Scrisoarea patriarhului Bartolomeu către Epifanie Dumenko nu a fost citită la „sinodul” BOaU. Imagine: vechirniy.kyiv
Conducătorul Fanarului i-a făcut recomandări lui Epifanie înainte de „sinodul” BOaU în iulie 2023.
Pe 1 septembrie, o publicație apropiată de BOaU a lansat o traducere neoficială a unei scrisori a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu care datează din 26 iulie 2023, și în care acesta îl avertizează pe Epifanie (Dumenko) împotriva acțiunilor care pot crea impresia că încearcă să mențină schismă bisericească din Ucraina.
Se notează că scrisoarea a fost transmisă în ajunul „sinodului” BOaU care a avut loc pe 27 iulie și se referea la actele statutare.
„…Dorim să vă îndrumăm frățește să evitați includerea în acest Regulament (se are în vedere Statutul (Regulamentul) de guvernare al BOaU – Red.) a unor articole care creează impresia că Biserica Ortodoxă a Ucrainei urmărește să mențină diviziunea existentă între grupurile Bisericilor ortodoxe din țara dumneavoastră, în special dacă acest Regulament conține referiri explicite, nominale, la conducătorii acestor grupuri”, se arată în scrisoare.
Referindu-se la experiența sa de viață, conducătorul Fanarului îl asigură pe Dumenko că „astfel de practici nu vor face decât să continue actualul status quo al relațiilor voastre cu aceste grupuri, mai degrabă decât să promoveze obiectivul mult așteptat și dorița de a înființa o Biserică Sobornicească Ortodoxă Unită în Ucraina, condusă de dumneavoastră”.
Publicația mai relatează că, potrivit participanților la sinod, această scrisoare a patriarhului Bartolomeu nu a fost citită la „sinodul” BOaU.
UJO a informat mai devreme că anul trecut, Fanarul i-a explicat lui Dumenko cum trebuie să fie statutul BOaU.
Conducătorul Eparhiei de Zaporojie a vorbit despre apelul către credincioşi, care a fost adoptat la şedinţa eparhială.
Mitropolitul Luca de Zaporojie și Melitopol, răspunzând la întrebarea jurnalistului Alexander Șelest dacă Biserica Ortodoxă Ucraineană va deveni clandestină în cazul în care va fi interzisă, a spus că a făcut apel la clerul și mirenii Bisericii să se pregătească pentru un astfel de scenariu.
Vlădica Luca a notat că este posibil ca cineva să dorească să rămână „la troacă” și să facă ceea ce cer autoritățile, pentru că și Iuda L-a trădat pe Hristos. Totodată, ierarhul Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) a vorbit despre ședința Eparhiei de Zaporojie, la care au participat nu doar clerici, dar și mireni, și la care s-a luat hotărârea unanimă „de a-L urma pe Hristos până la capăt. De aceea, le-am spus preoților să se pregătească, să țină tot ce le trebuie pentru slujbe, să caute locuri {unde oamenii s-ar putea aduna la rugăciune – Red.)… Pregătim oamenii pentru aceasta”.
UJO a informat mai devreme că clerul Eparhiei de Zaporojie s-a adresat către credincioși în legătură cu Legea 8371.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române Patriarhul Daniel. Imagine: newsmaker
Patriarhul Daniel a spus că nu poate să rămână indiferent la confiscarea simbolului identității românești și la încălcarea drepturilor ortodocșilor români.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Daniel, a reacționat la situația din jurul capelei funerare a Mitropoliților Bucovinei în cinstea Sfinților Trei Ierarhi, care aparține parohiei etnicilor români din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr) din Cernăuți. Autoritățile orașului au confiscat biserica și au transmis-o Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU). Acest lucru a fost relatat pe site-ul oficial al Patriarhiei Române.
„Patriarhia Română a luat act cu regret şi întristare de faptul că slujbele în limba română nu mai pot avea loc în capela mitropoliţilor Bucovinei, mitropoliţi care au vorbit şi au slujit în limba română şi este solidară cu românii ortodocşi din Cernăuţi care solicită redeschiderea pentru slujirea în limba română a respectivei capele istorice”, se arată în comunicat.
Patriarhul Daniel a subliniat că, deși clerul și credincioșii români din Regiunea Cernăuți nu sunt membri ai Bisericii Ortodoxe Române, ci aparțin unei alte Biserici Ortodoxe, „nu putem rămâne nepăsători în faţa confiscării de către autorităţi, cu diferite justificări administrative, a unui simbol identitar românesc şi în faţa încălcării libertăţii religioase a unor creştini ortodocşi români”.
„Ca urmare, solicităm şi noi, alături de organizaţiile româneşti care ne-au scris, sprijinul autorităţilor române pe lângă autorităţile ucrainene, pentru ca românii să fie liberi să se roage în limba lor şi să vină în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, dacă vor dori aceasta”, a adăugat Patriarhul României.
După cum a raportat anterior UJO, Consiliul Național al Românilor din Ucraina a solicitat o reacție ca răspuns la transferul bisericii comunității românești a BOUkr către BOaU.
Biserica Sfinților Trei Ierarhi, necropola mitropoliților Bucovinei și Cernăuților. Imagine: raskolam.net
Consiliul Național al Românilor din Ucraina a cerut guvernului României „să ia atitudine împotriva furtului Capelei Mitropolitane de către autoritățile ucrainene”.
Consiliul Național al Românilor din Ucraina, din care fac parte peste 20 de organizații obștești care reprezintă interesele românilor din Ucraina, a transmis un apel guvernului român și conducătorilor Bisericii Ortodoxe Române, cerându-le „să participe la eforturile de returnare a primei biserici din Cernăuți unde serviciile s-au desfășurat în limba română, după ce a fost confiscată „ilegal” de către administrația locală”. Despre acest lucru a relatat Hotnews.ro, cu referire la Agerpres.
Apelul vizează situația creată în jurul bisericii Sfinții Trei Ierarhi, care este capela funerară a mitropoliților Bucovinei și care aparține parohiei românești a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUKr) din Cernăuți. Autoritățile orașului au confiscat biserica și au transmis dreptul de proprietate asupra acesteia Bisericii Ortodoxă din Ucraina (BOaU).
„CNRU, cu profundă durere sufletească vă aduce la cunoştinţă faptul că, prin decizia primăriei oraşului Cernăuţi, ni s-a luat Capela arhiereilor bucovineni cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi din Cernăuţi, lăcaş în care ne-am rugat în limba română timp de aproape 30 de ani. Ultima slujbă s-a ţinut în exteriorul bisericii, de către părintele Cristofor Gabor, duminică, 25 august 2024. Aceasta este prima biserică românească în care s-a slujit în limba română luată pe nedrept de autorităţi”, se afirmă în memoriu.
Consiliul Național al Românilor din Ucraina a declarat că de multă vreme s-a resimțit discriminare din partea autorităților ucrainene pe bază de limbă, iar acum etnicii români se confruntă și cu persecuția religioasă.
„… acum autorităţile vin să ne ia şi bisericile noastre, să ne spună când, cui şi cum trebuie să ne rugăm. Avem toate temeiurile să calificăm gestul autorităţilor ucrainene de deposedare a comunităţii româneşti de acest lăcaş de cult ca element al unei noi ofensive îndreptate împotriva minorităţii române din Ucraina, în dispreţul legislaţiei naţionale în vigoare, a cadrului bilateral interstatal şi a cadrului european şi internaţional în materie de drepturi ale omului”, se arată în comunicat.
Românii din Ucraina au cerut guvernului României „să ia faţă de furtul de către autorităţile ucrainene a Capelei Mitropolitane, gest lipsit de onestitate şi contrar spiritului şi literei Tratatului de bază dintre Ucraina şi România şi ale altor instrumente juridice bilaterale şi multilaterale la care Ucraina este parte. Totodată, solicităm urgentarea procesului de trecere a comunităţilor ortodoxe româneşti din Ucraina sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Române”.
Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi (UJO) a informat mai devreme că în 27 august, Consiliul Orăşenesc Cernăuţi a decis să transfere biserica Sfinţilor Trei Ierarhi, capela funerară a mitropoliţilor Bucovinei, care aparține parohiei Bisericii Ortodoxe Ucrainene formată din etnici români, în proprietatea BOaU.
Filosoful ucrainean Andrii Baumeister a analizat în detaliu multe aspecte problematice ale Legii nr. 8371 și a rezumat că ea nu aduce niciun beneficiu Ucrainei. De ce?
Pe 28 august 2024, faimosul filosof și intelectual ucrainean Andrii Baumeister a înregistrat un video în care și-a împărtășit ideile despre perspectiva proceselor care au loc în Ucraina cu privire la Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr). Poziția sa pare nu doar una rezonabilă și echilibrată, dar și extrem de importantă, deoarece Andrii Baumeister abordează această problemă în mod imparțial, avându-se în vedere faptul că el este catolic.
Astfel, nimeni nu-l poate acuza că ar fi influențat în plan confesional de Biserica Ortodoxă Ucraineană. Dimpotrivă – Baumeister ar fi putut cere interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în special fiind cunoscută poziția catolicilor ucraineni (episcopul Krivițki și Sveatoslav Șevciuk). Dar el nu face acest lucru. În schimb, el vede problema nu ca un catolic, ci ca un credincios și un cetățean al Ucrainei căruia îi pasă de soarta poporului și a statului. Din acest motiv, am decis să expunem pe scurt argumentele sale pentru a aduce la cunoștința cititorilor noștri poziția unei persoane lucide și inteligente.
Euforie și psihoză
Legea nr. 8371, adoptată recent de Rada Supremă a Ucrainei, a stârnit discuții intense și a polarizat opiniile în interiorul societății. Legea care are scopul oficial de a proteja ordinea constituțională în sfera religioasă, a devenit un motiv pentru declarații triumfaliste și chiar euforie în rândul unora din elita politică ucraineană.
Potrivit lui Baumeister, mulți dintre deputații care au scris pe rețelele de socializare că „Ucraina și-a dobândit în sfârșit independența spirituală și că acest cuib al FSB-ului, KGB-ului, care amenință securitatea și cultura ucraineană, va fi în sfârșit distrus”, au căzut într-un fel de psihoză colectivă. Această euforie, care s-a produs pe fundalul evenimentelor de la Kursk și Pokrovsk, este greu de explicat, mai ales în contrast cu legea însăși, care, în opinia lui Baumeister, este destul de plictisitoare și extrem de problematică din punct de vedere logic și al jurisprudenței.
