Arhive categorii: Mari duhovnici

Stareţul Petroniu, un călugăr desăvârşit (†22 februarie 2011)

Stareţul Petroniu, un călugăr desăvârşit

Părintele Daniel Prodromitul
avva-petroniu-tanase
În anul 1994, pe când eram stareţ la Schitul Vovidenia, în Neamţ, am pornit împreună cu câţiva părinţi într-un pelerinaj, îndreptându-ne către Sfântul Munte. Poposind întâi în insula Corfu, Mitropolitul locului, Timothei, ne-a primit cu multă căldură. Aflând că mergem în Athos, ne-a spus că acolo se nevoiesc trei părinţi romani cu viaţă sfântă: Părintele Dionisie Ignat, Părintele Ioan Gutu de la Colciu şi Părintele Petroniu de la Prodromu. Acelaşi lucru aveam să-l mai aud pe drum de la încă doi părinţi greci, aşa că, odată ajuns în Sfântul Munte, am dorit mult să le sărut mâna, să le cer binecuvântarea şi să-i rog să mă poarte în rugăciunile lor. Cu ajutorul Domnului, aşa s-a întâmplat.

Părintele Petroniu Tănase, fostul stareţ al schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos – anul 2004 (Foto: Theodossios Simonopetritul))

Întorcându-mă în ţara însă, am luat din Sfântul Munte un dor după aceste locuri pline de har. După doi ani am primit din nou binecuvântarea să vin în Athos pentru o vreme, ca să mă liniştesc sufleteşte. Cu câteva zile înainte de a pleca, am ajuns la Preasfinţitul Gherasim Putneanul, cel care m-a hirotonit, şi i-am spus dorinţa mea. Iar el mi-a răspuns: „Dacă mergi şi faci ascultare de Petroniu, la sfârşitul vieţii nu vei mai trece prin vămi, vei zbura direct la Cer!” Continuă să citești

Mitropolitul Augustin de Florina: PREDICĂ LA DUMINICA A 17-A DUPĂ RUSALII – “Doamne, şi eu, nenorocita femeie, un căţel sunt. Cer dragostea Ta. Dă-mi o firimitură şi ajunge…”

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ LA DUMINICA A 17-A DUPĂ RUSALII

Sursa: „KIRIAKODROMION AUGUSTINIAN” (92 predici la duminici ale Mitropolitului Augustin de Florina)

Kiriakodromion-cop-1

“Doamne, şi eu, nenorocita femeie, un căţel sunt. Cer dragostea Ta. Dă-mi o firimitură şi ajunge…” 

Legături:

* * *

„…Hristos, binefăcător. Hristos, marele doctor. Doctor unic. Doctor fără de arginţi, care n-a luat nicio răsplată. Singura Lui răsplată era ca oamenii să creadă în adevăratul Dumnezeu, să facă voia Lui cea sfântă şi să devină copiii Lui iubiţi. În felul acesta, faima Lui s-a întins pretutindeni. Toţi vorbeau despre Hristos. Toţi doreau să-L vadă. Toţi doreau să-L audă. Toţi doreau să-i ducă pe bolnavii lor la Hristos. Doreau foarte mult să-L întâlnească pe Iisus Hristos. Hristoase, suntem păcătoşi şi bolnavi. Când vei trece prin satul nostru, ca să ne înveţi, să ne dai iertare, să ne mângâi, să ne faci bine bolnavii?
  Şi Hristos – neobosit – se ducea pretutindeni. Călătorind, a ajuns şi în părţile Tirului şi ale Sidonului, adică a ajuns la marginile Iudeii, la graniţe. Dincolo, locuiau cananeii, oameni care nu credeau în adevăratul Dumnezeu. Cananeii erau idolatri. Trăiau în întuneric. Credeau în vrăjitori. Prin vrăji îi chemau pe demoni. Erau demonolatri (închinători la demoni). Necredincioşii sfârşesc în demonolatrie. Cine nu crede în adevăratul Dumnezeu, va sfârşi în a-l avea dumnezeu pe diavolul. Va ajunge să tremure de vrăjitori şi vrăjitoare şi să-i plătească pentru a-i face vrăji. Ce lume nefericită! Continuă să citești

