Arhive categorii: ORTODOXIE

Stareţul Petroniu, un călugăr desăvârşit (†22 februarie 2011)

Stareţul Petroniu, un călugăr desăvârşit

Părintele Daniel Prodromitul
avva-petroniu-tanase
În anul 1994, pe când eram stareţ la Schitul Vovidenia, în Neamţ, am pornit împreună cu câţiva părinţi într-un pelerinaj, îndreptându-ne către Sfântul Munte. Poposind întâi în insula Corfu, Mitropolitul locului, Timothei, ne-a primit cu multă căldură. Aflând că mergem în Athos, ne-a spus că acolo se nevoiesc trei părinţi romani cu viaţă sfântă: Părintele Dionisie Ignat, Părintele Ioan Gutu de la Colciu şi Părintele Petroniu de la Prodromu. Acelaşi lucru aveam să-l mai aud pe drum de la încă doi părinţi greci, aşa că, odată ajuns în Sfântul Munte, am dorit mult să le sărut mâna, să le cer binecuvântarea şi să-i rog să mă poarte în rugăciunile lor. Cu ajutorul Domnului, aşa s-a întâmplat.

Părintele Petroniu Tănase, fostul stareţ al schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos – anul 2004 (Foto: Theodossios Simonopetritul))

Întorcându-mă în ţara însă, am luat din Sfântul Munte un dor după aceste locuri pline de har. După doi ani am primit din nou binecuvântarea să vin în Athos pentru o vreme, ca să mă liniştesc sufleteşte. Cu câteva zile înainte de a pleca, am ajuns la Preasfinţitul Gherasim Putneanul, cel care m-a hirotonit, şi i-am spus dorinţa mea. Iar el mi-a răspuns: „Dacă mergi şi faci ascultare de Petroniu, la sfârşitul vieţii nu vei mai trece prin vămi, vei zbura direct la Cer!” Continuă să citești

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI EVSTATIE (21 februarie): ADEVĂRUL VA STRĂLUCI

Sf Eustatie

ADEVĂRUL VA STRĂLUCI

Iubiţii mei, cei care merg regulat la biserică şi urmăresc Dumnezeiasca Liturghie aud Crezul. În vremurile de demult Crezul nu-l spunea doar cântăreţul, ci îl spunea toată Biserica, iar în Biserica Rusă până astăzi, când spun Crezul, toţi îngenunchează. Este unul din cele mai sfinte momente ale Dumnezeieştii Liturghii. Este ca şi cum s-ar înălţa în clipa aceea steagul Bisericii. Şi steagul ei este Crezul. Prin Crez mărturisim credinţa noastră în Treimea-Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi ne delimităm de toate celelalte religii, dar şi de biserica papistaşă (romano-catolică), care a adăugat în Crez cuvinte care nu existau în original. Crezul acesta se aude de veacuri în Biserica Ortodoxă şi se va auzi până la sfârşitul veacurilor. Crezul are o istorie. S-a scris în anul 325 d.Hr. S-a scris de către Sfinţii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii, care s-au adunat la cel dintâi Sobor Ecumenic de la Niceea, în Asia Mică, şi au condamnat pe Arie. Acest eretic nega dumnezeirea lui Hristos şi negându-l pe Hristos, nega şi Sfânta Treime, iar învăţătura lui sfârşea în idolatrie.

Crezul l-au scris 318 Sfinţi Părinţi. Între ei erau şi Sfântul Nicolae, Sfântul Spiridon, Sfântul Atanasie şi alţi Sfinţi Părinţi, care în anii prigoanelor fuseseră întemniţaţi pentru Hristos şi suferiseră înfricoşătoare chinuri din partea prigonitorilor credinţei. Între Sfinţii Părinţi care au semnat Crezul a fost şi Sfântul Evstatie, care este sărbătorit pe 21 februarie. Sfântului Evstatie deci îi vom închina această predică. Continuă să citești

21 februarie: Sfântul Eustathie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari

Sfântul Eustathie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari

Sf Evstatie, Arhiep Antiohiei

Sfântul Eustathie al Antiohiei, Minologhionul Împaratului Vasile al II-lea, sec. al XI-lea

Sfântul Eustathie s-a născut în anul 260 în Sidi, ținut al Pamfiliei (unii, însă, consideră că era de fel din cetatea Fillipi a Macedoniei). El fost una dintre marile personalități bisericești ale veacului al III-lea şi s-a distins prin lupta și răbdarea lui pentru învățătura dreaptă a Evangheliei. La început, în perioada în care a luat parte la Sinodul Ecumenic de la Niceea, Sfântul Eustathie a slujit ca episcop în cetatea Berrias din Siria, iar în anul 323 a fost ales Arhiepiscop al Antiohiei Mari.

