PREDICĂ LA SFINTELE TEODOSIA (29 mai)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la 29 mai –

Pomenirea Sfintei Muceniţe Teodosia

şi a Sfintei Fecioare Muceniţe Teodosia

29 mai 1453

Iubiţii mei, cei care citesc Evanghelia, au văzut că, printre alte cetăţi şi sate la care se referă Evanghelia, se află şi o cetate care se numea Tir. Cetatea Feniciei, celei mari şi puternice, se afla la graniţele Palestinei. Când Hristos mergând, a ajuns la graniţele Palestinei, atunci, din părţile Feniciei a venit şi L-a întâlnit pe Hristos o femeie închinătoare la idoli, cananeancă. A căzut la picioarele lui Iisus şi L-a rugat să-i vindece fiica bolnavă. Mare a fost credinţa cananeencei, încât Hristos S-a minunat şi i-a vindecat fiica. În milioanele de mulţimi, care toate erau închinătoare la idoli, era un lucru mare ca o femeie să creadă în Hristos. Un diamant într-un munte din pietre!

De asemenea, un lucru măreţ este şi cel la care se referă din nou Evanghelia. Că o păcătoasă, o femeie foarte păcătoasă, care a trăit în nelegiuire cu cinci bărbaţi, samarineanca, a crezut în Hristos. S-a pocăit, şi-a schimbat viaţa, a devenit misionară, a propovăduit măreţiile lui Hristos, iar la sfârşit a primit martiriul. Era un cărbune şi Hristos a făcut-o diamant. O minune a fost cananeanca pentru credinţa ei,  o minune a fost şi samarineanca pentru pocăinţa ei.

Dar minuni au fost şi alte două femei pe care Sfânta noastră Biserică le sărbătoreşte pe 29 mai. Au ambele acelaşi nume: Teodosia. O Teodosia era originară din Tir, din ţara din care provenea şi cananeanca. Cealaltă Teodosia era originară din Constantinopol. Ambele Teodosii au fost martirizate pentru Hristos. Continuă să citești PREDICĂ LA SFINTELE TEODOSIA (29 mai)

27 mai – UN SFÂNT GEORGIAN – CUVIOSUL MIHAIL DIN PAREKHI

CUVIOSUL MIHAIL DIN PAREKHI

27 mai

Originar din satul Norgiali din Shavsheti (Georgia de sud), Cuviosul Mihail a fost monah în veacul al IX-lea în Mănăstirea Midznadzori, şi în continuare s-a aşezat sub călăuzirea Cuviosului Grigorie din Khandzta [5 octombrie]. La sfatul aceluia, a îmbrăţişat viaţa pustnicească şi s-a retras într-o peşteră în Parekhi. Vreme de mulţi ani a strălucit prin minunile sale şi îndeosebi prin discernământul său duhovnicesc, care i-a îngăduit să călăuzească o mulţime de suflete pe calea desăvârşirii evanghelice. A fost şi părintele duhovnicesc al Cuviosului Serapion din Zarzma [29 octombrie].

TRAD. Fratia Ortodoxa Misionara Sfintii Trei Noi Ierarhi.

27 mai: VIAŢA ŞI PĂTIMIREA SFÂNTULUI MUCENIC IULIU VETERANUL

Sf. Mucenic Iuliu Veteranul

(27 Mai)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

În timpul persecuţiei împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu, ginerele său, s-a pornit mare persecuţie contra creştinilor, În urma victoriei obţinute în 297 contra perşilor, Maximian Galeriu, socotind pe nedrept că îndeosebi creştinii sunt vinovaţi de slăbirea şi decăderea Imperiului Roman, a hotărât îndepărtarea soldaţilor creştini din armată, pentru că ei nu dădeau dovadă de vitejie ucigând în timpul luptelor pe duşmanii imperiului. Continuă să citești 27 mai: VIAŢA ŞI PĂTIMIREA SFÂNTULUI MUCENIC IULIU VETERANUL

