Procesiunea Calea Crucii a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) în 2021. Imagine: UJO
Un preot grec a notat că legea care interzice Biserica Ortodoxă Ucraineană este o recunoaștere a eșecului „proiectului BOaU”.
Teologul și preotul grec Anastasios Gotsopoulos, într-un articol intitulat „Autocefalia ucraineană” a eșuat”, publicat pe versiunea greacă a UJO, a declarat că poporul ucrainean nu a acceptat BOaU, iar legea care interzice Biserica Ortodoxă Ucraineană este o confirmare de facto a acestui lucru.
„Incapacitatea structurii bisericești autocefale de a absorbi Biserica canonică a dus la adoptarea Legii 8371/20.8.2024, care declară ilegală Biserica canonică ucraineană, susținută de majoritatea ucrainenilor ortodocși. Acesta este gradul de furie împotriva Bisericii canonice! Ei credeau că poporul lui Dumnezeu v-a primi inovațiile și vor adera la noua lor structura. Inițiativa lor a eșuat. A început o prigoană cruntă a credincioșilor și din nou, au suferit eșec. Și acum proscriu Biserica lui Hristos în afara legii. Și va eșua din nou!”, a a scris teologul.
El a subliniat că din 2018, susținătorii BOaU au atribuit influenței ruse reticența oamenilor de a se alătura structurii lui Dumenko. Dar, războiul nu le-a validat argumentele.
„Dimpotrivă, când se duce o luptă puternică împotriva a tot ce este rusesc, numărul tranzițiilor, în pofida violenței și persecuțiilor, rămâne minim și este în continuă scădere (în 2022 – 496, în 2023 – 471, în 2024 – 232)”, a subliniat preotul grec.
El consideră că „este evident” că „proiectul „Autocefaliei ucrainene” nu a fost acceptat de credincioși, adică a eșuat, deoarece în pofida presiunii imense și persecuțiilor, milioane de ucraineni ortodocși au rămas loiali Bisericii strămoșilor lor și au refuzat să se alăture noii structuri autocefale a lui Epifanie Dumenko”.
El a mai spus că Petro Poroșenko împreună cu toți politicienii și personalitățile bisericești care l-au asigurat pe patriarhul Bartolomeu că „toți credincioșii se vor repezi cu bucurie în noua Biserică”, de fapt l-au înșelat.
UJO a informat mai devreme că până și conform cifrelor oficiale, nu mai mult de 12% din parohiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene au părăsit-o în ultimii șase ani.
Robert Amsterdam la Summit-ul din SUA. Foto: Pagina X a lui Amsterdam
La summitul pentru libertatea religioasă din SUA, avocatul BOUkr Robert Amsterdam a vorbit despre persecuția lansată de guvern împotriva BOUkr.
Pe 6 februarie 2025, la Summitul Internațional pentru Libertatea Religioasă (IRFSummit2025) care a avut loc la Washington, D.C., Robert Amsterdam, avocatul care reprezintă Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr), a vorbit despre persecuția celei mai mari și mai vechi confesiuni religioase din Ucraina de către autoritățile țării. Amsterdam a publicat un videoclip cu discursul său pe pagina sa X.
„Biserica Ortodoxă Ucraineană este o Biserică veche de o mie de ani care se confruntă cu represiunea, dacă nu chiar și cu amenințarea de dispariție, efectuată de către aliatul nostru, Ucraina”, a spus Amsterdam, adresându-se colegilor săi americani. El le-a reamintit că Biserica Ortodoxă Ucraineană constă din „oamenii noștri, ai cărei enoriași se află în prima linie, iar noi susținem Ucraina și dorim ca ea să obțină victoria în lupta sa existențială pentru libertate. Aici nu încape nici o îndoială”.
Potrivit avocatului american, acesta este primul caz din cei 45 de ani de muncă ca avocat, când „copiii lui Hristos sunt asupriți pe fonduri americane”.
El a adăugat că „sprijinul american și dolarii americani stau în spatele distrugerii acestei Biserici. Acest lucru a fost discutat încă în 2014 de doamna Nuland, acceptat de Secretarul de stat de atunci Pompeo”. Potrivit juristului, atunci când autoritățile americane au făcut lobby pentru crearea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU), „nimeni nu s-a gândit vreodată că guvernul ucrainean va interzice ulterior” Biserica Ortodoxă Ucraineană.
Amsterdam a reamintit audienței că în luna mai a acestui an, Biserica Ortodoxă Ucraineană poate înceta să mai existe din cauza legii care o interzice.
„Această lege, adoptată de Ucraina, a fost condamnată de toată lumea: Sanctitatea Sa Papa Francisc, Biserica Angliei, Organizația Națiunilor Unite, iar Human Rights Watch au condamnat recent aceste acțiuni ilegale și criminale împotriva oamenilor care luptă în războiul din Ucraina”, a subliniat el.
El a notat că politicienii ucraineni, prin distrugerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, sperau în mintea lor să-l slăbească pe Putin, dar, în realitate, fac contrariul: „De fapt, își atacă propriul popor. Își împart propria populație într-un moment în care au nevoie de unitate”.
Amsterdam a declarat că și-a îndemnat prietenii din guvernul ucrainean „să cruțe Biserica, să-i cruțe pe frații și surorile mele creștine”.
„Am un mitropolit care moare în închisoare din cauza unor acuzații false” (se pare că se referă la Mitropolitul Arsenie de Sveatogorsk – Red.). Ni se frâng inimile când vorbim cu familia lui. Același lucru se întâmplă și cu mitropolitul Teodosie. De ce sunt aduse aceste acuzații ilegale și inutile împotriva membrilor Bisericii? De ce au fost furate 1.500 de lăcașuri de la Biserica Ortodoxă Ucraineană și date acestei biserici noi de stat? O biserică de stat care are icoane ale Maidanului. O biserică de stat finanțată cu bani din Statele Unite?”, a întrebat Amsterdam audiența.
„În ceea ce mă privește, Ucraina trebuie să anuleze proiectul de lege 3894 și să revină în lumea democrației și a drepturilor omului, pe care guvernul nostru și alte guverne au susținut-o cu sângele lor și cu fondurile noastre. Atacarea unei religii creștine este ilegală. Dacă considerați că cineva reprezintă un risc pentru securitate, acuzați-l de trădare. Și permiteți-mi să vă spun ceva despre Biserica Ortodoxă Ucraineană – este recunoscută de toate țările care fac parte din blocul NATO. Toate Bisericile Ortodoxe recunosc Biserica noastră”, a încheiat Robert Amsterdam.
UJO a informat mai devreme că potrivit lui Robert Amsterdam, credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt țapi ispășitori pentru autoritățile ucrainene.
UJO și-a lansat propriul site în Albania. Imagine: UJO
După deschiderea filialei din Albania, UJO a lansat un site dedicat vieții Bisericii Albaneze.
Pe 7 februarie 2025, site-ul UJO din Albania a intrat oficial în funcțiune. A fost integrat în site-ul principal al resursei, la fel ca site-urile UJO din Grecia, Germania și Serbia. Prin aceasta, UJO a început să reflecte pe deplin viața comunităților ortodoxe din Albania. Corespondenții UJO vor raporta despre viața ortodoxă din Tirana și din alte părți ale țării. Materialele analitice, articolele și interviurile vor informa cititorii prompt și obiectiv despre toate evenimentele semnificative din comunitatea ortodoxă locală.
Pe 30 ianuarie 2025, UJO și-a deschis filiala în Albania. În același timp, platforma și-a lansat propriile pagini pe rețeaua de socializare Facebook și în Viber. Primul material de știri a fost un articol și o transmisie realizată în direct la înmormântarea regretatului Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Albaneze, Arhiepiscopului Anastasie.
Reamintim că pe 21 noiembrie 2024, UJO a înregistrat o nouă entitate juridică în Europa și a deschis filiale în Grecia și Germania. Pe 7 februarie 2025, UJO și-a lansat filiala și propriul site în Serbia. În curând este de așteptat deschiderea a mai multe filiale în alte țări europene.
Comunitatea parohiei în cinstea Sfântului Mc. Gheorghe din Storojineț. Foto: Primul Kozațki
Credincioșii caută protecție împotriva asupririi și încercărilor de a acapara bisericile de către reprezentanții BOaU.
Protopopiatul de Storojineț al Eparhiei Cernăuților și Bucovinei a Bisericii Ortodoxe Ucrainene a trimis o scrisoare la Serviciul Securității a Ucrainei (SBU), Consulatului General al României și Ambasadei SUA, prin care solicită protecția drepturilor credincioșilor, relatează Primul Kozațki.
Motivul adresării au fost planurile reprezentanților BOaU de a falsifica documentele și de a acapara bisericile protopopiatului.
În apelul lor, credincioșii au subliniat că activiștii care îl susțin pe Epifanie Dumenko incită în mod deliberat la ostilitate și stârnesc ura interconfesională în oraș. „Ei răspândesc apeluri menite să discrediteze comunitățile religioase, să insulte sentimentele religioase ale credincioșilor și să încerce să creeze condiții în care enoriașii să fie privați de posibilitatea de a se ruga în bisericile lor”, se arată în scrisoare.
Credincioșii sunt îngrijorați în special de sprijinul și consimțământul tăcut al agențiilor de aplicare a legii în acest proces. Clericii BOaU, printre care Roman Hryșciuk, Ioan Schipor, Petro Andriiciuk, Myhailo Smoliak și alții, duc o campanie de ură declarată.
În scrisoare se menționează, de asemenea, că presiunile făcute asupra comunității religioase sunt inițiate de conducătorii Spitalului local de Terapie Intensivă – medicul șef Oleksandr Voițekhovskii și directorul medical adjunct Vasyl Palii – care își folosesc funcțiile oficiale pentru a-i constrânge pe subordonați să susțină transferul bisericilor la BOaU.
„În instituțiile de stat, în școli și grădinițe, în mod deschis se duce o politică de ură și șefii sunt forțați să interzică direct frecventarea bisericilor din parohiile noastre religioase. Angajații sunt intimidați cu concedierea, forțați să susțină confiscarea bisericilor și amenințați cu pierderea locului de muncă dacă nu vor fi de acord cu această poziție sau dacă opun rezistență, ceea ce constituie o încălcare gravă a dreptului muncii și a libertății de conștiință”, se subliniază în scrisoare.
Credincioșii atrag atenția că astfel de procese au loc peste tot, iar impunitatea atacatorilor le permite să-și continue teroarea. În adresare se descrie, de asemenea, munca de caritate extinsă desfășurată de parohiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene și îngrijirile acordate celor aflați la nevoie.
„Nu putem rămâne tăcuți când suntem batjocoriți, când funcționarii încearcă să ne priveze de dreptul de a ne ruga în credința noastră, în biserica noastră și în limba noastră”, declară credincioșii. Ei cer ca aceste informații să fie transmise guvernelor străine pentru a preveni acțiunile ilegale și pentru a proteja drepturile creștinilor ortodocși.
Autorii scrisorii își rezervă dreptul de a informa comunitatea internațională cu privire la desfășurarea evenimentelor și nevoia de asistență în asigurarea drepturilor creștinilor în lumina interdicțiilor de a practica credința creștină.
Reamintim, comunitatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Dubivți a făcut apel la guvernul SUA din cauza amenințării de confiscare ilegală a bisericii.
UJO a informat mai devreme că în Pidzakharici, credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene l-au contactat J. D.Vance în ajunul atacului planificat al adepților BOaU asupra bisericii lor.
Procesiunea religioasă Calea Crucii a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Storojineț. Foto: t.me/orthobuk
Potrivit informațiilor de la Protopopiatul de Storojineț al BOUkr, un grup de activiști ai BOaU plănuiau să organizeze o adunare a comunității teritoriale din oraș.
După slujba săvârșită în biserici, credincioșii au mers în procesiune în centrul orașului, unde activiștii locali ai BOaU au organizat o adunare a acaparatorilor.
Raiderii au avut ca țintă două biserici ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Bucovina de Nord – biserica cu hramul de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și biserica în cinstea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. De asemenea, s-a aflat despre un val întreg de falsificări de documente care urmează să confirme „tranziția” acestor biserici în altă jurisdicție.
Credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene au săvârșit împreună un parastas pentru ostașii căzuți. Totodată, grupurile de acaparatori din BOaU au organizat un miting la care au fost făcute declarații împotriva creștinilor ortodocși.
Enoriașii bisericilor din Storojineț au venit la administrația orașului, unde au luat cuvântul preoți ai eparhiei Bucovinei și Cernăuților, reprezentând diverse comunități, inclusiv de etnici români, precum și credincioși care și-au confirmat dorința de a rămâne în componența Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.
Zelenski a fost solicitat să continue presiunea asupra BOUkr. Foto: Novoe Vremya
Organizațiile finanțate de USAID au amenințat cu „instabilitatea politică” dacă BOUkr va fi susținută, iar BOaU va fi „discreditată”.
Organizațiile finanțate de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) au ieșit cu amenințări împotriva noului președinte Volodimir Zelenski în luna mai 2019. Acest lucru este dovedit de o declarație comună a reprezentanților „societății civile”, publicată pe site-ul Ukraine Crisis Media Center. Despre această publicație s-a discutat recent pe canalul de Telegram „Donald Trump în rusă”.
În documentul semnat de mai multe ONG-uri, se precizează că orice acțiune a președintelui în privința Bisericii Ortodoxe Ucrainene (denumită în text Biserica Ortodoxă Rusă) ar fi considerată „depășirea liniilor roșii” și ar duce la „inevitabila instabilitate politică în țară”.
„Implementarea oricăror acțiuni menite să submineze sau să discrediteze Biserica Ortodoxă a Ucrainei sau să sprijine Biserica Ortodoxă Rusă din Ucraina”, se arată în document.
Documentul a fost semnat de mai mult de 50 de organizații, dintre care majoritatea sunt beneficiari ai granturilor USAID și ai altor fundații occidentale. Printre semnatari se numără Ukraine Crisis Media Center, Detector Media, Internews-Ukraine și alte entități care au primit în mod regulat finanțare americană.
În special, autorii ultimatumului evidențiază direct rolul lor în evenimentele din 2014, referindu-se la ei înșiși ca apărători ai „valorilor pentru care au luptat ucrainenii în timpul Revoluției Demnității”.
UJO a informat mai devreme că avocatul Bisericii Ortodoxe Ucrainene Robert Amsterdam a declarat că Biserica Ortodoxă Ucraineană este oprimată pe fonduri americane.
Schitul Sfântului Duh din Poceaev al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Imagine: site-u Lavrei de la Poceaev
Nestor Pysyk așteaptă ca monahii BOUkr să fie alungați de schit pentru ca acolo să se stabilească reprezentanții BOaU. Încă nu au călugări, dar speră că ei o să apară.
„Mitropolitul” Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) Nestor Pysyk, pe care Sinodul din structura lui Dumenko l-a numit „egumen” al noii mănăstiri creată pe hârtie „Mănăstirea Sfântului Duh de la Poceaev a Episcopiei de Ternopil a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU)”, a spus pentru canalul televizat Suspilne că așteaptă ca statul să-i evacueze pe călugării Bisericii Ortodoxe Ucrainene din schitul mănăstirii de la Poceaev, pentru ca schitul să fie populat de oamenii săi. El încă nu are călugări, dar Pysyk speră că aceștia o să apară.
Potrivit lui Pysyk, în perioada când schitul aparținea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în schit au fost comise „încălcări”.
„Ca de obicei, Patriarhia Moscovei, atunci când i se oferă monumente arhitecturale, începe să le distrugă și să le reconstruiască, modificându-le nu așa cum le vede statul și cei care păstrează patrimoniul istoric, ci le modelează după cum consideră de cuviință”, s-a plâns Pysyk jurnaliştilor.
El crede că izgonirea Bisericii Ortodoxe Ucrainene din mănăstire este o hotărâre inevitabilă.
„Statul, oamenii și societatea vor ca aceste localuri să nu fie lăsate goale, ei vor ca aceste biserici să funcționeze, mănăstirea să aibă viață, să se țină slujbe și să locuiască acolo călugări. Există o părere că Biserica ucraineană trebuie să se stabilească în această mănăstire și că acolo să locuiască călugării BOaU”, a precizat „ierarhul”. Potrivit acestuia, stabilirea BOaU va fi „o cărămidă în temelia victoriei Ucrainei asupra Rusiei”.
El a mai menționat că schitul este conceput pentru 30 de călugări, dar a recunoscut că nu are cu cine să-l populeze.
„Nu sunt pregătit să spun câți vor fi inițial, dar cred că în timp, frăția va crește. Toate mănăstirile încep cu un număr mic. Niciuna nu a început cu zeci de călugări; întotdeauna a început cu doar câțiva”, a declarat Pysyk, adăugând că este dispus să accepte călugării Bisericii Ortodoxe Ucrainene în BOaU dacă „ei vor fi convinși, dacă vor înțelege că doresc să fie cu Ucraina, cu Biserica ucraineană”.
UJO a informat mai devreme că BOaU a creat structura „Mănăstirea Duhului Sfânt de la Poceaev”.
Potrivit Președintelui Ucrainei, „Biserica trebuie să se reînregistreze juridic”.
În interviul aсordat jurnalistului britanic Piers Morgan, președintele Volodimir Zelenski a notat că BOUkr ar avea „legături juridice” cu Biserica Ortodoxă Rusă.
„La nivel legislativ, în Parlament a fost adoptată o decizie despre imposibilitatea existenței Patriarhiei Moscovei. Aceasta înseamnă că această Biserică trebuie să se reînregistreze juridic. Nu poate exista nicio legătură juridică cu Moscova”, a spus Zelenski, fără a clarifica ce anume a vrut să spună prin „legături juridice”.
Președintele a dat asigurări că „Patriarhia Moscovei se închide, nu poate exista nicio legătură juridică”.
„Și trebuie să existe juridic o Biserică ucraineană, în jurisdicția ucraineană”, a încheiat el.
UJO a informat mai devreme că potrivit lui Zelenski, interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene este narațiunea lui Putin.
Noua organizație europeană „Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși” a deschis o filială în Serbia.
Pe 7 februarie 2025, organizația europeană „Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși” a deschis o filială în Serbia. Site-ul UJO a început să funcționeze și în această țară.
Corespondenții sârbi vor scrie despre viața comunităților ortodoxe din Belgrad și alte localități.
Materialele analitice, articolele, interviurile publicate vor informa rapid și obiectiv despre toate evenimentele importante ale comunității ortodoxe locale. Deschiderea filialei sârbe după cea germană, elenă și albaneză face parte din strategia noastră de a sprijini Ortodoxia canonică la scară internațională și de a uni credincioșii ortodocși din diferite țări.
Conducătorul Consiliului Mondial al Bisericilor, Jerry Pillay. Foto: tribunechretienne
Conducătorul Consiliului Mondial al Bisericilor a îndemnat la prudență în legătură cu stabilirea unei date comune pentru celebrarea Paștelui.
Secretarul general al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), Jerry Pillay, a comentat pentru agenția italienă de știri SIR planurile Papei Francisc și ale Patriarhului Bartolomeu de a sărbători împreună Paștele în 2025.
„Trebuie să luăm în serios preocupările exprimate de frații și surorile noastre ortodoxe: trebuie să ne asigurăm că drumul către unitate nu duce la noi diviziuni”, a declarat Pillay. Potrivit acestuia, „discuția despre o dată comună de celebrare a Paștelui nu este doar o problemă de calcul tehnic și stabilire a unei date corecte, ci atinge multe dimensiuni ecleziastice și chiar pastorale”.
„Noi trebuie să garantăm că drumul spre unitate nu creează noi diviziuni”, a avertizat el, subliniind necesitatea includerii tuturor Bisericilor în acest proces și respectării tradițiilor lor. El a remarcat că orice schimbări impuse fără consens riscă să aprofundeze dezacordurile, în special în rândul ortodocșilor.
„Este imposibil să arătăm lumii că „toți suntem una” și să transmitem un mesaj de unitate, excluzând o anumită Biserică”, a răspuns conducătorul CMB la întrebarea dacă Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) ar putea participa la acest proces. „Dimpotrivă, toate Bisericile trebuie să fie implicate în dezbaterea acestei probleme importante și toate Bisericile trebuie să ia decizia de a deveni parte a proceselor necesare pentru a ajunge la un acord”.
Comentând semnificația Paștelui pentru lumea divizată de astăzi, Pillay a notat că „ne străduim să facilităm căutarea unei date comune a Paștelui ca semn crucial și vizibil al unității creștine”.
„Sperăm că aniversarea a 1700 de ani de la Sinodul de la Niceea va crea un impuls care să permită tuturor creștinilor să sărbătorească Paștele împreună în viitor. În cadrul concepției și misiunii CMB de a realiza unitatea creștinilor, vom continua să mergem pe această cale alături de cele 352 de Biserici membre și toate Bisericile, lucrând împreună pentru stabilirea unui Paște comun, cu speranța că unitatea vizibilă a creștinilor poate fi o mărturie puternică pentru o lume destrămată și fragmentată”, a încheiat conducătorul CMB.
UJO a informat mai devreme că Biserica Română și-a exprimat dezacordul față de celebrarea Paștelui împreună cu catolicii.
UJO s-a adresat după ajutor internațional. Imagine: UJO
UJO a făcut apel către organizațiile internaționale pentru apărarea drepturile omului în vederea restabilirii drepturilor încălcate ale jurnaliștilor.
În ianuarie 2025, avocații UJO au trimis notificări către mai multe organizații internaționale pentru apărarea drepturilor omului cu privire la încălcarea libertății de exprimare în Ucraina din cauza blocării site-ului Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși (UJO), precum și altor instituții de presă ucrainene care ilustrează viața Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În document au fost prezentate în detaliu legile ucrainene și internaționale pe care reprezentanții autorităților ucrainene le-au încălcat.
Mai jos găsiți textul integral al scrisorii:
În iulie 2024, în Uniunea Europeană a fost înregistrată societatea „TEAM OF THE ORTHODOX JOURNALISTS (TOJ) LTD”.
Activitatea principală a acestei societăți este publicarea pe propriul site de articole jurnalistice despre activitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În special, articolele abordează problema protejării drepturilor credincioșilor de a-și mărturisi liber religia, de a îndeplini rituri și ritualuri religioase fără piedici și de a se angaja în activități religioase.
Articolele aruncă, de asemenea, lumină asupra încălcărilor drepturilor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Ucraina, cum ar fi acaparările violente ale clădirilor bisericești de către reprezentanții altor confesiuni religioase și radicali, precum și asupra inacțiunii agențiilor de aplicare a legii ca răspuns la crimele comise împotriva credincioșilor.
Site-ul societății „TEAM OF THE ORTHODOX JOURNALISTS (TOJ) LTD” este popular în rândul unui număr mare de cititori cu domiciliul în Ucraina.
În același timp, autoritățile de stat ucrainene au impus restricții disproporționate asupra libertății de convingere și de religie.
În special, pe 12 septembrie 2024, Centrul Național de Management Operațional și Tehnic al Rețelelor de Telecomunicații a emis Directiva Nr. 769/2574 privind restricționarea (blocarea) accesului în Ucraina la domeniile https://spzh.live/ru/ și https ://spzh.live/ua/, care sunt utilizate de societate.
Directive ulterioare au fost emise pe 15 noiembrie 2024 (nr. 920/2725) și 10 ianuarie 2025 (nr. 10/2811), de asemenea privind restricționarea (blocarea) accesului în Ucraina la domeniile https://spzh.life/ru/ și https://spzh.eu, folosite de societate.
Temeiul pentru aceste acțiuni pare a fi discriminarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene și persecutarea jurnaliştilor ortodocși. În acest context, trebuie remarcat faptul că, pe lângă „TEAM OF THE ORTHODOX JOURNALISTS (TOJ) LTD”, site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, precum şi alte resurse care descriu activităţile Bisericii Ortodoxe Ucrainene, precum „Dialog. tut”, „Pravlife” și „Raskolam.net”, au fost, de asemenea, blocate în Ucraina.