Continuă să citești

21 februarie: SFÂNTUL IERARH EUSTATIE (Viaţa, Canonul)

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. EVSTATIE  

Filogonie, arhiepiscopul Antiohiei, murind, a luat după dînsul scaunul acest fericit Evstatie, bărbat cu adevărat vrednic de o dregătorie ca aceasta, ca unul ce era vestit, cu viaţă sfîntă, cu înţelepciune şi cu mare rîvnă pentru dreapta credinţă, care a şi fost arătată la întîiul Sinod de la Niceea, al Sfinţilor Părinţi, pe vremea împărăţiei lui Constantin cel Mare. Nevoindu-se cu Sfinţii Părinţi asupra lui Arie, a vădit eretica părere hulitoare a aceluia care zicea că Fiul lui Dumnezeu este făptură, iar nu făcător, străin de părinteasca cinste şi putere. Deci, Sfîntul Eustatie ruşinînd şi dînd blestemului acel hulitor eres şi mărturisind pe Fiul că este de o fiinţă cu Tatăl, a pornit pe eretici spre zavistie, dar mai ales pe Eusebie al Nicomidiei şi pe Teognie al Niceei.

După moartea marelui Constantin, luînd împărăţia Constandie, fiul său, a luat şi eresul lui Arie şi, foarte mult apărîndu-l, a dat putere arienilor ca să izgonească şi să facă rău Bisericii dreptcredincioşilor; întărind erezia cu acea fără de lege şi nedreaptă stăpînire.

Atunci, Eusebie al Nicomidiei, cel mai sus pomenit, după izgonirea Sfîntului Pavel Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului, mergînd la Ierusalim cu Teognie al Niceei, a intrat în Antiohia şi acolo, adunînd sinod nedrept asupra arhiereului lui Hristos, Eustatie, l-a scos din scaun şi din cinste l-a lepădat, scornind asupra lui pricini nedrepte. Pe de o parte ziceau că n-ar crede drept, ci eretice, ca şi Sauelie; iar pe de alta, cum că ar petrece în necurăţie. Continuă să citești

21 februarie: Icoana Maicii Domnului Kozelsciansk

Icoana Maicii Domnului Kozelsciansk (21 februarie)

Această icoană fu proslăvită pentru harul facerii de minuni la sfârşitul veacului al XIX-lea, chiar dacă este mai veche de atât. Obârşia icoanei este necunoscută, ştim despre ea numai că a fost făcută în Italia şi a fost adusă în Rusia  de una dintre însoţitoarele împărătesei Elisabeta (1741-1761).

Cea care avea icoana se căsători cu un militar din Ucraina, luând icoana cu sine. În veacul al XIX-lea, a aparţinut familiei contelui Vladimir Kapnist, care o păstra cu evlavie în satul Kozelscina, guberia Poltava. În Săptămâna brânzei a Postului Mare din anul 1880, Maria, fiică a contelui Vladimir, îşi fractură piciorul. Doctorul satului spuse că nu este grav.  Nici dorctorul Grube, vestit chirurg din Harkov, nu socoti accindentul grav, punând numai un pansament şi recomandând băi fierbinţi şi suplimente de fier. Pentru că Maria mergea anevoios, i se făcu un pantof special cu benzi din metal pentru piciorul vătămat. La sfârşitul postului, nu se văzu nici o ameliorare. Continuă să citești

Mitropolitul Augustin de Florina: PREDICĂ LA DUMINICA A 17-A DUPĂ RUSALII – “Doamne, şi eu, nenorocita femeie, un căţel sunt. Cer dragostea Ta. Dă-mi o firimitură şi ajunge…”

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ LA DUMINICA A 17-A DUPĂ RUSALII

Sursa: „KIRIAKODROMION AUGUSTINIAN” (92 predici la duminici ale Mitropolitului Augustin de Florina)