25 mai: SFÂNTUL INOCHENTIE, EPISCOP DE HERSON, UNUL DIN OCROTITORII ODESEI

SFÂNTUL INOCHENTIE, EPISCOP DE HERSON


– 25 mai –

 Sfântul Inochentie, în lume Ioan Alexeevici Borosov, s-a născut pe 15 decembrie 1800, în satul Eleţ, din eparhia Orel a Rusiei, şi se trăgea dintr-o familie de preoţi. Părinţii lui se numeau Alexie şi Achilina şi l-au crescut pe micuţul Ioan în frica şi certarea Domnului. În 1819, şi-a încheiat cu succes studiile la Seminarul din Orel şi a intrat la Academia Teologică din Kiev, pe care a absolvit-o în 1823. Continuă să citești 25 mai: SFÂNTUL INOCHENTIE, EPISCOP DE HERSON, UNUL DIN OCROTITORII ODESEI

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

 Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea 

Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Sf. Împăraţi Constantin şi Elena

Contribuţia oferită umanităţii de Constantin cel Mare 

– 21 mai –

       Iubiţii mei, o zi luminoasă şi plină de bucurie a răsărit astăzi, sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi a mamei lui, Elena. Constantin şi Elena sunt două nume cunoscute şi populare nu doar naţiunii eline, ci întregii lumi ortodoxe. O mulţime de bărbaţi şi de femei poartă numele lor. Şi nu doar oameni simpli, ci şi principi şi regi, şi împăraţi, şi generali. De asemenea, multe biserici de la oraşe şi sate, capele şi paraclise au ca hram numele lor şi astăzi sărbătoresc. Sărbătoreşte şi frumoasa biserică a lor în Aminteos din Mitropolia Florinei, care a fost construită într-o perioadă de timp scurtă.

***

         Sfântul Constantin a fost numit de istorie „Mare”. Şi acest epitet, care rar se conferă, nu este gratuit; nu este un titlu de nobil ca unele titluri ale împăraţilor din Occident. Corespunde realităţii, precum vom vedea. Continuă să citești Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

3 mai: POMENIREA CUVIOSULUI IRODION DE LA LAINICI. SLUJBA, ACATISTUL ŞI VIAŢA. (TEXT)

SLUJBA, ACATISTUL SI VIAŢA CU NEVOINTELE

SFANTULUI IRODION STARETUL DE LA LAINICI

(TEXT)

Slujba Sfantului Audio

SLUJBA Utreniei şi Vecerniei
SFÂNTULUI CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU
IRODION de la LAINICI

a cărui pomenire o serbăm pe 3 mai

LA VECERNIE

La DOAMNE STRIGAT-AM. Stihiri glasul întâi: Ceea ce eşti bucuria
cetelor cereşti

Sfinte Preacuvioase Irodioane, cu vrednicie stai alături de Sfântul
Ierarh Calinic în Biserica slavei şi mijlocitor adevărat în ceruri aflându-te,
ocrotire aflăm noi toţi de la tine; căci la măsura părinţilor de demult ai ajuns
preafericite. Continuă să citești 3 mai: POMENIREA CUVIOSULUI IRODION DE LA LAINICI. SLUJBA, ACATISTUL ŞI VIAŢA. (TEXT)

SLUJBA SFÂNTULUI ATANASIE PATELARIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI (2 MAI)

Slujba Sfântului Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului

Sfinte Atanasie, roaga-te pentru noi!

În luna mai, în ziua a doua, pomenirea Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului

Să se ştie: De va cădea sărbă­toa­rea Sfântului Ata­nasie Patelarie înain­tea Sfintelor Paşti, slujba sfântului se săvârşeşte la praznicul Intrării Domnu­lui în Ierusa­lim sau luni, în Săptămâna Luminată.

La Vecernia mică
La Doamne strigat‑am…, punem sti­hi­rile pe 4, glasul al 4‑lea:
Podobie: Degrab’ ne întâmpină pe noi…
Dumnezeiască râvnă ai avut către Sfânta Biserică so­bornicească, îm­potrivindu‑te ne­­credincioşilor din ce­tatea ma­re­lui Constantin şi înălţându‑ţi su­fle­tul la rugăciune, către Milosti­vul Dumnezeu. În­vred­niceşte‑ne şi pe noi să biruim săgeţile vrăjma­şului ucigaş de oa­meni, prin rugă­ciunile tale prea­pu­ternice, cerând lui Dumnezeu să miluiască sufle­tele noastre. Continuă să citești SLUJBA SFÂNTULUI ATANASIE PATELARIE, PATRIARHUL CONSTANTINOPOLULUI (2 MAI)