O astfel de ingerință arbitrară în activitățile jurnalistice contrazice atât legislația națională ucraineană, cât și dreptul internațional.
Conform articolului 34 din Constituția Ucrainei, „Fiecărei persoane i se garantează dreptul la libertatea de gândire și de exprimare și la libera exprimare a opiniilor și convingerilor sale. Orice persoană are dreptul de a colecta, stoca, utiliza și difuza în mod liber informații prin mijloace orale, scrise sau prin alte mijloace, la discreția sa”.
În conformitate cu articolul 15 din Constituția Ucrainei, „Viața socială în Ucraina se va baza pe principiile diversității politice, economice și ideologice. Nicio ideologie nu va fi recunoscută ca obligatorie de către stat. Cenzura va fi interzisă”.
În temeiul articolului 4 din Legea Ucrainei „Cu privire la mass-media”, „activitățile din sfera mass-media se bazează pe principiile libertății de exprimare și de credință, libertatea de a difuza, schimba și primi informații, libertatea de activitate a entităților din sfera media, inclusiv libera determinare a conținutului, libertatea activității economice în sfera media, dreptul garantat la informare, deschiderea și accesibilitatea informațiilor, acuratețea și completitudinea informațiilor, achiziția, utilizarea, difuzarea, stocarea și protecția legală a informațiilor și protecția indivizilor de intervenția în viața lor personală și de familie. Cenzura este interzisa. Nu este permisă intervenția ilegală în activitățile entităților media de către organele de stat, autoritățile locale de autoguvernare, asociațiile publice, partidele politice, proprietarii entităților relevante sau orice alte persoane fizice și juridice”.
Potrivit articolului 35 din Constituția Ucrainei, „Orice persoană are dreptul la libertatea filozofiei și religiei personale. Acest drept include libertatea de a mărturisi orice religie sau de a nu mărturisi nicio religie, de a practica liber rituri religioase și ritualuri ceremoniale, singur sau în mod colectiv, și de a desfășura activități religioase. Biserica și organizațiile religioase din Ucraina vor fi separate de stat. Nicio religie nu va fi recunoscută de stat ca obligatorie”.
În temeiul articolului 10 (Libertatea de exprimare) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a avea opinii și de a primi și distribui informații și idei fără intervenția autorităților publice și indiferent de frontiere”.
Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului (Fatullayev împotriva Azerbaidjanului), în cazurile care implică ingerință în dreptul la libertatea de exprimare, este necesar să se stabilească dacă o astfel de ingerință a fost necesară într-o societate democratică.
Instanța trebuie să evalueze dacă motivele furnizate de autoritățile naționale pentru a justifica ingerința au fost „relevante și suficiente” și dacă măsura luată a fost „proporțională cu scopurile legitime urmărite”. Procedând astfel, Instanța trebuie să se asigure că autoritățile naționale, bazându-se pe o evaluare acceptabilă a faptelor relevante, au aplicat standarde conforme cu principiile consacrate în articolul 10 din Convenție (cazul Chauvy împotriva Franței).
După cum arată tradiția Curții Europene a Drepturilor Omului (Fatullayev împotriva Azerbaidjanului, Handyside împotriva Regatului Unit), în conformitate cu paragraful 2 al articolului 10 din Convenție, libertatea de exprimare se aplică nu numai „informațiilor” sau „ideii” care sunt primite favorabil sau considerate inofensive sau neutre dar și celor care jignesc, șochează sau deranjează statul sau orice segment al populației. Acestea sunt cerințele pluralismului, toleranței și a viziunii largi, fără de care nu există o „societate democratică”.
Într-o societate democratică, este important ca dezbaterile pe probleme de interes public să poată avea loc în mod liber (Fatullayev vs. Azerbaidjan).
Instanța trebuie să manifeste maximă prudență în cazul în care măsurile sau sancțiunile impuse de autoritățile naționale împiedică presa să participe la discuții cu privire la chestiuni de interes public legitim (Fatullayev vs. Azerbaidjan).
O încălcare a dreptului la libertatea de exprimare are loc atunci când jurnaliştilor li se interzice să scrie despre probleme de interes general (Mahmudov şi Agazade vs. Azerbaidjan).
Limitele criticii permise sunt mai largi față de guvern decât față de un individ sau chiar un politician. Într-un sistem democratic, acțiunile sau inacțiunile guvernului trebuie să fie supuse unui control atent, nu numai de către ramurile legislative și judiciare, ci și de către opinia publică. În plus, poziția dominantă a guvernului îl obligă pe acesta să exercite reținere în recurgerea la răspunderea penală, chiar și ca răspuns la atacurile și criticile nejustificate din partea oponenților săi, în special atunci când sunt disponibile căi de atac alternativ (Incal împotriva Turciei).
Preambulul Declarației Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei privind drepturile omului și statul de drept în societatea informațională recunoaște faptul că accesul limitat sau inexistent la tehnologiile informației și comunicațiilor poate priva indivizii de posibilitatea de a-și exercita pe deplin drepturile omului.
Primul capitol al Declarației afirmă că libertatea de exprimare, informare și comunicare trebuie respectată atât în mediul digital, cât și în cel ne-digital și nu trebui să fie supus restricțiilor.
În preambulul Declarației privind libertatea comunicării pe internet, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei în 28 mai 2003, se menționează că controlul prealabil al comunicării pe internet, indiferent de frontiere, trebuie să rămână o excepție, iar barierele din calea accesului individual la Internet trebuie să fie eliminate.
Declarația prevede că autoritățile publice nu trebuie, prin măsuri de blocare generală sau de filtrare, să priveze societatea de accesul la informații pe internet, indiferent de frontiere.
În Recomandarea 2008/2160(INI), adoptată de Parlamentul European la 26 martie 2009, se precizează în mod explicit că statele trebuie să depună eforturi pentru a crea o democrație electronică bazată pe accesul deplin la internet. În consecință, Parlamentul a recomandat statelor membre să condamne cenzura impusă de guvern asupra conținutului disponibil pe site-urile de internet și le-a cerut să se asigure că libertatea de exprimare nu este supusă restricțiilor arbitrare din partea statului, evitând orice măsuri legislative sau administrative care ar putea avea un efect restrictiv asupra tuturor aspectelor libertății de exprimare.
Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, în Comentariul său general nr. 34 cu privire la articolul 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, a subliniat că este inacceptabil să se interzică unui site sau unui sistem de distribuție a informațiilor să publice materiale pe motiv că acestea pot conține critici la adresa guvernului sau a sistemului politic sau social susținut de guvern.
Având în vedere cele expuse mai sus, vă rugăm să luați măsuri adecvate în sfera dumneavoastră de competență pentru a restabili drepturile încălcate.
Scrisoarea a fost transmisă către:
Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Reprezentanței OSCE pentru libertatea presei, Amnesty International, Human Rights Watch, Human Rights House Foundation, Freedom House, The Netherlands Helsinki Committee, International Bar Association, The American Society of International Law, ARTICLE 19, The International Federation of Journalists (IFJ), Access Now, Committee to Protect Journalists, International Media Support, International Partnership for Human Rights, PEN International, Reporters without Borders, IFEX International Freedom of Expression Exchange, International Center for Journalists, The Electronic Frontier Foundation, The European Federation of Journalists (EFJ), Free Press Unlimited, The International Press Institute (IPI), Advox (project of Global Voices), The Independent Journalism Center (IJC), Index on Censorship, The World Association of News Publishers, SOCIEDAD INTERAMERICANA DE PRENSA, Open Media, U.S. Commission on International Religious Freedom, World Council of Churches, The International Association for Religious Freedom, International Christian Concern, Open Doors, The Christian Institute, ADF International, Christian Solidarity Worldwide, In Defense of Christians, Religious Freedom Institute.
???? Cardurile pentru donații pentru asigurarea asistenței juridice a UJO
Mai devreme, UJO a informat că depune o acțiune în judecată împotriva Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) pentru blocarea ilegală a site-ului său.
Slujba de înmormântare în Mitropolia Gjirokastër. Imagine: UJO
Credincioșii au cântat „Hristos a Înviat” și au aruncat flori peste autocarul funerar.
Pe 28 ianuarie 2025, trupul adormitului în Domnul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Albaneze, Arhiepiscopului Anastasios, care a murit sâmbătă trecută într-un spital din Atena, a fost transportat din Grecia în Albania, potrivit redacției grecești a UJO. La punctul de trecere Kakavijë, o mare mulțime de îndoliați s-a adunat pentru a-și lua rămas bun de la ierarhul plecat, pe care mulți îl numeau „părintele lor”.
De cealaltă parte a graniței, în orașele Derviçan și Gjirokastër, credincioșii au aruncat cu lacrimi ramuri de dafin peste mașina funerară și cântau imnuri pascale. Primul parastas, condus de Mitropolitul Dimitrios, a avut loc în Mitropolia Gjirokastër, la care au participat clerici și studenți din școlile înființate de Arhiepiscopul Anastasios.
La ora 16:00, procesiunea a ajuns la Tirana, unde trupul va rămâne pentru ca poporul să-și ia rămas bun până joi. Slujba de înmormântare este programată pentru joi, orele 11:00. Aceasta va fi săvârșită de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu participarea Patriarhului Teofil al Ierusalimului, Patriarhului Teodor al Alexandriei, Arhiepiscopului Ieronim al Atenei și reprezentanților tuturor Bisericilor Locale.
Biserica Albaneză a declarat o perioadă de doliu de cinci zile până pe 29 ianuarie. Slujirea Arhiepiscopului Anastasie ca Prim Ierarh al Bisericii a continuat timp de peste 30 de ani. El a jucat un rol esențial în renașterea Ortodoxiei în Albania, după decenii de persecuție comunistă.
UJO a publicat mai devreme Testamentul Arhiepiscopului Anastasios pentru Ucraina.
Pe 25 ianuarie 2025, la vârsta de 95 de ani, a încetat din viață Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Albaneze. Ce se poate întâmpla cu această Biserică și ce ar putea însemna pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană?
Trecerea sa în eternitate marchează sfârșitul unei ere întregi în istoria Bisericii Albaneze și ridică câteva întrebări importante, inclusiv alegerea unui nou Primat și potențiala influență a forțelor externe asupra acestui proces.
Arhiepiscopul Anastasie s-a născut la 4 noiembrie 1929 la Pireu, Grecia. În 1992, a fost ales Primat al Bisericii Ortodoxe Albaneze și a jucat un rol cheie în renașterea acesteia după decenii de persecuție sub regimul comunist. Sub conducerea sa, au fost construite peste 150 de biserici noi, au fost restaurate mănăstiri și alte locuri religioase și a fost instituit un sistem de educație duhovnicească și de caritate.
În plus, Arhiepiscopul Anastasie a fost o autoritate spirituală incontestabilă pentru creștinii ortodocși din întreaga lume și a întreținut relații excelente (chiar de prietenie) cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale – de la Constantinopol până la Moscova. Plecarea lui este, fără îndoială, o pierdere semnificativă pentru noi toți.
Momente cheie în alegerea unui nou Întâistătător
Desigur, trecerea la cele veșnice a Arhiepiscopului Anastasie ridică problema alegerii unui nou Întâistătător.
Potrivit statutului Bisericii Ortodoxe Albaneze, alegerea unui nou Întâistătător se realizează de către Sfântul Sinod, compus din mitropoliți conducători. Unul dintre ei va deveni Arhiepiscopul Albaniei:
Astios (Bakalbași), mitropolitul de Berat, Vlorë și Kaninë
Ioan (Peluși), mitropolitul de Korçë, Pogradec, Kolonjë, Devoll și Voskopoja,
Dimitrie (Dikbasanis), mitropolitul de Gjirokastër,
Nicolai (Hyka), mitropolitul Apolloniei și Fiera,
Antonios ( Merdani), mitropolitul de Elbasan, Shpat și Librazhd.
