Arhive autor: Ιχθυς

CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL (partea I)

Continuă să citești

RUGĂCIUNI ÎN PRIMA ZI DIN POSTUL MARE

RUGĂCIUNI ÎN PRIMA ZI DIN POSTUL MARE

(DIN SLUJBA UTRENIEI)

Sedealna Triodului, a lui Iosif

Cu dumnezeiescul început al Postului să câştigăm umilinţă sufletească, strigând: Stăpâne Hristoase, primeşte rugăciunea noastră ca nişte tămâie aleasă şi Te rugăm mântuieşte-ne pe noi de stricăciunea cea urâtmirositoare şi de înfricoşătoarea osândă, ca Cel ce eşti Însuţi bineprimitor.

Ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne pe noi Născătoare de Dumnezeu, de milostivire; caută spre poporul cel păcătos, arată precum de-a pururea puterea ta; că spre tine nădăjduim, ţie strigăm: Bucură-te, precum oarecând Gavriil mai-marele voievod al celor fără de trupuri.

Sedealna lui Teodor

Prea cinstitul Post să-l începem cu bucurie, strălucind noi razele sfintelor porunci ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt: strălucirea  dragostei, fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţeniei, tăria bărbăţiei. Ca să ajungem luminaţi la sfânta Înviere cea de a treia zi, care luminează lumea cu nestricăciunea. Continuă să citești

PĂRINTELE PETRONIU TĂNASE: PRIMA SĂPTĂMÂNĂ A POSTULUI MARE

 

ORNAM1

În vremea războiului duhovnicesc, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul (Răspunsuri către Thalasie, 49), luptătorul trebuie să astupe izvoarele apelor celor dinafara cetăţii şi să nu se îndeletnicească decât cu rugăciunea şi cu muncirea trupului prin filosofia cea lucrătoare, adică cu ostenelile trupeşti.

Apele cele dinafară cetăţii sunt cugetele trimise de fiecare simţ din lumea sensibilă, care străbat sufletul asemenea unui râu ce trece prin cetate. Fiindcă diavolul se foloseşte tocmai de aceste cugete ca să ne dea război, de aceea în timpul luptelor duhovniceşti trebuie să ne oprim de la contemplaţia naturală şi să ne îndeletnicim numai cu rugăciunea şi cu nevoinţele trupeşti. Rugăciunea îndreaptă mintea către Dumnezeu, iar nevoinţele trupeşti îndreaptă pofta şi iuţimea spre cele duhovniceşti. Astfel, toate puterile sufleteşti sunt adunate la un loc şi îndreptate într-o singură direcţie spre Dumnezeu, şi omul capătă mare putere împotriva vrăjmaşului, despre care Însuşi Mântuitorul spune că nu se poate birui fără numai cu rugăciune şi cu post (Mc. 9, 29). Continuă să citești

CUM SĂ POSTESC DACĂ SUNT BOLNAV

POST

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia X, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 116-117

„Deci dacă sunt aici unii care, împiedicați de vreo boală trupească, nu pot sta nemișcați, pe aceștia îi sfătui să-și aline și boala trupului și să nu se lipească nici de această învățătură duhovnicească, ci acesteia să-i arate mai mare râvnă.

Sunt, da, sunt căi cu mult mai bune decât calea postului, care ne pot deschide ușile îndrăznirii celei către Dumnezeu. Cel ce mănâncă și nu poate posti să facă milostenii mai bogate, să se roage cu mai multă stăruință, să fie cu mai multă râvnă la ascultarea cuvintelor dumnezeiești, la acestea boala trupului nu-i o piedică. Să se împace cu dușmanii, să alunge din sufletul său orice gând de răzbunare. De vrea să facă asta, a postit postul cel adevărat, acela care mai presus de toate îl cere de la noi Stăpânul. Că pentru aceasta poruncește și această abținere de la mâncăruri, ca înfrânându-ne săltările trupului, să-l facem plecat pentru împlinirea poruncilor. Dar dacă din pricina unei boli trupești nu vrem să avem ajutorul ce ni-l dă postul și arătăm și mai multă trândăvie pentru împlinirea faptelor bune, atunci fără să ne dăm seama ne păgubim cumplit. Dacă postul nu ne e de nici un folos de ne lipsesc faptele bune de care am vorbit mai sus, apoi vom fi și mai trândavi de nu putem folosi nici leacul postului.