13 februarie: Bătrânul Codrat de la Caracalu (1859-1940) şi omul aflat în deznădejde

Bătrânul Codrat de la Caracalu (1859-1940) şi omul aflat în deznădejde

Bătrânul Codrat de la Caracalu

Bătrânul Codrat de la Caracalu

Pe când încă trăia Gheronda Codrat de la Mănăstirea Caracalu, un mirean a venit în Muntele Athos ca să-și spovedească păcate mari. S-a dus acela la Karyés, la părintele Averchie, care avea rucodelie împletirea de metaniere și i-a cerut cu stăruință un duhovnic.

Părintele Averchie a socotit de cuviință să-l trimită la Mănăstirea Cutlumuș, care se află în apropiere de Karyés. Era acolo un duhovnic bun, dar aspru în ce privește canoanele, pe care le aplica fără nici o ezitare.

Omul s-a dus la Cutlumuș și s-a spovedit. S-a întors însă de acolo “ca o trestie bătută de vânt”, fără nici un fel de chef, plin de tristețe și mâhnire.

– Ce-ai făcut? Te-ai spovedit? l-a întrebat părintele Averchie.

– Da, părinte, dar…

Părintele Averchie l-a privit. Pelerinul era trist, foarte palid, stăpânit de o tristețe care nu era de la Dumnezeu, ci o aduce diavolul, spre a atrage într-o cursă ucigătoare sufletele oamenilor.

– Ce ai? Spune-mi! Ce-i cu tine?

– Părinte, nu mai există pentru mine viață. Nu trebuie să mai trăiesc. Ar trebui să mă înec, a spus pelerinul cu o durere otrăvită.

Continuă să citești

PILDA TALANŢILOR – COMENTARII PATRISTICE

D 16-dR

ORNAM1

DUMINICA A XVI-A DUPĂ RUSALII (Matei 25, 14-30) 

 (Mt. 25, 14) Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.

Acest om, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână arginții săi, cu cuvinte curate. Cu adevărat,cuvintele Sale sunt cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori (Ps. 11, 6).

(Origen, Comentariu la Matei 65, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

***

 (Mt. 25, 14) Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.

Cine este acest om care pleacă departe, dacă nu Răscumpărătorul nostru Care s-a ridicat la cer cu trupul pe care Și L-a luat? Pământul este locul cuvenit trupului, dar pleacă cu el departe atunci când îl duce pe acesta în ceruri.

(Sfântul Grigorie cel Mare, Patruzeci de Omilii la Evanghelii 9.1, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)  Continuă să citești

Predică la Sfântul Mucenic Haralambie a Mitropolitului Augustin de Florina: CREDINŢA FĂCĂTOARE DE MINUNI

OMILIE A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC HARALAMBIE

Sursa: „Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 103 ani”

prima-coperta

Credinţa făcătoare de minuni  

În această predică, iubiţilor, vom vorbi despre un mare mucenic al credinţei noastre, care ne aduce în memorie locurile cele sfinţite ale Asiei Mici, acolo unde vreme de veacuri, până în 1922, a existat o întreagă lume creştină.

Asia Mică, ţara de neuitat! Oriunde ar săpa cineva, va afla oseminte de eroi, moaşte de sfinţi, cruci şi iconiţe şi ruine ale bisericilor şi mănăstirilor. Acum, toate s-au pierdut şi cei care sunt originari din acele părţi şi au venit în Elada, îşi amintesc cu emoţie de patria pierdută, care a născut atâţia eroi şi martiri ca nicio altă ţară creştină. Unul din aceşti martiri este şi Sfântul Haralambie, pe care îl sărbătorim pe 10 februarie. Despre el vom vorbi, pentru că viaţa lui arată cât de mare este puterea credinţei pe care o învaţă Evanghelia.

xaralampos

Sfântul Haralambie a trăit în veacul al II – lea după Hristos.