Este evident că această alegere nu îi vor interesa doar pe albanezi, ci și pe alte Biserici Autocefale. Prin urmare, problema influenței potențiale a Patriarhiei Constantinopolului și a Patriarhiei Moscovei asupra alegerii noului Primat este extrem de relevantă, iar aici Constantinopolul are un anumit avantaj.
Acest lucru se datorează faptului că Constantinopolul efectiv a inițiat renașterea Bisericii Albaneze în anii 1990, după distrugerea aproape totală a acesteia de către comuniști în anii 1960. Constantinopolul i-a acordat autocefalie și, de drept, este Biserica Mamă a Albaniei.
Mai mult, în 1992, la propunerea Patriarhului Bartolomeu, Arhiepiscopul Anastasie a fost ales Primat. Astfel, formal, albanezii îi datorează Constantinopolului dacă nu totul, atunci aproape totul.
Totuși, în pofida acestui fapt, Arhiepiscopul Anastasie a devenit unul dintre cei mai intransigenți critici ai creării Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU). El chiar a cerut convocarea unui Sinod Panortodox pe această problemă și și-a exprimat în repetate rânduri sprijinul pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană persecutată.
În plus, Sinodul Bisericii Ortodoxe Albaneze a înaintat cele mai fundamentate obiecții cu privire la legitimitatea canonică a hirotoniilor și legalizarea schismaticilor ucraineni, exprimând totodată sprijinul pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană. Prin urmare, este rezonabil să presupunem că membrii sinodului care au semnat o declarație cu aproape cinci ani în urmă, punând sub semnul întrebării acțiunile Patriarhiei Constantinopolului în Ucraina, nu și-au schimbat poziția.
În ceea ce privește simpatia față de Constantinopol în rândul ierarhilor albanezi, factorul național – care joacă adesea un rol mai important decât respectarea unui canon – poate fi aproape exclus. Dintre candidații la funcția de Primat al Bisericii Albaneze, doar unul este de etnie greacă: Mitropolitul Dimitrios de Gjirokastër. Totuși, din cauza vârstei (născut în 1940), este puțin probabil ca mitropolitul Dimitrie să preia tronul Tiranei.
Un alt factor care ar putea lucra împotriva influenței Patriarhiei Constantinopolului este controversa în jurul hirotonirii arhimandritului Teofan (Koya). La 25 iulie 2023 a avut loc hirotonirea sa episcopală în Biserica Sfântul Gheorghe de la Fanar, condusă de arhiepiscopul Elpidofor. Totuși, Sinodul Bisericii Albaneze s-a opus ferm acestei hirotoniri, etichetându-l în mod repetat pe Teofan ca schismatic.
Nici arhiepiscopul Elpidofor, nici patriarhul Bartolomeu nu au ținut cont de obiecțiile Sinodului Albanez de la acea vreme (poate din cauza frustrării cauzate de refuzul Bisericii Albaneze de a recunoaște BOaU), ceea ce cel mai probabil nu i-a bucurat pe albanezi.
O altă problemă care merită luată în considerare sunt declarațiile controversate făcute de clericul fanariot, arhimandritul Romanos (Anastasiadis). Site-ul pro-Fanar „fosfanariou.gr” a publicat un articol intitulat „Anastasie al Albaniei în mocirla „lumii ruse”, unde arhiepiscopul Anastasie a fost numit „portarul Bisericii Ruse”, care „nu numai că refuză să recunoască BOaU, dar încă susține și narațiunile „lumii ruse”.
Problema a escaladat până la punctul în care Sinodul Bisericii Albaneze i-a cerut Fanarului să facă o evaluare a insultelor aduse de clericul lor. Însă odiosul arhimandrit a refuzat să-și ceară scuze pentru cuvintele sale, în timp ce Sinodul Patriarhiei Constantinopolului a preferat să păstreze tăcerea.
În actualul climat bisericesc din jurul recunoașterii BOaU, nu există nicio îndoială că influența Constantinopolului asupra alegerii noului Primat al Albaniei va fi semnificativă. Fanarul va încerca, fără dubii, să profite de schimbarea în conducerea Bisericii Albaneze pentru a provoca revizuirea poziției anterioare a acesteia, mai ales dacă noul Întâistătător va fi înclinat să întrețină relații mai strânse cu Constantinopolul.
Această presiune potențială din partea Patriarhiei Constantinopolului și a altor Biserici grecești ar putea afecta atât alegerile, cât și politicile ulterioare ale Bisericii Albaneze în ceea ce privește relațiile cu alte Biserici Autocefale, în special în contextul problemei ucrainene.
Dacă noul Primat se va alinia după Constantinopol, acest lucru ar putea duce la recunoașterea BOaU și la o deteriorare a relațiilor cu cei care nu au recunoscut-o, în primul rând cu Biserica Ortodoxă Rusă (BORu), care de asemenea probabil că o să încerce să influențeze rezultatul alegerilor viitoare.
Pe de altă parte, menținerea unei poziții neutre în această chestiune ar putea întări legăturile cu acele Biserici care s-au opus structurii conduse de Epifanie Dumenko.
Alegerile viitoare sunt critice pentru destinul Bisericii Ortodoxe Albaneze și pentru poziția sa în Ortodoxia globală.
Concluzii
Moartea Arhiepiscopului Anastasie marchează sfârșitul unei ere pentru Biserica Ortodoxă Albaneză. Alegerea unui nou Primat va modela, fără îndoială, dezvoltarea Bisericii și relațiile acesteia cu alte Biserici Ortodoxe.
Este probabil ca forțele externe, în special Patriarhia Constantinopolului și Patriarhia Moscovei, vor încerca să exercite o influență semnificativă asupra acestui proces, determinând cu probabilitate direcția în care se va mișca Biserica Albaneză în următorii ani.
Carte liturgică pe peretele toaletei. Imagine: Pagina de Facebook a preotului Gheorghii Izai
În toaleta bisericii Sfânta Treime din Krehaiv, acaparată de reprezentanții BOaU, se pare că îndrumarele liturgice confiscate de la BOUkr sunt folosite ca hârtie igienică.
În toaleta rurală de pe teritoriul bisericii Sfânta Treime din s. Krehaiv, transferată forțat de la Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr) în subordonea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU), se pare că reprezentanții BOaU folosesc îndrumarele liturgice ale BOUkr, care conțin texte cu tipicul slujbelor și rugăciuni, ca hârtie igienică.
Înregistrarea video care documentează acest lucru a fost publicat pe Facebook de preotul Bisericii Ortodoxe Ucrainene Gheorghii Izai, care a construit biserica și a slujit mai mulți ca paroh al acesteia.
Pe filmare se arată o toaletă din lemn unde pe perete este atârnat un Indreptar liturgic a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cu majoritatea paginilor rupte. Fragmente rupte de texte liturgice în slavona bisericească pot fi văzute și pe podea, lângă groapa de gunoi, fără îndoială că textele sunt folosite ca hârtie igienică.
„Și acești oameni pretind că au ceva sfânt”, a comentat preotul.
Mitropolitul Vladimir, starețul Lavrei Adormirea Maicii Domnului de la Poceaev, a vorbit despre anii slujirii sale pastorale.
Mitropolitul Vladimir de Poceaev, într-un interviu exclusiv pentru UJO, vorbește despre viața sa în lume și în mănăstire, despre minunile și canonizarea Sfântului Amfilohie de Poceaev, precum și cum credincioșii îndură astăzi ura și răutatea răspândită de autorități în societate.
– Înaltpreasfinția Voastră, autoritățile și resursele mass-media de astăzi întorc societatea împotriva Bisericii canonice. Cu fiecare zi ce trece, credincioșilor le este din ce în ce mai greu. Cum am putea suporta toate acestea?
– Din păcate, aceasta este realitatea timpului nostru. Dar așa cum a spus înțeleptul Solomon: „Totul trece și va trece și acesta…”. Știți despre persecuția Bisericii dezlănțuită de Hrușciov în anii 1960. Lavra noastră a supraviețuit în acele vremuri grele, Maica Domnului și preacuviosul Iov al Poceaevului i-au apărat pe frații mănăstirii, deși au fost multe arestări și închisori. Așa că astăzi trecem prin multe încercări. Dar și acestea vor trece…
Călugării de la Poceaev, anii 1980
– Cu 44 de ani în irmă, pe când aveați doar 21 de ani, ați întrat în obștea mănăstirii de la Poceaev. Doi ani mai târziu ați fost tuns la călugărie cu numele Vladimir. Și după 16 ani, obștea monahală v-a ales ca stareț. Recent, în decembrie, s-au împlinit 24 de ani de la sfințirea voastră episcopală. Adică Dumnezeu v-a ales pentru slujba monahală încă din tinerețe, aproape din copilărie. Oamenii laici sunt adesea surprinși: cum este posibil să devii călugăr, să-ți dedici toată viața lui Dumnezeu, să renunți la toate plăcerile lumești, confortul familiei, paternitate, viața în societate? Este o chemare?
– Adesea, un călugăr nu poate da niciun răspuns încăpător despre motivul pentru care s-a călugărit. În lume, deseori oamenii cred că el nu și-a putut găsi un loc în societate, sau din cauza unei dezamăgiri sau altceva. Iar călugărul răspunde concret: „Dumnezeu m-a chemat”. După părerea mea, sămânța credinței se pune în copilărie. Cel puțin așa a fost cu mine.
Copilăria
M-am născut la 15 august 1959 în satul Molodia, raionul Hliboca, regiunea Cernăuți, într-o simplă familie evlavioasă de țărani. Încă din copilărie am lucrat prin casă, ne-am rugat acasă și am citit Cuvântul lui Dumnezeu. Îmi plăcea să cânt la slujbele bisericești. Părinții noștri au cântat, iar noi, copiii, am cântat încă din copilărie… Am cântat doar cântece duhovnicești. De sărbătorile de Crăciun, ne organizam cu copiii, umblam cu colindatul prin sat. Aveam mereu la noi un instrument muzical, un acordeon cu nasturi sau o armonică. Aceasta era acea atmosfera care a fost inerentă tuturor oamenilor și locuitorilor satului nostru. A existat credință, deci, Dumnezeu era cu noi.
– Dar ați trăit atunci în perioada sovietică. Și mașina atee funcționa la capacitatea maximă…
– Știți că Volyn, Galiția, Bucovina – aceste regiuni vestice nu au suferit atât de mult de ateismul total pe cât au suferit alte regiuni ale Ucrainei. Până în 1939, am fost în componența României, Volynul și Galiția au fost fost în componența Poloniei, iar Transcarpatia – în componența Ungariei. Am mers la biserică încă din copilărie și nu ne era frică de nimic. Am înțeles că profesorii noștri de școală știau cine merge la biserică și cine nu, dar nu exista o asemenea hărțuire directă. Observ că Bucovina noastră, slavă Domnului, nu a suferit atât de mult din cauza invaziei ateiste. După al Doilea Război Mondial, acel control ateu a fost complet epuizat. Adevărat, au fost câteva cazuri izolate din partea structurilor proguvernamentale. Infectați de acel duh ateist, cei de la partid au căutat să-și impună ideologia distructivă. Dar oamenii noștri sunt credincioșii și nu a cedat acestor atacuri individuale.
Umblam la biserică încă din copilărie, ne spovedeam, ne împărtășeam. Am auzit că printre învățători sunt oameni credincioși, îi căutau cine umblă la biserică și cine se împărtășește. Dar nu i-am văzut niciodată și nu m-au interesat. Familia noastră era permanent în biserică, la fel ca strămoșii noștri cu secole în urmă. Și nimeni nu ne-a deranjat sau ne-a jignit. Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta. În general, în fiecare sat de lângă noi erau biserici mari din cărămidă. Și în fiecare biserică cânta câte un cor masculin, format din 20-30 de persoane. Ce înseamnă acest lucru? Credința a fost firească, fără restricții, și a cuprins întregul ținut! Toate sărbătorile, toate tradițiile – au fost păstrate de tot poporul. Au postit, s-au rugat, s-au pocăit, au săvârșit parastase, slujbe de înmormântare și, cel mai important, au primit Sfintele Taine ale lui Hristos. Adică oamenii trăiau în Hristos și Hristos era cu ei.