După ce sa pătruns în esența documentului, Baumeister a reperat multe aspecte problematice în acesta.
Problema nedeterminării juridice
Unul dintre principalele puncte de critică este ambiguitatea și vagul în termenii folosiți în lege. Potrivit lui Baumeister, pentru mulți dintre acești termeni, precum „afiliere”, „parte a structurii”, „centru de guvernare” și „lumea rusă”, nu există definiții juridice concrete și pot fi interpretați în mod diferit. Acest moment creează riscul ca legea să fie aplicată conform unei interpretări expansive, conducând la o potențială manipulare și abuz.
Andrii Baumeister subliniază în mod deosebit că conceptele precum „ideologia lumii ruse” sau „propaganda pro-rusă” nu sunt termeni juridici și, prin urmare, nu pot servi drept bază pentru acțiuni legale. Acest lucru deschide ușa acuzațiilor și persecuțiilor nefondate, care duc la nihilism în drept și încălcări ale principiilor justiției.
Legături canonice și profanare religioasă
Baumeister mai subliniază că fenomene pur ecleziastice, precum legăturile canonice dintre Biserici, ar putea ajunge sub acuzația de „afiliere”: „Dacă o biserică are o legătură canonică cu o altă biserică, existența acestei legături canonice ar putea nimeri sub incidența unei asemenea legi cu astfel de sancțiuni”.
El subliniază, de asemenea, că legăturile canonice dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană și Biserica Ortodoxă Rusă sunt văzute ca ceva care necesită o rupere imediată, fără a lua în considerare contextul istoric și religios. În opinia sa, aceasta este o manifestare a ignoranței religioase și a profanării, întrucât legăturile canonice nu pot servi drept temei pentru sancțiunile și restricțiile prevăzute de legislație.
Profesorul notează pe bună dreptate că această lege nu ține cont de existența unor legături canonice între diferite Patriarhii și Biserici Autocefale, care pot varia în gradul de apropiere în plan religios. În același timp, interpretarea unilaterală a legăturilor Bisericii propusă în Legea nr. 8371 reflectă o abordare superficială și suprasimplificată a legiuitorilor a problemelor de natură religioasă.
Problema independenței spirituale
Filosoful ucrainean acordă o atenție deosebită noțiunii de „independență spirituală”, care este folosită activ atât în textul legii, cât și în retorica susținătorilor săi. Baumeister pune la îndoială necesitatea ca statul să asigure independența spirituală a cetățenilor săi, subliniind defectele istorice și filozofice ale unui asemenea demers. El a reamintit că încă din secolele XVII-XVIII, Europa a început să dezvolte idei de toleranță religioasă și libertate de conștiință, care sunt total contrare încercărilor statului de a dicta viața spirituală a cetățenilor săi. În același timp, Baumeister este convins că legea în cauză este „întocmită dintr-o perspectivă a nihilismului și ignoranței juridice, religioase și istorice”.
„În plus, legea este total nejustificată și anacronică. Este iremediabil depășită. Mulți dintre deputați, și îi cunosc personal pe mulți – sunt oameni relativ tineri, între 35 și 50 de ani. Când votează această lege, ei gândesc într-un mod absolut depășit de timp. Ei gândesc în categorii vechi de 300 de ani, care nu au nicio legătură cu secolul XXI, sau măcar cu secolul XX, care îi vaor pune într-o lumină neavantajoasă pe acești legiuitori și pe autorii acestui proiect de lege imediat ce vom începe să testăm istoria”, crede profesorul.
De aceea, o astfel de lege este depășită de timp și prezintă un pericol pentru Ucraina, deoarece se bazează pe idei respinse de mult timp de gândirea modernă juridică și politică.
Pentru a demonstra că această abordare este privită ca fiind depășită de timp, Andrii Baumeister a reamintit cuvintele papei Francisc, care a spus că rugăciunea nu poate fi un instrument al răului și a cerut inviolabilitatea bisericilor. Din această declarație reiese cu claritate că pontiful roman crede că libertățile religioase din Ucraina sunt amenințate.
Semne ale totalitarismului
Din acest motiv, crede filozoful, în Ucraina există semne ale unei mișcări către totalitarism. Acest lucru se întrevede și în inițiativa de a crea un Minister al Unității Naționale, care ar spori controlul asupra opiniei publice și asupra sistemului de învățământ. Cu alte cuvinte, autoritățile își propun să contureze o identitate națională unificată „corectă” pentru cetățeni, care va contrazice principiile unui stat liberal și democratic.
Pe de altă parte, politicile de stat care vizează asigurarea „independenței spirituale” seamănă puternic cu metodele regimurilor totalitare trecute, în care statul a intervenit în viața religioasă a cetățenilor săi.
Paralele istorice și Patriarhia Constantinopolului
Andrii Baumeister a făcut paralele istorice, amintind că Patriarhia Constantinopolului a fost întotdeauna strâns legată de puterea imperială, fie că a fost vorba de imperiile bizantine sau otomane.
Mai târziu, în secolul al XVIII-lea, împărații și împărătesele din Rusia au devenit patroni ai Patriarhiei Constantinopolului, transformând curtea imperială rusă în principalul garant și binefăcător al Patriarhului Ecumenic. S-a adăugat încă un imperiu de care depindea existența Patriarhiei, alături de imperiile otoman și bizantin.
Totodată, în secolul al XIX-lea, când Balcanii, Bulgaria și România și-au câștigat independența în urma războiului ruso-turc din 1877, au început să apară biserici naționale autocefale. Patriarhia de la Constantinopol a condamnat acest lucru la Sinodul din 1872 ca o manifestare a etnofiletismului (supremația principiului național asupra celui ecleziastic), considerând-o o acțiune antibisericească și antinaționalistă.
La începutul secolului al XX-lea, după înfrângerea grecilor la Smirna în 1922 și Conferința ulterioară de la Lausanne din 1923, turcii au luat în considerare cu toată seriozitatea interzicerea Patriarhiei Constantinopolului ca instituție imperială învechită. Aliații au insistat însă asupra păstrării acesteia. De atunci, Patriarhul Constantinopolului a rămas un cetățean loial al Turciei, influența sa fiind mai mult legată de diaspore și parohii împrăștiate în lume decât de formațiuni statale compacte.
Astfel, crede Baumeister, afirmațiile conform cărora Biserica Ortodoxă Ucraineană este infectată cu „narațiuni imperiale” sunt complet nefondate. Mai mult decât atât, având în vedere legăturile istorice dintre Fanar și diversele imperii, aceste acuzații nu sunt doar nefondate, ci și absurde și ridicole.
BOaU și situația actuală
Schimbările aduse în Ucraina prin acordarea Tomosului din 2018 au dus la înființarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU), deși locurile sfinte istorice precum Lavra Peșterilor de la Kiev au rămas sub controlul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Potrivit lui Baumeister, în esență, Fanarul a reluat procesul de conexiuni canonice, provocând discuții despre legitimitatea istorică și ecleziastică a acestei mișcări.
Mai mult, profesorul subliniază că liderii politici și religioși au fost atrași în „euforia” respingerii moștenirii lor, ceea ce poate duce la decizii antiistorice și contrare principiilorde drept. El subliniază importanța păstrării memoriei și tradițiilor istorice, care sunt parte integrantă a identității naționale.
Un război împotriva propriului popor
Baumeister a subliniat că în ultimii ani, Biserica Ortodoxă Ucraineană s-a confruntat cu presiuni fără precedent din partea diferitelor structuri statale și nestatale. Această presiune se manifestă prin acțiunile active ale grupurilor paramilitare care acaparează mănăstiri și biserici, precum și prin susținerea acestor acțiuni de către autoritățile locale care preiau sloganurile lor agresive, legitimând astfel violența împotriva Bisericii.
În timp ce Biserica Greco-Catolica Ucraineană a dominat istoric în Ucraina de Vest, ținutul Volyn și alte regiuni din Ucraina Centrală și de Vest au fost în mod tradițional ortodoxe. Filosoful a reamintit că bisericile antice din aceste regiuni, dintre care unele au funcționat timp de secole, sunt acum atacate și confiscate.
Sprijinul unor astfel de acțiuni din partea poliției și inacțiunea Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) creează condiții pentru o presiune necontrolată asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene pe care Baumeister o vede ca un război împotriva propriului popor. Se desfășoară campanii direcționate spre distrugerea identității spirituale a ucrainenilor prin impunerea „libertății spirituale” bazată pe restricții în frecventarea bisericii. Aceasta, la rândul său, duce nu la libertate, ci la oprimare duhovnicească și la o ruptură cu valorile spirituale tradiționale.
Biserica Ortodoxă Ucraineană și Biserica Ortodoxă a Ucrainei
Baumeister a reamintit, de asemenea, că au răsunat multe propuneri ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să renunțe la orice legături canonice cu Biserica Ortodoxă Rusă în favoarea trecerii în jurisdicția BOaU. Totuși, potrivit profesorului, acest demers este perceput ca o cerere de neglijare a voinței credincioșilor, de a-i obliga să-și abandoneze identitatea spirituală și să accepte condițiile stabilite de BOaU.
Presiunea continuă și, fără îndoială, se va intensifica în viitorul apropiat. În acest sens, Andrii Baumeister își exprimă îngrijorarea că mulți ierarhi ai BOaU, precum și oameni pentru care a avut respect, se bucură acum de această situație sau cel puțin rămân tăcuți când datoria lor ar fi să se ridice în apărarea Biserici Ortodoxe Ucrainene.