S-a născut într-o cetate din Asia Mică, Magnisia, care nu este foarte departe de mult-regretata Smirna. Creştinii cetăţii îl preţuiau pe Sfântul Haralambie pentru caracterul lui curat, pentru marea lui credinţă şi l-au ales preot.

Lumea astăzi aude cuvântul „preot” şi nu-i dă nicio importanţă. „Popă”, spune altul şi copiii auzindu-i pe cei mari vorbind despre preoţi cu dispreţ nu vor să devină preoţi când se fac mari. Şi preotul peste câţiva ani va fi ceva rar. Continuă să citești

SĂ ÎNTÂMPINĂM "ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI" CU ÎNTÂMPINĂRILE OMILETICE ALE VLĂDICĂI IEROTEI DE NAVPAKTOS

  Întâmpinarea Domnului

La patruzeci de zile de la Naşterea Sa după trup, Hristos a fost dus la templu, aşa cum cerea legea acelei vremi. Pentru că acolo, la templu, El a fost întâmpinat de oameni mişcaţi de Duhul Sfânt, dar mai ales pentru că Simeon L-a primit pe El în braţele sale, venirea lui Hristos la templu s-a numit Întâmpinare. Cuvântul ipapandi (întâmpinare) provine de la verbul ipandao, care înseamnă a veni în întâmpinarea cuiva.

Biserica a stabilit ca această mare sărbătoare a lui Hristos şi a Maicii Domnului să fie prăznuită pe 2 februarie, pentru că atunci se împlinesc patruzeci de zile de la 25 decembrie, când se sărbătoreşte Naşterea lui Hristos după trup. 

Prin această repartizare a praznicelor împărăteşti, timpul anului este împărţit şi binecuvântat de etapele iconomiei dumnezeieşti. În paralel, această împărţire oferă omului posibilitatea de a se iniţia în marea taină a întrupării Fiului lui Dumnezeu Cuvântul.

Episodul ducerii lui Hristos la templu, în cea de-a patruzecea zi de la Naşterea Sa, este descris numai de către Sfântul Evanghelist Luca (Luca 2,22-39). 

1. Porunca din Vechiul Testament pentru curăţire şi ceremonia închinării

  Porunca curăţirii în cea de-a patruzecea zi a fost dată lui Moise de Însuşi Ziditorul, adică de Dumnezeu Cuvântul neîntrupat. Ea a fost rânduită pentru toţi israelitenii, fiind descoperită de Moise încă dinainte de fuga iudeilor din Egipt, adică înainte ca el să treacă prin Marea Roşie.

  Porunca era următoarea: În vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise şi i-a zis: Să-Mi sfinţeşti de tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al meu! (Ieşirea 13,1-2). Această legiuire se referea şi la primii născuţi de parte bărbătească din rândul animalelor, care trebuiau să fie deosebiţi şi oferiţi lui Dumnezeu. Porunca lui Dumnezeu era clară: să osebeşti Domnului pe tot cel de parte bărbătească de la oameni, care se naşte întâi;şi pe tot cel de parte bărbătească, care se naşte întâi din turmele sau de la vitele ce vei avea, să-l închini Domnului (Ieşirea 13,12).

  Această închinare era semn al recunoaşterii binefacerilor lui Dumnezeu şi dovadă a apartenenţei la poporul ales. Este cunoscut faptul că porunca închinării întâiului născut de parte bărbătească a fost dată iudeilor prin Moise, imediat după pedepsirea întâilor născuţi ai egiptenilor, după care Faraon a îngăduit ieşirea şi, desigur, înainte de trecerea Mării Roşii. Motivaţia acestei practici era semnificativă: căci cu mână tare te-a scos Domnul Dumnezeu din Egipt (Ieşirea 13,9). Continuă să citești

