Profeţiile stareţului Ambrozie de la Mănăstirea Dadiou despre viitorul Greciei şi multe altele (partea I)

Profeţiile stareţului Ambrozie de la Mănăstirea Dadiou (+2006)

despre viitorul Greciei şi multe altele

Partea I 
 
1. La sfârşitul lui august 2001, cineva l-a rugat pe Stareţ să se roage Sfântului Nectarie ca să-l ajute. Şi stareţul i-a spus:
– Copilul meu, lasă-l pe sfânt; acesta este în America. Aleargă să salveze vieţi.
Pe 11 septembrie 2001 au căzut turnurile gemene. Cu câteva luni mai devreme spusese că ceea ce trebuie să se întâmple în America va schimba cursul istoriei:
– Un mare rău va veni peste America şi nu doar în septembrie. Vai!
Acest lucru îl prevestise şi fericitului episcop Antonie de Sisanios şi Siatisti într-una din vizitele celui din urmă şi erau de faţă şi alţii, însă fără a da explicaţii:
– Înalt Preasfinţite, a spus, să vedeţi ce vor păţi americanii peste două luni (pag. 119).
 
2. În 1990, a spus că Dumnezeu – pentru că vrea să-i întărească pe oameni – îi va descoperi în chip vădit pe sfinţii Lui cât de curând. Deoarece ispitele vor fi mari şi chinurile insuportabile, Domnul va îngădui ca sfinţii să se arate, şi mai ales cei mari, ca Sfântul Dimitrie sau Sfântul Gheorghe. Oamenii vor auzi că într-o săptămână s-a arătat cutare sfânt în Creta, în alta, cutare în Macedonia, unul aici, altul acolo (pag. 122). Continuă să citești Profeţiile stareţului Ambrozie de la Mănăstirea Dadiou despre viitorul Greciei şi multe altele (partea I)

Proslăvirea Sf. Sfinţit Mucenic Filumen Aghiotafitul

Proslăvirea
Sfântului Sfinţit Mucenic Filumen Aghiotafitul,
Egumenul de la Fântâna lui Iacov
Pentru că în viaţă nimic nu e întâmplător, ci totul e proniator, cu atât mai mult consider că întâlnirea mea cu Sfântul Filumen pe Muntele Sionului a fost providenţială. Înainte de a ajunge în Ţara Sfântă citisem câte ceva despre nevoinţa sa şi despre încununarea acesteia cu moartea martirică.
Într-un moment de răgaz, am pornit cu sora Maria în Sfânta Cetate a Ierusalimului, căutând, precum cerbul însetat izvoarele cele curate şi răcoroase – după cuvântul Psaltirii, Preasfintele Locuri de Închinare care nu erau prevăzute în pelerinajul nostru de opt zile. Ne-am închinat în biserica Metocului Grădinii Ghetsimani care se află chiar în faţa Sfintelor Porţi ale Preasfintei Biserici a Sfântului Mormânt. Potrivit predaniei ortodoxe, Maica Domnului aici şi-a dat sufletul în mâinile iubitului ei Fiu şi Dumnezeului nostru, pentru că inima ei de maică nu suferea să se despartă de Mormântul cel de-Viaţă-izvorâtor şi de Mântuitoarea Golgotă. Tot aici s-au adunat Apostolii de la marginile lumii, aduşi de puterea Sfântului Duh, pentru a începe procesiunea îngropării „cortului lui Dumnezeu” în Ghetsimani. Aici ne-am închinat icoanei făcătoare de minuni a Adormirii Maicii Domnului. Această icoană – cu trei zile înainte de praznicul Adormirii – „Paştele verii”, „foarte de dimineaţă”, după orele 4 dimineaţă, adică imediat după Sfânta Liturghie din Biserica Învierii şi din cea a  metocului, este purtată într-o măreaţă şi plină de har litanie spre mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani, unde este depusă spre închinare. În această bisericuţă a metocului ne-am întâlnit cu două evlavioase închinătoare din Grecia, care, printre altele, ne-au întrebat dacă am fost la moaştele Sfântului Filumen. Foarte săritoare şi binevoitoare, ele s-au oferit să ne ducă până pe Muntele Sionului la Mănăstirea Sfintei Cruci, unde este şi Seminarul Teologic al Patriarhiei Ierusalimului şi unde se mai aflau pentru doar câteva zile moaştele Sfântului Filumen. Continuă să citești Proslăvirea Sf. Sfinţit Mucenic Filumen Aghiotafitul