1 mai: POMENIREA CUVIOSULUI NEOFIT SIHASTRUL DE LA STÂNIŞOARA

CUVIOSUL NEOFIT SIHASTRUL

Sihăstria Stânişoara-Argeş

(secolul al XVII-lea)

Se spune în tradiţia locului că, la începutul secolului al XVII-lea, au plecat la linişte şase călugări din Mănăstirea Cozia. Doi dintre ei, Daniil duhovnicul şi Misail ucenicul, s-au nevoit la poala Muntelui Cozia, iar patru dintre ei s-au nevoit în peşteri, pe Muntele Stânişoara. Continuă să citești 1 mai: POMENIREA CUVIOSULUI NEOFIT SIHASTRUL DE LA STÂNIŞOARA

PĂRINTELE FILOTEI ZERVAKOS: "CUVÂNT PANEGIRIC LA IZVORUL TĂMĂDUIRII…"

PĂRINTELE FILOTEI ZERVAKOS

„CUVÂNT PANEGIRIC LA IZVORUL TĂMĂDUIRII…”

ORNAM1

 Vineri în Săptămâna Luminată

Cuvânt panegiric la Izvorul Tămăduirii cel primitor de viaţă 

şi povestire a minunilor Preaslăvitei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, săvârşite la Izvorul ei.

Binecuvintează părinte!

Iarăşi sărbătoare şi iarăşi praznic. Şi, ca să spun mai bine, în această sărbătoare s-a arătat nouă altă sărbătoare aducătoare de bucurie, ce umple inimile credincioşilor de veselie negrăită. Căci, în timp ce prăznuim încă purtătoarea de strălucire Înviere a lui Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, cea de mântuire lumii, iată, a strălucit nouă alt praznic al Maicii Sale celei Curate şi Doamna noastră şi Stăpâna, a Izvorului ei cel purtător de viaţă, care cu dreptate cheamă pe toţi credincioşii, să sărbătorim şi astăzi şi să ne bucurăm toţi cu veselie şi bucurie duhovnicească, slăvind în cântări şi doxologii pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel Înviat din morţi şi pe Preasfânta Sa Maică şi Stăpâna a toată zidirea, pe Binefăcătoarea şi Mijlocitoarea noastră a creştinilor, ca să primim har şi răsplată duhovnicească de la ea. Continuă să citești PĂRINTELE FILOTEI ZERVAKOS: "CUVÂNT PANEGIRIC LA IZVORUL TĂMĂDUIRII…"

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR: Sâmbăta Mare – Biruința asupra morții

Sâmbăta Mare: Biruința asupra morții 

Astăzi Domnul nostru s-a pogorât la Iad. Astăzi a zdrobit porțile de aramă și zăvoarele de fier ale acestuia. Observați exprimarea precisă: nu a spus că a deschis porțile, ci că le-a zdrobit, pentru a pierde cu totul închisoarea sufletelor. Nu a deschis zăvoarele, ci le-a sfărâmat, pentru ca închisoarea să rămână neputincioasă. Bineînțeles, acolo unde nu există nici o încuietoare sau poartă, dacă cineva intră, nu este împiedicat să iasă. Deci, atunci când Hristos nimicește ceva, nimeni nu poate să refacă acel lucru.

invierea_domnului.1

Împărații nu fac ceea ce a făcut Hristos atunci când vine vorba de eliberarea de prizonieri, ci dau porunci și lasă la locul lor atât porțile cât și gărzile, arătând prin aceasta că este posibil să intre din nou înăuntru aceia care au fost eliberați sau alții în locul lor. Dar Hristos nu procedează în acest fel. Dorind să arate că strică moartea cu totul, a zdrobit porțile de aramă ale acesteia. Și le-a numit de aramă, nu pentru că erau făcute din cupru, ci mai degrabă pentru a arăta duritatea și intransigența morții. Și ca să se știe despre cupru și fier că exprimă rigiditatea și duritatea, ascultați ce se spune despre cineva încruntat: “Nervii tăi sunt de fier și gâtul și fruntea de aramă”. Și s-a spus astfel nu pentru că ar fi avut, literal, nervii de fier sau fruntea de aramă, ci pentru a arăta cum este să fii aspru, încruntat și dur.