29 ianuarie: Bătrânul Dimitrios Gagastathis

Bătrânul Dimitrios Gagastathis

ParinteleDIMITRIS-GAGASTATHIS

Părintele Dimitrios Gagastáthis s-a născut în satul Vánia (Plátanos) din Tríkala la 1 august 1902. Părinţii lui erau evlavioşii Hrístos şi Ecaterina Gagastáthis. Pe data 10 aprilie 1921 s-a înrolat pentru luptele din Asia Mică, slujind ca ostaş şi în diferite regiuni din Macedonia. Pe 18 iunie 1924 s-a eliberat din armată. S-a căsătorit cu Elisabeta Koutsimpíris din Vánia în februarie 1928. În acelaşi an a fost hirotesit citeţ de Mitropolitul Policarp de Tríkka. Pe 24 mai 1931 devine diacon, iar pe 26 ale aceleiaşi luni este hirotonit preot de acelaşi episcop.

Din căsătorie a dobândit 9 fiice. A slujit ca paroh al satului său natal vreme de 42 de ani până pe 1 octombrie 1973, când s-a retras din motive de sănătate. De atunci a trăit în casa ca un cuvios, rugându-se neîncetat şi slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu pentru crunta încercare a bolii. Sfântul suflet şi l-a predat în mâna Dumnezeului celui viu pe 29 ianuarie 1975, în pace…

Continuă să citești

PREDICĂ LA APOSTOLUL DIN DUMINICA A 14-A DUPĂ RUSALII (Mitropolitul Augustin de Florina): LOGODNA

p. Augoust. 2000 ist

PREDICĂ LA APOSTOLUL  DIN DUMINICA  A 14-A DUPĂ RUSALII

 Fraților, Cel ce ne întărește pe noi împreună cu voi, în Hristos, și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a și pecetluit pe noi și a dat arvuna Duhului în inimele noastre. Și eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că, din cruțare pentru voi, n-am venit încă la Corint. Nu că doar avem stăpânire peste credința voastră, dat suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre, de vreme ce stați tari în credință. Și am judecat în mine aceasta, să nu vin iarași la voi cu întristare. Căci, dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine? Și v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră a tuturor. Pentru că, din multă supărare și cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea pe care o am cu prisosință către voi.

LOGODNA

“…Care ne-a şi pecetluit pe noi şi ne-a dat arvuna (logodna) Duhului în inimile noastre” (II Corinteni 1, 22)

Iubiţii mei, viaţa aceasta îşi are amărăciunile ei, dar îşi are şi bucuriile ei. Iar bucurii, bucurii lumeşti, din cele mari, sunt şi bucuriile nunţii. Poporul nostru, când urează tinerilor şi tinerelor „Stis hares sas” („Întru bucuria voastră”), înţelege nunta lor. Dar înainte de a se face nunta are loc logodna. Adică tânărul şi tânăra care se iubesc şi au hotărât să se căsătorească, vor ca în faţa altora, rude şi prieteni, să-şi facă cunoscută hotărârea lor, să-şi dea oficial promisiune de nuntă, şi să poarte inelele ca pe o siguranţă fermă că promisiunea dată va fi ţinută. Aceasta este logodna.

***

Tânăra, care a făcut logodna şi a purtat inelul, simte o bucurie şi aşteaptă, când va veni ziua în care va avea loc nunta ei. Şi există exemple emoţionante, în care fetiţe aşteptau şi cinci-zece ani pe logodnicul lor, care lipsea printre străini. Munţi şi mări nu sting dragostea. Logodna este pentru oamenii cinstiţi o garanţie, o chezăşie.

Continuă să citești

PREDICA VLĂDICĂI AUGUSTIN LA ADUCEREA MOAŞTELOR SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR (27 ianuarie) – fragment

Aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură-de-Aur

 – 27 ianuarie – 

capul Sf. Ioan-gura-aur

ORNAM1

PÂNĂ LA MOARTE

[…]