(…) Iar pe frații voștri, care din pricina unei slăbiciuni trupești nu pot să postească, îndemnați-i să nu lipsească de la această învățătură duhovnicească; învă­țați-i, spuneți-le cele grăite de mine, arătați-le că acela care mănâncă și bea cu măsură nu-i nevrednic să vină la biserică și să asculte predica; nevrednic e cel trândav, cel leneș. Spuneți-le cuvântul apostolic: Cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă; cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă; și mulțumește lui Dumnezeu (Romani 14, 6). Deci și cel ce postește mulțumește lui Dumnezeu, că a avut putere să ducă osteneala postului; și iarăși și cel ce mănâncă mulțumește lui Dumnezeu, pentru că aceasta cu nimic nu-i poate vătăma mântuirea sufletului, dacă vrea.” Continuă să citești

VIAŢA SFÂNTULUI IERARH NICOLAE VELIMIROVICI, NOUL HRISOSTOM, EPISCOP AL OHRIDEI ŞI JICEI (5 /18 martie)

sf_nicolae_velimirovici_1

Părinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

ORNAM1

Troparul Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, glasul 8: 

Propovăduitorule cu gură de aur al lui Hristos Cel Înviat,

Călăuzitorule prin veacuri al neamului sârbesc purtător de cruce,

Alăuta sunătoare a Sfântului Duh,

Înălţarea şi dragostea călugărilor,

Bucuria şi laudă preoţiei,

Învăţătorule al pocăinţei, Vlădică a tot norodul,

Căpetenie a oştirii de rugători ai lui Hristos,

Sfinte Nicolae al sârbilor, şi a toată Pravoslavia,

Împreună cu toţi sfinţii Serbiei Cereşti,

Roagă pe Unul Iubitorul-de-oameni

Să dăruiască pace şi înţelegere neamului nostru.

ORNAM1

Condacul Sfântului Nicolae Velimirovici – Glas 3 

Născându-te în Leliciul Serbiei,

Arhipăstor ai fost în Ohrida Sfântului Naum,

Pre Scaunul Sfântului Sava în Jicea ai stătut

Norodul lui Dumnezeu cu Evanghelia ai învăţat şi luminat

La pocăinţă şi iubirea de Hristos pre oameni ai adus,

Pentru Hristos, şi pătimire la Dachau ai răbdat:

Pentru aceasta proslăvim pre tine,

Sfinte Nicolae, noule bineplăcut al lui Dumnezeu!

ORNAM1

Sfantul Nicolae Velimirovici

Sfantul Nicolae Velimirovici, Nicolae al Sarbilor sau Noul Ioan Gura de Aur, este un sfant relativ nou, mult iubit si cinstit in intreaga lume. El este cunoscut indeosebi ca Sfantul Episcop Nicolae al Ohridei si Jicei, model de slujitor, invatator si conducator al crestinilor pe calea cea sfanta a credintei, a dragostei si a nadejdei.

Acest sfant parinte, in adevaratul sens al cuvantului, este unul dintre cei mai prolifici scriitori bisericesti din secolul al XX-lea, scrierile sale cuprinzand o categorie larga de lucrari: talcuiri, omilii si vieti de sfinti – o adevarata „vistierie a spiritualitatii ortodoxe sarbe” si a intregii lumi crestine.

Continuă să citești

Sfinţii Mucenici Trofim şi Evcarpion din Nicomidia, Asia Mică (18 martie)

Sfinţii Mucenici Trofim şi Evcarpion din Nicomidia, Asia Mică

(18 martie)

Sf Mc Trofim

Aceştia au trăit în vremea împăratului Maximian, pe când prigoana creştinilor era în toi, iar ei se aflau în oaste, fiind puternici la trup şi neînfricaţi.

Din pricină că încă nu ajunseseră să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, prigoneau cu multă înverşunare pe creştini: îi prindeau, îi băgau la închisori şi având toată puterea împotriva lor, pe care voiau îi chinuiau, iar pe alţii îi ocoleau.

Odată, mergând să prindă pe unii dintre creştini, văzură un foc mare, care cobora asupra lor din cer, întocmai ca un nor. Şi auziră şi un glas, care ieşea din acest foc şi care zicea:

– Pentru ce vă grăbiţi să aduceţi nenorocire asupra robilor Mei? Să nu vă înşelaţi: nimeni nu va putea să înfrângă pe cei ce au crezut în Mine. Mai degrabă alăturaţi-vă lor şi veţi dobândi împărăţia cerurilor.

