Arhive categorii: ORTODOXIE

Sfântul Voievod Ştefan Cel Mare – DOMNITOR ŞI CTITOR DE LOCAŞURI SFINTE

Sfântul Voievod Ştefan Cel Mare

stefan-cel-mare-si-sfant

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte la 2 iulie pe Sf. Voievod Ştefan Cel Mare. În cele ce urmează vă prezentăm un amplu material legat de personalitatea marelui sfânt voievod, semnat de Ştefan S. Gorovei publicat pe site-ul stefancelmare.ro:

„O, bărbat minunat, cu nimic mai prejos decât comandanţii eroici pe care atâta îi admirăm, care în vremea noastră a câştigat, cel dintâi dintre principii lumii, o biruinţă atât de strălucită asupra turcului! După credinţa mea, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii, şi mai cu seamă cinstea de căpetenie şi conducător împotriva turcului, cu sfatul, înţelegerea şi hotărârea tuturor creştinilor, de vreme ce ceilalţi regi şi principi catolici se îndeletnicesc cu trândăvia şi plăcerile ori cu războaiele civile”.

  Continuă să citești

2 iulie: SF. ŞTEFAN CEL MARE

 
VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare în evlavia poporului român

Întreaga suflarea românească îşi aminteşte cu adâncă pietate de strălucitul voievod Ştefan Vodă, cel ce între 14 aprilie 1457 şi 2 iulie. 1504 a condus, cu inegalabilă râvnă, jertfelnicie, eroism şi conştiinţă creştină, ţara şi poporul său.

Prin mutarea „în lăcaşul veşnic”, cum scrie fiul şi urmaşul la tron, Bogdan al III-lea, pe piatra mormântului acestuia, Ştefan a trecut în nemurirea credinţei religioase care l-a însufleţit în eterna pomenire a istoriei româneşti şi a Europei întregi. Nici un voievod român, din toate cele trei provincii româneşti, nu-l poate egala, ca luminat şi înţelept om politic, ca neîntrecut strateg şi eminent comandant de oşti, ca purtător al atâtor calităţi ale polivalentei sale personalităţi.

Fiu al lui Bogdan al II-lea (1449-1451) şi al Doamnei Oltea, călugărită apoi, probabil sub numele de Maria (1), nepot al lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare personifică însăşi Moldova, învrednicindu-se de preţuire, atât din partea conştiinţei naţionale cât şi a celei europene. Continuă să citești

2 iulie: Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne (CANOANELE)

Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne

 2 iulie
 asezarea_vesmantului_nascatoarei

Pe vremea binecredinciosului împărat grec Leon şi a soţiei sale, Verina, erau în Constantinopol doi bărbaţi cinstiţi din rânduiala senatorilor, anume Galvie şi Candid, fraţi buni după trup. Aceştia sfatuindu-se, au rugat pe împărat să-i lase să plece la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Şi fiind sloboziţi, au plecat la drum şi, ajungând în Palestina, au mers în Galileea, vrând să ajungă în Nazaret, ca să vadă sfânta casă a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care – prin buna vestire a Arhanghelului Gavriil şi prin venirea Sfântului Duh -, a zămislit negrăit pe Dumnezeu Cuvântul.

    Deci mergând acolo şi închinându-se, s-au odihnit într-un sat mic, ce se întâmplase acolo aproape, căci se însera. Iar după dumnezeiasca purtare de grijă, au găzduit în casa unei femei văduve, evreică, care era bătrână cu anii şi cinstită prin viaţă curată. Şi pregătindu-se cina pentru dânşii, au văzut înăuntru o cămară osebită, în care erau multe lumânări aprinse, ardea tămâie şi ieşea bună mireasmă de aromate, căci acolo era ascuns cinstitul veşmânt al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu. încă zăceau lângă cămara aceea şi mulţi bolnavi, iar Galvie şi Candid, văzând aceasta, se minunau de acel lucru străin şi socoteau că acolo se păzeşte ceva din Legea veche.