Sfântul Ioan Gură-de-Aur a trăit în veacul al IV-lea d.Hr. S-a născut într-o mare cetate a răsăritului, Antiohia. Acolo a fost hirotonit preot. S-a consacrat predicării cuvântului lui Dumnezeu. Cuvintele care ieşeau din gura lui erau pline de credinţă, iubire şi nădejde în Dumnezeu. Ca aurul alerga cuvântul lui. De aceea a şi fost numit „Gură de Aur”. Toţi îl ascultau cu o mare atenţie. Prin predicile lui cei îndureraţi primeau mângâiere, cei săraci şi prigoniţi aflau ocrotire, bogaţii erau învăţaţi să-i iubească pe săraci, conducătorii să fie pentru popor părinţi afectuoşi, poporul să se supună conducătorilor, preoţii să fie la înălţime în conştiinţa poporului. Doisprezece ani a predicat în Antiohia. Faima lui s-a întins pretutindeni. Veneau din diferite părţi ca să-l asculte.

Sfântul Ioan Gură-de-Aur a vrut să rămână şi să moară în Antiohia ca predicator. Dar voia lui Dumnezeu a fost alta. Continuă să citești

Cum a fost condus înspre bolțile veșniciei Mitropolitul Iosif Naniescu

Cum a fost condus înspre bolțile veșniciei Mitropolitul Iosif Naniescu

Arhimandrit Mihail Daniliuc

Pe 26 ianuarie se împlinesc ani de când fericitul întru adormire Mitropolit al Moldovei  Iosif Naniescu și-a început călătoria către veșnica Împărăție a Tatălui Ceresc. L-a plâns eparhia pe care a păstorit-o cu inspirată înțelepciune, l-au plâns sute de preoți, monahi și monahii, oameni de cultură elevi și studenți. L-au jelit atâtea voci și mâini întinse față de care a arătat o compasiune rar întâlnită.

mitropolitul-iosif-naniescu
Mitropolitul Iosif Naniescu decedat. În spate, episcopul Silvestru Bălănescu, arhimandritul Conon Arămescu, viitorul primat al României și ieromonahul Nicodim Munteanu, viitorul Patriarh al Romaniei.

A făcut milostenie până la ultimul bănuț ce-l avea. După moartea sa, se spune că părinții ce-l îngrijeau au găsit în chilie doar doi lei. Probabil că și pe aceea i-ar fi dat, dar nu a mai avut răgaz. A trebuit să răspundă chemării Mântuitorului Hristos. Fără a greși, zic că l-a jelit o națiune întreagă. Românii credincioși și patrioți au pierdut atunci un model greu de egalat, dar au câștigat un sfânt în ceata drepților. Continuă să citești

Iosif Naniescu – bunicuțul din umbra Catedralei Mitropolitane

Iosif Naniescu – bunicuțul din umbra Catedralei Mitropolitane

Nicolae Pintilie
 

Ucenicii au consemnat cum, uneori, mitropolitul Iosif termina banii din salariul său și nu mai avea ce dărui săracilor. Atunci, bătea la ușa ucenicului și zicea cu grăbire: „Împrumută-mi, te rog, 10 lei, căci a venit Hristos la mine și nu am ce să-I dăruiesc”. La sfârșitul lunii, când primea salariul, mai întâi își achita datoriile, apoi miluia pe cei care veneau.

mitropolitul-iosif-naniescu-3

Cele mai importante persoane din viața noastră sunt părinții și bunicii. De multe ori, bunicii ocupă chiar primul loc, pentru bunătatea și totala lor înțelegere. Însuși Mântuitorul Hristos a avut bunici, chiar dacă nu I-a prins în viață. Sfinții Ioachim și Ana au fost dumnezeștii străbuni, model pentru ai noștri. Ce îi deosebește oare pe părinți de părinții lor? Ce îi face pe aceștia din urmă să fie atât de speciali?

