Pomenirea Sfântului Cuvios Nil Sorski

Sfîntul Nil a fost unul din marii părinţi ai Bisericii Ruse. El a fost întemeietorul vieţii monahale de schit în Rusia. El a adormit cu pace la anul 1508. Sfintele lui moaşte odihnesc în Mînăstirea Sora. Pravila sa pentru viaţa monahilor trăitori în schituri este o lucrare de ordin practic şi contemplativ de prim rang în cadrul tezaurului scrierilor patristice din toate timpurile.

Sfântul Nil Sorski a avut întotdeauna o bogată cultură patristică şi scripturistică, fiind recunoscut nu doar drept un extraordinar părinte spiritual, ci şi drept o persoană foarte citită. Acest lucru se desprinde şi din debutul predaniei către ucenicii săi. “Cu atotlucrarea Domnului Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi cu ajutorul Preacuratei Maicii Sale, scris-am eu scrierea aceasta de suflet folositoare pentru mine şi pentru domnii fraţi cei de aproape ai mei, ce sunt de un duh cu mine – căci aşa vă numesc pe voi, iar nu ucenici, fiindcă unul ne este Învăţătorul, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ne-a dat nouă Dumnezeiasca Scriptură; sunt şi Sfinţii Apostoli, şi cuvioşii Părinţi, care au învăţat şi învaţă la mântuire neamul omenesc: aceştia toţi mai întâi pe ei înşişi s-au umplut de virtute, şi aşa pe alţii au învăţat. Iar eu nimic bun nu fac, ci doar Dumnezeieştile Scripturi le repovestesc celor ce le primesc şi vor să se mântuiască” (Sfântul Nil Sorski, Scrieri ascetice, trad. Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşi, 2010, p. 7). Smerenia cu care îşi însoţeşte învăţăturile către ucenici transpare din fiecare rând al acestei scrieri. Sfântul Nil Sorski nu inventează un nou sistem de nevoinţe, nu clădeşte o nouă turnură a dogmelor, nu doreşte să se vorbească despre învăţătura sa. El nu are o predanie proprie, ezoterică, născută din mândrie, ci una smerită, care datorează totul învăţăturii Sfinţilor Părinţi şi a Sfintei Scripturi. De altfel, Sfântul Nil nu se sfieşte să declare că singurul său rol este acela de a repovesti Sfânta Scriptură ucenicilor săi şi de a-i învăţa pe aceştia poruncile esenţiale în vederea mântuirii. Însă nici poruncile şi nici îndemnurile sale nu sunt o creaţie proprie, ci un rezultat al lecturii roditoare a Sfintei Scripturi şi a operelor patristice.