Continuă să citești

19 iunie/2 iulie: SFÂNTUL IOAN MAXIMOVICI

Fragment din Predica la Duminica Ortodoxiei

Este posibil, fraţilor, ca în curând iarăşi să aveţi parte aici de tulburări, şi unii dintre voi să vă cheme să mergeţi pe calea tăgăduirii legilor sfinte şi să vă supuneţi numai legilor stăpânirii omeneşti. Temeţi-vă de această cale! Temeţi-vă de calea pe care a mers tâlharul din stânga, căci prin povara hulei, prin povara hulirii lui Hristos, s-a dus la moartea cea veşnică. Cei ce hulesc legile Bisericii îl hulesc pe Hristos însuşi, Care este Capul Bisericii, căci legile Bisericii sunt date de Duhul Sfânt, prin apostoli. Iar legile locale sunt întemeiate pe aceleaşi legi, pe legile şi pe canoanele Bisericii. Să nu ne credem mai înţelepţi ca arhiereii care au rânduit pravilele Bisericii, să nu ne socotim mari învăţaţi. Ci să strigăm smeriţi, împreună cu tâlharul cel înţelept: „Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta!”.

Rugaţi-vă pentru iertarea păcatelor. Dacă ne îndepărtăm de legile Bisericii, dacă le încălcăm necontenit, rugaţi-vă ca Domnul să ne miluiască şi, împreună cu tâlharul, să ne ducă în împărăţia Cerească. Atunci nu vom merge pe calea pe care a mers tâlharul nelegiuit, care a rămas nelegiuit până la sfârşit şi s-a coborât în gheenă – de care să ne izbăvească Domnul pe toţi. Amin.

Viaţa Sf. Ioan Maximovici

(19 iunie/2 iulie)

Sfântul Ioan Maximovici (1896 -1966) este considerat de către creștinii ortodocși de pretutindeni, ca fiind cel mai mare sfânt al secolului XX.Manifestând diferite forme de sfințenie, el a fost in același timp un mare teolog inspirat de Dumnezeu si “nebun intru Hristos”, un zelos ierarh misionar si un aparator al săracilor, un ascet desavarsit si un parinte iubitor pentru orfani. Asemeni lui Moise, el si-a scos turma din robie, conducand-o din China in lumea libera. Urmaș al primilor apostoli, el a dobândit de la Dumnezeu puterea de a tamadui sufletele si trupurile suferinde. Strabatand valul timpului si spațiului, el cunoștea si răspundea gandurilor oamenilor, înainte ca aceștia sa si le exprime.Fericitul Ioan răspândea o putere ce-i atragea pe oameni mai mult chiar decât nenumăratele sale minuni. Aceasta era puterea iubirii lui Hristos – marea taina inaccesibila înțelegerii lumești.

Acum in Ceruri, el continua sa se roage si sa-i viziteze pe cei ce-l cheamă in ajutor, după cum mărturisesc minunile si tămăduirile înregistrate peste tot in lume. La 2 iulie, 1994, in America a avut loc proslăvirea arhiepiscopului Ioan de San-Francisco, ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora. Continuă să citești

2 iulie: Icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia”

Icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia” 

Deoarece icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Fedotevo a devenit foarte cunoscută pentru vindecările minunate care se săvârșeau înaintea acesteia, Marele Cneaz de Ryazan a mutat cu cinste icoana în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Ryazan.

 icoana_maicii_domnului_feodotevskaia

Icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia” este prăznuită pe 2 iunie.

Icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia” a fost descoperită în anul 1487 în apropiere de satul Feodoteva (în prezent Fedotevo). Potrivit altor surse, icoana a fost adusă în ținutul Ryazan din Athos, de Episcopul Eufrosin. După stilul în care este zugrăvită, se crede că icoana a fost pictată în Muntele Athos sau în Balcani.

Conform istoricilor, icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia” este cea mai veche icoană din regiunea Ryazan.

Deoarece icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Fedotevo a devenit foarte cunoscută pentru vindecările minunate care se săvârșeau înaintea acesteia, Marele Cneaz de Ryazan a mutat cu cinste icoana în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Ryazan.

În anul 1611, la porunca Arhiepiscopului Teodorit de Ryazan a fost pictată o copie a icoanei și așezată în biserica din satul Fedotevo.

Maica Domnului a izbăvit orașul de ciumă în anul 1771. Când tot ținutul a fost cuprins de ciumă, episcopul a purtat icoana Maicii Domnului „Feodotevskaia” în procesiune prin oraș și satele din jur. Imediat după aceasta, ciuma a dispărut.