„Mă doare că mulți dintre cunoscuții mei, oameni pe care respect, ierarhi ai BOaU, profită de această situație, se bucură de ea, sau tac bucurându-se, în timp ce datoria lor este să susțină Biserica Ortodoxă Ucraineană și să le spună angajaților Serviciului de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertate de Conștiință, legiuitorilor noștri, Președintelui nostru și autorităților locale că aceștia (Biserica Ortodoxă Ucraineană – Red.) sunt frații noștri. Nu ne vom putea ruga în aceste mănăstiri și biserici, știind că aici oamenii u fost scoși afară, uneori provocându-le răni corporale sau organizând carnavale ale unor oameni lipsiți de Dumnezeu lângă Lavră… Câte filmulețe au fost postate pe YouTube în anii 2022-2023… Umiliri, huiduieli, strigăte permanente despre niște popi moscoviți… Totul a fost inventat ca în anii 20 a secolui trecut de bolșevici… Deci dacă eu eram în locul ierarhilor și preoților din BOaU, aș fi făcut apel către autorități: aceștia sunt frații noștri, să rezolvăm altfel această problemă, să dăm libertate poporului Ucrainei, așa cum scrie în Constituție, libertatea de conștiință”.
De asemenea, el a făcut apel la reprezentanții confesiunilor protestante, ai Bisericii Catolice și ai iudaismului să susțină dreptul la libertatea de conștiință și să se opună acțiunilor violente împotriva credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
În încheiere, Andrii Baumeister a subliniat că principiile Evangheliei sunt fundamental diferite de cele ale Cezarului.
„Și dacă sunteți oameni religioși, mă adresez reprezentanților BOaU și liderilor protestanți, înțelegeți că prin violență, insulte, ură și toate aceste trucuri, grupurile paramilitare nu vor putea lua cu asalt Orașul Ceresc, Cetatea lui Dumnezeu. Împărăția Cerurilor nu poate să fie confiscată în urma atacurilor unor grupări paramilitare, judecata veșnică și adevărul divin nu pot fi luate cu forța de raideri și nici prin legile Radei Supreme.
Și această afirmație a respectatului filozof este de netăgăduit.
Patriarhul Bartolomeu, Papa Francisc și Arhiepiscopul Ieronim. Foto: sib-catholic.ru
Unul dintre mitropoliții Țărilor Noi, mitropolitul Damaschin, s-a opus propunerii patriarhului Bartolomeu de a sărbători Paștele împreună cu catolicii.
Pe 3 septembrie 2024, patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a anunțat celebrarea comună a Paștelui împreună cu catolicii, care va avea loc în luna mai 2025, potrivit publicației Romfea.
În discursul său de încheiere la Sinaxa arhiereilor Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, patriarhul Bartolomeu a informat ierarhii că „în anul ecleziastic curent, la sfârșitul lunii mai 2025, la Niceea (Bitinia) va avea loc celebrarea oficială a împlinirii a 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, cu participarea Sanctității Sale Papa Francisc”.
Patriarhul a reamintit că Sinaxa Patriarhiei Ecumenice din acest an a fost dedicată acestei aniversări istorice, fapt reflectat în selecția temei centrale a Sinaxei din acest an, preluată din Vecernia Duminicii Sfinților și Dumnezeieștilor Părinți ai Primului Sinod de la Niceea, care a abordat reglementarea datei Paștelui: „Urmând dogmele Dumnezeiești, ne închinăm, cu credință… unei nedespărțitei, Dumnezeieștii Treimi”.
Serviciul de presă al Patriarhiei Ecumenice a notat că „în duhul acestei unități s-a exprimat în unanimitate dorința ca anul viitor, creștinismul răsăritean și cel occidental să sărbătorească Paștele împreună, pentru ca aceasta să nu fie o coincidență fericită, ci începutul stabilirii unei date comune de celebrare în fiecare an, în conformitate cu Paștele Bisericii noastre Ortodoxe”.
Însă mitropolitul Damaskin de Didymoteicho, Orestiada și Soufli, primul dintre mitropoliții Țărilor Noi, s-a opus acestei propuneri. Detaliile discursului său sunt necunoscute, serviciul de presă a raportat că „lucrarea întâlnirii s-a încheiat cu obișnuitul cuvânt final”.
Uniunea Jurnaliștilor Ortodocși a informat mai devreme că pe 23 noiembrie 2023, Patriarhul Bartolomeu a declarat că drumul către unitatea tuturor creștinilor este ireversibil.
Acapararea bisericii din Boiarka. Imagine: Primul Kozațkii
Enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene raportează că în apropierea bisericii sunt puțini activiști ai BOaU.
Începând cu dimineața zilei de 7 septembrie, este în curs de desfășurare acapararea bisericii în cinstea Acoperământului Maicii Domnului a Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Boiarka. Enoriașii comunității bisericești au înregistrat un videoclip pe care vedem cum polițiștii îi ajută activ pe susținătorii structurii BOaU. Ei au surprins imagini cum oamenii legii transmit răngi pentru a sparge ușa bisericii, ceea ce a stârnit indignarea enoriașilor.
Canalul de Telegram Primul Kozațki relatează că în apropierea bisericii sunt doar câțiva reprezentanți ai BOaU – câțiva activiști și clerici din structura lui Dumenko. Totuși, principala forță care îi sprijină este Farmațiunea de voluntari ai comunității teritoriale.
Acaparatorii bisericii s-au baricadat în interiorul lăcașului de cult, împiedicându-i pe enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene să intre. Lângă biserică se săvârșește sfânta slujbă, în timp ce perimetrul rămâne sub controlul oamenilor în camuflaj.
UJO a informat mai devreme că un grup de raideri încearcă să acapareze lăcașul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Boiarka.
În prezent, arhimandritul Varlaam se află într-o unitate unde trece un curs de pregătire militară.
Arhimandritul Varlaam (Didenko), starețul mănăstirii Schimbarea la Față din satul Tereblia, raionul Tiaceu, regiunea Transcarpatia, a fost recrutat cu forța de angajații Centrului Teritorial de Recrutare din Ujgorod. Starețul fost trimis la un centru de pregătire militară din Rivne. Arhimandritul a anunțat acest lucru pe pagina sa de Facebook.
„Dragi frați și surori, după ce am fost transportat ieri la Comisariatul Militar din Ujgorod, am fost trimis la centrul de pregătire din Rivne. Rog pe toți să se roage pentru mine și să sprijine mănăstirea noastră. Cu respect și dragoste pentru dumneavoastră, arhimandritul Varlaam”, a scris clericul Eparhiei de Hust din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
UJO a informat mai devreme că comisariatul militar l-a ridicat mai devreme pe trezorierul Eparhiei de Hust, care este tatăl a trei copii minori.
Procesul judiciar privind capela de pe strada Zelena a durat aproape un an.
Consiliul local al municipiului Cernăuți, în urma unei hotărâri judecătorești, a restituit în proprietatea statului capela Mitropoliților Bucovineni, folosită anterior de comunitatea religioasă românească a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Acest lucru a fost raportat de consiliul local Cernăuți, potrivit Espreso.Zahid.
Litigiile judiciare pentru capela din cimitirul de pe strada Zelena a durat aproape un an, iar acum proprietatea este din nou sub controlul primăriei. Autoritățile au aprobat un proiect de cooperare cu BOaU și intenționează să transfere necropola mitropoliților bucovineni în structura BOaU, condusă de Dumenko.
Fiind întrebat despre posibilitatea de a organiza slujbe în capelă, conducătorul adjunct al Departamentului juridic al consiliului local Cernăuți, Ian Ostafiiciuk, a spus pentru Suspilne că necropola unde sunt îngropați mitropoliții nu a fost niciodată o biserică, deoarece este un monument istoric. Aparține primăriei de Cernăuți și este administrată de întreprinderea municipală „Rezervația istorică și culturală „Cimitirul de pe strada Zelena”.
Ostafiiciuk a subliniat că problema necesită un studiu suplimentar, deoarece necropola este un monument istoric. „Dacă autoritatea de protecție a patrimoniului cultural acordă permisiunea, aici vor putea fi organizate evenimente ocazionale. Particularitatea capelei este că prezintă un loc de înmormântare, nu o biserică, iar dedesubt există o criptă. Nu este o clădire religioasă în sensul tradițional în care pot fi săvârșite ritualuri, așa că există anumite restricții în cimitir”, a menționat Ostafiiciuk.
I. Aivazovski. Mersul pe ape. 1888. Imagine: ekklisiaonline.gr
Predică de duminica.
„Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.” (Matei 14:28-32).
În 2017 a fost realizat un film cu același nume bazat pe romanul The Shack al scriitorului W.P.Young. Această poveste a Evangheliei este jucată acolo sub formă de dialog. Hristos îi spune personajului principal al filmului, Mack:
„Tot ce vezi, tot ceea ce te sperie este în interiorul tău. Nu te uita la abisul de sub picioarele tale, nu te uita la valuri, nu te gândi la furtună, ascultă-mi vocea, privește la mine. Nu te gândi la trecut și viitor. Totul va fi bine”. Și apoi răsună următoarele cuvinte: „Toate acestea nu au nici o putere asupra ta, numai nu te întoarce de la mine”.
Acest episod lipsește în roman, dar realizatorii filmului au decis să-l introducă și au transmis foarte precis esența dramei spirituale a personajului principal.
„Tot ceea ce te sperie este în interiorul nostru”. Fiecare om are propriul său spațiu. Trăim în aceeași lume, dar fiecare dintre noi o vede diferit. Și aici nici măcar nu este vorba despre credință sau despre lipsa acesteia, ci despre structura persoanei însăși. Unii simt durerea acestui război cu fiecare nerv, iar alții chiar și în acest moment merg la discoteci, dansează, se adună în grupuri unde curge berea, vodka, grătarul, glumele și râsetele zgomotoase. Aflăm că unii oameni trăiesc în mijlocul suferinței, în timp ce alții trăiesc într-o mare a plăcerilor. Unii sunt lipsiți de adăpost și sănătate, iar alții se distrează și se bucură.
Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de toate acestea? Mi-am dat seama că o lege foarte importantă funcționează în această lume – omul cerului crește din durere. Fără suferință nu vom crește spre cer. Așa a hotărât Dumnezeu în legătură cu toate lucrurile vii. Această lume a fost creată cu iubire, dar totul în ea trăiește dureros și moare dureros. Dumnezeu însuși s-a inclus în acest proces. El suferă cu noi. Dumnezeu a devenit om și a trecut prin tortură, frică, durere și moarte până la învierea Sa. Chinul este calea spre înviere, este travaliul sufletului nostru.