Auzind acel glas, Trofim şi Evcarpion, cei care mai înainte erau plini de cruzime şi de îndrăzneală şi care se îngâmfau împotriva creştinilor, căzură la pământ, nemaiputând nici privi şi nici auzi glasul acela care tuna din nor. Şi de jos de unde se găseau, numai acest lucru grăiau:

– Cu adevărat, mare este Dumnezeu, Cel ce s-a arătat nouă astăzi! Şi fericiţi suntem şi noi, dacă ne vom face slujitori ai Lui.

Iar după ce ziseră acestea plini de frică, norul cel de foc se despărţi în două şi iarăşi se auzi un glas din el zicând:

– Ridicaţi-vă şi pocăindu-vă, iată, vi se vor ierta păcatele! Continuă să citești

18 martie: TROAPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI CHIRIL, PATRIARHUL IERUSALIMULUI (Gr, Ro, En)

TROAPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI CHIRIL, PATRIARHUL IERUSALIMULUI (18 martie)

ORNAM1

Sf. Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului

Sfîntul Chiril, născîndu-se din părinţi dreptcredincioşi şi crescînd întru dreapta credinţă, s-a făcut monah pe vremea marelui Constantin (306-337). După aceea, în vremea împărăţiei fiului său Constanţiu (337-361), fericitul Maxim, arhiepiscopul Ierusalimului (333-350), ducîndu-se din viaţa aceasta la viaţa cea fără de moarte, Sfîntul Chiril s-a ridicat în locul lui la scaun şi s-a arătat iscusit apărător al apostoleştilor dogme, cu rîvnă biruind eresurile lui Arie, ale lui Macedonie şi ale lui Manent. Pentru aceasta era urît de arhiereii eretici, precum şi de Acachie, arhiepiscopul Cezareei Palestinei, de la care mai pe urmă a suferit şi izgonire.

În zilele acestui preasfinţit arhiepiscop Chiril s-a făcut în Ierusalim un semn minunat pe cer, în ceasul al treilea din ziua a cincizecea, adică arătarea cinstitei Cruci care, strălucind deasupra Golgotei mai mult decît soarele, s-a întins foarte mult şi a ajuns pînă la muntele Eleonului. Pentru acea minune Sfîntul Chiril a înştiinţat prin scris pe împăratul Constanţiu, sfătuindu-l spre dreapta credinţă. Căci acel împărat, abătîndu-se din calea dreptei credinţe, a căzut în credinţa cea rea a lui Arie şi ajuta ereticilor, iar celor dreptcredincioşi le făcea rău. Cel mai sus pomenit Acachie, avînd în ajutor pe împăratul, s-a sculat pentru două pricini împotriva Sfîntului Chiril. Întîi, pentru că eresul era mustrat de sfîntul, iar al doilea, fiindcă nu voia Chiril să se supună lui. Căci, într-acele vremi, Ierusalimul fiind pustiit şi micşorat de necredincioşii împăraţi şi scaunul arhiepiscopiei Ierusalimului era foarte înjosit sub stăpînirea mitropolitului Cezareei Palestinei. Continuă să citești

Chipul Sfintei Noi Muceniţe Natalia Baklanov, monahie, Rusia (18 martie)

Chipul Sfintei Noi Muceniţe Natalia Baklanov, monahie, Rusia 

(18 martie)

Sfânta nouă muceniţă Natalia (în centru)

Aceasta a fost condamnată la 8 ani de lagăr în anul 1937, însă curând după deportarea în lagărul de muncă Siblag, se îmbolnăvi şi pătimind o vreme, trecu la cele veşnice, în anul 1938, învrednicindu-se a primi cununa muceniciei şi fiind numărată cu sfinţii în vremurile din urmă de Biserica Ortodoxă Rusă.

Continuă să citești

PROCHIMENUL POSTULUI MARE – SĂ NU ÎNTORCI FAŢA TA

PROCHIMENUL POSTULUI MARE – SĂ NU ÎNTORCI FAŢA TA

 

Psalţii Catedralei Patriarhale

*

Filomelos – Să nu întorci faţa Ta  AICI

*

Prochimenul Postului Mare AICI

EVANGHELIA din DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ (a Izgonirii lui Adam din Rai)

EVANGHELIA din DUMINICA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ


(A IZGONIRII LUI ADAM DIN RAI)

Matei 6, 14-21

Zis-a Domnul: „De veti ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc; dar de nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru nu va ierta gresalele voastre.