Continuă să citești

2 iulie: Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia”

Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia” 

Într-o noapte, Maica Domnului i-a apărut în vis părintelui Vasile, reproșându-i că, în cei trei ani, de când a găsit icoana, el nu a curățat-o niciodată. Imediat, preotul s-a trezit și a spălat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu apă, după care s-a întors la somn. În acea noapte, părintele a visat cum mergea spre râu pentru a vărsa apa pe care o folosise să spele icoana. Maica Domnului i s-a arătat din nou, poruncindu-i să se întoarcă acasă cu apa, explicându-i că va vindeca oamenii de malarie și febră. 

icoana_maicii_domnului_ahtirskaia1

Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia” este prăznuită pe 2 iulie.

Icoana Maicii Domnului „Ahtîrskaia” a apărut pe 2 iulie 1739, în satul Ahtîr, zona Harkov, la est de Kiev.

La Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Ahtîr slujea părintele Vasile Danilov, un om drept cu o credință puternică. Când și-a cumpărat coasă nouă și a ieșit la cosit în câmpul de lângă biserică, părintele Vasile a văzut în iarbă o icoană a Maicii Domnului, înconjurată de o lumină nemaiîntâlnită. Îndată a aruncat coasa din mână și a căzut în genunchi , începând să se roage. După un timp, când a terminat rugăciunea, a luat icoana și a dus-o acasă.

Icoana a rămas în casa preotului timp de trei ani. Nimeni nu își putea petrece noaptea în aceeași cameră cu icoana, deoarece o forță inexplicabilă îi determina să plece.

Într-o noapte, Maica Domnului i-a apărut în vis părintelui Vasile, reproșându-i că, în cei trei ani, de când a găsit icoana, el nu a curățat-o niciodată. Imediat, preotul s-a trezit și a spălat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu apă, după care s-a întors la somn. În acea noapte, părintele a visat cum mergea spre râu pentru a vărsa apa pe care o folosise să spele icoana. Maica Domnului i s-a arătat din nou, poruncindu-i să se întoarcă acasă cu apa, explicându-i că va vindeca oamenii de malarie și febră.

Continuă să citești

1 iulie: SF. LEONTIE DE LA RĂDĂUŢI (Viaţa, Slujba, Acatistul, Moaşte, Scrieri)

Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuţi

(1 Iulie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Acest cuvios părinte este numărat printre cei dintâi români cunoscuţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei în a doua jumătate a secolului al XIV-lea şi începutul celui următor. Numele, viaţa şi sfinţenia moaştelor sale se bucurau în trecut de mare cinste şi evlavie în nordul Moldovei, îndeosebi în oraşul natal, Rădăuţi, atât pentru numărul faptelor minunate, cât şi pentru darul nestricăciunii cu care le-a binecuvântat Dumnezeu.

Cuviosul Leontie s-a născut din părinţi binecredincioşi, care i-au dat o creştere cu totul aleasă, curată, sfântă, legându-l cu inima şi cugetul de Dumnezeu. Căci de mic iubea slujbele din biserica Sfântul Nicolae, ţinea posturile, practica rugăciunea în taină, se simţea legat de toţi oamenii şi mai ales de copiii mici şi orfani, cu care-şi împărţea hrana şi bucuriile vârstei. Pentru aceea era şi el iubit, fiind socotit un „copil bătrân”. Continuă să citești

1 iulie: POMENIREA PĂRINTELUI IOSIF VATOPEDINUL – Mijlocul unirii mai multora întru unul este dragostea

1 IULIE – POMENIREA PĂRINTELUI IOSIF VATOPEDINUL

 Mijlocul unirii mai multora întru unul este dragostea

 Gheronda-Iosif-Vatopedinul

Un alt motiv, la fel de necesar, care impune rânduiala programului este nestatornicia caracterului omului după căderea lui Adam. Dar şi starea de păcătoşenie, pe care fiecare dintre noi o poartă, toceşte curajul şi hotărârea. De asemenea, şi lipsa de experienţă, neştiinţa, felul necunoscut al războiului nevăzut şi inegalitatea acestei lupte, măresc, cum este şi firesc, descurajarea. Nici un alt factor omenesc nu întăreşte atât de mult reuşita noastră, cum fac hotărârea noastră tare şi stăruitoare şi programul bine rânduit.

Continuă să citești

PREDICĂ LA DUMINICA A 4-A DUPĂ RUSALII (MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA) – Idolatrii contemporani

Predica Mitropolitului Augustin de Florina
 la Duminica a IV-a după Rusalii

(Matei 8, 5-13)

Alte predici:

 

* * *

Idolatrii contemporani

 

Biserica noastră, iubiţii mei, îi cinsteşte pe Sfinţii Apostoli. Îi cinsteşte cu o sărbătoare aparte pe fiecare, dar îi cinsteşte şi pe toţi laolaltă printr-o sărbătoare comună, care, după cum ştiţi, are loc pe 30 iunie. Şi pe drept le acordă această cinste. Pentru că Sfinţii Apostoli sunt stâlpii Bisericii, sunt giganţii credinţei şi ai virtuţii, sunt marii binefăcători ai omenirii.
Desigur, unii dintre ei sunt în mod deosebit binefăcătorii binecuvântatului nostru popor, ai poporului elin. Nimănui altuia nu-i datorează atât de mult patria noastră cât îi datorează Apostolului Pavel şi Apostolului Andrei. Acestora, noi, elinii. le datorăm faptul că suntem creştini. Dacă Apostolul Pavel nu ar fi urcat în Areopagul atenienilor să propovăduiască pe adevăratul Dumnezeu şi dacă Apostolul Andrei nu s-ar fi răstignit în Patra, noi n-am fi fost creştini. Prin predica, prin ostenelile, prin lacrimile şi sângele apostolilor Elada a devenit o ţară creştină.
Dar se pune întrebarea: Suntem într-adevăr creştini?

Continuă să citești

29 iunie: Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

29 iunie

Biserica noastră prăznuiește astăzi pomenirea celor doi mari Apostoli corifei ai lui Hristos, Petru și Pavel. Acestor doi mari bărbați ai ei, Biserica le va da obolul cinstirii și al recunoștinței pe care li-l datorează pentru ofranda lor nemăsurat de mare și însemnată în lucrarea de propovăduire a credinței creștine și de întărire a ei. În icoanele lor, cei doi Apostoli sunt reprezentați ținând în mâini Biserica în chipul unei mici biserici bizantine – aceasta, pentru că acești doi Apostoli au fost cu adevărat stâlpii și pietrele de temelie pe care s-a construit sfântul așezământ al Bisericii lui Hristos. Și reuniți amândoi într-o singură sărbătoare, zugrăviți împreună în aceeași icoană, simbolizează unitatea credinței, unitatea Bisericii care este alcătuită din elemente eterogene: tăierea împrejur – adică evreii, cărora s-a adresat lucrarea misionară a lui Petru – și neamurile – adică idolatrii, pentru creștinarea cărora s-a ostenit Apostolul neamurilor, Pavel. Exact acesta a fost și motivul care a condus la înființarea sărbătorii comune a celor doi corifei, când în anul 258, pe 29 iunie, Papa Sixt al II-lea a mutat oasele lor în catacomba Sfântului Sebastian al Romei. Și a fost atât de reușită și inspirată această punere a lor laolaltă, încât foarte curând sărbătoarea aceasta a devenit a-toată-lumea și se prăznuiește ”în toate bisericile locale ale lui Dumnezeu”. Celelalte sărbători ale Apostolilor, chiar și pomenirea morții lor, au fost umbrite de noua sărbătoare. De aceea, rar se va găsi o biserică închinată doar unuia dintre cei doi Apostoli corifei sau o icoană care să înfățișeze doar pe unul dintre ei. Dimpotrivă, nu există oraș sau sat care să nu aibă biserică sau paraclis închinat numelui celor doi mari Apostoli. Nenumărate sunt icoanele lor. De obște le este cinstirea, de obște închinarea, de obște prăznuirea, după cum de obște le-a fost și lucrarea apostolică, și slava tot de obște le este.

