Arhive autor: Acvila

Sfântul Ioan Gură de Aur – CUVÂNT LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR

1 Răspuns

CUVÂNT LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR

„Lauda la toti sfintii din toata lumea care au suferit mucenicia”

N-au trecut şapte zile de când am prăznuit sfinţita sărbătoare a Rusaliilor si iarăşi a venit la noi cor de mucenici, dar ‘mai bine spus ta¬bără şi oaste de mucenici aşezată în ordine de bătaie, întru nimic mai mică decât tabăra în¬gerilor pe care a văzut-o patriarhul Iacov, ci deopotrivă egală cu ea.

In adevăr mucenicii şi îngerii se deosebesc unii de alţii numai prin nume, dar sânt uniţi prin fapte; îngerii locu¬iesc cerul, dar şi mucenicii; neîmbătrâniţi si ne¬muritori sânt îngerii, dar şi pe aceasta o vor dobândi-o şi mucenicii. Poate îmi vei spune: îngerii au avut, parte de o fire netrupească! Şi ce-i cu asta?

Chiar dacă mucenicii sânt îmbră¬caţi în trup, totuşi acesta-i nemuritor; dar, mai vârtos, chiar înainte de nemurire, moartea lui Hristos împodobeşte trupurile lor mai bine de¬cât nemurirea.

Nu este atât de strălucitor cerul împodobit fiind cu mulţimea stelelor, pe cât sânt de împodobite trupurile mucenicilor cu mulţi¬mea ranelor. Astfel pentru că au murit, pentru aceasta au luat mai mult; au luat premii chiar mai înainte de nemurire, fiind încununaţi prin moarte.

„Micsoratu-l-ai cu putin decat ingerii cu slava si cu cinste l-ai incununat” spune David despre firea obştească a oamenilor. Dar după ce a venit Hristos, după ce a osândit moar¬tea prin moarte, a restituit acest „puţin”. Eu, însă, nu afirm aceasta pe temeiul celor de mai sus, ci afirm că chiar acest defect al morţii a ajuns un avantaj, căci dacă n’ar fi fost muri¬tori, n’ar fi ajuns mucenici. Continuă să citești →

Chinonic “Cel ce faci pe Îngerii Tăi duhuri”

Lasă un răspuns

Chinonic  “Cel ce faci pe Îngerii Tăi duhuri”

Chinonicul zilei de luni, glasul 1: Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc. Aliluia, Aliluia, Aliluia (ps.103, 5).

Începând cu secolul al IX-lea avem de a face cu un repertoriu complet de chinonice pentru marile sărbătoriale anului bisericesc. Funcția lor era aceea de a orienta atenția credincioșilor spre momentul suprem al Sfintei Liturghii- momentul împărtășaniei, și, în același timp, de a rememora și individualiza fiecare Liturghie printr-un chinonic bine determinat.

N.Gheorghiță, op cit.

Astfel, pentru ziua de luni avem acest chinonic din psalmi (Ps. 103, 4) ce face referire la sfinții îngeri, căci lunea, din punct de vedere liturgic, cântările și întreaga slujbă au în centrul lor învățătura despre îngeri.

Sursa: Psaltii Catedralei Patriarhale

CUVÂNT AL PREACUVIOSULUI ŞI DE DUMNEZEU PURTĂTORULUI PĂRINTELUI NOSTRU IUSTIN CEL NOU DE LA CELIE: BISERICA ORTODOXĂ CA CINCIZECIME CONTINUĂ

CUVÂNT AL PREACUVIOSULUI ŞI DE DUMNEZEU PURTĂTORULUI PĂRINTELUI NOSTRU

IUSTIN CEL NOU DE LA CELIE:

BISERICA ORTODOXĂ CA CINCIZECIME CONTINUĂ[1]

„Cine este Dumnezeul-Om Iisus Hristos? Cine este în El Dumnezeul şi cine omul? Cum se cunoaşte Dumnezeul în Dumnezeul-Om şi cum omul? Ce ne-a dăruit nouă oamenilor Dumnezeul în Dumnezeul-Om? Toate acestea ni le învederează Duhul Sfânt, „Duhul Adevărului”. Ne descoperă adică tot adevărul despre El, despre Dumnezeu în El şi despre om şi despre ceea ce ne-a dăruit nouă prin toate acestea. De asemenea, aceasta depăşeşte infinit orice au văzut vreodată ochii oamenilor şi urechile lor au auzit şi inima lor a simţit vreodată[2].