Un posibil răspuns este faptul că, dacă mama sau tata s-ar putea să nu înțeleagă o situație din viața noastră, din cauza nenumăratelor griji de care sunt înconjurați, cu siguranță vom găsi alinare în brațele blajine și odihnitoare ale bunicilor. Pentru mulți dintre noi, aceștia au ceva din lumina sfințeniei, pentru că ne-au împreunat pentru prima dată cele trei degete de la mâna dreaptă, că să fim următori ai lui Hristos. Continuă să citești

Mitropolitul Iosif Naniescu, apărător al Bisericii şi iubitor de rugăciune

Mitropolitul Iosif Naniescu, apărător al Bisericii şi iubitor de rugăciune

Constantin Ciofu
 
iosif_naniescu
 Legături:

Ctitorul Catedralei mitropolitane din Iaşi a fost pomenit, în urmă cu două zile, de preoţi şi credincioşi, la împlinirea a 111 ani de când a plecat în lumea veşniciei. Slujba Parastasului a fost săvârşită, după Sfânta Liturghie, de către un sobor de preoţi şi diaconi. Viaţa, activitatea şi virtuţile mitropolitului Iosif Naniescu au fost evocate de pr. prof. dr. Ion Vicovan.

La Catedrala mitropolitană din Iaşi a fost oficiat sâmbătă, 26 ianuarie, Parastasul pentru vrednicul de pomenire mitropolit Iosif Naniescu, la împlinirea a 111 ani de când s-a mutat la cele veşnice. Iosif Naniescu, care este şi ctitorul Catedralei mitropolitane din Iaşi, a fost pomenit în cadrul Sfintei Liturghii, oficiată în străvechiul lăcaş de închinăciune. Pr. prof. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, a adresat la finalul slujbei un cuvânt de învăţătură în care a amintit că Iosif Naniescu a fost numit încă din timpul vieţii sfânt, continuând să facă referire la viaţa ierarhului înmormântat lângă Catedrala mitropolitană din Iaşi. „Iosif Naniescu s-a născut la începutul veacului al XIX-lea într-o familie preoţească în ţinutul Iaşului, dincolo de Prut. Faptul că s-a născut într-o familie de preot, a făcut ca el să primească o educaţie creştină, profundă, încă din cea mai fragedă copilărie. Dumnezeu a rânduit, ca tatăl său, Anania, să moară de tânăr. În primii zece ani, mai cu seamă, a fost educat de mama sa, Teodosia, care a avut o chemare puternică spre viaţa monahală. Când avea vârsta de 10 ani, mama lui Ioan, cum s-a numit din botez Iosif Naniescu, s-a hotărât să intre în monahism. El, pentru că de foarte timpuriu a primit o educaţie creştină deosebită, a avut o chemare către viaţa monahală, copil fiind. Tânărul Ioan a fost încredinţat unui frate al mamei sale, Teofilact, care era călugăr. Teofilact era ierodiacon la Mănăstirea Frumoasa din Basarabia, ctitorie a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Acolo, tânărul Ioan a deprins primii paşi în viaţa monahală. În 1831, unchiul său, ierodiaconul Teofilact, a venit la Iaşi. Tânărul Ioan a dobândit o evlavie aparte pentru Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava şi Sfânta Cuvioasă Parascheva. Ajuns în Iaşi, Teofilact a primit ascultarea de a sluji la Mănăstirea «Sfântul Spiridon» din Iaşi şi de a îngriji bolnavii din spital. De aceea, l-a luat lângă sine şi pe tânărul Ioan, nepotul său“, a amintit pr. prof. dr. Ion Vicovan.

Mitropolitul Iosif Naniescu și mutarea moaștelor Cuvioasei Parascheva în Catedrala Mitropolitană

Mitropolitul Iosif Naniescu și mutarea moaștelor Cuvioasei Parascheva în Catedrala Mitropolitană

Nicolae Pintilie
 iosif-naniescu-mitropolit_1

În luna octombrie, Iașul devine inima ortodoxiei.  Catedrala mitropolitană, în care sunt așezate spre cinstire moaștele ocrotitoarei Moldovei, se află în veșminte de sărbătoare. Este deja o tradiție, încetățenită în inima a sute de mii de pelerini. Însă, puțini știu că nu a fost dintotdeauna așa. Tot ce vedem astăzi, de prăznuirea Sfintei Cuvioase Parascheva la Catedrala Mitropolitană din Iași, se întâmplă datorită unui bătrânel sfânt – Mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu (1875-1902).

