PROCHIMENUL POSTULUI MARE – SĂ NU ÎNTORCI FAŢA TA
Psalţii Catedralei Patriarhale
*
Arhive autor: Ιχθυς
ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE TATIANA (12 ianuarie)
ACATISTUL SFINTEI MUCENIŢE TATIANA (12 ianuarie)
Troparul Sfintei Mucenițe Tatiana, glasul al 4-lea:
Luminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce nu te-ai mohorât în schingiuirile tale, ci ca o frumoasă porumbiță către cer ai zburat, Tatiana! Roagă-te dar pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine!
Condacul 1
Apărătoare a dreptei credințe te-ai arătat, Sfântă Muceniță Tatiana, prin slujirea lui Hristos și, fiind rânduită diaconiță a Bisericii Sale, prin zdrobirea capiștilor idolilor te-ai învrednicit de cununa mucenicească; pentru aceasta îți cântăm: Aliluia!
Icosul 1
Înfrumusețată fiind mai mult decât oricare prin înțelepciune și prin harul lui Dumnezeu, Căruia din pruncie ți-ai încredințat viața, de mari daruri te-ai învrednicit și de cunună mucenicească, Sfântă Muceniță Tatiana, de la Hristos, Mirele cel ales, pentru care noi cu umilință cântăm:
Bucură-te, că de bun neam fiind, ai ales smerită viețuire;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi mireasă lui Hristos, prin aleasă slujire;
Bucură-te, că diaconiță după vrednicia ta ai fost rânduită;
Bucură-te, ceea ce ai fost cu mari daruri împodobită;
Bucură-te, că pe Hristos din pruncie L-ai cunoscut;
Bucură-te, ceea ce din părinți binecredincioși te-ai născut;
Bucură-te, că în mijlocul Romei păgâne ai viețuit;
Bucură-te, că între necredincioși viața ta ca soarele a strălucit;
Bucură-te, că de trei ori tatăl tău antipat al Romei a fost;
Bucură-te, că trufia și necredința nu ți-au schimbat al vieții rost;
Bucură-te, că din pruncie ai crescut în viața creștinească;
Bucură-te, că din aceasta mari daruri aveau să izvorască;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Tatiana, diaconiță a lui Hristos! Continuă să citești
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ TATIANA, DIACONIŢA (12 ianuarie)
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTA MUCENIŢĂ TATIANA, DIACONIŢA
Troparul Sfintei Muceniţe Tatiana, diaconiţa, glasul al 4-lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 2-lea
Irmos: Veniţi popoarelor să cântăm…
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fiind înfrumuseţată cu lumini muceniceşti, stai înaintea Preacuratului tău Mire, mucenită, cerând să fie izbăviţi de greşelile pierzătoare de suflet cei ce te laudă pe tine.
Stih: Sfântă Muceniţă Tatiana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nicidecum nu ai băgat în seamă, mucenită, avuţia cea stricăcioasă, căutând cu osârdie în ceruri pe cea nestricăcioasă, care rămâne de-a pururea şi bucurându-te ai răbdat chinurile mucenicilor.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Spre chinuri, spre dureri şi spre bătăi de multe feluri ai venit, fără de temere, mucenită, că ai avut întru ajutor harul Mântuitorului, care te-a întărit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă pe mine, cel ce sunt rănit de patimi şi din focul cel veşnic mă smulge, ceea ce singură eşti de Dumnezeu dăruită cu har, Fecioară.
Catavasie:
Fundul adâncului l-a descoperit şi pe uscat pe ai Săi i-a trecut, întru acelaşi acoperind pe potrivnici, Domnul, Cel tare întru războaie, că S-a preaslăvit. Continuă să citești
12 ianuarie: Icoana Maicii Domnului a Acatistului
Icoana Maicii Domnului a Acatistului
(12 ianuarie)
Începutul zugrăvirii acestei icoane a fost acoperită de negura vremii, căci din vechime rugătorii au simțit nevoia să-și împletească evlavia lor pentru Maica Domnului cu rostirea Acatisului Buneivestiri, cel mai vechi acatist al creștinătății. Iar roada netăgăduită a acestei împletiri de taină a fost și zugrăvirea de icoane care să înfățișeze conținutul acatistului.