Arhimandritul Ioil Konstantaros: „A păzi unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Lectura apostolică din Duminica a XXX-a după Rusalii)

Arhimandritul Ioil Konstantaros, Predicator

al Sfintei Mitropolii de Driinupole, Pogoniani şi Koniţa:

Lectura apostolică din Duminica a XXX-a după Rusalii
(Efeseni 4,1-7)

Epistola către Efeseni este şi ea o epistolă a captivităţii. Adică este o epistolă de Dumnezeu insuflată pe care predicatorul lumii a scris-o fiind închis în temniţa din Roma pentru iubirea şi slava Domnului Iisus. Ca un adevărat apostol şi autentic lucrător al Sfintei Evanghelii, se nelinişteşte ca nu cumva credincioşii, cărora le-a propovăduit şi L-a predat pe Hristos, să îngăduie să existe între ei tulburări şi schisme, ci „să se nevoiască a păzi unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4, 3).

Aceasta este cea mai mare prioritate: unitatea Duhului. Toate harismele slujesc acestui scop principal, când desigur funcţionează corect şi nu „antagonist”. Când funcţionează spre zidirea Trupului Bisericii, iar nu egoist. Deoarece într-adevăr toţi constituim, trebuie să constituim, „un singur trup”. Un singur „Duh” să dăruiască viaţă şi să conserve acest trup duhovnicesc. „O singură nădejde” să avem toţi cei care am fost chemaţi de Dumnezeu. Nădejdea cuceririi Împărăţiei Lui, care nu este alta decât Biserica Lui Triumfătoare. Şi, fireşte, nimeni nu poate să devină membru al Bisericii Triumfătoare în cealaltă viaţă, dacă mai întâi nu este un adevărat şi conştient membru al Bisericii noastre Luptătoare în această viaţă. Continuă să citești Arhimandritul Ioil Konstantaros: „A păzi unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Lectura apostolică din Duminica a XXX-a după Rusalii)

27 Noiembrie: Pomenirea Sfântului Iacob Persul

27 Noiembrie: Pomenirea Sfântului Iacob Persul

Acesta a trăit pe vremea lui Onoriu şi Arcadie, împăraţi creştini, în anii 395. Creştin de la strămoşii săi, locuind în cetatea perşilor ce se numea Bitlava, în ţara eluzişiilor, de neam cinstit şi luminat, şi foarte iubit de Izdegherd împăratul perşilor. Şi pentru că era iubit de el foarte, s-a lepădat de credinţa lui Hristos şi s-a tras împreună cu împăratul la pierzare.

Deci s-au înstrăinat mama-sa şi femeia lui de dânsul, căci a ales mai mult dragostea împăratului decât a lui Hristos, şi pentru mărirea trecătoare a dobândit ruşine veşnică şi osândă, cum îi scriau ele.

Citind de mai multe ori scrisoare din partea mamei sale, si-a zis in sine: “Stiu ce voi face, ca sa nu piara pana in sfarsit sufletul meu. Voi petrece batand neincetat in usa milostivirii lui Dumnezeu, pana cand imi va deschide; caci stiu ca-mi va deschide, pentru ca este Indurat si Milostiv si nu voieste moartea pacatosului, ci primeste cu bucurie pe cei ce se pocaiesc”.

Umilindu-se cu sufletul, s-a depărtat de legea cea deşartă a împăratului şi plângea că s-a despărţit de Hristos. Drept aceea stând înaintea împăratului, a mărturisit credinţa cea în Hristos. Iar împăratul, mâniindu-se foarte asupra lui, a poruncit ca să-i taie fiecare încheietură a mădularelor trupului lui. Deci tăindu-l tot bucăţi, de prin toate încheieturile trupului, ale mâinilor, ale picioarelor şi ale braţelor, i-a rămas numai capul şi pântecele. După aceea i-au tăiat şi capul. Şi aşa a luat de trei ori fericitul cununa nevoinţei cea nestricăcioasă.