Vreți să aflați cât de aspră, rigidă și nepăsătoare este moartea? Niciodată nu a izbutit cineva să elibereze vreun prizonier al morții, până când nu a venit Domnul Îngerilor și a silit-o. În primul rând, a prins și a închis moartea și pe urmă i-a luat acesteia ceea ce îi aparținea. De aceea adaugă: “Comorile care se află în întuneric sunt ascunse și nu se văd”. Cu toate că se referă la un singur lucru, are două înțelesuri. Adică, există locuri întunecate, care pot fi luminate dacă punem în ele sfeșnic și lumină.

Întinderile Iadului au fost foarte întunecate și mohorâte, nepătrunzând în ele niciodată raze de lumină, de aceea le-a numit întunecate și nevăzute. În realitate, au fost întunecate până în momentul în care a coborât asupra lor Soarele Dreptății și cu lumină strălucitoare le-a luminat și a făcut din Iad, Cer. Deoarece, acolo unde se află Hristos, locul acela se transformă în cer. Este firesc să numească Iadul o comoară întunecată de mare preț, fiindcă acolo este adunată multă bogăție.

În realitate, tot neamul omenesc, care forma avuția lui Dumnezeu, a fost prădat de către diavol, care l-a înșelat pe cel Întâi zidit și l-a supus morții. Despre faptul că neamul omenesc era avuția lui Dumnezeu, ne arată și Sfântul Apostol Pavel atunci când spune că:  “Domnul este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă”.

La fel precum un rege, care prinde un hoț care a tâlhărit și a luat tot ce se găsea prin orașe, ascunzându-se în peșteri, unde a strâns averea furată, așa a făcut și Hristos: l-a prins, l-a închis, l-a pedepsit și i-a luat comoara. Prin moartea Lui, Domnul a închis pe tâlhar și pe cel legat, adică pe diavol și pe moarte, și a adus toată comoara, adică Neamul omenesc, în vistieriile Împărătești. Același lucru ne spune și Sfântul Apostol Pavel: “Domnul nostru ne-a izbăvit din robia noastră, din întuneric, și ne-a adus în Împărăția iubirii Lui”.

De admirat este faptul că Însuși Împăratul s-a îngrijit de acest lucru, pe când nici un alt rege nu a găsit de cuviință să facă ceva asemănător, poruncind slujitorilor lui să elibereze pe cei întemnițați. Aici, însă nu s-a întâmplat așa, a venit Însuși Împăratul la cei închiși în temniță și nu s-a rușinat nici de închisoare, nici de cei întemnițați, pentru că era cu neputință să se rușineze Creatorul.

A zdrobit porțile și a sfărâmat zăvoarele, a pus stăpânire pe Iad și a făcut nevăzută toată straja și, fiindcă a supus și moartea, a revenit apoi la noi. Tiranul a fost luat prizonier și legat strâns. Însăși moartea și-a aruncat armele sale, a alergat neînarmată și s-a supus Împăratului.

Ați văzut ce victorie strălucită? Ați văzut biruințele Crucii? Îngăduiți-mi să vă spun ceva mult mai admirabil. Dacă veți afla cum a învins Hristos, admirația voastră va deveni mai mare. Cu armele cu care diavolul biruia, cu aceleași a fost el supus de către Hristos. După ce l-a prins (Hristos), cu armele lui, cu acelea l-a și învins.

Și ascultați cum: Fecioara, lemnul și moartea au fost simbolurile înfrângerii noastre. Fecioară a fost Eva, deoarece nu cunoscuse încă pe bărbatul ei. Lemn a fost Pomul [cunoștinței binelui și răului], și moarte, pedeapsa lui Adam. Dar, iată că, Fecioara, lemnul și moartea, simbolurile înfrângerii, au devenit simboluri ale biruinței. Pentru că în locul Evei este Maria, în locul lemnului cunoștinței binelui și răului este lemnul Crucii, iar în locul morții, pedeapsa lui Adam – moartea lui Hristos. Vedeți cum diavolul a fost învins cu armele cu care altădată a biruit el?

continuare la http://www.pemptousia.ro/2013/05/sambata-mare-biruitorul-mortii/

7 aprilie: Sfântul Cuvios Sava cel Nou din Kalimnos, Grecia

sf-sava-din-kalymnos-1

 Acest cuvios părinte s-a născut în anul 1862 în Herakleitsa, într-o familie săracă, fiind singurul fiu al părinţilor săi, Constantin şi Smaragda. La Botez primi numele Vasile.