Prin viaţa Sa trupească pe pământ Dumnezeul-Om a întemeiat Trupul Său dumnezeiesc-omenesc, Biserica, şi prin aceasta pregăteşte lumea pământească pentru venirea, viaţa şi activitatea Sfântului Duh în Trupul Bisericii, ca suflet al Acestui Trup. În ziua Cincizecimii Sfântul Duh a coborât din cer în trupul dumnezeiesc-omenesc al Bisericii şi a rămas pentru totdeauna în acesta ca suflet făcător de viaţă al lui. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A DUPĂ PAŞTI (A Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic) – MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la

Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

(Ioan 17, 1-13)

UNITATE – DEZBINARE

„Părinte Sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum şi noi una suntem”

(Ioan 17, 11)

Legături:

Iubiţii mei, pământul nu este unica noastră locuinţă, ci a fost hotărât de Dumnezeu ca locuinţă temporară a noastră. Patria veşnică şi unica noastră locuinţă sunt cerurile. Pentru pământul acesta, care atât de mult ne ţine alipiţi cu plăcerile şi cu distracţiile lui, cu comorile şi cu desfătările lui, va veni o zi în care va fi distrus. Pentru că este materie şi materia este stricăcioasă. S-a făcut în timp şi orice lucru creat în timp are şi sfârşit. Aşadar, va suna şi pentru pământ ultimul ceas. Aceasta o confirmă şi ştiinţa. Dar mai mult decât ştiinţa o confirmă cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Scriptură, care numeşte sfârşitul lumii „sfârşitul veacului” (Matei 13, 39; 24, 3; 28, 20; Evrei 9, 26). Despre sfârşitul lumii vorbesc profeţii, şi mai ales Daniil şi Isaia, vorbesc foarte clar Domnul, Apostolii, Apocalipsa.
Continuă să citești →

Arhim. I. Konstantaros: Lectură apostolică la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

Arhimandritul Ioil Konstantaros:

Lectură apostolică la Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

 

Faptele Apostolilor 20: 16-18, 28-36:

În zilele acelea, Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii.
Şi trimiţând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoţii Bisericii.
Şi când ei au venit la el, le-a zis: Voi ştiţi cum m-am purtat cu voi, în toată vremea, din ziua cea dintâi, când am venit în Asia…
Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Continuă să citești →

24 Mai – Pomenirea Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

24 mai – Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

“Am tată şi nu am tată; am mamă şi nu am mamă”

.

.

Viaţa Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat (+596), prăznuit de Biserică pe 24 mai, consemnează, printre altele, un lucru deosebit de interesant: alegerea lui către viaţa pustnicească încă din pântecele mamei sale, Marta. În multe aspecte această alegere se aseamănă afierosirii Sf. Ioan Botezătorul lui Dumnezeu, precum este consemnată în Sfânta Scriptură. Viaţa Sfântului Simeon o puteţi citi integral AICI.

Ea începe astfel: “Un tânăr oarecare cu numele Ioan, de neam din Edesa, l-au adus părinţii săi în Antiohia, vrând să-l căsătorească; deci, văzând o fecioară frumoasă cu numele Marta, au zis părinţilor ei să o dea în căsătorie fiului lor. Părinţii fecioarei s-au învoit la aceea, dar ea nu voia să se mărite, dorind să se facă mireasă lui Hristos, şi să-şi păzească fecioria sa nespurcată. Fiind silită de părinţi spre nuntă, ea a alergat la biserica Înaintemergătorului, care este dinaintea cetăţii Antiohiei şi, căzând, se ruga cu lacrimi, ca Domnul să rânduiască pentru dânsa lucrul cel de folos. Şi i-a fost ei acolo o vedenie dumnezeiască poruncindu-i să se supună părinţilor şi să se însoţească cu bărbat. Deci, fecioara, plecându-se la voia Domnului, s-a însoţit cu Ioan. Ea îi era lui nu numai ajutătoare vieţii, dar şi povăţuitoare spre mântuire, îndemnându-l totdeauna spre lucrul cel bun. Ea îşi împodobea viaţa cu postire, cu înfrânare şi cu rugăciune, sârguindu-se a plăcea lui Dumnezeu.

Adeseori cinstita Marta alerga la biserica Înaintemergătorului şi se ruga cu multă osârdie Sfântului Ioan, patronul acelei biserici, ca să mijlocească la Dumnezeu cu rugăciunile lui, darul de a naşte un prunc parte bărbătească. Pentru aceasta se făgăduia că, de va naşte un prunc, o să-l aducă la Dumnezeu, precum a adus Ana pe Samuel spre slujbă. După un an i s-a arătat la rugăciunea cea de noapte, pe când ea dormita, Sfântul Ioan Înaintemergătorul în biserica sa, zicându-i: “Nădăjduieşte, femeie, că rugăciunea ta este primită şi-ţi vei câştiga cererea. Ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu să-ţi fie ţie acest bulgăr de tămâie binemirositoare; şi-i dă un bulgăre de tămâie mirositoare, zicându-i: Cu acela cădeşte-ţi casa”.

Deşteptându-se Marta din dormitare, a găsit în mână acel bulgăre de tămâie, al cărui miros era negrăit. Apoi, iarăşi i s-a arătat Mergătorul Înainte, zicându-i: “Mergi la bărbatul tău, că vei zămisli fiu, şi-l vei numi Simeon. El va suge lapte numai din sânul cel drept, iar de cel stâng nu se va atinge, căci va fi fiu al dreptăţii. El nu va gusta carne, vin sau vreo mâncare făcută cu meşteşug omenesc, ci numai pâine, miere şi sare; iar băutura lui va fi apa. Tie ţi se cade să-l păzeşti cu toată atenţia în copilăria lui, ca pe acel ce are să fie vas sfânt, spre slujba Domnului Dumnezeului nostru. După doi ani de la naşterea lui, îl vei aduce aici în biserica mea şi-l vei boteza. După ce s-o învrednici de darul Sfântului Botez, atunci ţi se va vesti ce va să fie pruncul acela”.”

În aceste puţine cuvinte se arată cum a fost zămislit Simeon din dorinţă Dumnezeiască. Continuă să citești →

SFÂNTUL NOU MUCENIC EVGHENIE RODIONOV, martirizat pe 23 mai 1996

Noul Mucenic rus Evghenie Rodionov

(atentionare: filmarea video include scena martiriului)

Legătură: Une icône de saint néomartyr de Russie Eugène (Rodionof) a donné du myrrhon!

 

Filmul este realizat de greci, vedeti atasata si traducerea.

TRADUCERE (+minutele din film aferente textului):

SFÂNTUL NOU MUCENIC EVGHENIE RODIONOV, martirizat pe 23 mai 1996

Sfântul Nou Mucenic Evghenie s-a născut pe 23.05.1977 în apropiere de Moscova, mai precis în satul Kurilovo, în regiunea oraşului Podolsk. Era unicul fiu al familiei, botezat din copilărie creştin ortodox. Mama sa se numeşte Liubovi Vasilievna. [0:27]

În 1989, bunica sa l-a dus pe micul Evghenie la biserică pentru a se spovedi pentru prima dată şi pentru a se împărtăşi cu Preacuratele Taine. Preotul, văzând că Evghenie nu purta cruce, i-a dat în timpul Spovedaniei o cruciuliţă pe care Evghenie nu a mai scos-o niciodată de la gât. A legat-o cu un şnur gros. Mama sa, văzându-l că poartă cruce, l-a îndemnat să o scoată, întrucât, aşa cum a spus, colegii de şcoală îşi vor bate joc de el. Evghenie nu i-a răspuns, dar nici nu a ascultat-o. [1:03] Continuă să citești →

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Înălţarea Domnului

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Înălţarea DomnuluAcum drumul s-a deschis spre cer 

,,Sus să avem inimile!”(Sf. Liturghie)

Legături:

              Astăzi, iubiţii mei, este sărbătoare. Fiecare sărbătoare aşezată de Sfânta noastră Biserică are scopul ei. Aşa cum un călător păşeşte vara pe sub razele arzătoare, şi când întâlneşte un copac se opreşte şi se odihneşte sub umbra lui, aşa şi noi în viaţa aceasta. Trăim într-o lume pustie de simţăminte mari şi înalte. Suferim din cauza multor necazuri. Şi fiecare sărbătoare este un copac plin de rouă şi bună mireasmă, care ne odihneşte duhovniceşte şi ne dă puteri ca să ne continuăm călătoria grea a vieţii. Continuă să citești →

20 mai: Pomenirea Sfântului Mucenic Talaleu – CELE MAI BUNE MEDICAMENTE

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina  la pomenirea

 Sfântului Talaleu 

–  20 mai –   

   

CELE MAI BUNE MEDICAMENTE

          Iubiţii mei, Hristos este Doctorul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor. Cine a crezut în Hristos şi n-a văzut minuni? Da, Hristos este Doctorul, unicul Doctor de trupuri şi de suflete. Asta o propovăduieşte Evanghelia. Vedem de pildă un bolnav imobilizat, cu desăvârşire paralitic – un mort neîngropat – care 38 de ani întregi a zăcut părăsit de prieteni şi rude, că este vindecat în câteva minute doar prin cuvântul lui Hristos: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!” (Ioan 5,8). Care doctor, întreb, poate să facă o astfel de minune, de vindecare a unui paralizat? Niciunul. Continuă să citești →

19 mai: Pomenirea celor 13 mucenici din Kadara

19_may_the_13_martyrs_of_kantara.jpg

În contextul sincretismului religios contemporan este bine pentru salvarea identităţii şi apartenenţei noastre confesionale la Biserica Simbolului Credinţei niceo-constantinopolitane, simbol nealterat de adaosuri, dar şi din iubire faţă de aproapele care fiinţial caută Adevărul, să  identificăm şi să stabilim hotărât repere spirituale normative pentru credinţa noastră, neuitând niciodată că despărţirea Ortodoxiei (dreptei credinţe) de Ortopraxie (faptele bune) ne poate pune în pericol mântuirea veşnică.

Arhetipul absolut, modelul suprem către care priveşte orice creştin, este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6), dar El este „minunat…întru sfinţii Săi” şi „întru sfinţi se odihneşte”– aşa cum de atâtea ori auzim în Biserica noastră la sfintele slujbe. „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale prin ei” – spune proorocul-împărat David în psalmi. Sfinţii sunt „prietenii şi casnicii lui Dumnezeu”, „vasele Luminii”, „trâmbiţele Duhului Sfânt”, „stâlpi ai Bisericii” şi „biserici însufleţite“, „faruri luminoase” şi „stele călăuzitoare” către Hristos – „Soarele cel mai înainte de soare“, „Soarele dreptăţii”. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA a VI-a DUPĂ PAŞTI (A ORBULUI) – "CINE ESTE FERICIT?"

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Orbului

(Ioan 9, 1-38)

CINE ESTE FERICIT?

 

Alte Predici la Duminica a VI-a după Paşti (a Orbului)

* * *

Vă voi vorbi simplu, iubiţii mei. Şi vă rog aveţi puţină răbdare şi să ascultaţi cuvintele unui om, care vă vorbeşte din credinţa în Hristos. Dacă n-aş fi crezut, nu v-aş fi vorbit.

Dacă deschizi inima vreunui om, vei găsi multe pasiuni, dorinţe, vise. Cea mai vie dorinţă care este? Omul vrea să trăiască fericit, doreşte fericirea. Toţi vânăm fericirea. Dar unde este fericirea? Cine este un om fericit? Aici părerile sunt diferite. Oare este fericit cel care are autoritate sau cel puternic de care se tem toţi, sau bogatul cu lirele şi vapoarele lui, sau cel ce cade cu mutra în plăceri şi-n distracţii? Lume nefericită, care alergi să-ţi potoleşti setea în aceste băltoace, vrei fericirea? Îţi voi vorbi despre asta, dar se găsesc urechi care să audă? Mai demult cuvântul lui Dumnezeu avea urmări. Acum?… Aşadar, dacă vrei, ascultă ce recomandă Biserica. Continuă să citești →

ÎPS. BARTOLOMEU ANANIA – Predică la Duminica Vindecării orbului din naștere

ÎPS. BARTOLOMEU ANANIA :

– Predică la Duminica Vindecării orbului din naștere –

La pomenirea Noilor Mucenici din Serbia: Sf. Mc. Vukașin (16 mai)

Sfântul Mucenic Vukașin

(16 mai)

Vukaşin a fost un bătrân ţăran din satul Klepaci, aproape de Ţaplina în Herţegovina, a cărui familie întreagă a fost ucisă în lagărul de concentrare de la Jasenovaţ. Când un ustaş îi ucidea pe locuitorii satului său, Vukaşin îl privea cu o ciudată linişte, linişte care îl tulbură pe călău mai mult decât strigătele victimelor lui. S-a aruncat asupra lui ca să-i curme pacea în cele mai groaznice chinuri. Şi apoi, pentru că Vukaşin refuza să strige ‘’Trăiască Pavelici[1]!‘’, i-au tăiat pe rând urechile şi nasul, fără însă ca prin aceste chinuri să-l poată scoate din tăcerea lui. Continuă să citești →

14 mai: SFÂNTUL LEONTIE, PATRIARHUL IERUSALIMULUI, FĂCĂTORUL DE MINUNI

VIAŢA ŞI PETRECEREA CELUI ÎNTRE SFINŢI

PĂRINTELUI NOSTRU LEONTIE

PATRIARHUL IERUSALIMULUI, FĂCĂTORUL DE MINUNI

– 14 MAI –


Cuviosul şi Purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Leontie s-a născut în Stromniţa Macedoniei la începutul secolului al XII-lea din părinţi bogaţi şi binecredincioşi, iar renăscându-se prin dumnezeiescul Botez, a primit numele de Leon. La vârsta copilăriei a fost dat la şcoală şi s-a deprins în studiul Sfintelor Scripturi, iar citind Vieţile Sfinţilor îşi cultiva sufletul şi folosindu-se foarte mult din acestea, dorea să se lepede de lume şi să se facă monah pentru a sluji Domnului. Tată lui Leon a murit pe când acesta era încă tânăr. Imediat s-a hotărât să se ducă în Constantinopol. Hotărârea de a se călugări a întărit-o cu fapta retragerii într-un munte, în desăvârşită linişte, timp de trei zile, nebăgând în seamă foamea şi în loc de somn, întinzându-se pe un „covor” de trestii. Continuă să citești →

12 mai: Pomenirea Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului: UNDE ESTE CREDINŢĂ, ACOLO ESTE ŞI ÎNDRĂZNEALĂ ŞI CURAJ ŞI BĂRBĂŢIE

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Gherman, Patriarhul Constantinopolului

12 mai 

Sfântul Gherman şi Prespa
 
Iubiţii mei, Biserica cinsteşte acele suflete viteze, care şi-au arătat iubirea lor faţă de Hristos. Cinsteşte, de pildă, pe acele femei viteze, pe purtătoarele de miruri, care în noaptea Sâmbetei celei Mari, spre Duminică s-au dus pe înfricoşătoarea Golgotă, unde era mormântul lui Hristos, ca să se închine; şi ele au auzit primele mesajul că Hristos a înviat. Aceste femei nu s-au temut de nimic. Cine crede cu adevărat în Hristos are un suflet viteaz. Credinţa şi laşitatea nu sunt compatibile. Unde este credinţă, acolo este şi îndrăzneală şi curaj şi bărbăţie.
Un minunat exemplu de bărbăţie creştină ne dă şi un sfânt, căruia Biserica noastră îi sărbătoreşte pomenirea pe 12 mai. Este Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului. Îl sărbătoreşte anual în părţile noastre, în Prespa, un minunat sat care-i poartă numele, satul Sfântul Gherman. Acestui sfânt îi vom închina această scurtă omilie a noastră. Creştinii mei, luaţi aminte.
***
 
Sfântul Gherman, a trăit într-o perioadă tulbure a Imperiului Bizantin. A trăit pe vremea în care groaznicii duşmani ai Ortodoxiei, iconomahii, au vrut să arunce icoanele din toate bisericile, pentru că nebunii credeau că închinându-se icoanelor se închină la idoli. Continuă să citești →