– Vlădica, care sunt cele mai vii amintiri din copilăria dumneavoastră?
– Probabil, pe lângă sărbătorile de Paști și ale Sfintei Treimi, acestea sunt sărbătorile de Crăciun. Pentru că tot satul sărbătorea și cânta. De la tineri până la bătrâni, slăveau venirea Mântuitorului Hristos în lume. Și până astăzi aceste tradiții sunt păstrate. După cum se spune, așa a fost, așa este… Poate că unele lucruri s-au schimbat. Acum există internetul, propaganda permisivității, promiscuității, așa că generația tânără are mai multe ispite. Și este mai greu să reziști.
Educația noastră a fost puțin diferită. Părinților noștri le păsa, în primul rând, de mântuirea sufletului. Iar mediul nu era atât de dăunător pentru duhul omului credincios. Și oamenii erau ocupați. După școală aveam mereu ceva de făcut acasă. Lucram sâmbătă dimineața. Și sâmbătă seara și duminică dimineața toată familia era mereu la slujbă. Nimeni nu ieșea din curte doar ca să facă o plimbare. Și când colegii mei au crescut, au plecat să lucreze la fabricile din oraș, alții au plecat la studii – nu era timp nici pentru lenevie. Iar lenevia este mama tuturor viciilor, precum spun sfinții părinți.
În zilele noastre, tinerii au mai mult timp, mai puține responsabilități și mai multe ispite. Cine va umbla pe lângă vacă sau porci, le va hrăni, va cultiva grădinile și va colecta recoltele? Poate doar câțiva. Toți caută confortul. Din păcate, standardul Occidentului și valorile sale au devenit „vițelul de aur” în lumea modernă…
Dar, totuși, familiile cărora le pasă de educația duhovnicească nu sunt lăsate fără de grija deosebită a lui Dumnezeu.
Mănăstirea Hreșciatic
Mănăstirea Hreșciatic
– Cum Providența lui Dumnezeu a legat viața Dumneavoastră de mănăstirea Hreșciatic?…
– Preacuviosul Amfilohie de Poceaev reamintea adesea: „A trăi viața nu înseamnă a traversa un câmp”. Când am fost trimis de la Poceaev la Hreșciatic la începutul anilor 1990, episcopul conducător era actualul nostru Preafericitul Mitropolit Onufrie. A venit odată de sărbătoarea mănăstirii noastre din Poceaev, unde mă nevoiam deja timp de 10 ani, și a spus: „Nu avem stareț în Hreșciatic în prezent. Ai fi în stare să duci o asemenea ascultare acolo?”. Eu am răspuns: „Dacă Sfântul Sinod mă binecuvântează și mă aprobă, voi duce o asemenea ascultare, Vlădica”. Aceasta s-a întâmplat pe 26 iunie 1991. Dar când, chiar înainte de această conversație, am ajuns acolo și am văzut că mănăstirea are doar o bisericuță care poate găzdui doar 20 de persoane, m-am gândit atunci: dacă rămân aici, va trebuie să zidesc o biserică.
Și Vlădica Onufrie a binecuvântat: „Construiește o biserică acolo”. Acolo am îndeplinit ascultarea timp de mai bine de un an. Și în această perioadă, Dumnezeu ne-a ajutat la restaurarea mănăstirii și la construirea unei biserici în cinstea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, iar în partea de jos a bisericii – s-a sfințit Sfânta Masă în cinstea Bunei Vestiri a Maicii Domnului. Au fost construite, s-ar putea spune, pe un câmp deschis. Vechea mănăstire este situată pe versanții Nistrului, iar noi am construit-o pe un câmp, la marginea mănăstirii. Și acum se vede din Ternopil, din Zalișciki, de peste tot… Și găzduiește mulți pelerini.
Atunci s-a împlinit o profeție despre care nu știam, dar care, după cum am aflat mai târziu, a fost spusă de preacuviosul Cucșa din Odesa cu mulți ani înainte… Prin rugăciunile sale, Dumnezeu să ne miluiască… În timpul persecuțiilor lui Hrușciov, preacuviosul a fost transferat de autoritățile atee la Lavra de la Poceaev. Și iată că el, în calitate de stareț și duhovnic, s-a bucurat de o mare autoritate, și mulți oameni îl căutau.
Desigur, autoritățile competente nu au fost mulțumite de acest lucru și, după ceva timp, preacuviosul a fost trimis la mănăstirea Hreșciatic. Și când mănăstirea Hreșciatic a fost închisă, s-a strămutat la Odesa, unde trei ani mai târziu, la 24 decembrie 1964, a adormit în Domnul. Iar pe 24 decembrie 2024 s-au împlinit 60 de ani de la adormirea sa…
Când a fost la mănăstirea Hreșciatic, le-a spus fiilor săi duhovnicești: „Urcați pe munte și priviți unde va fi biserica în viitor”. Oamenii s-au ridicat, nu au văzut nimic – un câmp pe deal. Nu existau semne ale viitoarei biserici. Acolo se afla o stâncă, se înalța deasupra micilor clădiri monahale. În anii 1990, când am fost trimis acolo să fiu stareț, am văzut că nu era suficient spațiu pentru pelerini în acea bisericuță. Mai devreme, cu mult înainte de asta, am fost la mănăstirea Hreșciatic. Apoi, la începutul anilor 1980, episcopul Varlaam (Iliuşcenko) era episcopul de Cernăuţi, iar eu eram subdiaconul lui după ce am încheiat serviciul militar. Așa că am ajuns în Hreșciatic, acolo era un centru turistic. Am luat apă din izvorul sfânt. Și atunci episcopul mi-a spus: „Tu vei fi stareț aici”. Ulterior, am uitat de această profeție. Dar chiar am devenit egumen și acolo am fost numit stareț.
A trecut puțin timp, vlădica Onufrie, frații și pelerinii au urcat pe acel munte într-o procesiune religioasă. Și episcopul Onufrie a sfințit locul pentru construirea bisericii.
– Da, aceasta este o nouă istorie a Hreșciaticului, despre care puțini oameni știu…
– Apoi, după cum am spus, într-un câmp deschis, fără finanțare sau ajutor, am început să pregătim un loc pentru biserică. Și cu timpul, cu ajutorul lui Dumnezeu, a fost construită în decurs de un an. Au apărut unele mijloace, slujitorii lui Dumnezeu au venit în ajutor și ne-am construit biserica. Am instalat electricitate, am achiziționat materiale de construcție și utilaje de construcții. Aș spune că este o minune. Pentru că însuși Ioan Botezătorul ne-a ajutat, iar noi am fost doar executanți. Așa se întâmplă întotdeauna când se face o lucrare pentru Dumnezeu. Când catedrala (pentru că această clădire bisericească are mai multe altare) a fost gata, au sosit niște maici bătrâne – fiice duhovnicești ale Preacuviosului Cucșa. Atunci au spus că preacuviosul a profețit că va fi o biserică pe acest munte. Înainte de asta, nu auzisem și nu știusem nimic despre aceste profeții… Acum biserica stă în picioare și împodobește pământul nostru, îl sfințește cu rugăciunile sale.
– Vlădica, va-ți întors în curând la Poceaev. Cum s-a întâmplat aceasta?
– Atunci stareț al Lavrei era vlădica Teodor (Gaiun), acum Mmtropolitul de Kameneț-Podilsk și Gorodok. M-a invitat să renasc corul de bărbați. În fiecare vineri de la Poceaev venea o mașină pentru mine și, astfel, timp de cinci luni, până la sfârșitul toamnei, mergeam să conduc corul și reveneam înapoi la Hreșciatic. Apoi a venit frigul, drumurile au fost spălate și mi-am dat seama că o asemenea asultare pur și simplu nu era în puterea mea. Apoi vlădica Teodor și vlădica Serghie s-au dus la vlădica Onufrie al Cernăuților și al Bucovinei și l-au rugat să mă lase să plec de la Hreșciatic, iar eu m-am întors în Lavră. Era 5 noiembrie 1992, în ajunul cinstirii icoanei „Bucuria tuturor celor întristați”. Așa că m-am întors la Lavră, la ascultare de regent și, pe lângă aceasta, am fost numit econom al Lavrei. Iar când, în 1996, vlădica Teodor a fost transferat la catedra din Kameneț-Podilsk, obștea mănăstirii, din trei candidați, m-au ales stareț pe mine, nevrednicul.
Anii de stareție
Lavra de la Poceaev
– Care a fost relația dumneavoastră cu obștea mănăstirii, în special cu acei călugări în etate care au trecut prin tortură și exil pe timpul lui Hrușciov?
„Toți mă cunoșteau foarte bine când am venit aici un băiat de 21 de ani îmbrăcat în costum. Devenind ulterior novice, le-am văzut viața sfântă și asceza, am apelat la ei pentru îndrumări duhovnicești și am fost călăuzit de sfaturile și binecuvântările lor. Adică ma-m format ca viitor călugăr, sub ochii lor. Și deja în statutul de stareț al Lavrei, le-am simțit sprijinul, rugăciunile înălțate pentru mine, păcătosul. Am făcut ascultări monahale generale: în cor, trapeză, ajutor al protopopului, paraclisier. Am organizat și un cor de bărbați la Lavra de la Poceaev.
Obștea monahală a Lavrei de la Poceaev cu starețul ei
Au văzut cum eu mă atașam față de ascultare și, evident, au apreciat acest lucru. Și când m-am întors din Hreșciatic (înainte de Postul Mare în 1993), am fost numit să slujesc ca econom al Lavrei și am început activitățile economice în mănăstire. Am îndeplinit această ascultare până când am fost ales stareț în paralel cu ascultarea de regent al unui cor episcopal mare. Și obștea monahală a văzut ce s-a făcut în patru ani cu ajutorul lui Dumnezeu. Și cred că da, prin harul lui Dumnezeu, am fost ales stareț.
– Vlădica, se știe că a avut loc un vot secret din trei candidați cu participarea obștii monahale pentru înalta funcție de stareț. Cum au fost distribuite voturile?
– Din câte îmi amintesc, au fost două voturi pentru un candidat, nouă pentru al doilea și pentru mine, nevrednicul, au votat 39 de oameni. Iar călugării mai mari m-au susținut, m-au apreciat și le sunt foarte recunoscător pentru asta. Și să le fie veșnică lor pomenire. Și chiar nădăjduesc că mă voi întâlni cu ei în acea lume.
Canonizarea Sfântului Amfilohie
– Vlădica, să întoarcem pagina amintirilor dumneavoastrră și să trecem la canonizarea Sfântului Amfilohie al Poceaevului. Cum s-a întâmplat aceasta?
– În anii 1970, eram la cimitir și am văzut cum oamenii luau pământ de pe mormântul Sfântului Amfilohie.
Preacuviosul Amfilohie
În anii 1980, am fost uimit de cum oamenii luau literalmente pământ de pe mormânt, săpând gropi întregi acolo. Și din nou am auzit că oamenii se vindecau, că Amfilohie îi ajuta pe toți cei care se rugau la mormântul lui. Iar când am devenit stareț, am început să dezvolt ideea că este necesară canonizarea lui”, a spus vlădica.
Potrivit ierarhului, unul dintre cei vindecați a lucrat în mănăstire până la o vârstă foarte înaintată: „Au fost multe minuni. Una dintre aceste minuni s-a întâmplat cu Oleg Telemaniuk. Medicii le-au spus părinților săi să pregătească sicriul, deoarece nu va trăi și că va muri în curând. Părinții lui, cu ultima speranță, l-au adus la călugăr, iar acesta a spus că îl va vindeca. Oleg a trăit până la 90 de ani, iar după însănătoșirea sa a lucrat la mănăstire ca șofer încă mulți ani”.
Starețul Lavrei a spus că Întâistătătorul de atunci al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitul Vladimir, în vizitele sale la Poceaev, venea la mormântul sfântului și comunica cu oamenii pe care acesta i-a vindecat. La scurt timp, mitropolitul de Poceaev s-a adresat oficial la Sfântul Sinod cu cererea de canonizare, iar Preafericitul Părinte Vladimir le-a permis să înceapă procesul de descoperire a osemintelor nestricate.
