Canonul Sf.Andrei Criteanul
“Deşteaptă-te, o, sufletul meu!/
Ia seama faptelor tale pe care le-ai făcut / şi adu-le la vedere;/
varsă picături de lacrimi,/
spune cu îndrăzneală faptele tale şi cugetele tale adu-le lui Hristos,/
şi te îndreptează.”
(Cântarea a IV-a, stihira 3)
Inspirat probabil din Is.XLIII,26: “Adu-Mi înainte ca să judecăm împreună, fă tu însuţi socoteala, ca să te dezvinovăţeşti”, Sfântul Andrei dă dovadă de profunde cunostinţe psihologice pentru felul în care succede etapele pocăinţei: trezirea conştiinţei, autoevaluarea păcătoşeniei, spălarea fărădelegilor cu lacrimi, descătuşarea prin mărturisire şi îndreptarea.Toate acestea într-un singur tropar. Şi, poate că n-am exagera cu nimic, dacă am considera strofa aceasta “nucleul” sau “aluatul”care dospeşte toată “frământătura” canonului…
Ierom. Sebastian Paşcanu, Comentariu la Canonul cel Mare al Sf.Andrei Criteanul.
.
Sursa: http://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com
.