Nu ai decât să citești epopeea corifeilor Apostoli, așa cum este ea descrisă, cu simplitate, de scriitorul care a fost de față la cele mai multe întâmplări din Faptele Apostolilor, anume Evanghelistul Luca. În perioada Penticostarului am auzit citindu-se în biserici și am urmărit, în citirile apostolice din duminicile de la Paște până la Cincizecime, marile lor fapte în cucerirea lumii. Cum au luat steagul lui Hristos, Crucea, și l-au așezat până la marginile lumii până când au ajuns să-l înfigă chiar în inima Imperiului, la Roma. Continuă să citești

CANOANELE ŞI ACATISTUL SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL

CANOANELE ŞI ACATISTUL SFINŢILOR APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL 

Troparul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Nu este asemenea Ţie, Preaslăvite Doamne, căci cu mână tare ai mântuit pe poporul pe care l-ai câştigat, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe mai-marele între Apostoli astăzi, ca pe cel întâi-chemat al lui Hristos, cu cântări de Dumnezeu insuflate după vrednicie să-l lăudăm.

Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce este mai înainte de veci, mai înainte de tine cunoscându-te, te-a rânduit, Preafericite Apostole Petru, ca pe un mai mare al Bisericii şi întâi pe scaun şezător.

Stih: Sfinte Apostole Petru, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeu a zis că nu trup, nici sânge, ci Tatăl ţie ţi-a insuflat să numeşti pe Hristos Fiul Cel Adevărat al Dumnezeului Celui Preaînalt, Apostole.

 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Muntele cel Sfânt, Carul cel mai presus de gând, pe Maica lui Dumnezeu şi Fecioară cu adevărat după naştere, să o lăudăm. Continuă să citești

SF. IOAN GURĂ DE AUR: Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfântul Ioan Gură de Aur

Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

din “Predici la duminici si sarbatori”

(29 iunie)

„Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar” (I Corinteni 15, 10)

Alte articole:

* * *

Cuvânt de laudă Apostolului Pavel

Ce este omul, cât de mare este nobleţea firii noastre şi de câte virtuţi mari este capabilă această făptură -omul – nimeni nu a arătat mai bine decât Apostolul Pavel.

El stă acum de faţă cu glas mare spre a răpune pe toţi pârâşii firii, spre a apăra pe alcătuitorul firii, spre a ne încuraja la fapta cea bună şi spre a astupa gura clevetitorilor care mint, spunând că firea omenească nu este capabilă de nici un bine. Pavel nu a primit o altă fire decât noi, nu a dobândit alt suflet, nu a locuit în altă lume, şi, cu toate acestea, a întrecut cu mult pe ceilalţi oameni.

Mai întâi, acest Apostol nu s-a înspăimântat de nici o pătimire, de nici un necaz care i s-a întâmplat pentru fapta bună şi pentru dreptate, ci cu bucurie s-a supus tuturor necazurilor şi le-a numit pe acestea „vremelnice şi uşoare” (II Corinteni 4, 17). Dar încă şi mai vrednic de mirare este că el a făcut toate acestea fără să urmărească vreo răsplătire. Continuă să citești

Mitropolitului Augustin de Florina: Predica la Duminica a III-a după Rusalii

Mitropolitului Augustin de Florina

Predică la Duminica a III-a dupa Rusalii

Alte predici:

ADORAREA MAMONEI

“Dumnezeul meu, Tu care hrăneşti păsările şi corbii, nu ne lăsa!”

Aţi ascultat, iubiţii mei, Sfânta şi Sfinţita Evanghelie. Ce ne spune? Ne spune că nu trebuie să devenim sclavi, sclavi ai “mamonei” (Matei 6, 24). Dar cine este acest ”mamona”?

***

Oamenii de astăzi se împart după credinţă în două categorii. O categorie sunt necredincioşii, cei care zic că nu există Dumnezeu. Să nu credeţi că oamenii de ştiinţă sunt cine ştie ce. Adevăraţii oameni de ştiinţă care au făcut descoperiri, cred în Dumnezeu. Cei de aici, care înghit minciuna că nu există Dumnezeu, sunt nişte tineri studenţi care prin mii de chinuri au luat o hârtie şi de atunci au închis cărţile, stau la cafenele picior peste picior, joacă cărţi, fumează, vorbesc în deşert, ruşinos şi porcos. Aceştia zic că nu există Dumnezeu şi încearcă să dezrădăcineze şi din inima altora cea mai nobilă floare, credinţa în Hristosul nostru. Într-un sat, o bătrână de 80 de ani se primejduia să moară. De asta a aflat preotul – păstor bun – şi s-a dus să o grijească. Continuă să citești

Predică la duminica a treia după Rusalii a Sfântului Nicolae Velimirovici

Predică la duminica a treia dupa Rusalii

*

Evanghelia mintii curate

Matei 6, 22-33

Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dis-pretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru viata voastra ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este viata mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea ? Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele ? Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot ? Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti ? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? Ca dupa toate acestea se straduiesc paganii; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. Cautati mai intaiimparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.

