Acest cuvios părinte a trăit pe vremea marelui împărat Constantin şi era de neam pers.

El fu povăţuit la credinţa creştinească de un oarecare creştin, Uar, şi lăsându-şi păgânătatea părintească şi rudeniile merse la hotarele greceşti, în cetatea care se numea Nisibe şi, intrând intr-o mănăstire, primi Sfântul Botez, se îmbrăcă în chipul monahicesc şi petrecu în toată nevoinţa vieţii pustniceşti.

Însă prin zavistia şi asupririle diavolului viclean, fiind urât de monahii ce erau acolo, fugi şi merse în mănăstirea Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah, în cetatea lui Teodosie, şi urmă vieţii arhimandritului Nurvel, despre care se spune că 60 de ani n-a gustat fiertură şi dormea foarte puţin, neculcându-se, nici şezând, ci stând rezemat în toiagul său.

De acel arhimandrit fu hirotonit diacon cuviosul părinte Dometie, iar când se înştiinţă că arhimandritul voieşte să-l silească şi la preoţie, se duse de acolo şi se sui într-un munte pustiu, unde vieţuia întru Dumnezeu, suferind arşiţa, frigul şi toate schimbările văzduhului.

Apoi, intrând într-o peşteră, petrecu acolo săvârşind multe minuni cu numele lui Hristos, pentru că dădea tămăduiri celor ce veneau la dânsul şi îi aducea de la înşelăciunea idolească la credinţa în Hristos.

Iar când merse acolo Iulian, lepădatul de Dumnezeu, înştiinţându-se de cele ce făcea sfântul, porunci să-l omoare cu pietre. Şi ducându-se trimişii, îl aflară dimpreună cu cei doi ucenici ai lui făcându-şi cântarea cuviincioasă a ceasului al treilea, şi, năvălind asupra lor, îi omorâră cu pietre.

Astfel îşi săvârşi cuviosul Dometie alergarea vieţii sale celei plăcute lui Dumnezeu, împreună cu cei doi ucenici ai săi în anul 363.

+ * + * +

Întărindu-te cu putere și cu dar dumnezeiesc, te-ai arătat tuturor prealuminat învățător al dreptei credințe, fiind înfrumusețat cu minunile și întărind și vindecând pe toți cei ce cu credință se apropie de tine, de Dumnezeu fericite. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Dorit-ai frumusețea lui Hristos, și prin pustnicie ai omorât patimile și, cu tărie pătimind, ai făcut să înceteze înșelăciunea, Mărite Dometie, împreună-vorbitorule cu îngerii. Pentru aceasta, izvorăști și râuri de vindecări, pentru cei ce cu credință săvârșesc dumnezeiască pomenirea ta, mucenice, vrednicule de minune. (Sedealna Sfântului ce se cântă la Utrenie)

Purcezând către Dumnezeu și strălucit fiind cu darul cel mucenicesc, roagă pe Hristos să trimită rază purtătoare de lumină pentru cei ce te laudă pe tine cu credință, de Dumnezeu fericite. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Fiii tăi cei născuți prin dumnezeiescul dar s-au nevoit împreună cu tine ca și cu un părinte; și, răbdând în peșteră, au pătimit împreună cu tine, cu un glas cântând lui Hristos: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Frescă din anul 1547 de la Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Minei din veacul al XVII-lea

Sursă:http://sfintisiicoane.wordpress.com