Acatistul Buneivestiri este legat de minunea eliberării Constantinopolului de atactul perșilor și avarilor de la 7 august 626. În timp ce împăratul Heraclie era atunci cu armata sa departe în Orient, patriarhul Serghie făcu procesiuni pe zidurile capitalei cu relicvele Crucii, cu icoana „nefăcută de mână” a Mântuitorului Hristos și veșmânt al Maicii Domnului, încurajând poporul a lupta și săvârșind rugăciuni stăruitoare către Preacurata Maică a Domnului. În semn de mulţumire, întreg poporul capitalei îşi petrecu noaptea victoriei fără a se aşeza (akáthistos), cântând un imn în biserica Fecioarei de la Vlaherne. Continuă să citești
12 ianuarie: Icoana Maicii Domnului a Acatistului de la Mănăstirea Hilandar
Icoana Maicii Domnului a Acatistului de la Mănăstirea Hilandar
(12 ianuarie)
Această icoană a fost zugrăvită în veacul al XVI-lea și se află pe iconostasul bisericii mari a Mănăstirii Hialndar din Sfântul Munte Athos. Numele ei își are rădăcina într-o minune săvârșită în anul 1837.
Pe când izbucni un incendiu, călugării începură să cânte Acatistul Maicii Domnului dinaintea icoanei, iar focul încetă.
Se crede că icoana este legată de sfântul Sava, ctitorul mănăstirii și întâiul arhiepiscop al Serbiei.
+ * + * + Continuă să citești
PREDICA PS SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI – LOGICA PĂMÂNTEASCĂ ŞI LOGICA DUMNEZEIASCĂ
PREDICA PREASFINŢITULUI SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR
LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI
Mt.4, 12-17
Legături:
- APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI
- PREDICA PĂRINTELUI DORIN PICIORUŞ LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI (2012)
- PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI (Arhimandrit Ioil Konstantaros)
- PREDICI AUDIO/VIDEO LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI
- Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș: PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI (2013)
LOGICA PAMÂNTEASCA ŞI LOGICA DUMNEZEIASCA
Drept măritori creştini,
Pericopa evanghelică de astăzi constituie începutul propovăduirii şi misiunii Domnului. De la Iordan, unde a fost botezat de către Ioan, Domnul Se desparte de Înaintemergătorul Său. Acela rămâne să propovăduiască în continuare botezul pocăinţei şi să pregătească poporul pentru primirea învăţăturii celei noi, iar Hristos, potrivit textului evanghelic citit ieri la sfânta liturghie, S-a retras în pustie să Se ,,pregătească” pentru marea misiune mântuitoare.
Cum S-a ,,pregătit”? Mai întâi, a postit patruzeci de zile, în muntele ce se cheamă al Carantaniei, iar după aceea, sfârşindu-Şi postirea, ca om a flămânzit. Şi venind diavolul, L-a ispitit cu întreită ispitire. Întâi:,,De eşti tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini”(Mt.4, 3). Apoi:,,Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este:,,Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău”(v.6) şi, în final, arătându-I bogăţiile lumii acesteia, diavolul I-a cerut să i Se supună lui, dacă voieşte să le aibă pe toate în stăpânire – ,,Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie”(v.9).
Iată trei ispitiri despre care ne-a vorbit evanghelia de ieri, în sămbăta de după Botez, aparent ispitiri banale pentru Hristos Domnul, dar de fapt tot atâtea capcane la care, dacă vom căuta mai cu luare aminte, vom vedea că nu sunt deloc nişte ispitiri oarecare. Ispita întâi este pofta trupului, cea de-a doua este trufia minţii, iar cea de-a treia este dorinţa de îmbogăţire, de putere şi de stăpânire. Nu erau simple ispite, căci, dacă întâia privea trupul, iar cea de-a doua raţiunea, cea de-a treia ţintea de-a dreptul inima. Iată, aşadar, ispite de ,,substanţă”, de care n-a fost scutit nici Mântuitorul Hristos ca om şi, de aceea, cu atât mai puţin suntem scutiţi noi. Ispita ,,cărnii”, a cugetului şi a simţirii… Cum vom putea, oare, înfrunta aceste ispite, aşa încât să putem trăi – deşi pe pământ – în Împărăţia Cerurilor? Pentru că a venit Hristos, ne spune evanghelia de astăzi, vestind tuturor şi cerându-ne:,,Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărţia Cerurilor”.Care Împărăţie, însă, de vreme ce, iată, de atunci au trecut două mii de ani?… Continuă să citești
APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI
APOSTOLUL ŞI EVANGHELIA
LA DUMINICA DUPĂ BOTEZUL DOMNULUI
Apostolul: Efeseni 4: 7-13
7.Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.8.Pentru aceea zice: „Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor”.9.Iar aceea că „S-a suit” – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?10.Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple.11.Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,12.Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,13.Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.14.Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,15.Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos.16.Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste.17.Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor.