Dintre toti oamenii de pe pamant, cea mai mare raspundere inaintea lui Dumnezeu o poarta cel ce se numeste pe sine crestin; Dumnezeu le-a dat cel mai mult crestinilor, si va cere mult de la ei. Popoarelor care s-au indepartat de descoperirea primordiala a lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a lasat natura si mintea: natura drept carte si mintea drept indreptar de citire a acestei carti. Crestinilor insa pe langa natura si minte, le-a fost restaurata revelatia primordiala, si li s-a dat o noua revelatie in DomnulIisus Hristos. Crestinii au si Biserica, paznic, talcuitor si indrumator intru amandoua Revelatiile; in sfarsit, crestinii au si puterea Duhului Sfant, de viata -datator, invatator si calauzitor inca din inceputul Bisericii. Astfel pe cand necrestinii au un singur talant – mintea – care ii indruma si-i invata din cartea naturii, crestinii au cinci talanti: mintea, revelatia veche, revelatia noua, Biserica si puterea Duhului Sfant. Continuă să citești

Cuvânt la Duminica a III-a după Pogorârea Sfântului Duh al Sfântului Ioan Gură de Aur: BOGATUL NU TREBUIE SĂ SE SEMEŢEASCĂ ÎNTRU BOGĂŢIA SA

Cuvânt la Duminica a III-a după Pogorârea Sfântului Duh

din “Predici la duminici şi sărbători”

„Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon întru toată slava sa nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia” (Mat. 6, 28- 29).

Bogatul nu trebuie să se semeţească întru bogăţia sa

“Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le, să nu se înalţe cu gândul, nici să nădăjduiască spre bogăţia cea nestătătoare”. Această învăţătură a dat-o Pavel ucenicului său Timotei (l Tim. 6, 17).

Este vrednic de luarea aminte a noastră, că Apostolul nu opreşte bogăţia în sine, nu a zis: „insuflă bogaţilor, să fie săraci, şi să arunce bogăţia lor”. Ci: „insuflă-le să nu se semeţească”. El ştia, că preţuirea peste măsură a bogăţiei şi umblarea şi alergarea după dânsa purcede de la mândrie, şi că din contra cel smerit nu pune în ea vreo mare vrednicie, nici întrebuinţează la ea râvnă mare. El ştia, că bogăţia nu este oprită, numai dacă cineva, o întrebuinţează la ceea ce este de trebuinţă. Adică, precum vinul în sine nu este ceva rău; ci rău este numai întrebuinţarea lui cea fără rânduială, adică bogăţia; aşa şi bogăţia nu este în sine ceva rău, ci rea este zgârcenia şi lăcomia de avere. Altceva este un lacom de avere, şi altceva un bogat. Aşa, lacomul de avere este acela, care, deşi are mult, totuşi nu se crede bogat, căci el de-a pururea tot mai mult pofteşte. Dar cel ce pofteşte mult, acela mai de grabă se poate numi lipsit, decât bogat şi avut. Zgârcitul este numai păzitorul, nu şi stăpânul avuţiei sale, rob era şi nu stăpânul banilor săi. Mai lesne ar da el o bucată din propriul său trup, decât ceva din comoara sa cea îngropată. El o păzeşte cu aşa teamă, ca şi când cineva i-ar fi poruncit, a nu atinge nimic dintrînsa. El se fereşte de ale sale, ca şi cum ar fi străine. Căci banii aceia, din care el nici într-un fel de împrejurări nu voieşte a da, încât mai bucuros ar suferi cea mai grozavă osândă, adică a iadului, decât să voiască a da ceva săracilor, cum pot oare aceşti bani să fie cu adevărat proprietatea sa? Cum poate el să fie stăpânul unui lucru, pe care el niciodată nu l-a întrebuinţat, nici s-a îndulcit de dânsul? Continuă să citești