Ziua cinstirii Sfântului Amfilohie al Poceaevului
„Am realizat acestea, am descoperit moaștele și a avut loc actul de canonizare. Iar când am scos din altar moaștele sfântului și am cântat troparul, condacul și mărirea (iar înainte de aceasta în biserică domnea o liniște de rugăciune), s-a ridicat atunci un urlet al demonizaților. Strigatul lor înăbușea corul arhieresc. Îmi amintesc de reacția Preafericitului Părinte Vladimir și a arhiereilor care au rămas uimiți de ceea ce au văzut. Poate că unii oameni au avut unele îndoieli cu privire la canonizare înainte de acel moment, știți, că omul poate avea îndoieli din cauza slăbiciunii sale. Dar aici s-a arătat adevăratul fapt al sfințeniei!”, a spus mitropolitul și a adăugat că răcnetul demonizaților s-a potolit doar atunci când a fost cântat Tatăl Nostru.
Era acolo și vlădica Nifon. L-a cunoscut pe preacuviosul încă din copilărie, a venit la el și i-a spus că vrea să intre la seminar. Dar auzea doar cu o ureche și cu o asemenea boală era imposibil să intre în seminar. Călugărul l-a ajutat. Nifont a trecut comisia și a fost înscris la studiile de seminar. Și ulterior a absolvit și și-a continuat studiile la academie. Și de-a lungul timpului a devenit mitropolit de Luțk și Volyn.
A mai fost un caz: actualul mitropolit Pitirim de Nikolaev și Oceakov a venit cu mama sa la sfânt în timp ce studia la academia teologică. Iar călugărul i-a spus mamei sale: „Pregătiți haina monahală”.
El i-a mai prezis actualului mitropolit Augustin de Bila Țerkva că va deveni arhiereu. Acasă mama lui îl numea „Signalman” și nimeni nu știa despre aceasta. Iar când a venit pentru prima oară la călugărul Amfilohie, sfântul i-a spus: „Signalmanule, de ce nu asculți de mama ta?”. Nimeni nu știa de această poreclă, dar i s-a descoperit preacuviosului. Dar înainte de asta, călugărul a vorbit cu copilul personal, deoarece băiatul era foarte activ și făcea adesea diverse năzdrăvănii. De exemplu, a sărit dintr-un copac înalt când Gagarin a zburat în spațiu. Iar preacuviosul îl povățuia. Și părinții lui Augustin (tatăl său era preot) au rămas surprinși: cum se poate așa ceva? Doar noi și fiul nostru știm despre asta!
Dar mai trebuie spus ceva despre acest urlet demonic. S-a potolit doar când a fost cântată rugăciunea Tatăl Nostru. Și după slujbă, când toți plecau, din nori pe cer au apărut trei cruci.
Catedrala Schimbarea la Față a Mântuitorului
Catedrala Schimbarea la Față a Mântuitorului
Când am venit aici, la Lavră, am văzut mereu că sunt atât de mulți oameni încât Catedrala noastră Adormirea Maicii Domnului pur și simplu nu-i putea găzdui. Și mi-am dat seama că avem nevoie de o altă biserică mare. De sărbătorile mari – Adormirea Maicii Domnului, Icoana Maicii Domnului de la Poceaev, în zilele de pomenire a Sfântului Iov de la Poceaev, Sărbătorile Împărătești – trosneau oasele oamenilor, vorbind la figurat. Toți doreau să se atingă de sfintele moaște și să participe la slujbe, dar nu toți reușeau. Asistau la slujbe în curte.
Astfel, încă din primul an al asultării mele de stareț, m-am întrebat unde ar putea fi construită o biserică atât de mare. Au plănuit ici și colo, căutând un loc astfel încât noua biserică să se potrivească natural și artistic în ansamblul Lavrei de la Poceaev. Pentru ca Lavra, cu ajutorul lui Dumnezeu, să devină și mai frumoasă. Atunci, slavă Domnului, mi-a răsărit un gând că pentru o cauză atât de valoroasă este necesar să demolăm clădirea administrativă care se afla pe teritoriu. Și în locul ei a fost săpată o groapă și a început construcția. Voi adăuga că sunt pur și simplu un executant în mâinile Sfântului Iov de la Poceaev, am înțeles și am simțit acest lucru. Nu eu am condus, ci preacuviosul m-a condus.
Catedrala Schimbarea la Față a Mântuitorului
Cu ajutorul lui Dumnezeu, a fost construită. Și în anul 2013, această catedrală a fost a patra ca mărime din Europa. Și în interior și în exterior, probabil că se află pe primul loc în lume în ceea ce privește decorațiunile și picturile în mozaic.
Pictură în Catedrala Schimbarea la Față
Dacă catedrala Adormirea Maicii Domnului poate găzdui 2-3 mii de pelerini, atunci catedrala Schimbarea la Față a Mântuitorului poate găzdui până la 8-9 mii de oameni. De asemenea, unicitatea acestei catedrale este că este decorată cu 33 de cupole.
– În cât timp s-a construit catedrala?
– Au trecut trei ani de la punerea pietrei de temelie a catedralei în 2009. Și în anul 2013, Preafericitul Mitropolit Vladimir a săvârșit sfințirea mică a bisericii și am săvârșit prima liturghie. Aceasta s-a întâmplat de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii a Maicii Domnului, imediat după Sfintele Paști. Și voi spune că biserica nu poate fi înlocuită cu nimic. Serviciul în curte nu este întotdeauna convenabil din cauza condițiilor climaterice, a vântului, ploii etc. Biserica încurajează toată lumea să se roage: cu picturile sale, altarul, cântatul în cor, acustica și comoditatea pentru oameni. Vă puteți concentra asupra rugăciunii în interiorul bisericii, iar bolnavii și bătrânii pot sta în ea. Și slavă lui Dumnezeu! Să trăiască mulți ani toți cei care au ajutat, care au contribuit, care au muncit și lucrează. În primul rând, obștii monahale. Și Dumnezeu să le dăruiască iertarea păcatelor și Împărăția Cerurilor pentru aceste lucrări mărunte înaintea Lui.
Povețe pentru credincioși
Mitropolitul Vladimir la o slujbă în Lavra de la Poceaev
– Astăzi, Biserica Ortodoxă Ucraineană poartă crucea încercărilor. Mulți oameni sunt în disperare, în tristețe. Ce le-ați dori?
– Din adâncul secolelor, Ecleziastul spunea prin Duhul Sfânt: „Dacă începi să slujești Domnului, pregătește-ți sufletul pentru ispite”. Iar Domnul, venind pe pământ, le-a spus apostolilor Săi: „Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii” (Matei 10:16). „În lume tristețe veți avea, dar Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20).
Mântuitorul nu a promis că viața va fi veselă, ci că la viața veșnică va duce o cale spinoasă. Un astfel de sfat ne-a fost dat de Dumnezeu și pe toate acestea trebuie să le înduram. Nu putem face rău, dar acei oameni care nu cred în Dumnezeu și atacă Biserica lui Hristos, fac rău. Și știți de la cine vine răul.
Dacă și-ar veni în fire și și-ar da seama, ar înțelege ce propovăduiește Biserica noastră: pace, armonie, bunătate, ajutorul pentru aproapele, pentru cei defavorizați, dragoste pentru aproapele. Biserica cheamă mereu la idealuri. Și vedem că lumea, trăind în rău, se răzbună pe noi pentru că încercăm să îndeplinim principiile care au fost predicate de Mântuitorul și Dumnezeul Însuși. În aceasta constă iubirea creștină.
Prezentăm traducerea integrală a scrisorii deschise în limba română:
„Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (2 Timotei 3:12)
Persecuția este o caracteristică a autenticității vieții creștine, după apostolul Pavel, în timp ce după Domnul, „Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5, 10).
Într-o epocă dominată de violența armelor, când omenirea se află în pragul distrugerii nucleare, ne unim vocile și rugăciunile cu cele ale multor patriarhi, episcopi, clerici și călugări ortodocși în sprijinul Bisericii Ortodoxe Ucrainene persecutată fără milă, sub omoforul Mitropolitului Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine.
După cum se știe, în urma confiscării ilegale a multor biserici și mănăstiri, alături de arestările, persecuțiile și întemnițarea episcopilor de către statul ucrainean în ultimii ani, la 20 august 2024, a fost adoptată legea ucraineană 8371/2024. Parlamentul care scoate în afara legii Biserica Ortodoxă Ucraineană condusă mitropolitul Onufrie, care este urmat de marea majoritate a creștinilor ortodocși ucraineni (aproximativ 24 de milioane).
Prin această lege, Ucraina, o țară „orientată spre Europa”, se întoarce la vremurile lui Hitler și Stalin, legitimând persecuțiile, opresiunea, ura și defăimarea, confiscarea și sechestrarea sfintelor lăcașuri ale Biserici Ortodoxe Ucrainene, atacurile și raidurile, care sunt uneori însoțite de vărsare de sânge.
Un exemplu ilustrativ este ocuparea violentă a catedralei Sfântului Arhanghel Mihail a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Cerkasy, care a avut pe la 17 octombrie 2024.
În noaptea spre 17 octombrie, în jurul orei 3 dimineața, aproximativ 100 de oameni în uniforme de camuflaj și cu fețele acoperite, au pătruns cu forța pe teritoriul catedralei Sfântului Arhanghel Mihail din Cerkasy. Invadatorii au încercat să ia cu asalt biserica. Când un grup de credincioși ai Bisericii oOrtodoxe Ucrainene, condus de mitropolitul Teodosie de Cerkasy și Kaniv, a încercat să o apere, indivizii camuflati au deschis focul asupra lor cu un pistol cu aer comprimat, au aruncat cu chimicale și au bătut și rănit zeci de oameni, inclusiv pe mitropolitul Teodosie și preoții bisericii. Unii dintre credincioși au făcut filmări video ale evenimentelor, pe care le-au postat ulterior pe internet. Multe dintre victime, inclusiv mitropolitul Teodosie, au fost diagnosticați cu contuzii, arsuri ale corneei și arsuri ale pielii. Ulterior, în catedrala profanată s-au adunat și „s-au rugat” mai mulți clerici ai autoproclamatei „Biserici Ortodoxe Autocefale a Ucrainei” (BOaU), susținută de stat. „Slujba” lor a fost înregistrată pe video și postată pe internet.
Imediat după acapararea sângeroasă a catedralei, mitropolitul Teodosie de Cerkasy și Kaniv s-a adresat păstoriților săi cu următorul mesaj pastoral: „Am făcut tot ce am putut împreună cu voi. Am încercat să apărăm catedrala de bandiți. Din păcate, nu există nicio modalitate de a înfrunta violența. Vom încerca să căutăm dreptate în instanțe, dar știind cum se rezolvă lucrurile aici – doar pe baza oportunității politice – nu există vreo speranță”.
Din nefericire, persecuția continuă fără încetare….
În acest context, reamintim despre o declarație anterioară a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, care „condamnă cu fermitate orice act de violență, în special cele împotriva lăcașurilor de cult din care răsună numai mesaje de iubire, pace și solidaritate, cum ar fi recentul atac asupra Sfintei Biserici Sf. Dionisie din Kolonaki”,
Ne rugăm cu ardoare Domnului Păcii, Domnului nostru Iisus Hristos, să înmoaie inimile celor puternici de pe pământ, pentru ca toate formele de violenţă să fie evitate şi pacea mult dorită să revină în Ucraina şi în toată lumea.
Însă acest lucru se va întâmpla numai dacă noi, creștinii din ultimele zile, ne vom pocăi și ne vom deosebi prin răbdarea, iertarea și dragostea noastră, așa cum predică Preafericitul Mitropolit Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine.
Cu binecuvântare și urări ale unui An Nou fericit”.