Iar cand postiti, nu fiti posomorati ca fatarnicii; ca ei isi manjesc fetele ca sa le arate oamenilor ca tin post; adevar va graiesc, isi iau plata lor. Tu insa, cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata, pentru ca nu oamenilor sa te arati ca postesti, ci Tatalui tau Care este intru ascuns; si Tatal, Care vede intru ascuns, iti va rasplati la aratare.

Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura; ci adunati-va comori in cer, unde nici molia si nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura; ca unde-ti este comoara, acolo-ti va fi si inima!”

ÎPS NICOLAE, MITROPOLIT DE MESOGAIAS ŞI LAVREOTIKIS: DESPRE IERTARE

DESPRE IERTARE

Predica din cadrul Vecerniei Iertării (Duminica lăsatului sec de brânză), despre virtuțile sufletului: iertarea, cedarea, îngăduința, lărgirea inimii, anahoreza, deschiderea minții, perihoreza dumnezeiască 

 
IPS Nicolae, Mitropolit de Mesogaias şi Lavreotikis
ÎPS Nicolae, Mitropolit de Mesogaias şi Lavreotikis

Iubiții mei frați,

Cântări de slavă, laudă și binecuvântare pentru numele Preasfântului Dumnezeu ies din gurile și sufletele noastre în aceste zile, în care ni se oferă din nou această ocazie unică și binecuvântată de a păși în perioada Postului Mare. Într-o asemenea zi ne adunăm cu toții ca să pornim împreună, ca un singur trup, în această binecuvântată călătorie, în acest binecuvântat traseu pe drumurile și cărările sfântului post, cu scopul de a ajunge încă de astăzi, așa cum ne anunță frumoasele tropare pe care le-am auzit, la bucuria, binecuvântarea și slava Învierii. Cu toții descoperim în adâncul sufletului nostru dorința arzătoare de a trăi bucuria acestei mari sărbători a Paștelui, pentru a ajunge fiecare din noi la Învierea sa personală. Rătăcind prin această lume, în ciuda greutăților, a necazurilor, a conflictelor lăuntrice și exterioare, încercăm și noi să ne atingem scopul, să ajungem încet-încet și cu răbdare la destinația noastră, să ne așezăm un pic sub umbra copacilor, pentru a ne răcori puțin sufletul și a ne lumina mintea și astfel, întăriți, să ne continuăm drumul. Continuă să citești

17 martie: Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, Italia

Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu, Italia

(17 martie)

La cumpăna dintre veacurile III-IV, în Roma, trăia un bărbat dreptcredincios pe nume Eufimian, mai mare între boieri şi foarte bogat, căci avea 3000 de slugi, iar avuţia lui era mare. Însă, spre marea sa mâhnire, femeia sa Aglaia era neroditoare. Eufimian păzea poruncile lui Dumnezeu, postea în toate zilele până la amiază şi punea trei mese pe zi celor sărmani, văduvelor şi bolnavilor, iar dacă se întâmpla să nu poată da milostenie după obişnuinţă, zicea:

– Nu sunt vrednic să umblu pe pământul Dumnezeului meu!

Iar Aglaia şi ea nu înceta a se ruga pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze pântecele ei cel sterp. Însă Domnul nu lăsă ruga lor până în sfârşit şi le dăruiră un fiu, pe care plini de veselie îl botezară Alexie. La vârsta de 6 ani, pruncul Alexie fu dat să înveţe gramatica, retorica şi cărţile bisericeşti. Pătrunzând astfel în tainele Scripturii, adună de acolo întreaga înţelepciune. Cu timpul, sfântul Alexie dispreţuind cele lumeşti, îşi puse în gând să lepede bunătăţile cele lumeşti şi începu a-şi osteni trupul purtând în taină o haină aspră pe trupul său.

La plinirea vârstei cuvenite, părinţii îl căsătoriră cu o fecioară de neam împărătesc. Însă intrând ei în cămara de nuntă, sfântul Alexie îşi scoase inelul şi brâul cel scump, le înveli într-o basma de porfiră şi i le dădu miresei, spunându-i:

– Păzeşte-le pe acestea şi Dumnezeu să fie cu noi, până ce darul Lui va face ceva nou.

Şi ducându-se de la dânsa, dezbrăcă hainele cele scumpe şi punând pe dânsul unele proaste, ieşi în taină din cetate, rugându-se: Continuă să citești

16 martie: Sfântul Mucenic Papa din Licaonia, Turcia

Sfântul Mucenic Papa din Licaonia, Turcia

(16 martie)

Sf Mc Papa din Licaonia (310) 1.2Frescă săvârșită în veacul al XIV-lea și aflată în Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

Acest sfânt, văzând că lumea se găseşte în primejdia de a se cufunda în idolatrie, înfăţişându-se înaintea stăpânitorului locului unde trăia, îl ruşină pe acesta, cu îndrăzneala lui cea multă în Hristos.