Încă de la fragedă vârstă înflăcărându-i-se inima de dorul pentru o viaţă mai înaltă închinată Domnului, părăsi în taină casa părintească pornind spre Sfântul Munte Athos. Astfel, la vârsta de 12 ani intră în obştea Schitului Sfânta Ana. Odată cu ascultările împlinite la schit, deprinse meşteşugul pictării icoanelor şi cântarea psaltică. Continuă să citești 7 aprilie: Sfântul Cuvios Sava cel Nou din Kalimnos, Grecia

PREDICĂ LA DUMINICA A TREIA DIN POST A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA: TRONUL HARULUI

Omilie a Mitropolitului Augustin de Florina
la Duminica a III – a din Post (a Închinării Crucii)

(Evrei 4, 14 – 5, 6)

Legături:

TRONUL HARULUI

„Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit”

Iubiţilor, în Apostolul Duminicii de astăzi, care se numeşte Duminica Închinării Crucii, Apostolul Pavel vorbeşte despre un tron. Îl numeşte tronul harului şi ne cheamă să alergăm la acest tron. Dar ce este acest tron al harului şi cine stă pe el?

Tronul harului! Toţi ştim ce înseamnă tron. Tron se numeşte scaunul oficial unde stă şi de unde îşi îndeplineşte îndatoririle sale un domnitor. Există diferite tronuri. În principal însă, tron se numeşte scaunul oficial, pe care stau cu toată măreţia lor împăraţii şi regii. Istoria spune că pe tronurile împărăteşti au şezut împăraţi şi regi aspri şi inumani, care insuflau frică şi groază. Tronurile lor s-au întemeiat pe violenţă, pe osemintele nenumăraţilor oameni, care au fost asasinaţi ca să se întemeieze aceste tronuri. Şi au existat împăraţi ale căror tronuri erau de neapropiat. Spun unii despre un vechi tiran care cucerise lumea, că în jurul umbrei lui trasase un cerc şi a spus: „Cine va îndrăzni fără permisiunea mea să treacă de acest cerc, va fi ucis pe loc”. Continuă să citești PREDICĂ LA DUMINICA A TREIA DIN POST A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA: TRONUL HARULUI

Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia (22 martie)

Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia

(22 martie)

Acesta a răbdat şi a pătimit mult din mâna arienilor în vremea împăratului Constanţius. Era vestit ca un mare râvnitor al Ortodoxiei şi un adevărat păstor al turmei încredinţate lui, în cetatea Ancirei.

Când urcă pe tron Iulian Apostatul, el începu să-i prigonească pe creştini. Pentru că Vasile osândise fără frică această nouă răutate şi îşi întărea norodul în credinţă, fu aruncat în temniţă. Când împăratul Iulian veni în Ancira, sfântul Vasile fu adus dinaintea lui. Împăratul atunci se sili a-l face să se lepede de credinţa în Hristos, făgăduindu-i cinstiri şi bogăţii, însă sfântul Vasile îi răspunse:

– Eu cred în Hristos al meu, de Care tu te-ai lepădat şi care ţi-a dăruit împărăţia aceasta pământească. Dar în scurtă vreme se va lua de la tine. Oare nu te ruşinei înaintea Sfântului Jertfelnic sub care ai luat izbăvire atunci când căutau să te omoare pe când aveai 8 ani? Pentru aceasta, în scurtă vreme împărăţia aceasta pământească se va lua de la tine, iar după ce cu amare chinuri se va smulge de la tine sufletul tău, trupul nu-ţi va fi dat îngropării.

