălui într-o altă lume. Aceasta este Biserica.
-Având în vedere că mai toate religiile propovăduiesc viața de după moarte, este posibil ca astfel, să fie satisfăcută așa, pur și simplu, o nevoie psihologică a omului?
-Ar putea, pentru că există o astfel de nevoie.
Însă mai întâi crezi și după aceea ți se confirmă. Și este atât de frumos acest lucru.
-Dacă v-ați fi născut mai la est sau mai la vest, nu ați fi aparținut altei religii?
-Se poate…să fi fost (χότζας) hoge [preot musulman]…sau cardinal.
-Atunci, de ce să credem că Ortodoxia este singura adevărată?
-Pentru că, s-a întâmplat să ne naștem aici și să se adeverească acest lucru în interiorul nostru.
Nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă m-aș fi născut altundeva.
–Câți dintre creștinii ortodocși din Grecia sunt creștini practicanți?
-Cred că procentul este foarte mic. Și pentru aceasta suntem vinovați ca Biserică, pentru că ne-am complăcut și ne-am laicizat sau, mai simplu spus, funcționăm ca instutuție. Nu ca mistagogie. Adică, să luăm oamenii și, încet încet, să-i conducem spre taina lui Dumnezeu.
-Vă deranjează că cei mai mulți oameni ajung la biserică cu o jumătate de oră înainte de Înviere și pleacă după «Hristos a înviat»?
-Nu mă deranjează, dar e ca și cum ar merge la o nuntă, ar aștepta venirea miresei și cum ar începe nunta, ar pleca. E păcat. Oamenii se nedreptățesc pe ei înșiși.
–Sfânta Lumină se aprinde într-adevăr singură, sau cu chibritul?
-Aici a ajuns omul contemporan, în numele științei să creadă că lumea a luat ființă din nimic. De ce să nu poată și Sfânta Lumină să se nască din nimic?
Dincolo de aceasta, cea mai mare semnificație a Sfintei Lumini este că toți ne împărțim această luminiță de la aceeași sursă. Acest lucru este foarte important. De ce să-l pierdem?
-De vreme ce trupurile putrezesc, mai puțin a lui Hristos, de ce Biserica nu acceptă incinerarea morților?
-Pentru că incinerarea nu permite descompunerea firească. Nu vrem să facem ceva brutal, cinstim îngroparea lui Hristos și rememorând prin fiecare om, evenimentul Îngropării și Învierii lui Hristos.
-Ați refuza să dați binecuvântarea dumneavoastră cuiva care ar vrea să fie incinerat?
-Aș face ceea ce hotărăște, în cele din urmă, conștiința Bisericii.
-În Grecia, Biserica nu reprezintă de multe ori un sistem, care cultivă fanatismul?
-Mă tem că aveți dreptate. Desigur, sunt și multe alte situații când Biserica eliberează omul cu adevărat.
-De ce ați înapoiat statului grec salariul dumneavoastră?
-Interesant este că statul nu este capabil nici să ne taie salariul. Sunt plătit încă, iar (salariul) merge la fundații.
Măcar de mi-ar suspenda calitatea de funcționar public. Nu doresc să fiu funcționar public.
-Așadar, sunteți pentru separarea Bisericii de stat?
-Da. O Biserică cu cât este mai independentă de stat, cu atât este mai mult Biserică. Este mai aproape de mesajul ei. În acest moment, făcând parte din sistemul politic, se prăbușește împreună cu acesta.
-Și cum ar trăi preoții?
-Mult mai bine. Impozitarea Bisericii este o măsură antipopulară. Lumea dă puțin câte puțin la pangar și se adună niște bani.
Dacă Biserica Greciei hrănește zilnic 50.000 de oameni, așa cum a mai spus și alte dăți Sinodul, și va fi impozită cu 20% , cineva va trebui să găsească o soluție pentru hrănirea celorlalți 10.000 de oameni.
-Dumneavoastră aveți și alte surse de venituri?
-Nu am nevoie.
-Ce mâncați?
-Nu vă puteți imagina. Îmi aduc de la mănăstiri cele mai bune ouă.
-Știința v-a făcut să vă îndoiți de existența lui Dumnezeu?
-Dimpotrivă. Cu toate că în America mă înfruptam din cele mai bune bucăți ale științei, simțeam că nu mă poate îndestula.
Echipajul meu mi-l dădea nevoia de a depăși moartea. Stricăciunea. Timpul.
-Ar putea vreodată știința să descopere începutul universului, mai înainte de Big Bang?
-Înainte de Big Bang nu există timp, și deci nu există «înainte de».
Știința este o unealtă minunată, care ne arată frumusețea lumii materiale.
Dar este foarte mică pentru a ne arăta limitele omului.
-Crucea dumneavoastră personală?
-Cel mai rău este sinele meu. Dificil lucru este sinele nostru.
Ὀρθόδοξος
Τύπος, 6. 5. 2011, nr. 1878, p. 1,7
Traducere: Oana Paraipan