ASOCIAŢIILE DE CÂNTĂREŢI BISERICEŞTI

ASOCIAŢIILE DE CÂNTĂREŢI BISERICEŞTI

 

DSC_0945_2

 

De indiferenţa capilor bisericeşti şi a autorităţilor superioare faţă de starea precară, fie materială sau instructivă, atât de dăunătoare prestigiului credinţei noastre strămoşeşti, cei dintâi sezizaţi au fost înseşi psalţii, din toate unghiurile ţării.

De aceea la primul apel, lansat de psaltul Pană Brăneanu, se instituie, în Bucureşti, în principiu, la 22 Iunie 1888, Socie­tatea cântăreţilor bisericeşti din România, cu numele de „Ioan Cucuzel”, care la 27 Decembrie acelaşi an, se constituie după toate formele statutare, iar abia, după 16 ani, la 16 Februarie 1904, e recunoscută, prin decretul regal No.584, ca persoană morală şi juridică, în limitele statutelor, care cuprind 82 articole şi sunt publicate în statistica Cassei Bisericei, creată în 1904.

Alături de societatea „I. Cucu­zel”, la 30 Septembrie 1910, se pun bazele societăţii cântăreţilor biseri­ceşti „Ieromonahul Macarie”, alegându-şi comitetul conducător în frunte cu profesorul I. Popescu- Pasărea. Tot în acest timp, în Bucureşti, fiinţează societatea cân­tăreţilor „Crucea”. Se vede că din cauza prea multelor veleităţi demnitare, se uitase scopul primordial, pentru care se înfiinţase asociaţia în 1888; de aceea, însăşi au­toritatea bisericească, mitropolia Ungro-Vlahiei, conştientă de foloasele unei asemenea societăţi, constituită pe baze serioase, cu ordinul 6528 din 16 Decembrie 1910, hotărăşte trecerea şi unificarea societăţii „Crucea” cu societatea „ Ioan Cucuzel”, ca una ce e recunoscută ca persoană morală.

Cele două asociaţii rămase, „Macarie” şi „Cucuzel”, igno­rând totuşi cauza principală, care ar fi trebuit să le unească, cu idei antagoniste, propagate în cele două reviste „Glasul Stra­nei” şi Cucuzel”, infiltrează, tot mai mult, ura şi intriga, între membrii acelor două asociaţii. De aceea, la 1 Ianuarie 1915, în urma unei înţelegeri prealabile între comitetele celor două societăţi din Bucureşti, se hotărăşte, în principiu, unirea celor două societăţi într’o singură societate cu numele de „Ma­carie”, încetarea apariţiei buletinului „Glasul Stranei” şi recu­noaşterea, ca organ cultural, revista „Cultura”.

Evenimentele cauzate de războiul realizării idealului na­ţional, au întârziat definitivarea hotărîrii provizorii din 1915, şi abia la 23 Septembrie 1920, în Bucureşti, prin o prealabilă înţelegere între cei doi preşedinţi ai societăţilor „Macarie” şi „Cucuzel”, se hotăreşte şi se admite, de adunările generale, con­topirea lor în ,.Asociaţia generală a cântăreţilor bisericeşti din România Cucuzel”, sub preşedinţia d-lui Popp-Vica, inspec­tor general în Ministerul Cultelor şi Artelor, care după un an de­misionează, urmându-i la preşidenţie I. Popescu-Pasărea.

Pentru binele cântăreţilor, pentru progresul lor cultural şi profesional, se tranşează definitiv chestiunea unirii, care…

CONTINUARE

Sursa: Psalții Catedralei Patriarhale