Dar unde este locul bucuriei în toate acestea? Există și el. Credința este menită să ne dea nădejde și nădejdea să ne conducă în palatele bucuriei cerești. Da, trăim în iad, dar nu deznădăjduim, pentru că iadul este pridvorul raiului.
Iadul este un abis care se deschide sub picioarele noastre. Deasupra sunt valuri care caută să ne acopere în întregime și să ne scufunde în această prăpastie întunecată. Acest abis ne dezbracă de tot ceea ce considerăm că este al nostru, de tot egoismul, părerea de sine, aroganța, narcisismul și așa mai departe. Numai intrând în adâncimea ei, cufundându-ne în întuneric, putem vedea strălucirea propriului nostru duh.
Ceea ce ne chinuie sufletele, ce ne face sa ne temem și să tremurăm sunt gândurile. Ele ne pictează viitorul. Deasupra un val tinde să ne acopere în întregime ți să ne tragă în adâncuri. În acest viitor pe care l-a desenat imaginația noastră, există totul în afară de Hristos. Nu Îl vedem acolo, vedem doar ceea ce ne prezintă imaginația noastră. Fantezia ne vorbește nu în cuvinte, ci în imagini. Ea ne desenează în capul nostru ceea ce nu există, dar ceva ce se poate întâmpla. Și aceste imagini îl despart pe Hristos de noi.
Nu mai auzim vocea care ne vorbește – „uită-te la mine, nu te teme”. Ne este frică și de aceea începem să ne înecăm. Toate aceste temeri nu vor pune stăpânire asupra noastră dacă ne-am uita la Hristos. Dar ne uităm la valuri și de aici provin toate necazurile noastre.
Cel mai dificil lucru din viața duhovnicească este să-ți formatezi conștiința vicioasă și să-ți unești mintea cu inima, smulgând-o din lumea exterioară. Atât timp cât mintea noastră se află înafară, nu putem spera să-L găsim pe Dumnezeu care ne așteaptă înăuntru. În măsura în care murim pentru lume, vom veni la viață pentru Dumnezeu. Aceasta este o lege străveche. Mântuirea este o stare de cufundare completă a minții în inimă și a inimii în Dumnezeu. Nu este suficient să te pocăiești, să-ți recunoști greșelile, să citești Evanghelia și să primești Împărtășania. Trebuie să mori încet, în fiecare zi, gând după gând, pentru viața păcătoasă a acestei lumi, să-ți rafinezi prezența în ea, să devii transparent pentru oricare dintre culorile sale jucăușe. Să lăsăm lumina acestei lumi să treacă prin noi, astfel încât să nu găsească în noi o suprafață în care să se reflecte.
Atât timp cât vântul vieții lumii cântă cutare sau cutare melodie pe corzile gândurilor noastre, până atunci nu vom putea auzi cântarea Îngerilor în sufletele noastre. Pentru a-L auzi pe Dumnezeu, este nevoie de tăcere adâncă în inimă.
Trebuie să înțelegem un lucru simplu – în timp ce omul stoarce bani și plăcere din lume, lumea stoarce sânge și viață din el. Este imposibil să faci o lumânare să ardă pe ambele părți. Dacă focul trupesc arde dedesubt, atunci inima este moartă și goală, iar mintea este nebună. Cel care și-a liniștit inima sa a scăpat de gândurile obsesive care îi pot scurta viața.
„Visul oamenilor de a opri un moment frumos se încheie doar în puritatea și frumusețea Duhului Sfânt, în Care momentul devine eternitate, care nu are prelungire pentru că nu are unde să se grăbească. Libertatea duhului se străduiește să se asigure ca fiecare acțiune umană să aibă un scop moral specific și fiecare cuvânt să aibă un sens profund salvator. Este necesar să ne asigurăm că în viața duhovnicească acțiunile sunt în acord cu inima, și mintea – în acord cu raționamentul duhovnicesc, iar inima va exclude toate impulsurile și căderile emoționale”.
Atât timp cât trăim exclusiv în paradigma riturilor Ortodoxiei, suntem încă departe de mântuire. Un ritual, o tradiție este o cană, dar principalul nu este cana în sine, ci conținutul ei. Nectarul Harului este ceea ce ar trebui să fie sensul și scopul tuturor realizărilor noastre duhovnicești și practicilor de rugăciune. Multiplele daruri ale harului sunt aurul și bijuteriile din care Apostolul Pavel ne cheamă să construim templul sufletului nostru. Și Doamne ferește ca atunci când vor fi încercate cu foc, să nu se dovedească a fi făcute din paie.
Apostolul din această zi este surprinzător și, la prima vedere, alogic. Nu pare să aibă vreo legătură cu semnificația sărbătorii. Însă ne dezvăluie secretele teologiei.
De Adormirea Maicii Domnului, precum și în câteva alte sărbători ale Maicii Domnului, se citește Epistola Apostolului Pavel către Filipeni, capitolul 2, versetele 5-11. Această Epistolă a fost scrisă în anii 63-64 la Roma, în timpul așa numitei primei legări a Apostolului Pavel. Comunitatea creștină din Filipi a fost fondată de Pavel în anii 52-53 în timpul celei de-a doua călătorii apostolice. Apostolul a stabilit relații foarte calde cu creștinii filipeni. Cuvintele din Epistolă către ei sunt pline de o dragoste mișcătoare.
Se pare că filipenii nu i-au provocat apostolului atât de multă mâhnire ca, de exemplu, galatenii („O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi adevărului,…” (Gal. 3:1) sau corintenii ( „Îndeobşte se aude că la voi e desfrânare, şi o astfel de desfrânare cum nici între neamuri nu se pomeneşte…” (1 Cor. 5:1). Dimpotrivă, Apostolul Pavel îi cheamă pe filipeni să rămână așa cum sunt și îi numește cununa slujirii sale: „Deci, fraţii mei iubiţi şi mult doriţi, bucuria şi cununa mea, aşa să staţi întru Domnul, iubiţii mei” (Filip. 4:1). Când Apostolul Pavel a fost arestat și adus la Roma în lanțuri, filipenii au colectat ajutor financiar pentru el și l-au trimis cu preotul lor mai în etate, Epafrodit.
Cu toate acestea, și în comunitatea din Filipi au apărut unele sentimente nesănătoase.
În primul rând, creștinii locali au primitarestarea apostolului Pavel destul de dureros. Au apărut gânduri că soarta noii religii pe care o predica Pavel și care avea mulți adversari, ar putea fi deplorabilă. Poate au avut aceeași dispoziție ca și apostolii lui Hristos după moartea Sa pe cruce și înainte de învierea Sa: lașitate, lipsă de credință, lipsă de înțelegere a ceea ce i-ar putea aștepta în continuare.
În al doilea rând, este vorba despre așa numiții adepți iudaici, care au apărut în aproape fiecare comunitate creștină nou creată și i-au derutat pe credincioșii în Hristos. Logica acestor oameni era cam așa: Hristos este, desigur, bun, dar principalul lucru este să respecți legea lui Moise. Apostolul Pavel a avut o atitudine puternic negativă față de astfel de lucruri: „Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de tăierea împrejur. Pentru că noi suntem tăierea împrejur, noi cei ce slujim în Duhul lui Dumnezeu, şi ne lăudăm întru Hristos Iisus şi nu ne bizuim pe trup,…” (Filipeni 3:2,3) .
A treia împrejurare nefastă despre care i-a spus presbiterul Epafrodit Apostolului Pavel a fost că printre creștinii filipeni a apărut deșertăciunea părerii de sine unul înaintea celuilalt și neînțelegerile reciproce. Poate că acest lucru s-a întâmplat la nivel național, deoarece componența etnică a comunității era foarte eterogenă.
Iar pentru a opri definitiv o asemenea motivație deșartă și ambițioasă, Apostolul Pavel scrie că creștinii trebuie să fie călăuziți nu după aspirațiile care domină în lume, ci după exemplul Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
„Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus” (Filipeni 2:5). În pofida simplității aparente a acestor cuvinte, Pavel ne dezvăluie ceva foarte ascuns – sentimentele interioare ale Mântuitorului după care s-a condus, care au fost motivele Sale și, ca să spunem așa, convingerile Sale lăuntrice. Ele pot fi exprimate pe scurt în două cuvinte: smerenia și ascultarea de Dumnezeu Tatăl. Filipenii au fost ispitiți de trufie. Apostolul pune în contrast această patimă păcătoasă cu virtutea opusă ei – smerenia. Și el cheamă să privească la Hristos și să fie călăuziți de exemplul Său. Domnul Însuși le-a vorbit ucenicilor Săi despre același lucru: „… învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima…” (Matei 11:29).
Următoarele două verseturi reprezintă o teologie sublimă, dezvăluindu-ne tainele Întrupării și oekonomia lui Dumnezeu.
„Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om” (Filipeni 2:6-7). Sfinții Părinți au considerat aceste cuvinte a fi o sabie care taie multe învățături eretice.
În primul rând, aceasta este doctrina egalității lui Dumnezeu Fiul cu Dumnezeu Tatăl. Pavel arată clar că Tatăl și Fiul sunt două persoane distincte unul de celălalt. Totuți, ele sunt în esență egale între ele. Câteva sute de ani mai târziu, în timpul așa-ziselor dispute triadologice, Biserica va aproba termenul „cel de o ființă” în raport cu Hristos („Cred <…> în Unul Domnul Iisus Hristos <…> cel de o ființă cu Tatăl…” (Crezul).
La Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, au fost exprimate obiecții împotriva termenului „cel de o ființă”, deoarece nu se găsește în Sfintele Scripturi. Totuși aceste cuvintele „nu a socotit a fi o știrbire să fie egal cu Dumnezeu” au tocmai această semnificație, deoarece nu pot exista doi Dumnezei care să nu fie de aceeași ființă și de natură egală. Altfel, unul dintre ei trebuie să fie limitat de prezența celuilalt, iar acest lucru contrazice atotputernicia și natura nelimitată a lui Dumnezeu.