Auzind acestea, Iulian, cuprins de mânie, porunci ca în fiecare zi să se jupuiască de pe trupul sfântului câte 7 fâşii de piele. Chinuitorii împliniră porunca vreme de mai multe zile. Iar când sfântul Vasile fu dus din nou înaintea împăratului, acesta îşi smulse o fâşie de piele şi o aruncă în faţa lui acestuia, strigându-i:

– Ia şi mănâncă, Iulian, de vreme ce dulci îţi sunt ţie bucatele acestea, iar mie Hristos imi este Viaţa.

Întâmplarea aceasta se vest în toate cetăţile, iar împăratul plecă ruşinat din Ancira în Antiohia. Chinuitorii îl munciră mai departe pe sfântul Vasile cu fiare înroşite în foc, până ce îşi dădu sufletul în mâinile Domnului pentru Care primi cununa cea plină de bună mireasmă a muceniciei la anul 363. Continuă să citești Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia (22 martie)

5/18 martie: Sfântul Nicolae Velimirovici, episcop de Ohrida şi Jicea, Serbia

 Acesta s-a născut la 23 decembrie 1880 din părinţi sârbi binecredincioşi, Dragomir şi Katarina Velimirovici, în satul Lelici, fiind cel dintâi fiu, după dânsul urmând alţi opt copii, care au murit cu toţii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Educaţia sa începută în sânul familiei, a continuat la mănăstirea Celie, el urmând apoi cursurile gimnaziului din Valievo. Încă din tinereţe s-a arătat înzestrat cu o râvnă neostoită pentru învăţătură şi rugăciune. Astfel, adesea, în vacanţele de vară, sfântul Nicolae urca în clopotniţa mănăstirii Celie şi petrecea acolo ceasuri îndelungate citind cărţi şi rugându-se. Continuă să citești 5/18 martie: Sfântul Nicolae Velimirovici, episcop de Ohrida şi Jicea, Serbia

16 martie: Sfântul Pimen de Salosi, Luminătorul Daghestanului şi al poporului din Caucazul de Nord şi Cuviosul Antonie Meskhi, Mustrătorul regilor

Sfântul Pimen de Salosi,
Luminătorul Daghestanului şi al poporului din Caucazul de Nord
şi Cuviosul Antonie Meskhi, Mustrătorul regilor

– pomeniţi pe 16 martie –

Sfinţii Pimen cel nebun pentru Hristos şi Antonie Meskhi (din Meskheti, din Georgia de sud) au trăit în secolul al XIII-lea, când mongolii năvăleau adesea Georgia. Întreaga ţară şi Biserica, îndeosebi, gemea sub jugul asupririi mongole. Georgienii aveau a face încă o dată cu o alegere grea: să-şi cruţe trupurile lor omeneşti vremelnice sau să dobândească mântuirea sufletelor lor. Cei mai mulţi nu au cedat ispitei vrăjmaşului şi au ales să moară ca martiri pentru Hristos. Continuă să citești 16 martie: Sfântul Pimen de Salosi, Luminătorul Daghestanului şi al poporului din Caucazul de Nord şi Cuviosul Antonie Meskhi, Mustrătorul regilor

Sfântul Cuvios Benedict de Nursia, Italia (14 martie)

Sfântul Cuvios Benedict de Nursia, Italia

(14 martie)

Acest cuvios părinte s-a născut din părinţi credincioşi şi bogaţi, în provincia Nursia. Pe când era tânăr, mânat de dor fierbinte pentru cele dumnezeieşti, părăsi casa, părinţii şi toată averea părintească, şi plecă într-un loc pustiu pentru a se apropia de Dumnezeu prin nevoinţă şi rugăciune necurmată. Acolo se sălăşlui într-o peşteră săpată în stâncă  deasupra unui lac format din izvoarele ce ieşeau din munţi, iar monahul Roman, cel care îi arătase acel loc şi îl îmbrăcase în haine monahiceşti, îi aducea din vreme în vreme pâine.