Continuă să citești

16 martie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI HRISTODUL DIN PATMOS (Gr, Ro, En)

TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI HRISTODUL DIN PATMOS

16 MARTIE

Cuviosul Hristodul

Pomenirea preacuviosului părintelui nostru Hristodul (1020-1093), făcătorul de minuni, întemeietorul Mănăstirii Sfântului Ioan Teologul din Patmos.

Sfântul Hristodul, care era de loc din regiunea Neceea, în Bitinia, a fost copilul unor creştini binecredincioşi, Teodor şi Ana, şi a primit la botez numele de Ioan.
A luat schima monahală de tânăr, primind numele de Hristodul („robul lui Hristos” în greceşte). A dus mai întâi viaţă călugărească în mai multe locuri, pentru ca mai apoi să primească acordul şi ajutorul material al împăratului Alexie I Comneanul (care a domnit în 1081-1118), şi aşa a zidit în insula Patmos o biserică şi o mănăstire în cinstea sfântului Ioan Evanghelistul. Aceste clădiri au rămas până astăzi. Când însă arabii musulmani au atacat Patmosul, sfântul a trebuit să se refugieze, împreună cu ucenicii săi, în Evia (Epir), unde a şi murit, către sfârşitul secolului al XII-lea (+1093), într-o zi de 16 martie. Mai târziu, ucenicii săi au aflat moaştele sale întregi, şi le-au adus în mănăstirea ctitorită de el în Patmos, unde se găsesc până astăzi, şi sunt izvor de multe vindecări şi minuni pentru cei care cer mijlocirea sfântului cu credinţă. Continuă să citești

15 martie: TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI AGAPIE (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Αγαπίου

TROPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI AGAPIE

15 martie

 

Aceşti sfinţi mucenici, multpătimitori, au fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305); Agapie era din cetatea Gazei, Timolau din Pontul Euxinului, cei doi Dionisie din Tripoli – Fenicia, Romil din Diospole, unde era ipodiacon la biserică, iar Plisie şi cei doi Alexandri erau din Egipt. Şi au pătimit în Cezareea Palestinei, de la ighemonul Urban, întru al doilea an al prigonirii de atunci.

Dîndu-se păgînă poruncă împărătească prin toate ţările şi cetăţile, ca toţi creştinii să fie siliţi la închinarea la idoli şi la necuratele lor jertfe, atunci, săvîrşindu-se un oarecare praznic de Dumnezeu urît în cetatea Cezareei şi popor fără număr adunîndu-se din satele cele de primprejur, s-a pregătit priveliştea la care creştinii cei ţinuţi în legături aveau să fie munciţi. Tot poporul elinesc cel fără de număr s-a adunat la acea privelişte, unde mai întîi Sfîntul Mucenic Timotei – care se prăznuieşte în nouăsprezece zile ale lunii august -, a fost ars, după multe munci. Continuă să citești

15 martie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF.MC. AGAPIE ŞI A CELOR DIMPREUNĂ CU DÂNSUL (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Αγαπίου – 15 ΜΑΡΤΙΟΥ

Aceşti sfinţi mucenici, multpătimitori, au fost pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305); Agapie era din cetatea Gazei, Timolau din Pontul Euxinului, cei doi Dionisie din Tripoli – Fenicia, Romil din Diospole, unde era ipodiacon la biserică, iar Plisie şi cei doi Alexandri erau din Egipt. Şi au pătimit în Cezareea Palestinei, de la ighemonul Urban, întru al doilea an al prigonirii de atunci.

Dîndu-se păgînă poruncă împărătească prin toate ţările şi cetăţile, ca toţi creştinii să fie siliţi la închinarea la idoli şi la necuratele lor jertfe, atunci, săvîrşindu-se un oarecare praznic de Dumnezeu urît în cetatea Cezareei şi popor fără număr adunîndu-se din satele cele de primprejur, s-a pregătit priveliştea la care creştinii cei ţinuţi în legături aveau să fie munciţi. Tot poporul elinesc cel fără de număr s-a adunat la acea privelişte, unde mai întîi Sfîntul Mucenic Timotei – care se prăznuieşte în nouăsprezece zile ale lunii august -, a fost ars, după multe munci. Continuă să citești

Chipul Sfântului Nou Mucenic Mihail Okolovici, protopop, Rusia (13 martie)

Chipul Sfântului Nou Mucenic Mihail Okolovici, protopop, Rusia

(13 martie)

12 martie: Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, Sigriana, Turcia (Viaţa, Canonul)

Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, Sigriana, Turcia

(12 martie)

Acesta este numit şi Teofan Sigrianul, căci Sigriana (în Turcia) este locul naşterii sale. A trăit la sfârşitul veacului al VII-lea şi începutul veacului al VIII-lea.