Sfântul Chiril al Alexandriei scrie despre asta în felul următor: „Cine este, deci, Cel care nu a vrut să considere o știrbie să fie egal cu Dumnezeu? Nu este necesar să afirmăm că există Unul Care este „după chipul lui Dumnezeu”, iar altul este din nou Cel Care a fost chipul lui Dumnezeu? Acest lucru este evident pentru toată lumea și este recunoscut de toată lumea. Deci, Tatăl și Fiul nu sunt un singur lucru și identici ca număr, ci coexistă separat și sunt contemplați unul în celălalt, după identitatea de esență, deși Unul este din Unul, adică din Tatăl, Fiul”.
În al doilea rând, aceasta este doctrina Întrupării. Atotputernicul Dumnezeu s-a coborât la acceptarea naturii umane și, în același timp, nu a pierdut natura Sa divină.
Cuviosul Isidor Pelusiot crede că creștinii filipeni probabil încă ar fi păstrat ideea păgână despre Dumnezeu care putea proiecta mituri păgâne despre zeii Olimpului în învățătura creștină.
Drept urmare, ei puteau crede că Dumnezeu, care pogoară pe pământ, nu mai rămâne Dumnezeu în sensul deplin al cuvântului. Pentru a respinge această părere, Apostolul Pavel scrie că Hristos, egal cu Dumnezeu Tatăl, ia chip de sclav și devine om. Și nu ca o nălucă, ci ca o persoană reală, „… ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat” (Evr. 4:15) și rămâne în același timp Dumnezeu, egal cu Tatăl. „Dumnezeu este unul în Ființă și triplu în Persoane”, așa vor formula mai târziu teologii creștini.
Faptul că Pavel folosește cuvântul „chipul” („chipul lui Dumnezeu”, „chipul de rob”) a dat unele motive pentru a afirma că Hristos nu este, de fapt, nici Dumnezeu, nici om, ci doar un chip. Totuți, sfinții părinți resping categoric o astfel de părere. „A fi după chipul lui Dumnezeu nu înseamnă altceva decât chipul ipostasului Tatălui” (Evr. 1:3); Chipul lui Dumnezeu este absolut identic cu esența. Așa cum Cel care a venit sub forma unui chip de rob (Filipeni 2:7) a fost închipuit în ființa unui rob, luând asupra sa nu numai chipul care nu are legătură cu ființă, ci și făptura implicată de chip, tot așa Pavel, care spunea că El este chipul lui Dumnezeu, a indicat ființa prin chip” (Sfântul Ierarh Grigore de Nissa).
„… S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filipeni 2:8). Sfântul Teofan Zăvorâtul scrie că însăși nașterea lui Hristos și venirea Lui în lumea noastră creată este doar „primul grad de coborâre de sine în persoana lui Dumnezeu, care a dorit să ascundă slava Dumnezeiască sub acoperirea umanității”. Viața omului poate fi și în cinste, plină de onoruri și plăceri. Dar Dumnezeu și-a trăit viața pe pământ diferit. S-a născut într-o iesle destinată animalelor, l-a ajutat pe tatăl său imaginar Iosif în meșteșugul său de construcție, iar în timpul lucrării sale de predicare „… nu a avut unde să-Şi plece capul” (Matei 8:20). Însă culmea smereniei și a ascultării față de Dumnezeu Tatăl a fost suferința și moartea lui Hristos pe cruce, o execuție rușinoasă la care au fost supuși doar cei mai notorii criminali. După umanitatea sa, Hristos s-a speriat și îngrozit de toate acestea, dar a rămas totuși ascultător de Tatăl: „Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu” (Marcu 14:36).
Fiul Omului a intrat de bunăvoie în suferință și moarte pentru a răscumpăra de la moarte întregul neam omenesc. El a avut libertatea de a lua o altă decizie, ceea ce i-a spus Apostolului Petru: „… Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?” (Matei 26:53, 54).
Iisus Hristos a împlinit voia Tatălui, a arătat ascultare, a îndeplinit lucrarea de mântuire a oamenilor, a fost răstignit și a înviat, „S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16:19). Aceasta, desigur, vorbește despre natura umană a lui Hristos, și nu despre Divinitatea Sa. Cuvintele Apostolului Pavel, cu care se încheie pasajul din lectura apostolică, trebuie înțelese în acest sens.
„Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (Filipeni 2:9-11). Înaintea Celui care zăcea într-o iesle, după ce a fugit de Irod în Egipt, nu avea unde să-și pună capul; înaintea Celui pe care soldații romani l-au îmbrăcat întru-n felon stacojiu și l-au batjocorit în timpul jocului lor crud; În fața Celui care a fost răstignit între tâlhari, nu numai toate neamurile și toți oamenii se vor închina înaintea Lui, ci întregul univers se va închina înaintea Lui. Iar El, Fiul Omului, va judeca pe toți cu dreptate, pentru că Dumnezeu „… a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din morţi” (Fapte 17:31). În această zi, toți oamenii, creștini, atei, musulmani, budiști, păgâni, reprezentanți ai tuturor națiunilor și ai tuturor erelor istorice, toți vor recunoaște că „Domnul Iisus Hristos este spre slava lui Dumnezeu Tatăl”. Acest lucru va fi evident pentru toată lumea, „Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului….” (Matei 24:27). Nu va exista un om sau un înger care să nu se închine lui Iisus Hristos.
Și acum, după cuvintele despre marea slavă a lui Iisus Hristos, care ar trebui să se descopere în ziua celei de-a Doua Veniri, să revenim la faptul că „El, <…> Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filipeni 2:6-8). De aici putem înțelege un lucru fundamental în viața duhovnicească: slava nu vine după smerenie, adevărata slavă stă în smerenia înaintea lui Dumnezeu și în ascultarea de Dumnezeu. Apostolul Pavel insuflă acest gând în Filipeni, vindecându-i de trufie și dezordine. Există slavă de la oameni și există de la Dumnezeu („… când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?” (Ioan 5:44). Prima slavă este zadarnică, pieritoare, de aceea se numește deșertăciune, dar a doua este adevărată și veșnică. Toți cei care Îl urmează pe Hristos ar trebui să caute acest fel de slavă.
Și în sfârșit, de ce acest pasaj se citește de sărbătorile Maicii Domnului? În primul rând, pentru că Fecioara Maria a slujit Tainei Întrupării, care este revelată atât de sublim și multilateral în aceste scurte cuvinte ale Epistolei Apostolului Pavel către Filipeni. Și în al doilea rând, pentru că nu există o persoană pe pământ care să fie mai asemănătoare cu Hristos în smerenie și ascultare decât Maica Domnului.
„Ne rugăm lui Dumnezeu celui Atotputernic, Părintelui milostivirii, să vă întărească în slujirea voastră binecuvântată, să reverse lumina Sa și să înmulțească harul Său asupra voastră, ca să rămâneți veghetor în păstrarea credinței ortodoxe și a curăției ei în aceste vremuri grele, ca să „bucuraţi în nădejde; în suferinţă să fiţi răbdători; la rugăciune să stăruiţi” (Romani 12:12), se arată în mesaj.
Întâistătătorul Bisericii Antiohiei a remarcat că la aflarea veștii despre „persecuțiile îndurate de Biserica voastră și suferințele suportate de episcopii, preoții, monahii și credincioșii Ei, care îl mărturisesc pe Hristos și păstrează curăția credinței”, și-a amintite de cuvintele Apostolului: „Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (2 Timotei 3:12).
Potrivit Preafericirii Sale, este o mângâiere să știi că Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene rămâne statornic în dragostea lui pentru Hristos și mărturisește că „Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” (Romani 8:35).
„Frate drag, vă asigurăm că Biserica Antiohiei vă poartă pe voi, pe mărturisitorii voștri și pe credincioșii voștri în rugăciunile noastre, rugându-l pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos să dăruiască pace țării voastre, să șteargă lacrimile din ochii poporului vostru și să păstreze Biserica pentru veacurile care vor veni. „Şi Însuşi Domnul păcii să vă dăruiască vouă pace totdeauna şi în tot chipul! Domnul fie cu voi cu toţi!” (2 Tesaloniceni 3:16)”, a subliniat patriarhul Antiohiei.
UJO a informat mai devreme că Preafericirea Sa a fost, de asemenea, felicitat cu ocazia celei de-a 10-a ani de la înscăunarea sa de Patriarhul Sârb Porfirie, Patriarhul Georgiei Ilia, Mitropolitul Ioanikie al Muntenegrului și Litoralului și Arhiepiscopul Mihai de Praga și al Ținuturilor Cehiei.
Mănăstirea Schitul Sfântului Duh din Poceaev. Imagine: Raskolam
Instanța a radiat din registrul de stat drepturile de proprietate ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene asupra mănăstirii Schitul Sfântului Duh din Poceaev.
Instanța și-a întemeiat decizia pe pretenția că transferul clădirilor care sunt un monument de arhitectură către mănăstirea Sfântului Duh din Poceaev din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a fost efectuat cu încălcări.
Administrația Militară Regională (de Stat) din Ternopil a intentat un proces împotriva autorităților locale, afirmând că decizia acestora privind recunoaștera dreptului de proprietate al Bisericii Ortodoxe Ucrainene asupra complexului mănăstirii Sfântului Duh Poceaev a încălcat interesele statului.
Tribunalul a stabilit că deciziile privind gestionarea clădirilor sau a proprietăților de cult sunt competența exclusivă a administrațiilor regionale de stat. Organele de autoguvernare locală nu au autoritatea de a administra clădiri sau proprietăți religioase. În consecință, instanța a declarat nelegală decizia autorităților locale de a recunoaște dreptul de proprietate al Bisericii Ortodoxe Ucrainene asupra complexului Mănăstirii Sfântului Duh Poceaev, anulând atât înregistrarea de stat a acestor drepturi, cât și certificatul eliberat pentru confirmarea acestora (Hotărârea Tribunalului Comercial din Regiunea Ternopil din 14.08. 2024 în dosarul nr. 921/788/23).
Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi a informat mai devreme că ministrul interimar al Culturii, Rostislav Karandeev, a declarat că ministerul lucrează asupra transferului lavrelor de la Poceaev şi de la Sveatogorsk în proprietatea statului.
Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertatea Religioasă va fi responsabil de efectuarea investigațiilor pentru interzicerea comunității religioase.