Evanghelia: Matei 4: 12-17
12.Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea.13.Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,14.Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice:15.”Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;16.Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”.17.De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.
11 ianuarie: SFÂNTUL CUVIOS MIHAIL CEL NEBUN PENTRU HRISTOS DIN MÂNĂSTIREA KLOPS, NOVGOROD
Sfântul Cuvios Mihail cel nebun pentru Hristos din Mănăstirea Klops
(11 ianuarie)
Acesta se trăgea din neam de nobili, fiind rudă cu Sfântul Dimitrie Donskoi, mare cneaz al Moscovei (pomenit la 19 mai) (1363-1389). Pentru a fugi de slava deşartă, luă asupra sa crucea nebuniei pentru Hristos. Astfel, părăsind Moscova, merse la mănăstirea Klops, în apropiere de Novgorod.
Nimeni nu ştia cum pătrunse în chilia încuiată a ieromonahului Macarie, care tămâia în chilie în timpul cântării a noua a Canonului. Un om îmbrăcat în straie monahale zdrenţuite şedea acolo sub o candelă, copiind Epistolele sfinţilor apostoli. La sfârşitul Utreniei, egumenul veni cu câţiva fraţi şi îl întrebară pe străin cine este şi care este numele lui, însă străinul în loc de răspuns repeta întrebările, fără a-şi dezvălui obârşia.
În biserică, străinul cânta în cor şi citea Apostolul, precum şi Vieţile Sfinţilor la masa de obşte. Toţi cei care ascultau erau mişcaţi de frumuseţea şi dulceaţa citirii sale. După praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, Mănăstirea Klops fu vizitată de cneazul Constantin Dimitrievici (fiul sfântului Dimitrie Donskoi). Continuă să citești
11 ianuarie: Sfântul Cuvios Teodosie din Antiohia, Turcia
Acest cuvios parinte Teodosie este un alt sihastru, care a avut ca patrie cetatea Antiohiei.
10 ianuarie: SFÂNTUL IERARH TEOFAN ZĂVORÂTUL
Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul, episcop de Tambov și Vladimir
(10 ianuarie)
Împlinirea fără tragere de inimă a rânduielilor Bisericii, asemeni rutinei lucrului de zi cu zi, nu e deloc un semn hotărâtor că viaţa creştină autentică ar fi prezentă în noi.
Legături:
- Sf. Teofan Zăvorâtul: CUVÂNT LA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL
- Sf. Teofan Zavoratul: CUM TRAIM NASTEREA DOMNULUI, CUM SI PENTRU CE NE BUCURAM?
- Sfântul Teofan Zăvorâtul – Judecata lacrimilor
- CUVÂNTUL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA DUMINICA A 7-A DUPĂ RUSALII
- Sfântul Teofan Zăvorâtul: NESTATORNICIA STĂRII NOASTRE LĂUNTRICE
- Sf.Teofan Zăvorâtul: Duminica Slăbănogului – PĂCATUL NU VATĂMĂ DOAR TRUPUL, CI ŞI SUFLETUL
- CUVÂNTUL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI: Oricine ai fi, vino şi ia
- CUVÂNTUL SF. TEOFAN ZĂVORÂTUL LA DUMINICA A 28-A DUPĂ RUSALII
- CUVÂNT AL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA DUMINICA A XXVII-A DUPĂ RUSALII
- Sfântul Teofan Zăvorâtul: DESPRE SPOVEDANIE ŞI ÎMPĂRTĂŞANIE
Sfântul Teofan, în lume Gheorghe, se născu la 10 ianuarie 1815 într-un sat din apropierea Orlovului unde tatăl său era preot, astfel, din primii ani ai copilăriei sale petrecu mult timp în Biserică.
Studie mai întâi la școala pregătitoare a orașului Livna, iar apoi la seminarul din Orlov, pentru ca între 1837 și 1841 să-și continue studiile la Academia Teologică din Kiev. În această vreme, mergând adesea la marea Lavră a Peșterilor unde odihnesc mai bine de 100 de sfinți, în inima sa începu a crește dorul de a-și închina viața slujirii Domnului. Astfel, chiar după terminarea cursurilor, îmbrăcă haina monahală.