Sursa: Psalții Catedralei Patriarhale

26 noiembrie: Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul (Troparul şi Canonul)

Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul

Multe minuni a făcut Sfântul, cu darul lui Hristos. Pe cei bolnavi a tămăduit, pe diavoli din oameni a izgonit şi cele ce erau să fie a proorocit. Iar mai înainte de sfârşitul lui, cu paisprezece ani, au fost lovite cu nişte răni cumplite picioarele lui, încât nu era cu putinţă a sta pe picioarele sale; ci aşa a zăcut pe o parte până la moartea sa. Şi când voiau ucenicii lui să-l întoarcă vreodată şi pe partea cealaltă, el nicidecum nu-i lăsa, ci răbda că alt Iov, mulţumind lui Dumnezeu, către Care s-a şi mutat cu bucurie. Iar după mutarea lui, multe tămăduiri dădeau sfintele lui moaşte, spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel preamărit, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt în veci. Amin.

Sursa: Psalții Catedralei Patriarhale

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul

Viața Sfântului Cuvios Alipie Stâlpnicul | Doxologia

Troparul Sfântului Cuvios Alipie Stâlpnicul, glasul 1:

Al răbdării stâlp ai fost, râvnind părinţilor celor mai dinainte, cuvioase, Sfântului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite şi vieţii celor fără de trup, fiind în trup, Sfinte Alipie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 5-lea

Irmosul:

Calul şi pe călăreţul în Marea Roşie, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, Hristos i-a scuturat şi pe Israel l-a mântuit, pe cel ce cântă cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alipie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind plin de har, umple sufletul meu de bucurie, ca să laud viaţa ta şi petrecerea ta, Sfinte Alipie, prin care ai veselit pe toţi, deopotrivă cu îngerii nevoindu-te.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alipie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe alt Samuel te-a sfinţit Dumnezeu din pântecele maicii tale, Sfinte Alipie, Fericite şi te-a făcut a vedea cele ce au să fie, ca pe un prooroc Dumnezeiesc, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Alipie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să arate Dumnezeu strălucirea ta pe care ai avut-o, pe urmă bine nevoindu-te, când te-ai născut, cuvioase, a umplut locaşul de Lumină Dumnezeiască, mai presus de gând.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Graiul cinstitului prooroc a luat sfârşit, că iată, Fecioara a născut pe Dumnezeu cu Trup, Care a ridicat pe oamenii cei ce erau mai înainte zdrobiţi de păcatele greşelilor.

Continuă să citești 26 noiembrie: Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul (Troparul şi Canonul)

Sf. Ecaterina – exemplu pentru mărturisirea prin viaţă şi martiriul credinţei în Hristos

Cuvânt al Înaltpreasfinţitului Pantelimon,  Mitropolit de Antinoe (Patriarhia Alexandriei şi a toată Africa)

La Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina,  25 noiembrie 

Hagia-Katerina-Full
 
Între datoriilor noastre de ucenici ai Întâiului Martir şi Arhipăstor Hristos este şi mărturisirea prin viaţă şi martiriul credinţei noastre în Hristos. Domnul nostru Iisus Hristos a confirmat aceasta prin următoarele cuvinte: Dacă lumea vă prigoneşte, dacă vă aruncă în temniţă, dacă vă supune la înfricoşătoare şi groaznice chinuri, ca să vă lepădaţi de numele Meu, atunci să ştiţi că mai înainte de a vă prigoni pe voi, M-a prigonit mai înainte de toţi pe Mine.
Domnul îi cheamă pe toţi cei care vor să-L urmeze să păşească pe calea cea strâmtă şi cu necazuri, care, în ciuda greutăţilor şi contradicţiilor ei, duce la viaţa veşnică şi în Împărăţia Cerească a lui Dumnezeu.
Lumea şi în mod deosebit omul lumesc, omul păcatului, cel care rămâne nepocăit în faţa dumnezeieştii chemări la pocăinţă şi la mântuire, este vrăjmaş faţă de Dumnezeu, faţă de Biserica Lui şi faţă de acei creştini binecinstitori care se luptă în viaţa lor de zi cu zi să trăiască voia lui Dumnezeu. Lumea păcatului îi iubeşte doar pe acei oameni care sunt asemănători ei.Pe omul moral, virtuos şi sfânt îl respinge şi îl urăşte, pentru că viaţa sfinţilor este o mustrare foarte înţepătoare pentru ei. Din acest motiv sfinţitul psalmist îl prezintă foarte semnificativ pe păcătos că se adună cu alţi oameni fără de lege şi le propune să ridice de pe faţa pământului pe cel drept, să-l îngroape în cele mai dinăuntru ale pământului până ce-l va şterge din amintirea oamenilor. Continuă să citești Sf. Ecaterina – exemplu pentru mărturisirea prin viaţă şi martiriul credinţei în Hristos