Kiriakodromion-cop-1

“Doamne, şi eu, nenorocita femeie, un căţel sunt. Cer dragostea Ta. Dă-mi o firimitură şi ajunge…” 

Legături:

* * *

„…Hristos, binefăcător. Hristos, marele doctor. Doctor unic. Doctor fără de arginţi, care n-a luat nicio răsplată. Singura Lui răsplată era ca oamenii să creadă în adevăratul Dumnezeu, să facă voia Lui cea sfântă şi să devină copiii Lui iubiţi. În felul acesta, faima Lui s-a întins pretutindeni. Toţi vorbeau despre Hristos. Toţi doreau să-L vadă. Toţi doreau să-L audă. Toţi doreau să-i ducă pe bolnavii lor la Hristos. Doreau foarte mult să-L întâlnească pe Iisus Hristos. Hristoase, suntem păcătoşi şi bolnavi. Când vei trece prin satul nostru, ca să ne înveţi, să ne dai iertare, să ne mângâi, să ne faci bine bolnavii?
  Şi Hristos – neobosit – se ducea pretutindeni. Călătorind, a ajuns şi în părţile Tirului şi ale Sidonului, adică a ajuns la marginile Iudeii, la graniţe. Dincolo, locuiau cananeii, oameni care nu credeau în adevăratul Dumnezeu. Cananeii erau idolatri. Trăiau în întuneric. Credeau în vrăjitori. Prin vrăji îi chemau pe demoni. Erau demonolatri (închinători la demoni). Necredincioşii sfârşesc în demonolatrie. Cine nu crede în adevăratul Dumnezeu, va sfârşi în a-l avea dumnezeu pe diavolul. Va ajunge să tremure de vrăjitori şi vrăjitoare şi să-i plătească pentru a-i face vrăji. Ce lume nefericită! Continuă să citești

ARHIMANDRIT SIMEON KRAIOPOULOS LA DUMINICA CANANEENCEI: ,,Fie binecuvântat! Oricâte aş pătimi, sunt puține…”

,,Fie binecuvântat! Oricâte aș pătimi, sunt puține…”

În anii prigoanelor pentru martiri lucrurile erau așa cum le știm, iar în veacurile care au urmat pentru anahoreți deasemenea. În vremurile noastre viața este cum ne-o facem așadar tu alegi locul și cum vei trăi, fie că vei merge să viețuiești în pustiu, la mânăstire, sau îți vei întemeia o familie. Oriunde ne-am afla, însă, toți vom trece prin lucruri asemănătoare cu cele de care am pomenit și tot parcursul nostru va fi între limite. Toate acestea sunt inevitabile, cu voia sau fără voia noastră ele vor veni. Adică, nu vom pătimi doar câteva necazuri, acum că suntem pe calea lui Dumnezeu, ci El va îngădui să ni se întâmple mai multe. Este un adevăr mărturisit și în această însemnare.

Am spus și altă dată, referindu-ne la femeia cananeancă, că Hristos nu S-ar fi purtat cu altă femeie, așa cum S-a purtat cu cananeanca, pentru că știa că n-ar fi îndurat. Pe cananeancă aproape a călcat-o în picioare. A numit-o neam de câine, și ea a primit mărturisind, confesându-se Domnului: ,,Da, sunt o cățea, dar și câinii mănâncă din fărimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!”  Și Domnul i-a zis: ,,o, femeie, mare este credința ta, fie ție după cum voiești!” 
Multi sunt cei care n-ar rezista acestor cuvinte. Deseori realizez că ar fi multe de spus unui suflet sau altuia: ,,De ce faci asta? De ce spui așa? De ce iei lucrurile în felul acesta?” 

Continuă să citești

PREDICA SFÂNTULUI NICOLAE VELIMIROVICI LA DUMINICA CANANEENCEI: Evanghelia stăruinței ȋn rugăciune

Evanghelia stăruinței ȋn rugăciune (Matei 15, 21-28)

Cananeeanca

Viaţa de zi cu zi ne învaţă stăruinţa. Soldatul stăruitor câştigă bătălia; meşteşugarul stăruitor îşi desăvârşeşte iscusinţa; negustorul stăruitor se îmbogăţeşte; un preot stăruitor îşi aduce pe calea cea dreaptă enoriaşii; un rugător ajunge, prin stăruinţă, la sfinţenie; un artist stăruitor arată frumuseţea lumii; un savant stăruitor descoperă legile firii. Nici cel mai isteţ copil n-are să înveţe vreodată să scrie dacă nu deprinde scrisul prin stăruinţă; şi poate să aibă cineva cea mai frumoasă voce din lume, n-are să ajungă un bun cântăreţ dacă nu exersează. Nu este zi în care să nu ni se aducă aminte, şi să nu amintim şi noi altora, câta nevoie este de perseverenţă în orice lucru. Perseverenţa este, am putea spune, singura faptă bună de care nu se îndoieşte nimeni, pe care o recomandă oricine. Dar stăruinţa aceasta în lucrare, atât de lăudată şi de pomenită, e doar o şcoală a stăruinţei pe tărâm duhovnicesc. Toată stăruinţa dinafară întru a înfrumuseţa şi cultiva lucruri, întru a strânge avere, ştiinţă şi iscusinţă, e doar o icoană a minunatei stăruinţe pe care trebuie să o avem în a ne înfrumuseţa şi cultiva inima, în a ne îmbogăţi sufletul, fiinţa noastră lăuntrică, nemuritoare.

Continuă să citești

20 februarie: SFÂNTUL LEON, EPISCOPUL CATANIEI (Viaţa, Canonul)

Troparul Sf. Leon, Episcopul Cataniei

(20 Februarie)

Acest de Dumnezeu ales luminător al Bisericii şi împlinitor al dumnezeieştilor porunci, rîvnitorul apostolilor, purtătorul de grijă al săracilor şi minunatul lucrător de prea mari minuni, s-a născut în mitropolia Ravenei, din părinţi de neam bun; iar la suflet era mult mai de neam, pentru covîrşitoarea lui faptă bună, pentru vieţuirea cea vrednică de laudă; căci nu numai după ce a luat arhieria, ci şi mai înainte săvîrşea fapte bune de Dumnezeu insuflatul, avînd grija lucrurilor bisericeşti şi ocîrmuirea, ca un econom credincios şi înţelept slujind tuturor celor împreună robi şi împărţind măsuri din grîul stăpînesc.

Deci, după ce a murit Savin, cel ce fusese mai înainte arhiereu, pentru minunata lui petrecere, s-a adunat toată mulţimea mitropoliei Catanei, din dumnezeiască voinţă şi au ales toţi pe Leon. Care, după numire, avea şi vitejie de suflet şi dădea război cu bărbăţie împotriva lupilor celor gîndiţi, apoi se nevoia cu privegheri, cu rugăciuni şi cu alte fapte bune, ca să păzească oile nevătămate de eretici şi de diavoli, mustrînd în fiecare zi şi răsturnînd reaua slăvire a deşartei glăsuiri şi vădind basmele păgînilor, ca un prea înţelept, iar către credincioşi era foarte milostiv şi îndurat, dînd multe milostenii cel ce-l urma pe Hristos. Continuă să citești

CUVANT LA DUMINICA A 17-A DUPĂ RUSALII (a Cananeencei): Cananeeanca, o credință vie într-o smerenie desăvârșită

Imagini pentru cananeencei

Cananeeanca, o credință vie într-o smerenie desăvârșită

Pr. Prof. Dr. Constantin Rus

Duminica a 17-a după Rusalii (a Cananeencei) Matei 15, 21-28

În vremea aceea a venit Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului. Și, iată, o femeie cananeeancă, din acele ținuturi, ieșind striga, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de diavol. Iisus însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; și, apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Dă-i drumul, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă! El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

A fost odată un tânăr chemat să aibă grijă de un bătrân bolnav și, uneori, foarte dificil, care era pe moarte. Acest tânăr nu avea experiență în astfel de cazuri, dar căuta cu nerăbdare să-l ajute pe bătrân, încercând întotdeauna să-și păstreze bunăvoința și îngrijorarea în inima sa pentru cel muribund. Într-o zi, când bătrânul se apropia de moarte, acesta a început să fie deosebit de agresiv verbal, aproape aducându-l pe tânăr în pragul disperării. Într-un moment de neînțelegere, cel mai vârstnic a început să îl mustre pe tânăr până la lacrimi, aproape lovindu-l. Tânărul a fugit, simțind că a avut loc o mare nedreptate. După ce a plâns timp de vreo oră, revenindu-și din șoc, tânărul și-a dat seama că nu era cu putință să „câștige”. Bătrânul avea nevoie de ajutor și singurul mod în care putea să-l ajute în continuare era să-i ceară iertare și să-l accepte ca atare. Continuă să citești

Nicolae Steinhardt: Femeia Hananeanca

Femeia Hananeanca

Etapele teribilului examen caruia Domnul o supune pe femeia hananeanca din tinutul Tirului si al Sidonului se enumera precum urmeaza:

Prima: neluarea in seama, ignorarea.

Ea ii tine calea, topita de nefericire, striga si-L implora; El insa nu-i raspunde nici un cuvant (Matei 15, 23).

O nesocoteste, o dispretuieste, ba se poate spune ca o si batjocoreste, caci ce jignire e mai crunta decat a vorbi cuiva si a nu primi raspuns, nici macar adresandu-ti-se un cuvant de suparare ori facandu-ti-se o dojana?

Continuă să citești

19 februarie: Sfântul Cuvios Teodor de la Sanaxar, Rusia

Sfântul Cuvios Teodor de la Sanaxar, Rusia (19 februarie)

sf-cuv-teodor-ctitorul-man-sanaxar

Acesta s-a născut în anul 1719, primind la Botez numele Ioan. Părinţii săi îl învăţară încă din fragedă pruncie cu osârdie legea lui Dumnezeu şi viaţa cea îmbunătăţită. Pe când avea 4 ani, Ioan rămase orfan de mamă. Curând, tatăl său se recăsători, iar mama sa vitregă îl învăţă pe Ioan duhul credinţei şi al evlaviei.

La vârsta cuvenită, intră în regimentul de gardă din Sankt Petersburg unde, pentru sârguinţa sa, fu numit sergent. Viaţa slobodă din capitală îl ademeniră, însă Domnul cel iubitor de oameni nu voi ca Ioan să piară în dezmăţ, ci îl învrednici că vină la pocăinţă, căci la una dintre petrecerile zgomotoase, unul dintre camarazi muri, fapt care îl zgudui din temelii pe Ioan. Pentru aceasta se hotărî să lase tot şi să plece departe de zarva deşartă a lumii, în liniştea pustiei pentru a sluji numai lui Dumnezeu. După câteva zile de drum, în apropiere de Iaroslav, se întâlni cu unchiul său care din pricina hainelor ponosite nu îl recunoscu pe nepotul său. Atunci Ioan, simţindu-se iară ademenit de stralucirea înşelătoare a lumii pe care o părăsise, se rugă, îşi făcu fără şovăială semnul crucii şi merse mai departe, spre adâncul codrilor de la miazănoapte. Continuă să citești

19 februarie: Sfânta Filothea, protectoarea Atenei

Sfânta Filothea, protectoarea Atenei (19 februarie)
  Fótis Kóntoglou 
19 febr, sf.filoteia_din_atena
 

Sfânta Filothea s-a născut în Atena din părinţi nobili, fiind singurul copil al lui Anghelos şi al Syrígnei Benizélos. Numele de Filothea l-a primit când a devenit călugăriţă, însă primul ei nume a fost Revoúla. Mama sa era stearpă şi Îl ruga stăruitor pe Dumnezeu să îi dăruiască cu copil; astfel, într-o noapte a văzut ieşind din icoana Maicii Domnului o lumină puternică care a intrat în pântecele ei. Cu adevărat, lumina aceea a fost sufletul sfinţit al fiicei ei care s-a născut după nouă luni. De mică, prin purtările şi trăirile ei, sfânta vestea cine avea să devină mai târziu, împodobită fiind cu toate virtuţile. În evlavie o avea ca îndrumătoare pe însăşi maica sa, care era o femeie foarte credincioasă.

19 febrsf_cuvioasa_filoteia_din_atenaSfânta Filothea într-o icoană din 1703. Pe fâşia de pergament pe care o ţine în mână putem citi: „Iubiţi-L pe Dumnezeu şi veţi afla har veşnic, nimic să nu doriţi mai mult decât dragostea Lui”.

Ajungând la vârsta de 12 ani, un boier al locului a cerut-o de soţie, dar tânăra nu dorea să se căsătorească. Însă, pentru că părinţii ei o rugau, sufletul ei sensibil nu a îndurat să îi mâhnească neascultându-i; în cele din urmă a primit să se mărite cu acel om bogat, care era însă foarte sărac cu sufletul, pervers şi rău. Trei ani a trăit cu el Revoúla făcând răbdare atunci când se purta grosolan cu ea, până în ziua când bărbatul ei a murit şi ea a rămas văduvă. Părinţii au dorit să o căsătorească din nou, dar ea le-a spus răspicat că se va face călugăriţă. Continuă să citești

19 februarie: Sfânta Filoteea, ocrotitoarea Atenei

SF. FILOTEEA, OCROTITOAREA ATENEI

(19 Februarie)

Sfanta Mucenita Filoteea, ale carei moaste se gasesc in Catedrala Mitropolitana din Atena, este cunoscuta ca fiind ocrotitoarea capitalei elene. Sfanta Mucenita Filoteea din Atena a primit mucenicia in timpul perioadei de ocupatie otomana, datorita eforturilor ei de a rascumpara pe femeile grecoaice luate drept sclave in haremurile turcilor. Este sarbatorita pe data de 19 februarie.

Sfanta Filoteea s-a nascut in anul 1522, in Atena, in cadrul unei familii instarite, cu vechi statut nobiliar bizantin. Parintii sai i-au pus numele de botez Revoula. La varsta de doisprezece ani, impotriva vointei sale, s-a casatorit cu un barbat care, in primii trei ani de casnicie, s-a dovedit a fi extrem de violent. Revoula a indurat cu rabdare toate necazurile pricinuite de sotul sau rugandu-se lui Dumnezeu pentru indreptarea acestuia. Cand sotul sau a murit, trei ani mai tarziu, Revoula s-a intors la casa parinteasca, unde a stat pana cand parintii sai au trecut la cele vesnice. Continuă să citești

19 februarie: Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia

Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia

(19 februarie)

sf-ap-arhip-filimon-si-apfia-sotia-sa-1-1

Sfântul Arhip a fost unul din cei 70 de apostoli și fiul sfinților Filimon și Apfia, urmând sfântului Epafras în slujirea de episcop al cetății Colose. Sfântul apostol Pavel îl pomenește în Epistola sa către Coloseni: „Şi spuneţi lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o îndeplineşti.” (Coloseni 4, 17), precum și în cea către Filimon: „Arhip, cel împreună-oștean cu noi” (Filimon 1, 2).

Continuă să citești

18 februarie: Sfântul Ierarh Agapit, episcopul Sinaului sau Sinadei, Frigia, Turcia

sf-ier-agapit-ep-sinadei-frigia-trucia-324-1-1

Sfântul Ierarh Agapit, episcopul Sinaului sau Sinadei, Frigia, Turcia

(18 februarie)

Acesta a trăit în vremea lui Diocleţian şi Maximian (284-305) şi era de fel din Capadocia, fiu de părinţi creştini.

Pe când era încă tânăr cu vârsta, se duse la mănăstirea de acolo, în care se aflau ca la 1000 de monahi. De la aceia culegând felurite bunătăţi, precum strânge albina din felurite flori, ajunse un încercat lucrător al poruncilor Domnului, topindu-și trupul cu postul, privegherea şi înfrânarea de la toate. Pentru aceasta era iubit şi cinstit de toţi. El se arătă folositor în ascultările fraţilor mănăstirii şi pe toţi monahii îi socotea şi îi numea stăpâni ai săi.

Continuă să citești

18 februarie: VALERIU GAFENCU, SFÂNTUL ÎNCHISORILOR

VALERIU GAFENCU, SFÂNTUL ÎNCHISORILOR

*

Citiţi şi: 

*

Valeriu Gafencu - Sfantul Inchisorilor

Valeriu Gafencu s-a nascut in localitatea Sangerei, judetul Balti, in Basarabia, in ziua de 24 ianuarie 1921, si a murit in temnita de la Targu Ocna, in ziua de 18 februarie 1952, la varsta de 31 de ani. Valeriu Gafencu este unul dintre tinerii care au murit pentru Hristos, luptand pentru apararea credintei ortodoxe si a neamului romanesc, de atacurile satanei. Multi il numesc „Sfantul inchisorilor”, asteptand cu nerabdare clipa canonizarii lui.

La varsta de 20 de ani, in toamna anului 1941, pe cand era student la Facultatea de Drept si Filosofie din Iasi, conducand un grup al Fratiilor de Cruce, a fost arestat si condamnat la 25 de ani de munca silnica. Activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu, care voia ca tot mai multi elevi si studenti sa se inscrie in Fratiile de Cruce, vazute drept bariere de rezistenta ridicate impotriva comunismului bolsevic, a fost singurul motiv pentru care el a fost numit „dusman al ordiniii publice”. Continuă să citești

18 Februarie: Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Romei (Viaţa, Canonul)

Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Romei

18 Februarie

18_-_sf._leon

Acest mare arhiereu şi păstor al Bisericii lui Dumnezeu, Leon, era de neam din Italia. Tatăl său era Chintian. Din tinereţe a fost crescut în învăţătura cărţii, întru înţelepciunea cea din afară şi în faptele cele bune creştineşti. Alegând duhovniceasca viaţă mai mult decât cea mirenească, mai întâi a fost arhidiacon la papă Sixt al III-lea. Apoi, pentru multa lui înţelepciune şi curăţie, după moartea lui Sixt, prin alegerea tuturor, a luat scaunul Romei şi păştea bine cuvântătoarele oi ale lui Hristos, ca un bun păstor, punându-şi sufletul său pentru dânsele.

Continuă să citești

17 februarie: Sfântul Theodor Bizantinul salvează orașul Mitilini de ciumă

Sfântul Theodor Bizantinul salvează orașul Mitilini de ciumă

17 febr, Sfantul-Teodor-bizantinul

Sfântul Theodor Bizantinul face parte dintre Noii Mucenici greci. A mărturisit pentru Hristos în orașul Mitilini, la vârsta de 21 de ani, în ziua de 17 februarie a anului 1795. După ce a fost torturat de turci și după sfârșitul său mucenicesc, a fost îngropat într-o biserică din Mitilini, numită ”Maica Domnului de Aur”.

Pe vremea mitropolitului Ieremia (+1798), care mai târziu a devenit Patriarh Ecumenic, cinstitele moaște ale Sfântului Theodor au fost mutate pe ascuns, de frica autorităților, și aşezate cu evlavie în cripta altarului din biserica mitropolitană, unde au rămas ascunse vreme de 34 de ani, până în anul 1832.

Începând cu anul 1832, Sfântul Theodor a fost recunoscut ca apărător și protector al orașului Mitilini și în general al insulei Lesvos. În același an, pe vremea Mitropolitului Porfirie, o epidemie de ciumă aducătoare de moarte a umplut zeci de morminte atât cu turci, cât și cu creștini, neținând cont de clasa socială sau de vârstă și obligându-i pe locuitori să părăsească orașul de frica contaminării și să se refugieze pe dealurile din jur. Frica, spaima și umbra morții au pus stăpânire pretutindeni pentru un răstimp destul de mare de timp. Chiar și autoritățile au fost obligate să părăsească orașul, de teamă să nu se molipsească, stabilindu-se tot pe dealurile din împrejurimi. În oraș au rămas doar bolnavii împreună cu îngrijitorii lor, care la rândul lor se molipseau de cumplita boală. Un grup de doctori a fost trimis din Constantinopol și au fost luate toate măsurile, fără însă ca plaga mortală a ciumei să fie îndepărtată. Dar, prin sfinții Săi, “Domnul face minuni”. Tot ce nu s-a putut realiza prin medici, medicamente și măsuri preventive, s-a izbutit prin mijlocirile către Hristos ale noului mucenic Theodor.

Continuă să citești

17 februarie: Sfântul Cuvios Teodor cel Tăcut de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina

Sfântul Cuvios Teodor cel Tăcut de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina

(17 februarie)

Sf Cuv Teodor cel Tacut de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 1

 

Acesta mult a iubit nevoința tăcerii prin care pururea păzea aducerea aminte de Domnul. Pentru multa sa nevoință, se învrednici de darul facerii de minuni.

Pomenirea sa se săvârșește și la 28 august (când se face pomenirea Soborului Sfinților Lavrei Peșterilor din Kiev). Continuă să citești