La tunderea sa dimpreună cu alți frați în monahism, starețul lavrei Partenie le spuse:
– Voi, călugărilor învățați, care vă asumați diverse reguli, nu uitați că un singur lucru este mai de trebuință dintre toate: să te rogi, să te rogi neîncetat în mintea și inima ta către Dumnezeu.
Dascăl în școli
După obținerea licenței, fu numit director provizoriu al Școlii Teologice Sofia din Kiev, mai apoi fu director al Seminarului Novgorod și profesor și ajutor de inspector al Academiei Teologice din Petersburg. Continuă să citești
10 ianuarie: Sfântul Ierarh Dometian, episcopul Melitinei, Armenia
Sfântul Ierarh Dometian, episcopul Melitinei, Armenia
(10 ianuarie)
Acest cuvios părinte a trăit în vremea împăratului Iustin cel Tânăr (565-578).
Părinții lui, Teodor și Evdochia, erau oameni drept-credincioși și înstăriți. Desăvârșindu-se în știința înțelepciunii celei omenești cât și în aceea a Sfintei Scripturi, și însurându-se, după scurtă vreme soția lui muri.
Deci, dedându-se cu totul înțelepciunii celei dumnezeiești, ajunse arhiereu al sfintei Biserici din Melitina, când era de treizeci de ani. Și, împreunând înțelepciunea vieții din lume cu viața sihăstrească, ajunse pricina de mântuire nu numai păstoriților săi, ci și întregului neam al său. Căci împăratul îl trimise de multe ori în solie la perși, atunci când Hosroe, împăratul perșilor, fusese alungat de Varam și ajunsese birnic al grecilor.
Dometian, ajungând prieten al împăratului Mauriciu și al împărătesei lui și dobândind de la ei sume mari de bani, le cheltui în zidiri de sfinte biserici și de aziluri pentru săraci. Continuă să citești
10 ianuarie: Sfântul Cuvios Marchian din Constantinopol, Turcia
Sfântul Cuvios Marchian din Constantinopol, Turcia
(10 ianuarie)
Frescă din anul 1547, aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia
Acesta se născu la Roma din părinți dreptcredincioși și bogați, în vremea sfinților împărați Marchian și Pulheria (450-457, pomeniți la 17 februarie)
După ce primi harul preoției, el se mută în Constantinopol unde fu rânduit iconom al bisericii celei mari.
Moștenind foarte mare avere de la părinții săi, sfântul Marchian o dărui pentru zidirea sau refacerea de biserici și milostenie către cei săraci.
El ridică biserica sfintei Irina cea de lângă mare și uni cu ea paraclisul sfântului Isidor. Tot el ridică biserica sfintei Anastasia din golful Domnin, pe care o scăpă și din focul cel mare ce cuprinse Constantinopolul; căci în vreme ce focul cuprinsese partea de sus a bisericii, sfântul Marchian stătea pe acoperiș cu mâinile ridicate spre cer și prin rugăciunea lui încetă văpaia focului.
Când unul din prietenii săi se mira de cheltuiala de aur făcută la zidirea şi înfrumuseţarea bisericii sfintei Anastasia, sfântul zise către dânsul:
– De-aş avea o fiică şi aş voi ca s-o logodesc cu cineva dintr-un neam bun, oare n-aş cheltui mulţime de aur ca s-o pot dărui cu mulţime de podoabe? Acum, hotărând în mintea mea ca să zidesc biserica cea mai frumoasă a miresei lui Hristos, care mireasă şi-a vărsat sîngele pentru Dânsul, voi putea oare să-mi cruţ averile mele? Oare de împodobirea aceasta nu mă voi îngriji mai mult?
Cuviosul într-atîta sărăcie ajunsese, încît, odată umblând prin ploaie, i se udă haina, şi intrînd în casa lui, închizînd uşile după dânsul, aprinse cărbuni pentru a usca acea haină udă, pentru că nu avea alta. Într-acea vreme se întâmplă că patriarhul avea trebuinţă de iconom pentru nişte lucruri. Continuă să citești
10 ianuarie: SFÂNTUL GRIGORIE DE NYSSA (Viaţa, Canonul)
10 ianuarie: SFÂNTUL GRIGORIE DE NYSSA
Ieromonahul Agapie Corbu
Sfântul Grigorie de Nyssa s-a născut în 335 la Neocezareea Pontului, într-o familie prosperă, a cărei nobleţe era asigurată pe linie socială de o ascendenţă ilustră, iar pe linie duhovnicească de un întreg arbore genealogic de sfinţi: bunica, Sfânta Macrina cea Bătrână, ucenică a Sfântului Grigorie Taumaturgul; mama, Sfânta Emilia; sora, Sfânta Macrina cea Tânără; doi fraţi: Sfântul Vasilie cel Mare şi Sfântul Petru de Sevasta – cu toţii cinstiţi de Biserică şi pomeniţi în sinaxare.