25 Noiembrie: Sfânta Mare Muceniță Ecaterina (TROPARUL&CANONUL)

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

(25 Noiembrie)

Canon de rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina

Troparul Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina, glasul al 4-lea:

Cu înţelepciunea ca şi cu ra­zele soarelui ai luminat pe filosofii cei păgâni şi ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinţei, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa ai încredinţat-o, dimpreună şi pe prigonitorul l-ai mustrat, mireasă de Dumnezeu chemată, Fericită Ecaterina! Cu bucurie ai alergat la Cămara cea Cerească, către Hristos, Mirele Cel Preafrumos şi de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească. Înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.
Continuă să citești 25 Noiembrie: Sfânta Mare Muceniță Ecaterina (TROPARUL&CANONUL)

Moaştele Sfântului Dionisie I, Patriarhul Constantinopolului, au fost retrocedate Bisericii Ortodoxe a Greciei (2010)

ADUCEREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI DIONISIE I, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI  

sf-dionisie-i-patriarhul-constantinopolului
Mă bucur nespus şi dau slavă lui Dumnezeu că îmi dă prilejul să cercetez şi să scriu despre ucenicul unuia din cei mai iubiţi, neglijaţi şi – de către unii – şi contestaţi sfinţi din luna ianuarie, despre unul din ucenicii celui care a fost numit de către sinaxar „Atlas” ce ţine pe umerii săi Ortodoxia, precum Atlas din mitologie ţine pe umerii săi tăria: Sfântul Marcu Evghenicul, Mitropolitul Efesului. Aportul Sfântului Marcu la teologia Bisericii nu s-a încheiat odată cu vremelnica sa mutare din această viaţă (1444). Ca un iscusit duhovnic şi harismatic înainte-văzător, el a lăsat în urma sa ucenici, fii duhovniceşti şi împreună-lucrători osârdnici şi valoroşi, care i-au confirmat insuflarea şi vederea duhovnicească la începutul perioadei turcocraţiei.
Sfântul Marcu a fost părintele duhovnicesc a doi viitori patriarhi ecumenici, proslăviţi ca sfinţi: Ghenadie al II-lea Scholarul şi Dionisie I, dar şi ai altor trei patriarhi de Constantinopol: Isidor al II-lea, Marcu al II-lea şi Ioachim I. Aceştia au păstorit Biserica Primului Tron  în a doua jumătate a secolului al XV-lea, imediat după cucerirea Constantinopolului. Sfântul Marcu a fost înainte de toate un mare nevoitor şi isihast, care a fost silit de împrejurări să devină un polemist, dar şi conducătorul luptei împotriva unei false şi rătăcitoare uniri cu Roma catolică. După mutarea sa în cer, lupta cea bună a fost continuată de vrednicii săi fii duhovniceşti. Continuă să citești Moaştele Sfântului Dionisie I, Patriarhul Constantinopolului, au fost retrocedate Bisericii Ortodoxe a Greciei (2010)

AGNI PARTHENE – Imn închinat Maicii Domnului compus de către Sfântul Nectarie de Eghina (+1920).

AGNI PARTHENE – FECIOARĂ CURATĂ 

                     ”Agni Parthene” (”Fecioară Curată”)  este un imn închinat Maicii Domnului,  compus în limba greacă de Sfântul Nectarie de Eghina (+1920).
Mai jos sunt câteva interpretări în diferite limbi.

CÂNTĂRI LA CINSTIREA SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA – 9 noiembrie

CÂNTĂRI LA CINSTIREA SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DIN EGHINA

-9 noiembrie- 

                        STIHIRILE VECERNIEI, glas. I

 

               LAUDELE

 

 

 

%d blogeri au apreciat: