Arhive categorii: CĂRȚI

SFÂNTUL GAVRIIL GEORGIANUL DESPRE ZILELE DE PE URMĂ (NEW)

GAVRIIIL

ZILELE DE PE URMĂ

„Acum sunt zilele de pe urmă. Şi după cum mâncarea pregătită are nevoie doar de puţin timp, ca s-o încălzeşti, aşa şi acestea, sunt atât de aproape. Antihrist este ca un nou-născut, care creşte şi căruia unii i se vor închina. Şi ce nu am făcut, dar cu nimic nu am putut afla numele lui. Cu ajutorul lui Dumnezeu mi s-a arătat îngerul Domnului şi mi-a comunicat: „Niciun om nu poate să rezolve această taină. Vino, Gavriil, să-ţi scriu eu numele lui”. Şi astfel mi l-a descoperit. Însă aceasta nu vă priveşte. Pentru oameni rămâne încă ascuns.

Vine pentru cei care-l aşteaptă. Ca să primească un număr nu va fi nevoie să fie folosite forţele. Toate se vor face de bună voie. Şi Spovedania nu va ajuta. Fiţi atenţi. Vin zile în care veţi mânca pământ. Luptele sfinţilor profeţi Enoh şi Ilie cu Antihrist se vor transmite la televizor. Din cauza păcatelor noastre vor fi cutremure înfricoşătoare. În Georgia vor intra mai întâi tancurile ruşilor, ca să ne trezească. Vor fi vândute şi se vor pierde regiuni din Georgia. Maica Domnului nu va ierta asta. Toţi vor fi pedepsiţi.

Deasupra oraşului Tbilisi am văzut umblând de jur împrejur două păsări cenuşii. Nu vă apropiaţi de Bulevardul Central (Bulevardul Rustaveli). Va fi un mare dezastru. Pe colina Funiculior în restaurant au fost folosite pietre luate din biserică; acolo unde acum se află clădirea Parlamentului. Dacă  nu se vor întoarce aceste pietre la locul lor, lucrurile nu se vor linişti, şi vor fi întotdeauna tulburări și evenimente neplăcute. Celor care vor fi surprinși în acest haos de război le va fi spre bine. Îşi vor mântui sufletele.

Nu vă neliniştiţi! Dumnezeu este pretutindeni. Să vă curăţiţi inimile voastre şi să vă rugaţi. Domnul vă va ocroti. Pe cei slabi însă îi va lua devreme. Pe cei puternici îi va lăsa, ca să lupte în zilele de pe urmă cu cursele lui Antihrist. Şi când vor spune că Georgia nu mai există, atunci Maica Domnului va milui ţara noastră şi se va întâmpla o minune atât de mare, încât foarte repede Georgia se va extinde de la Nikopsia până la Daruband. Iar Maica Domnului va părăsi Sfântul Munte Athos, vor bate clopotele. Gavriil va învia. Bisericile se vor înclina, ca să salute icoana Maicii Domnului. Se vor închina Împărătesei cerului şi a pământului. Şi toate acestea se vor transmite la televizor. Aceasta va fi mila lui Dumnezeu pentru sufletele, care trebuie să se mântuiască şi să vină în Georgia!” 

Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa: fragment din cartea – Μαλχάζι Τζινόρια “Ο Άγιος Γαβριήλ ο διά Χριστόν σαλός και Ομολογητής!”
Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ https://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea https://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.

Să preţuim inestimabila comoară a cuvântului dumnezeiesc! (Mitropolitul Augustin de Florina)

22, coperta-1-doar

”Fraţii mei, să fim atenţi. Să preţuim inestimabila comoară a cuvântului dumnezeiesc. Să ascultăm şi să primim cuvântul dumnezeiesc cu tot atâta atenţie şi evlavie cu câtă ne apropiem de Uşile Împărăteşti şi primim Sfânta Împărtăşanie.

Şi aşa cum considerăm un mare păcat dacă, din cauza neatenţiei noastre, se întâmplă să cadă pe jos şi cea mai mică parte din Sfânta Împărtăşanie, la fel să considerăm un mare păcat dacă, din cauza neatenţiei noastre, satana găseşte prilej şi în timpul predicii înhaţă ceea ce nu ar trebui să-i dăm, chiar dacă ne-ar da în schimb toate comorile din lume” – Mitropolitul Augustin de Florina.

Călăuza duhovnicească – Despre gânduri și lupta cu ele

Despre gânduri și lupta cu ele

”În minte şi în inimă nu trebuie să lăsăm absolut nici un gând, nici rău, nici bun, pentru că acest loc aparţine doar harului lui DumnezeuAstfel, noi nu mai putem să adăugăm altceva.”

Armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos. (II Cor. 10,4-5)

Aproape cu toţii socotim că gândurile sunt ceva simplu şi firesc şi pentru aceasta cu naivitate ne încredinţăm lor. Insă nu trebuie să le dăm crezare, nici să le primim pe ele. În minte şi în inimă nu trebuie să lăsăm absolut nici un gând, nici rău, nici bun, pentru că acest loc aparţine doar harului lui Dumnezeu… Astfel, noi nu mai putem să adăugăm altceva. Să iubim pe Hristos şi să ne încredinţăm Lui în toate, fără cea mai mică îndoială! Iar a ne smeri, în cazul dat, devine firesc; şi firească se arată şi restabilirea în lăuntrul nostru a harului celui dumnezeiesc, care ni s-a dat tocmai pentru smerenie.

Dacă gândul nostru primeşte confirmare prin credinţă, nimeni nu poate să-l schimbe pe el atunci… Noi vom avea gânduri bune doar atunci când le vom vedea pe toate curate. Inima curată şi gândurile curate aduc sănătatea sufletească. Gândul rău împiedică harul lui Dumnezeu.Aceia care au gânduri bune, gândesc şi văd totul bun…

Continuă să citești

Părintele Dionysios Tatsis: Ispitele

Ispitele

1. Bătrânul Daniel din Katounakia Sfântului Munte zicea: “Diavolul nu se bucură nicicând mai mult decât atunci când stă de vorbă cu omul care-și cultivă propria sa mândrie, fie acesta teolog, erudit sau mare ascet. Dimpotrivă, se teme de omul smerit și ascultător”.

2. Diavolul este peste tot. Bătrânul Iosif atrăgea atenția luptătorilor asupra următorului lucru: “Ascuns și întrarmat până-n dinți, vrăjmașul se află în suflet, în trup și-n împrejurimi. Nu lasă să treacă nici un prilej pentru a încerca să-l subjuge pe om și să-l ispitească în credința lui. În funcție de circumstanțe, diavolul atacă și se opune hotărârilor noastre. Ținta lui principală, în același timp, este să-l lovească pe om în credința sa și să-l facă să treacă la trădare și renegare. Dacă a reușit, el taie zelul și râvna. Cu credința se face totul, dar cu credința pusă în lucrare. Dacă credința este clătinată, totul se clatină și linia frontului slăbețte”.

3. Bătrânul Epifanie spunea despre vicleniile diavolului: “Cât de viclean este diavolul! El le șopteste tinerilor creștini care au încheiat o căsătorie reușită: cât de bine v-ar fi într-o mănastire, preocupându-vă cu cele duhovnicești, departe de grijile familiei care vă împrăștie și vă apasă! Iar celor ce au intrat în mănăstire, pentru ca doreau fecioria întru Hristos, le șoptește: cât de bine v-ar fi dacă ați fi căsătoriți, dacă casa voastră ar fi o mică biserică, daca ați trăi fericirea vieții de familie, departe de nevoințele ascetice și de singurătatea care vă copleșește. Dar dacă bărbatul căsătorit s-ar călugari și cel călugarit s-ar însura, le-ar spune tocmai invers. Toate acestea pentru a-i aduce la disperare și a-i scoate de pe calea mântuirii. Căci calea mântuirii este căsătoria binecuvântată sau fecioria în Hristos”.

Continuă să citești

Închipuirea – Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă – Mitropolit Hierotheos Vlachos

Închipuirea

– Am dori să înfăţişaţi mai pe larg aceste subiecte ale vieţii duhovniceşti, spuse Irina. Căci este vădit că sunt nedespărţit legate de nevoinţa Bisericii. Pentru început, aţi putea să ne vorbiţi mai amănunţit despre închipuire ? Toţi suntem înrâuriţi de lumea închipuirii, însă aş putea zice că noi, femeile, suntem foarte mult stăpânite de lumea închipuirii şi trăim în temniţa ei.

– Într-adevăr, închipuirea este printre temele cărora le acordăm o atenţie şi o importanţă deosebită. Metoda ascetică a Bisericii noastre ţinteşte să ne scape de groaznica ei tiranie. Dacă nu mă înşel, am vorbit despre închipuire acum câteva zile. Am spus că este un fenomen de după cădere. Nu este o însuşire cu care a fost înzestrat omul odată cu zidirea sa, ci un fenomen de după cădere. Prin urmare, mântuirea noastră este legată de ieşirea de sub înrâurirea ei pricinuitoare de moarte. După Sfinţii Părinţi, închipuirea este o contemplare fără ipostas, care se pune în lucrare când gândirea se află în stare de inerţie. Puterea închipuirii este hotarul între minte şi simţire, aşa cum am văzut mai devreme. Obârşia închipuirii, maica ce o zămisleşte, este simţirea. Omul vede, aude, gustă etc., iar apoi închipuirea primeşte experienţele, le reface, le amplifică, le dă culoarea potrivită şi le păstrează spre a crea necontenit probleme. Astfel, în chip hazliu, am putea spune că închipuirea este un televizor color inventat înaintea celui real. Închipuirea stă împotriva rugăciunii curate şi statornice. Ea este „coaja” „funcţiei optice” a sufletului.

Continuă să citești

EPISCOP PETRU EKATERNOVSKI: Despre răbdare și blândețe

Despre răbdare și blândețe

”…iar răbdarea ne învaţă către încercare, arta războiului cu patimile proprii şi ispitele cele din afară, pentru a obţine biruinţă asupra lor şi dobândirea virtuţilor; …”

Aşa cum se cuvine ca de la plăceri şi de la toate atracţiile să ne înfrânăm, să ne îndepărtăm, ca nu cumva să se lege ele de inima noastră, tot astfel şi de la întâlniri trebuie să ne înfrânăm simţurile, ca inima să nu se întoarcă dintru ele cu ură, care este boală pierzătoare de suflet. Aşa cum lucrurile neplăcute lucrează pentru noi îndoit: fie ne stârnesc puternic simţurile, născând întru ele impresii jalnice, fie suprimă simţămintele noastre de respingere, tot astfel şi înfrânarea simţurilor naşte două virtuţi: răbdarea şi blândeţea; prima uşurează necazul, iar cea de pe urmă, mânia. De răbdare țin: trecerea cu vederea, atunci când noi, fără de teamă, întâmpinăm o oarecare nefericire sau un necaz; mărinimia – atunci când în mijlocul nostru se petrec necazuri şi nu ne tulburăm, nu ne împuţinăm cu duhul, ci le răbdăm pe ele fără deznădăjduire, cârtire şi cu voinţa doar către Dumnezeu.

Nevoia de răbdate şi de blândeţe
Răbdarea şi blândeţea sunt întru totul de trebuinţă pentru a ajunge la desăvârşire morală şi la mântuire. Acest fapt este reliefat în mai multe locuri ale Sfintei Scripturi, unde se arată motivaţia şi însuşirile lor (v. Evr. 12,1-3; I Ptr. 2,19-21; Filip. 2,5; Mt. 11,29; Efes. 4, 31). Cu toate acestea, pentru virtutea răbdării nu este necesar ca noi să avem parte pe de-a-ntregul de necazuri şi de neplăceri; una ca aceasta este chiar cu neputinţă, căci ar însemna să nimicim în suflet orice simţământ, care este în chip desăvârşit potrivnic intenţiei Creatorului; ci trebuie doar să îmblânzim acest simţământ, să socotim răul lui, astfel încât aceasta să nu afecteze celelalte însuşiri sufleteşti, ca să nu ajungem până la deznădejde deplină. Pentru că lacrimile, suspinele, vaietele şi alte expresii ale necazurilor nu doar că nu surpă răbdarea şi nu sunt potrivnice ei, ci adeseori încă micşorează necazul, uşurează strâmtorarea inimii, iar noi suportăm mai uşor greutatea nefericirii venite asupra noastră. Insuşi Mântuitorul a plâns pentru nefericirea altora (v. Mc. 19, 41-43; In 11, 35). Şi în pătimirile Sale din Grădina Ghetsimani S-a întristat cu amar (v. Mt. 26,37).

Continuă să citești

A APĂRUT CARTEA „SFINTELE DE LA DIVEEVO”

coperta-1-sfintele-de-la-diveevo

 

Cartea numără 56 de pagini și însumează viețile pe scurt ale Sfintelor Maici Alexandra, Marta și Elena, ale Sfintelor Fericite Pelaghia, Parascheva și Maria, precum și a relativ recent proslăvitei Maici Matrona Mărturisitoarea, ale căror sfinte moaște se păstrează în Mănăstirea Preasfintei Treimi a Cuviosului Serafim de la Diveevo (Rusia).

Partea a doua a cărții cuprinde Viața și Acatistul Sfântului Preacuviosului Părinte Serafim de Sarov, precum și două rugăciuni adresate aceluiași mare Stareț și nevoitor al Ortodoxiei.

Cartea este tipărită color, iar Viețile pe scurt ale sfintelor de la Diveevo sunt împodobite cu frumoase icoane sau poze ce le reprezintă. 

Preţul cărții este de 5 lei, iar comenzile se pot face la adresa de mail orthoierapostolos@yahoo.com  sau la numerele de telefon 0722. 543. 098 (d-na Mariana) și 0727.713.470 (d-na Iuliana).    

 

Evanghelia după Sfântul Luca – Nikolaos Matsoukas

Evanghelia după Sfântul Luca

Evanghelia lui Luca, cu toate că presupune ca unul din izvoarele sale Evanghelia după Marcu, are o particularitate vizibilă între Evangheliile sinoptice. Luca însuşi, care scrie Evanghelia după toată probabilitatea în Efes după anul 70 d.Hr. ca însoţitor al Apostolului Pavel, joacă un rol important în transmiterea creştinismului, având legături serioase cu personalităţi din lumea păgână. Felul în care este relatată Evanghelia vădeşte un scriitor dotat cu capacităţi interpretative în domeniul evenimentelor istorice şi cu o evidentă erudiţie. De aceea limba lui este foarte îngrijită, cu cuvinte greceşti care se apropie de nivelul clasic. Astfel, simplitatea şi eleganţa exprimării lui Luca sunt răpitoare, fără ca aceasta să însemne că Matei şi Marcu nu-l concurează în exprimare fermecătoare.

Continuă să citești

Mitropolitul Augustin de Florina: SUNTEM UCENICI AI LUI HRISTOS?

Vezi și https://acvila30.ro/a-aparut-volumul-22-din-seria-ne-vorbeste-parintele-augustin-mitropolitul-de-104-ani/

model-22

 

…Şi acum, fraţii mei, o întrebare şi puneţi-vă mâna pe inimă. Mă întreb pe mine însumi, pe preoţi, pe episcopi, pe împăraţi, întreb pe toţi cei care am trecut prin cristelniţă: suntem ucenici/elevi ai lui Hristos? Sau nu cumva se întâmplă şi cu noi ceea ce am auzit în Vinerea Mare: „Astăzi Iuda lasă pe Învăţătorul şi primește pe diavolul …”? (Utrenia Vinerii celei Mari, Antifonul 4).

Dacă eram ucenici ai lui Hristos, am fi venit regulat la biserică; elevul bun nu lipseşte de la şcoală. Dacă eram ucenici/elevi ai lui Hristos, în fiecare zi citeam textele sfinte. Dacă eram ucenici ai Hristosului nostru – voi spune acest cuvânt – n-ar fi existat în ţara noastră bordeluri şi alte centre ale decadenţei. Dacă eram ucenici/elevi ai lui Hristos, am fi împlinit şi lucrul cel mai greu – lecţia cerească, pe care a împlinit-o Sfânta Tavita; şi cea mai dificilă lecţie este constituită din cele două cuvinte, „iubiţi-vă întreolaltă”. Şi numai prin dragostea lui Hristos am fi creat o nouă civilizaţie, o nouă patrie, o patrie cu adevărat creştină, în care am fi trăit fericiţi, cântând „Aliluia” în vecii vecilor. Amin.

(fragment din Predica Apostolul din Duminica a 4-a după Paști, din cartea „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani”, vol. 22)

Vezi și https://acvila30.ro/a-aparut-volumul-22-din-seria-ne-vorbeste-parintele-augustin-mitropolitul-de-104-ani/

A APĂRUT VOLUMUL 22 DIN SERIA „NE VORBEȘTE PĂRINTELE AUGUSTIN, MITROPOLITUL DE 104 ANI”

A APĂRUT VOLUMUL XXII

DIN SERIA „NE VORBEȘTE PĂRINTELE AUGUSTIN, MITROPOLITUL DE 104 ANI”

model-22

Traducere din limba greacă şi tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Augustin, cartea cuprinde 30 de predici inedite ale marelui ierarh, anume 17  predici la duminici si 13 predici la diferite sărbători şi sfinţi.

Cartea, apărută la Editura Metamorfosi, numără 208 pagini, preţul este de 12 leiiar comenzile se pot face la adresa de mail orthoierapostolos@yahoo.com  sau la numerele de telefon 0722. 543. 098 (d-na Mariana) și 0727.713.470 (d-na Iuliana).    

  (Traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”)