Cu timpul, Dumnezeu a binevoit să îl descopere unui preot, iar mai apoi unor ciobani şi astfel vestea despre el se răspândi în toată împrejurimea, mulţi venind la dânsul pentru cuvânt de mântuire. Înduplecat de rugăminţile ucenicilor, primi să fie îndrumătorul unei mănăstirii în locul stareţului plecat la cele veşnice. Însă pentru asprimea rânduielii puse de dânsul monahilor deprinşi până atunci să trăiască liber, aceştia încercară să îl otrăvească, însă cuviosul Benedict mai înainte ştiind uneltirea însemnă cu semnul sfintei cruci vasul din care urma să bea, iar acesta se sparse. Atunci cuviosul părinte părăsi mănăstirea şi se sălăşlui iară în locul liniştit mult iubit de dânsul. Continuă să citești Sfântul Cuvios Benedict de Nursia, Italia (14 martie)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI TEOFAN MĂRTURISITORUL (12 martie): EXILAT ÎN SAMOTRACIA

ib4123

EXILAT ÎN SAMOTRACIA

Biserica, iubiţilor, Biserica este ca şi cerul. Cerul este plin de stele. Unele sunt mici, altele sunt mari. Toate strălucesc noaptea. Ziua străluceşte cea mai mare stea, care se numeşte soare. Aşa este şi Biserica: un cer, un cer duhovnicesc. Soare este Hristos. Stele sunt sfinţii. Sfinţii strălucesc pe tăria duhovnicească a Bisericii. Strălucesc prin învăţătura lor, prin viaţa lor, prin minunile pe care le fac. Stelele se deosebesc una de cealaltă. Şi sfinţii se deosebesc unul de altul în cinste şi-n slavă. Fiecare din sfinţi are propria strălucire şi propriile harisme. Nenumărate sunt stelele. Nenumăraţi sunt şi sfinţii.

Continuă să citești PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI TEOFAN MĂRTURISITORUL (12 martie): EXILAT ÎN SAMOTRACIA

10 martie: SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LEON – O ALTĂ VICTIMĂ A FEROCITĂŢII VATICANULUI

SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LEON
Sfântul Mucenic Leon se trăgea din familia Korompţuk din regiunea Helm, dar s-a născut  departe de distinsa patrie a strămoşilor săi, în 1919, în judeţul Iaroslav din Rusia, pentru că părinţii lui, după Primul Război Mondial, se mutaseră în acele părţi.
Repede însă s-au întors în regiunea Helm, unde tatăl său, prea evlaviosul preot Gavriil, a devenit paroh în satul Kulno. Tânărul Leon a studiat la Înalta Şcoala din oraşul Psemisl şi la Lvov, iar apoi, între anii 1936-1939, a terminat Şcoala Ieropsaltică din Mănăstirea Sfântului Onufrie (Ghiableţna).

Continuă să citești 10 martie: SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LEON – O ALTĂ VICTIMĂ A FEROCITĂŢII VATICANULUI

Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei (9 martie) – scurt sinaxar şi icoanele celor patruzeci

Toţi aceştia erau ostaşi în armata romană şi credeau cu tărie în Dumnezeul cel adevărat.

Pornindu-se prigoană împotriva creştinilor de către Licinius, aceştia fură prinşi şi duşi dinaintea mai marelui lor.

Când aceştia fură ameninţaţi că vor fi lipsiţi de vrednicia de ostaşi, sfântul Candid răspunse:

Continuă să citești Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei (9 martie) – scurt sinaxar şi icoanele celor patruzeci

NOI PAGINI DE SINAXAR: SCHIMITROPOLITUL SERAFIM DE LA GLINSKAIA († 8 martie 1985)

Schimitropolitul Serafim

(1896-1985) 

A ştiut să îmbine măreţia ierarhului cu smerenia monahală, devenind păstor înţelept pentru credincioşii din Armenia, Georgia, Rusia şi Ucraina.

În persoana marelui stareţ şi mitropolit de Tetriţkaro Zenovie (în schimă – Serafim) s-au împletit minunat sfinţenia vieţii, iubirea de oameni şi iubirea de învăţătură. Viitorul mitropolit Serafim (în lume Zaharia Ioachimovici Majughi) s-a născut pe 14 septembrie 1896 în oraşul Gluhov într-o familie de muncitori. Rămas de mic fără tată, a fost educat de mama sa şi adesea fugea la Mănăstirea Glinskaia. Atmosfera plină de har a locaşului şi exemplul mamei credincioase i-au insuflat iubirea de Dumnezeu. Continuă să citești NOI PAGINI DE SINAXAR: SCHIMITROPOLITUL SERAFIM DE LA GLINSKAIA († 8 martie 1985)