Pe 20 august, Rada Supremă a adoptat proiectul de lege 8371 care vizează interzicerea activităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr). Este prevăzut că demonstrarea legăturii comunității religioase cu Biserica Ortodoxă Rusă (BORu) și interzicerea acesteia prin instanțe se poate face din mai multe motive:
1. Organizația religioasă săvârșește acțiuni care sunt considerate inacceptabile în temeiul articolelor 3, 5 și 17 din prezenta lege.
2. Combinarea de activități religioase sau de predicare de către organizația religioasă cu atentatul la viața, sănătatea, libertatea și demnitatea persoanei.
3. Încălcarea sistematică de către organizația religioasă a procedurii stabilite de desfășurare a manifestărilor religioase publice.
4. Încurajarea cetățenilor să nu-și îndeplinească obligațiile constituționale sau acțiunile însoțite de încălcări grave ale ordinii publice.
5. Condamnarea reprezentanților săi autorizați pentru săvârșirea de infracțiuni împotriva securității naționale a Ucrainei sau pentru săvârșirea de infracțiuni în temeiul articolelor 161, 190, 209, 258-258-6, 436-438, 442, 447 din Codul penal al Ucrainei (aceste articole prevăd încălcări ale egalității cetățenilor, inclusiv pe baza convingerilor religioase, fraudă, legalizarea proprietăților obținute ilegal, terorism, propaganda de război, negarea agresiunii armate rusești, genocidul și mercenarismul; pe baza acestor articole sunt judecați ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Red.).
6. Nerespectarea prescripțiilor de înlăturare a încălcărilor.
7. Identificarea cazurilor repetate de utilizare a organizații religioase în scopul răspândirii ideologiei „lumii ruse”.
8. Identificarea încălcărilor privind crearea și activitățile organizației religioase, al cărei centru de conducere este situat în afara Ucrainei într-un stat care a desfășurat agresiune armată împotriva Ucrainei.
Se raportează că Serviciul de Stat al Ucrainei pentru Etnopolitică și Libertatea de Conștiință (SSELC) va fi responsabil de efectuarea de investigații pentru interzicerea comunități religioase.
Uniunea Jurnaliştilor Ortodocşi a informat mai devreme că Departamentul principal de ştiinţă şi expertiză al Radei Supreme din Ucraina a declarat că în legea 8371 există o incertitudine juridică, ceea ce ar putea influența expertiza religioasă.
Boxerul a declarat că simte că rugăciunile călugărilor îl susțin în ring.
Campionul mondial de box la categoria grea, Oleksandr Usyk, a discutat despre apartenența sa religioasă și opiniile cu privire la Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr) într-un interviu acordat publicației NV.
Întrebat dacă s-au schimbat părerile sale religioase și dacă a părăsit Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei, Usyk a răspuns: „Sunt întrebat despre asta de oameni care niciodată în viața lor nu au fost la slujbă dimineața. Cum pot să răspund cuiva care nu cunoaște nici o rugăciune sau nu a fost niciodată la o liturghie?”.
Usyk a mai subliniat: „Sunt creștin ortodox și punct. Eu merg la Biserica Ortodoxă Ucraineană. În documente nu avem nicio Patriarhie a Moscovei. Să ne arate cine vrea unde se află în vreun document Patriarhia Moscovei”. El a adăugat: „Cred în Dumnezeu. Mă duc la această Biserică pentru mântuire și voi continua să fac acest lucru”.
Fiind întrebat despre rolul Bisericii Ortodoxe Ucrainene în vremurile grele de război, Usyk a remarcat: „Mă veți cunoaște nu prin cuvinte, ci prin roade. Ceea ce vezi nu înseamnă că asta este tot ce există. Și ceea ce nu vezi nu înseamnă că nu există. De asemenea, nu vedem vântul și nici nu văd aici dragostea vreunuia dintre voi; nu puteți să mi-o arăți cu mâna. Totuși, simt rugăciunea călugărilor care se roagă pentru mine când sunt în ring”.
Usyk a subliniat că va continua să-și urmeze convingerile religioase, în pofida criticilor.
Maia Sandu a spus că autoritățile în acești patru ani au făcut multe pentru Biserica Ortodoxă a Moldovei (BOM) și pentru Mitropolia Basarabiei.
Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a respins declarația deputatului Vasile Șoimaru de la Partidul de guvernământ Acțiune și Solidaritate, despre planurile de interzicere a Bisericii Ortodoxe din Moldova (BOM) în analogie cu acțiunile din Ucraina.
„Nu există niciun pericol nici pentru Mitropolia Moldovei (BOM) și nici pentru Mitropolia Basarabiei, care este subordonată Bisericii Ortodoxe Române. Dimpotrivă, în ultimii patru ani am făcut tot posibilul pentru a consolida pacea și înțelegerea reciprocă între aceste mitropolii. Avem relații bune cu ambele”, a spus Sandu într-un comunicat pe Facebook. Ea a adăugat că „cuvintele deputatului nu au nimic de-a face cu realitatea”.
UJO a informat mai devreme despre declarațiile lui Vasile Șoimaru la televiziune despre planurile autorităților de a lichida Biserica Ortodoxă a Moldovei în această toamnă. Acest lucru a provocat o reacție puternică din partea partidelor de opoziție și a publicului, după care partidul de guvernământ a notat că aceasta este opinia personală a lui Șoimaru.
Schimbarea La Față a Mântuitorului. Mozaic. Mănăstirea Sfânta Ecaterina, Sinai. Secolul VI Imagine: commons.wikimedia.org
Ați văzut vreodată mozaicul Schimbării la Față a Domnului înfățișat în absida mănăstirii din Sinai? Pe lângă valoarea artistică, aici sunt o mulțime de momente curioase.
Pe mozaicul Schimbării la Față a Domnului (sec. VI), care se află în mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai, Domnul, după obiceiul iconografic, este înfățișat în interiorul unei sfere ovale albastre. Această sferă este numită de către pictorii de icoane „mandorlă”. Și dacă te uiți cu atenție, poți vedea clar că, cu cât spațiul este mai aproape de Hristos în interiorul acestei mandorle, cu atât este mai întunecat. Și invers, cu cât mai departe de El, cu atât este mai multă lumină. Același lucru îl vedem și pe alte icoane antice ale Schimbării la Față și Învierii Domnului: lumina care emană de la Hristos și care Îl înconjoară în miezul sferei nu este lumină, ci întuneric.
Imaginile iconografice moderne, împrumutate din Occident, sunt pictate diferit – cu cât mai aproape de Hristos, cu atât lumina este mai strălucitoare. Creștinismul occidental nu a înțeles niciodată despre ce a scris Sfântul Grigore de Nissa în lucrarea sa „Viața lui Moise”, care L-a văzut pe Dumnezeu nu în lumină, ci în întuneric. Așa cum contemporanilor noștri le este greu să-i înțeleagă pe acei călugări care, pentru a vedea Lumina lui Hristos, s-au îngropat în întunericul peșterilor subterane, au trăit în întunericul tunelurilor și s-au rugat nopți întregi. Ei știau cu siguranță că, pentru a vedea Lumina, trebuiau să intre în întunericul inimii lor și să-și aducă mintea acolo.
Cunoașterea lui Dumnezeu începe cu ignoranța care este mai înaltă decât cunoașterea, de la înțelegerea Neînțelesului, de la necunoașterea care este mai înaltă decât cunoașterea.
Acești oameni au fost cei care, după Moise, au pătruns în întunericul Sinaiului de pe Lumina Taborului, au întemeiat lavrele și mănăstirile noastre. Amintindu-ne de numele acestor oameni, nu trebuie să uităm că toți au fost lucrători ai rugăciunii minții. Cuvioșii Serghie de Radonej, Serafim de Sarov, Paisie Velicikovski, Antonie și Teodosie ai Peșterilor și mulți alți asceți cunoscuți și necunoscuți, toți au fost creștini care au ajuns la starea de rugăciune contemplativă, cei care prin întunericul ignoranței, au ajuns să înțeleagă necunoscutul.
Tema naturii luminii de pe Tabor, dezbătută în disputele dintre Sfântul Grigore Palama și călugărul latin Varlaam de Calabria în secolul al XIV-lea, nu este o dispută îngust teologică care nu are nimic de-a face cu noi. Această dezbatere este cheia pentru înțelegerea modului prin care se poate mântui omul. Disputa denotă doi vectori diferiți, două înțelegeri a ceea ce trebuie să facă omul pentru a atinge Viața Veșnică. Un vector duce creștinismul la entropie și decădere, celălalt – la îndumnezeire și mântuire.
Alegerea eronată a practicii duhovnicești este motivul actualei decreștinizări a bisericilor occidentale și a proceselor de degradare pe care le trăiește creștinismul în ansamblu. Este, de asemenea, cauza tuturor revoluțiilor, războaielor și revoltelor sociale în fostele civilizații creștine.
Care este esența controversei despre lumina Schimbării la Față, în care Hristos S-a arătat ucenicilor de pe Muntele Tabor?
Raționaliștii, care nu cunosc experiența ascezei ortodoxe, s-au dovedit a fi incapabili să înțeleagă calea practică a mântuirii umane prin Hristos, care era tradițională pentru Athos și alte centre duhovnicești ortodoxe. Călugărul Varlaam nu a recunoscut dreptul omului la îndumnezeire. El a susținut că lumina Taborică este un fenomen comun, ceva asemănător cu lumina fenomenelor atmosferice și nimic mai mult.
Conform învățăturilor Sfântului Grigore Palama și în conformitate cu întreaga Tradiție a Bisericii Ortodoxe, „aceasta a fost lumina inerentă lui Dumnezeu prin natura Sa, eternă, fără început, fără timp, fără spațiu, existentă în afara existenței create”.
Ce rezultă din aceasta? Foarte multe. Mântuirea omului este inseparabilă de vederea lui Dumnezeu sau de cunoașterea lui Dumnezeu, iar vederea lui Dumnezeu nu este posibilă fără îndumnezeire. Cunoașterea lui Dumnezeu se realizează prin experiența comunicării vii cu Dumnezeu, când „Dumnezeu locuiește în om” prin Energia Sa Necreată (Lumina Taborică). Pentru a deveni părtaș al luminii Taborice a lui Hristos, este necesară pacea interioară („isihia”) și aducerea minții în inimă cu invocarea neîncetată a Numelui lui Iisus.
În limbajul Sfântului Serafim de Sarov, acest lucru definește întregul sens al vieții unui creștin ca „dobândire a Duhului Sfânt”. Și aceasta nu este o idee speculativă, aceasta este o experiență vie pe care au trăit-o mulți sfinți.
Când Dumnezeu se arată omului, El se descoperă cu adevărat, rămânând în același timp de neînțeles. Acesta este Întunericul Divin în care a intrat Moise. De aici întunericul se condensează mai aproape de chipul lui Hristos pe icoanele tradiționale ortodoxe ale Schimbării la Față și Învierii.
Comuniunea cu Dumnezeu este o experiență paradoxală a înstrăinării și inaccesibilității lui Dumnezeu prin apropierea și Revelația Sa. Diferența dintre Esența de neînțeles a lui Dumnezeu, inaccesibilă chiar și celor mai înalte puteri îngerești, și Energiile Sale Necreate face posibilă realizarea unității omului cu Dumnezeu în cel mai real mod. Adică va fi unitate, nu figurativă, nu simbolică, ci cu adevărat una reală. Omul devine „părtaş firii celei dumnezeieşti” (2 Petru 1:3), unindu-se nu cu Esența lui Dumnezeu, ci cu Energiile sale necreate.
În același timp, Esența lui Dumnezeu nu se dizolvă în lume, nici măcar exclusiv printre credincioși. „Prin îndumnezeirea omului, prin unirea cu Hristos, creștinul este capabil să vadă transcendența lui Dumnezeu, pentru că este atât de unit cu Dumnezeu, încât Dumnezeu vede prin el”. Această frază a Sfântului Grigore înseamnă că Dumnezeu, trăind în omul cu care a intrat în comuniune, se vede „Pe Sine în lumina Taborului, propriile sale energii, iar omul participă în totalitate la această cunoaștere”. În același timp, se subliniază importanța Tainelor Botezului și a Euharistiei, pe care Grigore Palama, în duhul apostolului Pavel, le înțelege ca mijloc de unire cu Hristos.
Aceste adevăruri teologice aparent complexe sunt de fapt foarte simple. A fi mântuit înseamnă a lăsa să pătrundă în tine Lumina Taborului, a deveni tu însuți această Lumină. Și, ceea ce este foarte important, nu există altă cale de mântuire!
Negarea diferențelor dintre Esența lui Dumnezeu și Energiile Sale a adus Biserica Apuseană la faptul că în locul lui Dumnezeu și a comunicării personale cu El, realizată prin Energiile Sale, El a devenit un obiect al rațiunii.
„Scolastica nu cunoaște existența personală a lui Dumnezeu, ci Îl înlocuiește cu conceptul impersonal al unui „obiect” transcendental, care este cauza forțată logic a Lui însuși și a tot ceea ce există” (H. Janaras). Dar relația omului cu Dumnezeu nu este relația unui subiect cu un obiect, ci o atracție personală „erotică”, o legătură a personalității omului cu personalitatea lui Dumnezeu cel iubitor și iubit.
Consecința „transferării cunoașterii lui Dumnezeu din domeniul revelației personale directe prin energiile naturale la nivelul logicismului rațional intelectual este „expulzarea” lui Dumnezeu într-un domeniu inaccesibil trăirii, separarea religiei de viață și reducerea ei la simboluri, ceea ce înseamnă secularizare” (H. Janaras). De fapt, acesta este ceea ce s-a întâmplat cu mult timp în urmă în Occident și care, într-o măsură sau alta, este caracteristic și pentru Orient.
Criticând creștinismul occidental, care a călcat pe urmele lui Varlaam din Calambria, trebuie să fim de acord cu faptul că noi înșine nu suntem prea departe ei.
Negarea învățăturilor Sfântului Grigore Palama se realizează în două direcții: fie către una falsă, fără dreptul la existență, fie către una prea înaltă și inaccesibilă creștinilor contemporani. Pentru cei dintâi se aplică regula Sinodului de la Constantinopol din 1341, care prevede că toți cei care vorbesc sau scriu împotriva Sfântului Ierarh din Salonic „sunt supuși condamnării și excomunicării”. Iar experiența Părinților Isihaști contemporani dezvăluie eroarea celei de-a doua poziții. Ei îndeamnă nu numai călugării și clericii, ci și mirenii să învețe arta lucrării minții. Despre aceasta citim în scrisorile de învățătură de la ucenicii Sfântului Iosif Isihastul: părintele Efraim din Katunak și Haralambie Dionisiatul, părintele Cleopa din România, Kiril Pavlov, Simon Bezcrovnâi, Paisie Aghioritul, Efrem al Peșterilor și mulți alții.
Piatra de poticnire în dezbaterile contemporane despre căile practicii duhovnicești este întrebarea dacă a trăi conform poruncilor și cu evlavia riturilor este suficient pentru mântuirea omului.
Răspunsul nevoitorilor duhovnicești este: nu, acest lucru nu este suficient. Această condiție este necesară, dar nu suficientă. Întrebarea dacă se va mântui un ateu, om bun din toate punctele de vedere, care nu crede în Dumnezeu, dar trăiește, totuși, fără a călca poruncile Sale, își pierde orice sens de pe poziția disputelor despre natura Luminii Taborice. Pentru că „nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi” (Fapte 4:12). Și acesta este Numele lui Iisus Hristos.
Are Viață Veșnică cel care s-a alăturat Veșniciei lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că omul trebuie să fie implicată în spațiul de acțiune al energiilor lui Dumnezeu. Îndeplinirea poruncilor este un element necesar, fără de care nu este posibilă îndumnezeirea, dar dacă Lumina Taborului nu intră în sufletul și trupul creștinului, atunci el nu își va atinge scopul. Cum se atinge acest scop ne învăță practica isihastă din antichitate până în zilele noastre.
Petro Poroșenko și Epifanie Dumenco. Imagine: korespondent.ne
Ierarhul BOUkr crede că Poroșenko și partidul său joacă un rol esențial în formarea opiniei publice, în care BOUkr este percepută ca o amenințare la adresa securității naționale.
Pe 26 august 2024, Mitropolitul Luca de Zaporojie și-a prezentat raportul pe tema „Securitate națională sau discriminare religioasă? Rolul partidului Solidaritatea Europeană în exercitarea presiunii asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene”” la o conferință dedicată protecției Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care a avut loc în Bulgaria..
Propunem atenției textul integral al discursului mitropolitului Luca.
Situația generală
În timpul războiului din Ucraina, problemele legate de securitatea națională și consolidarea internă s-au intensificat semnificativ. Aspectul religios a ocupat un loc special în această discuție, întrucât Biserica Ortodoxă Ucraineană (BOUkr), care are legături istorice cu Biserica Ortodoxă Rusă (BORu), este percepută de unii politicieni și personalități publice ca o posibilă amenințare.
În acest raport, vă voi prezenta retorica discriminatorie și promovarea inițiativelor legislative îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, în contextul valorilor democratice europene. Voi acorda o atenție deosebită poziției partidului Solidaritatea Europeană și a liderului său – fostul, al cincilea președinte al Ucrainei, Petro Poroșenko, cândva enoriaș al Bisericii noastre, și îi voi prezenta și rolul său în promovarea proiectului de lege nr. 8371, care vizează la interzicerea Bisericii noastre.
1. Context istoric și politic
Din punct de vedere istoric, în timpurile contemporane, relațiile dintre statul ucrainean și structurile bisericești au fost complexe și contradictorii.
În 2018, pe fundalul schimbărilor politice și sociale, Petro Poroșenko a jucat un rol cheie în crearea „Bisericii Ortodoxe a Ucrainei” (BOaU), a fost principalul inițiator al obținerii Tomosului de autocefalie pentru noua asociație creată de la Patriarhul Constantinopolului și Sinodul său, care în cele din urmă nu a dus la depășirea schismei bisericești din Ucraina, dar a agravat semnificativ diviziunea existentă, iar BOaU nu a câștigat niciodată recunoașterea pan-ortodoxă ca structură cu un statut canonic îndoielnic. În pofida acestui fapt, anumite forțe politice văd aceasta ca o încercare de a slăbi „influența ideologică” presupusă existentă a Bisericii Ortodoxe Ruse și de a întări, după cum le place să spună, „independența spirituală” a Ucrainei, care, la rândul său, este adesea însoțită. prin declarații dure la adresa Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Introducerea legii marțiale în Ucraina a intensificat retorica negativă a presei controlate de Poroșenko, ceea ce a sporit nemulțumirea publică față de Biserica Ortodoxă Ucraineană, care continuă să fie acuzată că sprijină pe ascuns armata rusă. Retorica politică împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene a devenit mai dură, iar presiunea din partea statului a unor cercuri politice și a activiștilor publici a crescut semnificativ.
În special, membrii partidului Solidaritatea Europeană, inclusiv liderul acestuia, folosesc o retorică agresivă împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, numind Biserica canonică „structură pseudobiserică FSB”, „putere a necuratului” și „mafie„. Sunt din ce în ce mai frecvente apeluri pentru „curățarea” societății ucrainene de „agenții Kremlinului în mantii”, adică de clerul și enoriașii Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Astfel de afirmații contribuie la întărirea atitudinii ostile față de Biserica canonică, creând o atmosferă de ostracism. Acest lucru a creat temeiul violenței și discriminării, care s-a manifestat deja în multe incidente – bătaia episcopului Nichita de Ivano-Frankivsk și a clerului mai multor eparhii, înjunghierea gravă a preotului din eparhiei Vinița, Antonie Kovtaniuk, acaparări în forță a bisericilor, tendința crescândă de presiune politică asupra comunității religioase, care, în pofida autonomiei sale, rămâne în relații dificile cu statul ucrainean.
2. Lobby pentru proiectul de lege nr. 8371
Proiectul de lege nr. 8371 impune restricții semnificative organizațiilor religioase care au legături cu centre de influență din țările recunoscute de Ucraina ca agresori, în primul rând Rusia. În special, aceasta se referă la înregistrare, drepturile de proprietate și capacitatea de a organiza ceremonii religioase. Partidul Solidarității Europene sprijină activ acest proiect de lege, văzând în el un instrument pentru a scăpa în sfârșit de „influența rusă”. În discursurile sale, Petro Poroșenko a vorbit în repetate rânduri despre necesitatea punerii la vot a proiectului de lege nr. 8371, care vizează interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene din cauza legăturilor sale cu Biserica Ortodoxă Rusă. El a făcut presiuni asupra parlamentului pentru a grăbi examinarea proiectului de lege și a criticat întârzierea adoptării acestuia.
În iulie 2024, deputații de la Solidaritatea Europeană au blocat platforma Radei Supreme, cerând examinarea imediată a proiectului de lege care interzice Biserica Ortodoxă Ucraineană. Au agățat și afișe în care acuzau Biserica că lucrează pentru serviciile de informații ruse.
3. Încălcarea valorilor democratice europene
Proiectul de lege, în esență, implică privarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene de oportunitatea de a exista în domeniul juridic al Ucrainei, ceea ce reprezintă o încălcare a valorilor democratice de bază europene și contrazice obligațiile Ucrainei față de Uniunea Europeană și Consiliul Europei.
a. Libertatea mărturisirii de credință:
Unul dintre principiile cheie protejate de Uniunea Europeană este libertatea mărturisirii de credință, care include dreptul de a-și practica în mod liber religia fără teama de persecuție, discriminare sau intervenție guvernamentală.
Încălcare: Sprijinul activ pentru inițiativele de interzicere a Bisericii Ortodoxe Ucrainene este perceput ca o amenințare la adresa libertății religioase. Acțiunile și retorica partidului Solidaritatea Europeană vizează marginalizarea și persecutarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene din cauza presupusei sale legături cu agențiile guvernamentale ruse, aceasta încalcă dreptul fundamental la libertatea de religie și conștiință, garantat atât de Constituția Ucrainei, cât și de normele internaționale.
b. Principiul nediscriminării, care include confesiunile religioase, este un aspect important al drepturilor omului în UE.
Încălcare: acuzațiile publice și declarațiile agresive împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cum ar fi acuzațiile cu privire la legătura sa cu serviciile ruse de informații sau cererile de interzicere a activităților sale, contribuie la discriminarea și excluderea socială a credincioșilor Bisericii canonice. Astfel de acțiuni pot exacerba conflictele interconfesionale și pot contrazice principiul european al toleranței.
c. Incitarea la ură interconfesională:
Standardele europene condamnă toate formele de incitare la ură, inclusiv ura interconfesională, și solicită respectarea diversității și coexistența armonioasă a diferitelor comunități religioase.
Încălcare: Retorica care vizează „demonizarea” Bisericii Ortodoxe Ucrainene duce la conflicte religioase și incită la ură. În condiții de război, astfel de declarații sunt deosebit de periculoase, deoarece pot exacerba diviziunile în cadrul societății, creând un mediu ostil pentru credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
d. Principiul statului de drept:
Cel mai important principiu al democrației europene este statul de drept, care implică respectarea drepturilor tuturor cetățenilor, inclusiv dreptul la un proces echitabil și protecție împotriva acțiunilor arbitrare ale guvernului.
Încălcare: Sprijinul pentru proiectul de lege nr. 8371, care vizează limitarea activităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ridică preocupări rezonabile cu privire la respectarea principiului statului de drept.
Acest proiect de lege a stârnit dezbateri semnificative și aprinse în contextul relațiilor dintre stat și Biserica Ortodoxă Ucraineană. De asemenea, acest document a fost criticat nu doar de Direcția Principală Științifică și de Experți a Radei Supreme a Ucrainei, ci și de organizațiile internaționale, inclusiv Amnesty International, care au subliniat posibila încălcare a drepturilor omului. Unii experți internaționali și ucraineni au remarcat, de asemenea, că astfel de măsuri ar putea duce la o escaladare a conflictului în interiorul țării.
Dacă legea este folosită pentru a exercita presiuni politice asupra unei organizații religioase fără dovezi suficiente ale participării acesteia la activități anti-statale, aceasta ar trebui considerată o încălcare a drepturilor omului.
Presiunea sistematică asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a ierarhilor și a credincioșilor săi, susținută la un nivel politic înalt, poate duce la o deteriorare a imaginii Ucrainei pe arena internațională și poate provoca condamnări din partea statelor și instituțiilor europene.
Conform legii marțiale, au fost înregistrate zeci de incidente legate de discriminarea credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, inclusiv confiscări de proprietăți bisericești și atacuri asupra clerului. Aceste cazuri arată că discursul instigator la ură și ostracismul au deja consecințe reale.
Petro Poroșenko continuă să promoveze în mod activ ideea necesității de a înăspri măsurile împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, legând acest fapt cu obiectivele securității naționale. Totuși, criticii săi susțin că în acest fel încearcă să mențină influența politică jucând pe sentimentele patriotice ale societății.
În contextul dosarelor penale aduse împotriva lui Poroșenko, unii analiști sugerează că retorica sa dură împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene poate fi o încercare de a distrage atenția de la propriile probleme juridice și de a mobiliza electoratul în jurul unei agende naționaliste.
Concluzii
Situația religioasă și politică din Ucraina în timpul legii marțiale s-a dovedit a fi extrem de complexă și tensionată. Pe fundalul conflictului cu Rusia, problemele de identitate religioasă au devenit deosebit de acute în Ucraina. Problema religioasă este acum politizată la maximum. Biserica Ortodoxă Ucraineană a devenit o țintă a ostracizării și discriminării de către elitele politice, inclusiv liderii partidului Solidaritatea Europeană.
Acest partid și liderul său joacă un rol principal în formarea opiniei publice în care Biserica Ortodoxă Ucraineană este perceput ca un agent al influenței ruse și o amenințare la adresa securității naționale. Această retorică, care se transformă adesea în declarații agresive, creează o atitudine negativă în societate față de Biserica Ortodoxă Ucraineană și credincioșii săi, ceea ce contribuie la incitarea la ură interconfesională și creează riscuri reale pentru drepturile și libertățile cetățenilor ucraineni.
Lobby pentru proiectul de lege nr. 8371, susținut de Solidaritatea Europeană, demonstrează disponibilitatea forțelor politice de a utiliza instrumente legislative pentru a limita drepturile propriilor cetățeni, ceea ce este contrar principiilor democrației europene. Adoptarea acestei legi ar putea submina grav credibilitatea autorităților ucrainene pe arena internațională, în special în rândul țărilor Uniunii Europene, pentru care libertatea religioasă este parte integrantă a valorilor democratice.
Retorica agresivă și presiunea politică asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene, consemnate în declarațiile lui Petro Poroșenko și ale susținătorilor săi, cresc riscul de destabilizare internă și pot duce la creșterea conflictului nu numai pe plan religios, ci și pe plan social.
Astfel, situația actuală necesită o revizuire a abordărilor politice ale problemelor religioase și întărirea garanțiilor libertății religioase în Ucraina. Este important ca retorica urii și discriminării față de Biserica Ortodoxă Ucraineană să nu devină un instrument de luptă politică, ci să iasă în prim-plan dialogul și înțelegerea reciprocă, ceea ce corespunde valorilor democratice și europene care, după cum declară autoritățile ucrainene, Ucraina caută să le apere și să le dezvolte.
Conferința internațională în apărarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene a avut loc în Bulgaria.
Papa Francisc și Volodimir Zelenski. Imagine: Vatican Media.
Volodimir Zelenski a răspuns criticilor Papei Francisc cu privire la legea ucraineană 8371 adoptată recent.
Pe 27 august, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a comentat declarațiile făcute de Papa Francisc, prin care și-a exprimat îngrijorarea față de legea ucraineană 8371, care ar putea interzice activitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene (BOUkr).
Zelenski a subliniat importanța spațiului informațional și impactul acestuia asupra instituțiilor religioase, inclusiv asupra Vaticanului. „Vaticanul nu este o excepție. Declarațiile Papei Francisc au variat. Este foarte important să nu pierdem legătura nici cu Vaticanul, nici cu Italia”, a remarcat el la o conferință de presă organizată la finalul forumului „Ucraina 2024. Independența”.
Discutând despre necesitatea luptei pentru un spațiu de informare veridic, Zelenski a adăugat: „De îndată ce te oprești în eforturile tale informaționale, totul se umple cu informații din Rusia. Ei funcționează ca un ceasornic în acest sens… Biserica lor operează puternic în străinătate”.
UJO a informat mai devreme că pe 25 august, Papa Francisc și-a exprimat îngrijorarea că credincioșilor din Ucraina nu li se oferă posibilitatea de a se ruga „în biserica pe care o consideră a lor”.
Deputatul a declarat că nu a primit nicio notificare de suspiciune.
Deputatul ucrainean Artem Dmytruk a fost informat cu privire la suspiciunea de comitere a crimei legată de atacuri asupra oamenilor legii și a unui militar. Numele parlamentarului nu este menționat în anunț, dar identitatea acestuia poate fi recunoscută din fotografia încețoșată.
„Procurorul general l-a informat pe deputatul ucrainean în exercițiu cu privire la suspiciunea de săvârșire a atacului asupra unui om al legii și a unui militar de către un grup de persoane, de tentativa de furt a armelor de foc, de vătămare corporală moderată a victimei și de huliganism”, se arată în anunț.
Acțiunile suspectului sunt clasificate conform următoarelor articole din Codul penal al Ucrainei:
Partea 1 a articolului 28, partea a 2-a a articolului 345 – provocarea intenționată de vătămare corporală ușoară de către un grup de persoane unui agent de aplicare a legii în timpul îndeplinirii atribuțiilor sale oficiale;
Partea 2 a articolului 15, partea 1 a articolului 28, partea 1 a articolului 262 – Tentativă finalizată de furt a armelor de foc de către un grup de persoane.
Artem Dmytruk a comentat situația: „Procuratura Generală m-a informat despre suspiciune în legătură cu „atacul asupra unui om al legii și a unui militar”. De fapt, nimic nou. Autoritățile își continuă vânătoarea asupra celor care nu sunt de acord cu regimul. Și da, apropo, nimeni nu mi-a făcut nicio notificare de suspiciune. Toate acestea sunt povești inventate și falsificate”.
UJO a informat mai devreme că deputatul Dmyitruk a declarat că este amenințat cu închisoarea din cauza faptului că apără Biserica Ortodoxă Ucraineană.