Semnăturile stareților
1. Starețul mănăstirii Xeropotamu, arhimandritul Iosif și frații în Hristos.
2. Starețul mănăstirii Dochiaru, arhimandritul Amfilohios și frații în Hristos.
3. Starețul mănăstirii Karakallou, arhimandritul Filothéos și frații în Hristos.
4. Starețul mănăstirii Filotheou, arhimandritul Nikodimos și frații în Hristos.
5. Starețul mănăstirii Konstamonitou – arhimandritul Charalampos și frații în Hristos.
6. Starețul Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, Giromeri, Țesprotia – arhimandritul Methodios și frații în Hristos.
7. Starețul mănăstirii Schimbării la Față a Mântuitorului din Sochos, Laggada – arhimandritul Euologios și frații în Hristos.
8. Starețul mănăstirii Nașterea Maicii Domnului, Kallipetra, Veria – arhimandritul Palama, și frații în Hristos.
9. Starețul mănăstirii Sfântul Nicodim Hagioritul din Pyrgetos, Larisa – arhimandritul Irinaeus, și frații cu mine în Hristos.
10. Starețul mănăstirii Sf. Arsenie Capadocianul, Ormylia, Halkidiki – Arhimandritul Synesios, și frații în Hristos.
11. Starețul mănăstirii Sfântul Ioan Rusu, Pefkohori, Halkidiki – Arhimandritul Gregorios, și frații în Hristos.
12. Starețul sfintei mănăstiri Pantocrator și Agia Skepi din Melissochori, Oraiokastro – Arhimandritul Antonios, și frații în Hristos.
13. Starețul mănăstirii Sfintei Treimi, Gatzeas, Volos – Arhimandritul Gregorios, și frații în Hristos.
14. Starețul mănăstiri Sfântul Nicodim Aghioritul, Paionia, Kilkis – Arhimandritul Hrisostomos și frații în Hristos
15. Starețul mănăstiri Makariotissa, Domvrena, Teba – Arhimandritul Teodosie și frații în Hristos
16. Starețul mănăstiri Sfântul Gheorghe, Lagadas, Paros – Arhimandritul Meletios și frații în Hristos
17. Starețul mănăstiri a Izvorului Tămăduirii, Longovarda, Paros – Arhimandritul Nikodemos și frații în Hristos
18. Starețul mănăstiri Sfântul Nicolae, Siamades, Kalampaka – Arhimandritul Makarios și frații în Hristos
19. Starețul mănăstiri Sfântul Nicolae, Andros – Arhimandritul Dorotheos și fratele în Hristos
20. Starețul mănăstiri Sfânta Parascheva, Vahlia, Gortynia – Arhimandritul Ieronim și frații în Hristos
21. Starețul mănăstirii Adormirii Maicii Domnului, Valtesiniko, Gortynia – Monahul Daniel și frații în Hristos
22. Starețul mănăstiri a lui Hristos cel Înviat, Pireu – Arhimandritul Methodios, și frații în Hristos
23. Stareța mănăstiri Panagia Myrtidiotissa, Thapsana, Paros – Maica stareță Makrina și surorile în Hristos
24. Stareța mănăstiri Sfântul Ioan Înaintemergătorul, Pyrgetos, Larisa, Metochionul Sfintei Mănăstiri Sfântul Nicodim – Maica stareță Christonymphi, și surorile în Hristos
25. Stareța mănăstirii Sfânta Treime, Edessa – Maica stareță Porfiria și surorile în Hristos
26. Stareța mănăstiri Zoödohos Pigi (Kleivokas), Gortynia – Maica stareță Serafimia, și surorile în Hristos
27. Stareța mănăstirii Sfânta Treime, Livadi, Elassona – Maica stareță Teofania și surorile în Hristos
28. Stareța mănăstiri Kernitsa, Vytina, Arcadia – Maica stareță Synkletiki și surorile în Hristos
29. Stareța mănăstiri Sfântul Laurențiu, Pelion – Maica stareță Mariam și surorile în Hristos
30. Stareța chiliei „Panagia Axion Estin”, Mesaio, Oreokastro – Maica stareță Eufemia și surorile cu mine în Hristos
31. Stareța mănăstirii Panagia Gorgoepikoos, Mandra, Attica – Maica stareță Fevronia și surorile în Hristos
32. Stareța mănăstirii Sfânta Treime (Mănăstirea Agios Nektarios), Egina – Maica stareță Timothea și surorile în Hristos
33. Stareța mănăstiri a Proorocului Ilie, Zaholi, Corintia – Maica stareță Magdalena și surorile în Hristos
34. Stareța mănăstiri Sfânta Mina, Perichora, Drama – Maica stareță Agathangelia, și surorile în Hristos
35. Stareța mănăstiri a lui Hristos Pantocrator, Corfu – Maica stareță Eufemia și surorile în Hristos
36. Stareța mănăstiri Arhanghelul Mihail, Thassos, Metochionul Sfintei Mănăstiri Filotheou, Sfântul Munte Athos – Maica stareță Efraimia și surorile în Hristos
37. Stareța mănăstiri Sfântul Ștefan, Meteora – Maica stareță Christonymphi, și surorile în Hristos
38. Stareța mănăstiri Sfântul Ioan Înaintemergătorul, Metamorfoza, Halkidiki – Maica stareță Mariam și surorile în Hristos
39. Stareța mănăstiri Sfântul Gheorghe, Anydro – Maica stareță Ioanna, și surorile în Hristos
Catedrala Patriarhală Sfinții Constantin și Elena de pe Dealul Patriarhal. Imagine: tripadvisor.ru
Biserica Română a declarat că orice inițiativă privind data celebrării Paștelui poate fi discutată doar la un Sinod Panortodox.
Pe 28 ianuarie 2025, Biserica Ortodoxă Română a declarat că schimbarea datei celebrării Sfintelor Paști va fi posibilă numai după un Sinod Panortodox, transmite serviciul de presă al Patriarhiei Române.
În Comunicatul publicat pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Române se arată: „În urma declarației recente a Papei Francisc referitoare la stabilirea unei date comune a celebrării Învierii Domnului facem precizarea că orice consultare referitoare la data Paștelui și o eventuală hotărâre pot avea loc numai în cadrul unui viitor Sinod pan-ortodox, prin participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe surori”.
Prezenta inițiativă se înscrie în același parcurs de lucru, ținând cont și de recomandarea foarte importantă a Sinaxei Întâistătătorilor și Reprezentanților Bisericilor Ortodoxe, întrunită între 21-28 ianuarie 2016 la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, în cursul căreia s-au precizat următoarele: „în ceea ce privește tema Calendarului, este potrivit ca fiecare Biserică să fie liberă de a pune în practică ceea ce consideră de cuviință pentru formarea duhovnicească a enoriașilor săi, dar fără să modifice data sărbătoririi comune a Paștilor de către toți ortodocșii”.
Biserica Ortodoxă Română subliniază că orice inițiativă referitoare la data de sărbătorire a Paștelui poate fi discutată doar în cadrul unui Sinod pan-ortodox.
UJO a informat mai devreme că Papa Francisc a îndemnat creștinii să stabilească o dată unificată pentru sărbătorirea Paștelui.
Liturghie la Lavra de la Poceaev. Imagine: canalul de YouTube „Mir”
Presbiterul Anastasios Gotsolupos a subliniat că argumentele vrăjmașilor BOUkr că comunitățile sale nu trec la BOaU din cauza Moscovei, sunt anulate de război.
Canonistul, teologul și scriitorul bisericesc grec, presbiterul Anastasios Gotsopoulos, în studiul său asupra expertizei Serviciului pentru Etnopolitica de Stat în ceea ce privește existența legăturilor dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr) cu Biserica Ortodoxă Rusă, a subliniat că statul și Epifanie Dumenko se așteptau că, în condițiile războiului, comunitățile bisericești vor începe să adere în masă la Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU). Însă acest lucru nu s-a întâmplat.
Comentând momentul primirii Tomosului în 2019, preotul a arătat că inițiatorii creării BOaU s-au confruntat cu eșecul proiectului lor. Dar în loc să se pocăiască, ei „au început un război fără milă împotriva Bisericii canonice cu acaparări de biserici, expulzări forțate a enoriașilor, banditism și persecuții de către instituțiile guvernamentale și grupuri parastatale asupra clerului și credincioșilor ortodocși, persecuții pe care le întâlnim doar în sistemul ateu”.
„În februarie 2022, după ce Rusia a declarat război Ucrainei, autorii și susținătorii „Tomosului de Autocefalie” credeau că problema lor va fi rezolvată, iar arhiereii, clerul și credincioșii care au rămas credincioși Bisericii canonice și mitropolitului Onufrie, vor trece cu ușurință la biserica autocefală a lui Epifanie. Astfel, în sfârșit, lăcașurile bisericii autocefale se vor umple de credincioși! Dar în zadar… Încă o dată, previziunile și dorințele lor nu s-au îndeplinit”, a scris teologul grec.
El a arătat că „ei au rămas fără argumentele prin care au încercat să explice poziția majorității covârșitoare a poporului ucrainean (cler și mireni) de a rămâne în tradiția lor, în Biserica părinților lor, în Biserica Ortodoxă canonică!”.
„Acum referirea la argumentul că Moscova pune presiune, influențează și… finanțează mii de clerici și milioane de credincioși pentru ca aceștia să nu se alăture lui Epifanie, ci să rămână, în pofida persecuției existente, în Biserica canonică, demonstrează că cei care apelează la acest argument sunt, cel puțin, cam fără de minte…”, scrie preotul.
Prin urmare, după cum notează el, „prigoana, întemnițarea, violența, persecuția multor episcopi, preoți și credincioși s-au intensificat și mai mult. Acapararea bisericilor parohiale au continuat prin folosirea polizoarelor de mână, a răngilor , fierăstraielor, baloanelor cu gaze lacrimogene și chiar a armelor”.
„Și toate acestea nu au adus niciun rezultat! Credincioșii se îndepărtează de Epifanie și de structura lui. În cele din urmă, guvernul Zelenski, cu sprijinul structurii bisericii autocefale, și chiar și a acestui primat Epifanie, au mers pe urmele regimului ateu sovietic și au vrut să scoată în afara legii Biserica Ortodoxă canonică a Mitropolitului Onufrie, care este recunoscută de toate cele paisprezece Biserici Ortodoxe!”, a subliniat teologul.
UJO a informat mai devreme că potrivit presbiterului Anastasios Gotsopoulos, guvernul lui Zelenski încearcă să scoată în afara legii Biserica Ortodoxă Ucraineană.
Schisma stiliștilor din Bulgaria revendică egalitatea în drepturi cu Biserica Ortodoxă Bulgară. Imagine: UJO
Autoritățile bulgare trebuie să ia o decizie: să acorde sau nu legalitate structurii ortodoxe schismatice a stiliștilor.
Decizia Curții Supreme de Casație și Justiție din Bulgaria de a înregistra „Biserica Ortodoxă de stil Vechi din Bulgaria” a fost o surpriză totală pentru observatorii externi (cum suntem noi, de exemplu). Dar din câte înțelegem, și pentru bulgari. În spațiul public și ecleziastic al țării, această decizie a provocat o furtună de indignare – atât din partea Bisericii canonice Bulgare, cât și din partea unor forțe politice și civice.
După 15 ani de bătălii juridice, creștinii de stil vechi au primit recunoaștere oficială, fapt care după părerea multora va amenința unitatea Bisericii Ortodoxe Bulgare, iar în al doilea rând, va slăbi influența acesteia asupra proceselor care au loc în țară. Ce a dus la această decizie și care sunt consecințele pentru bulgarii ortodocși? Să încercăm să clarificăm situația.
Justiție sau o lovitură pentru Biserica canonică?
Motivul principal al separării stiliștilor de Patriarhia Bulgară a fost reforma calendarului bisericesc din 1968, care a dus în cele din urmă la crearea unei structuri bisericești alternative în 1990 (deci, timp de 22 de ani totul a fost bine, dar apoi cineva a decis că situația necesită să fie schimbată). Momentan, Biserica Ortodoxă de stil Vechi din Bulgaria are trei „episcopi”, o mănăstire cu 60 de maici și 18 parohii, inclusiv o catedrală la Sofia. Comunitatea este condusă de „Mitropolitul” Fotie de Triadița.