Între anii 354-357 studiază retorica la Cezareea, tatăl său fiind tot retor, şi îşi întregeşte formaţia sub povăţuirea fratelui său mai mare, Vasilie, proaspăt întors de la studiile făcute în Atena, dar şi a surorii sale Sf. Macrina cea Tânără. Pe când Sfântul Vasilie şi prietenul său, Sfântul Grigorie de Nazianz, se nevoiau ascetic în aşezământul monahal de pe proprietatea familiei de la Anesi, vine la răstimpuri şi Grigorie al nostru pentru a se iniţia în
viaţa de evlavie, ocazie cu care este făcut citeţ. Când, în 364, Sfântul Grigorie îmbrăţişează, la Cezareea, cariera de retor, el dă curs, în realitate, puternicei sale înclinaţii filosofice şi speculative, punându-şi în lucrare talentul pentru cuvânt. Deşi din scrisorile Sfântului Vasilie această alegere pare a fi o abandonare a slujirii bisericeşti pentru care Vasilie căuta să-l câştige pe fratele său mai mic, ea decurge mai degrabă din conştientizarea acută a măreţiei vieţuirii monahale şi a altitudinii duhovniceşti la care trebuie să se afle cel intrat în slujba Bisericii. În plus, este evident că această introducere şi practică în lumea artei cuvântului îi va fi folosit mai apoi în slujirea Bisericii, fiind şi una din căile neînţelese ale Proniei. Continuă să citești
SFÂNTUL CUVIOS IONA DIN KIEV, ucenicul Sfântului Serafim de Sarov (9 ianuarie)
“Cuviosul Iona din Kiev s-a nascut la sfarsitul secolului al XVIII-lea si a murit la inceputul secolului al XX-lea. A trait 108 ani. Inca de mic copil Iona a fost luat la cer de trei ori, prima oara la un an, apoi pe la 5-6 ani si a treia oara a fost in Împaratia Cereasca pe la 7-9 ani. Toate acestea sunt scrise in cartea despre viata Cuviosului. A fost ucenic al Sfantului Serafim din Sarov timp de opt ani. In scrierile despre viata Sfantului Serafim nu se aminteste despre Cuviosul Iona, insa legenda spune ca atunci cand Iona s-a dus la Sarov, staretul Serafim i-a spus: ”De ce ai intarziat? Te astept de doi ani. Mi-a aratat Maica Domnului ca vei veni”. Cuviosul Iona avea atunci 30 de ani.
9 ianuarie: SFÂNTUL POLIEUCT DIN MELITINA, ARMENIA
Sfântul Mucenic Polieuct din Melitina, Armenia
(9 ianuarie)
Frescă din Mănăstirea Decani, Serbia, din veacul al XIV-lea
Cetatea armeană Melitina a fost scăldată în sângele creștinilor, asemenea întregii Armenii. Întâiul sânge vărsat pentru Hristos în cetatea aceasta a fost al sfântului Polieuct în anul 259, în vremea stăpânirii lui Valerian.
În Melitina se aflau doi prieteni: Nearh și Polieuct. Amândoi erau căpetenii de oaste, Nearh era creștin, iar Polieuct era încă păgân, însă plin de fapte bune.
Când împăratul trimise porunca prigonirii creștinilor, Nearh se pregăti de moarte, însă era întristat că nu izbutise a aduce și pe prietenul său Polieuct la credința cea adevărată. Când Polieuct află pricina întristării prietenului său, îi făgădui acestuia că va îmbrățișa credința creștină.
În ziua următoare, Polieuct îi povesti lui Nearh visul pe care îl avuse și în care i se înfățișă întru lumină Însuși Domnul Care îl dezbrăcă pe Polieuct de hainele sale cele vechi, îl înveșmântă în haine noi și strălucitoare și îl așeză pe șeaua unui cal înaripat.
Cu inima plină de râvnă și iubire pentru Domnul, Polieuct intră în oraș, rupse hotărârea împăratului în care era scrisă chinuirea creștinilor și sfărâmă multe statui ale idolilor. Pentru aceasta fu supus la chinuri și osândit la moarte. Continuă să citești