Fiind rudenie cu împăratul Leon Isaurul şi cu fiul său, Copronim, avu parte de mare bogăţie şi strălucire. În timp ce tatăl său, Isac, era mai mare peste ţinutul eghepelaghiţilor. Pe când avea 12 ani fu logodit cu o copilă, cu care trăi laolaltă timp de 8 ani. Şi el şi logodnica sa aveau multă avere. Auzind de la unul din slujitorii să vorbindu-i de viaţa monahală, se umplu de dor pentru această viaţă. După plecare la cele veşnice  a mamei sale, tatăl logodnicei sale îl sili să se căsătorească.

Venind ziua nunţii, li se pregăti cămara de nuntă şi toate cele cuvenite. Rămas singur cu soţia sa, îi mărturisi acesteia gândurile lui tainice  şi se învoi cu dânsa să trăiască în feciorie. Auzind deplina încuviinţare a logodnicei sale, dădu slavă lui Dumnezeu, iar de atunci mai departe îşi săvârşeau împreună rugăciunile de zi şi de noapte. Continuă să citești

12 martie: Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia

Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia

(12 martie)

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 1

Frescă din anul 1547 aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sfântul Grigorie Dialogul, numit astfel pentru vorbele sale frumoase, s-a născut în Roma cea veche din părinți de neam bun, senatori cinstiți și bogați. Din neamul său ales se numărau fericitul Felix, episcop al Romei, care îi era moș,  și sfânta Tarsila care se învrednici a vedea la sfârșitul său pe Domnul venind la dânsa și care îi fusese moașă. Însă și Silvia, mama sa, era cinstită cu sfinții de la Roma.

Pe un neam sfânt ca acesta îl împodobi sfântul Grigorie și mai mult cu sfințenia sa. Din pruncie încă se îndeletnici cu învățătura cărții, iar mai târziu pentru înțelepciunea sa fu ales în dregătoria divanului. Însă nu la cele lumești, ci la cele dumnezeiești avea gândul întotdeauna râvnind să ajungă monah, însă amânând câtă vreme părinții săi erau încă în viață. Continuă să citești

12 martie: SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG (Viaţa, Acatistul)

Pomenirea cuviosului părintelui nostru Simeon Noul Teolog care în pace s-a săvârşit.

Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog | Doxologia

Sf. Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galteea (Paflagonia) şi a studiat în Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură şi pentru o scurtă perioada tânărul a ocupat o poziţie înalta la curtea imperială. La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe renumitul părinte Simeon Piosul la mănăstirea Studion, care avea să-i marcheze adânc dezvoltarea spirituală. Tânărul a rămas în lume pentru mai mulţi ani, pregătindu-se pentru viaţa monahală sub ascultarea părintelui, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.

Sf. Simeon Piosul i-a recomandat tânărului să citească scrierile Sf. Marcu Ascetul (prăznuit în 5 martie) pe lângă alţi scriitori spirituali. El a citit acele cărţi cu atenţie şi punea în practică ceea ce citea. În mod deosebit l-au impresionat trei puncte din cartea Sf. Marcu „Despre legea duhovnicească” (vezi Vol. I din Filocalie). În primul rând, trebuie să-ţi asculţi conştiinţa şi să faci ce-ţi spune ea, dacă doreşti să-ţi vindeci sufletul. În al doilea rând, numai prin îndeplinirea poruncilor poţi atrage asupra ta harul Sfântului Duh. În al treilea rând, cel ce se roagă numai trupeşte fără cunoştinţa spirituală este ca şi orbul care a strigat, „Fiul lui David, ai milă de mine (Luca 18:38). Când orbul şi-a recăpătat vederea, atunci L-a numit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 9:38).

Sf. Simeon s-a rănit cu dragostea pentru frumuseţea duhovnicească şi a încercat să o dobândească. Pe lângă pravila dată de părintele său, conştiinţa îi spunea să mai adauge câţiva psalmi şi metanii, repetând constant „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!” Bineînţeles că şi-a ascultat conştiinţa. Continuă să citești