Din 2009, „biserica de stil vechi” a făcut tot posibilul pentru a obține înregistrarea de stat, dar fără succes. Totuși, la 31 decembrie 2024, Curtea Supremă de Casație și Justiție a Bulgariei, anulând deciziile Curții de Apel a orașului Sofia, a permis înregistrarea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. Instanța a menționat că înregistrarea unei noi comunități religioase nu a încălcat drepturile Bisericii Ortodoxe Bulgare canonice și ale membrilor săi. Hotărârea a scos în evidență rolul istoric și spiritual al Patriarhiei Bulgare, care avea drept scop „calmarea” părților nemulțumite. Însă este puțin probabil ca recunoașterea juridică a dreptului la existență a unei comunități care respectă un stil clendaristic diferit să aducă pace. Pentru că această decizie înseamnă înlăturarea obstacolelor administrative și juridice care limitau activitățile vechilor calendariști din Bulgaria. Cu alte cuvinte, schismaticii vor putea atinge egalitatea cu Biserica canonică, iar în cazul unei schimbări a conducerii politice sau a cursului țării, chiar vor putea revendica rolul „bisericii poporului” și al celei mai „patriotice” organizații religioase.
Reacţia
Din acest motiv, Sfântul Sinod al Patriarhiei Bulgare a afirmat că crearea unei jurisdicții paralele este o încălcare directă a sfintelor canoane și o amenințare la adresa unității Bisericii. În plus, potrivit Sinodului, o astfel de decizie judecătorească creează un precedent periculos, deschizând ușa pentru înregistrarea altor grupuri schismatice.
La rândul său, Patriarhul Daniil al Bulgariei a subliniat că două Biserici Ortodoxe nu pot exista pe același teritoriu canonic. Potrivit primatului, legalizarea de stat a stiliștilor ar putea deveni începutul distrugerii unității nu numai ecleziastice, ci și sociale. Este clar că această hotărâre judecătorească poate deveni un instrument de influență politică. După cum a afirmat președintele bulgar Rumen Radev, statul trebuie să asigure condiții pentru unitatea Bisericii, considerând amenințările la adresa acesteia drept amenințări la adresa suveranității naționale.
Cu alte cuvinte, atât liderii bisericești, cât și cei politici înțeleg perfect că „scenariul ucrainean”, în care schisma bisericească a fost folosită pentru atingerea unor scopuri politice, poate fi aplicat și în Bulgaria. Întrebarea este cine și de ce ar putea recurge la el?
Cine este Yonko Grozev?
Decizia de înregistrare a Bisericii de stil vechi din Bulgaria a fost luată nu de niște structuri fără chip, ci de anumite persoane concrete care activează la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Figura centrală în acest proces a fost Yonko Grozev, un judecător bulgar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), strâns asociat cu George Soros și organizația sa „Open Society” (Societatea deschisă).
Yonko Grozev a fost numit judecător la CEDO în 2015, după ce judecătorul bulgar de la Strasbourg, Zdravka Kalaydjieva, a demisionat pentru a-i elibera locul. Grozev a fost legat direct de ministrul bulgar al justiției Hristo Ivanov, care era cunoscut pentru sprijinul acordat structurilor finanțate de Soros. Înainte de aceasta (din 1993), Grozev a fost avocatul și unul dintre cofondatorii Comitetului Bulgar de la Helsinki (CBH), care a promovat activ ideile „Societății deschise” a lui Soros și care a fost finanțată de acesta.
Curios este faptul că la începutul anului 2020, niște avocați francezi independenți l-au acuzat pe Grozev că ar servi interesele lui Soros în cauzele CEDO care implică o serie de țări europene. Acest lucru a dus la colectarea a peste 9.500 de semnături pentru o petiție prin care se solicita îndepărtarea sa din funcție din cauza numeroaselor conflicte de interese, devenite obișnuite în munca lui. Dar în loc să fie pedepsit, înalții oficiali europeni au decis să-l ridice pe Grozev într-o funcție superioară la CEDO.
Grozev a fost cel care a luat decizia ca stiliștii bulgari să aibă dreptul la înregistrarea legală în țară. Interesele stiliștilor la CEDO au fost reprezentate de avocatul Natasha Dobreva. Numele ei este o altă verigă în lanțul de oameni din spatele legalizării schismei bulgare. Dobreva și Grozev nu au fost doar colegi, ci și parteneri de afaceri pentru o perioadă durată, lucrând împreună timp de nouă ani, din 2006 până în 2015, la firma de avocatură „Grozev și Dobreva”, reprezentând interesele Comitetului Bulgar din Helsinki, finanțat de Soros.
Astfel, decizia CEDO cu privire la schisma bulgară implică în mod evident un conflict de interese între judecător și avocat, și iese în evidență urma organizațiilor finanțate de George Soros. Întrebarea este următoarea: de ce oamenii care reprezintă aceste organizații au nevoie de toate acestea?
Cine beneficiază de această decizie?
Decizia CEDO privind Biserica de stil vechi din Bulgaria indică faptul că de acum înainte orice grup care se autointitulează „ortodox” își poate revendica legalizarea, ceea ce va duce, fără îndoială, la continuarea fragmentării a unității religioase din țară.
În același timp, așa cum subliniază Biserica Ortodoxă Bulgară, această situație ar putea duce la desființarea nu numai a securității spirituale, dar și a securității naționale în Bulgaria. Acest lucru este valabil mai ales pentru că structurile internaționale finanțate de Soros vor interveni cu siguranță în politica țării (există multe exemple în acest sens).
Mai mult, legalizarea schismaticilor este, cel mai probabil, o componentă a unui plan mai larg care vizează slăbirea gradului de influență a Bisericii Ortodoxe Bulgare canonice în țară. Iată de ce, având în vedere cele expuse mai sus, putem trage anumite concluzii din această situație.
În primul rând, crearea unei structuri bisericești paralele în Bulgaria ar putea fi folosită ca presiune politică asupra Bisericii Ortodoxe Bulgare. De exemplu, s-ar putea exercita presiuni asupra Bisericii cu privire la recunoașterea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU), cu amenințarea că se va retrage sprijinul statului și va cădea încrederea populară dacă BOG va refuza. Acest scenariu a fost implementat cu succes în Ucraina și ar putea fi ușor repetat în Bulgaria.
În al doilea rând, înregistrarea Bisericii Ortodoxe de stil vechi din Bulgaria reprezintă o amenințare la adresa unității credincioșilor ortodocși din Bulgaria. Împărțirea enoriașilor în două structuri recunoscute legal și sprijinul politic al schismaticilor vor submina, fără îndoială, autoritatea Bisericii canonice, care a fost pilonul identității și culturii bulgare timp de secole. Acest lucru va slăbi treptat rolul BOG în societate, făcându-l mai „negociabil” în ochii celor care stau în spatele acestei situații.
În al treilea rând, crearea unei Biserici paralele deschide ușa pentru utilizarea „factorului religios” în scopuri politice – exact același scenariu care a fost deja aplicat cu succes în Ucraina. Politicienii care doresc să-și consolideze pozițiile sau să-și slăbească adversarii pot susține o parte a conflictului, așa cum s-a făcut la noi. Cei din jurul lui Soros înțeleg bine că conflictele religioase pot deveni un instrument puternic de manipulare, ducând la fragmentarea societății, ceea ce le va permită să obțină partea lor din „plăcinta politică”.
În al patrulea rând, aceste concluzii sunt confirmate chiar de numele folosit de vechii calendarişti, care oglindește în întregime numele Bisericii Ortodoxe Bulgare canonice. Exact așa funcționează schismaticii din Ucraina, creând structuri paralele cu sprijinul statului și revendicând apoi biserici și mănăstiri ale Bisericii canonice. Mai mult, calendariștii bulgari folosesc aceeași tactică pe care o foloseau cândva reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Kievului. De exemplu, într-un interviu recent, liderul Bisericii Calendaristice, „Mitropolitul” Fotie, și-a exprimat îndoielile cu privire la caracterul canonic al alegerii episcopilor Patriarhiei Bulgare, sugerând că alegerea s-a desfășurat sub controlul autorităților bulgare comuniste. Logica unei astfel de afirmații este evidentă și dureros de familiară pentru noi, ucrainenii. Potrivit acestei narațiuni, Biserica canonică este acuzată mai întâi de dependență de autorități, apoi episcopii săi sunt înfățișați ca „agenți ai KGB-ului”, iar apoi schismaticii sunt prezentați drept „adevărații patrioți”, însă singurul lor scop este de a distruge Biserica canonică. Acest scenariu este simplu, dar funcționează bine, așa cum putem vedea după exemplul Ucrainei.
În al cincilea rând, înregistrarea BOG Calendaristice vorbește despre dorința anumitor forțe de a aduce Biserica sub control politic. Această dorință ar putea duce la un dezastru atât în viața religioasă, cât și în sfera socială a țării, deoarece încercările de a folosi Biserica ca instrument de beneficiu politic amenință să provoace o criză profundă în viața publică.
La sfârșitul anului 2024, reprezentanții Bisericii Ortodoxe de stil vechi din Bulgaria au solicitat înregistrarea lor oficială, însă pe 27 decembrie au fost refuzați. Potrivit ministrului justiției, motivul respingerii a fost că petenții nu au depus toate documentele necesare. Având în vedere atenția specială îndreptată asupra acestei probleme, refuzul procedural al înregistrării nu pare foarte convingător. Cel mai probabil, „saga Vechiul Calendar” va continua.
Din păcate, la fel ca și în cazul Ucrainei, în Bulgaria există destui politicieni care cred că Biserica poate fi folosită în beneficiul lor. Ei nu se gândesc la binele țării, la viața oamenilor obișnuiți sau la Biserică ca o structură religioasă. Ei sunt dispuși să sacrifice toate acestea pentru a face pe placul patronilor lor, al căror singur scop este să câștige influență și putere maximă, nu doar într-o singură țară, ci și în întreaga lume.
Bulgaria trebuie să reflecteze serios la viitorul său, deoarece în curând acesta ar putea să nu mai fie luminat…
Vicepreședintele SUA J.D.Vance (centru) și Catherine Whiteford (dreapta). Foto: X
Catherine Whiteford a făcut apel la cei care îi persecută pe credincioșii BOUkr să oprească represiunile și să se pocăiască. Ea a avertizat că „este prea puțin timp”.
În discursul său, Whiteford a remarcat că, odată cu învestirea președintelui Trump, „oamenii sunt plini de speranță și dornici să vadă acțiuni rapide din partea administrației”.
„Acest moment este istoric din multe motive, dar mai presus de toate, cred că istoria îl va păstra ca fiind momentul în care creștinii americani obișnuiți au spus în sfârșit „destul” și și-au luat țara înapoi. Acesta este începutul sfârșitului luptei despotice cu Dumnezeu, stare care a domnit prea mult timp în Occidentul creștin”, a notat ea.
Potrivit lui Whiteford, „Inaugurarea lui Trump este ca un far de speranță pentru creștinii suferinzi din întreaga lume”.
„Acest lucru este valabil mai ales pentru creștinii ortodocși, a căror persecuție reprezintă principalul interes pentru administrația de stat. Astăzi, Statele Unite își reafirmă rolul de apărător global al creștinilor; suntem uniți cu administrația în această misiune, iar tiranii lumii au fost preveniți”, a subliniat Whiteford.
„Celor care îi asupresc pe creștini, în special celor care îi persecută pe credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, BOUkr, aș dori să le adresez acest mesaj: Vine răsplata. Dacă veți opri persecuția și vă veți pocăi acum, o să vă puteți salva de justiția viitoare, dar este prea puțin timp”, a spus politicianul.
La finalul discursului, ea s-a adresat credincioșilor ortodocși ai Ucrainei (în limba ucraineană – n.tr.): „Ucrainenii ortodocși, credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, nu vă temeți de nimic! Dumnezeu este cu voi, ceasul vostru va veni în curând! Vă mulțumesc și Dumnezeu să binecuvânteze America”.