După terminarea măreței catedrale și sfințirea ei, la 23 aprilie 1887, următorul moment care a rămas înscris în istoria vieţii bisericeşti a Moldovei a fost aducerea moaștelor Cuvioasei în noul locaș. Decizia a fost luată de bătrânul mitropolit, după ce „a plâns nemângâiat ca un copil”, atunci când paraclisul mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, care adăpostea cinstitele moaște, a luat foc în noaptea de 26 decembrie. Focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și „prefăcându-l într-o grămadă de cărbuni”. A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și credincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse.

Prefectul județului Iași, Leon Negruzzi și procurorul general al orașului au consemnat în procese verbale cele întâmplate. Ridicate din mormanul de tăciuni, moaștele Cuvioasei au fost adăpostite în Altarul bisericii mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi.

Continuă să citești

22 ianuarie: Cuviosul Visarion Agathonitul, părintele contemporan cu trupul nestricat (+1991)

Cuviosul Visarion Agathonitul – 22 ianuarie (+1991), părintele contemporan cu trupul nestricat

Pricină de neînţelegeri şi împotriviri a fost în anii din urmă Gheronda Visarion Agathonitul, al cărui trup a fost găsit nestricat la 15 ani după adormirea sa întru Domnul. Stareţul Sfintei Mănăstiri a Sfântului Agathon, Arhimandritul Damaschin, care a fost ucenicul Bătrânului Visarion şi l-a cunoscut încă de când era elev, dă mărturie despre Cuviosul Visarion.visarion-stavros

Pe Părintele Visarion l-am cunoscut încă de pe băncile şcolii şi încă de atunci mi-a fost părinte duhovnicesc. Mai târziu am şi trăit alături de el, vreme de douăzeci de ani, în nevoinţă duhovnicească, la Mănăstirea Sfântului Agathon. În mâinile lui a luat chip conştiinţa mea monahală. În acelaşi timp, mă aflam şi în mâinile Bătrânului Gherman Dímakos, care a fost stareţul nostru vreme de 25 de ani – o altă extraordinară personalitate duhovnicească şi monahală a Bisericii noastre. Şi îmi mai aduc aminte de un părinţel simplu, de Bătrânul Ieremia, care şi el m-a ajutat duhovniceşte şi mi-a dăruit multe prin dragostea lui blândă şi veselă. Acestor trei bătrâni le datorez creşterea mea în Hristos, la izvoarele adevăratului monahism ortodox. Vorbind, aşadar, despre părintele Visarion, vorbesc întru cunoştinţă şi cu cinstire.

Părintele Visarion a dobândit primele cunoştinţe în satul lui natal, în Petalídi din Messinía. Studii „superioare” i-au fost aşa-numitul Scholarchío [un fel de gimnaziu]; vedeţi, pe vremea aceea era greu. Însă nu s-a limitat la cunoştinţele primite în şcoală. Studiul neîncetat al Sfintelor Scripturi, al textelor Bisericii noastre, al cărţilor liturgice, au făcut din părintele Visarion un om cu foarte vaste şi profunde cunoştinţe teologice.

În Kardítsa s-a dedicat lucrării de slujire a Domnului nostru; alerga în întâmpinarea nevoilor oamenilor; acolo s-a nevoit în lucrarea filantropiei, a iubit această lucrare, a făcut-o parte nedespărţită a vieţii lui şi în această lucrare şi-a mistuit întreaga viaţă, în aşa măsură încât, aflându-se la spital, cu puţin timp înainte de a muri, să întrebe din patul durerii, cu o grijă neobosită, despre copii, despre săraci, despre problemele societăţii şi ale Bisericii. Continuă să citești

VAMEŞUL ZAHEU de BARTOLOMEU ANANIA (Audio)

VAMEŞUL ZAHEU

de BARTOLOMEU ANANIA

20 ianuarie: POMENIREA ADORMIRII STAREŢULUI TEOCLIT DIONISIATUL. IN MEMORIAM: SFATURI DUHOVNICEŞTI

Părintele Teoclit Dionisiatul – sfaturi duhovniceşti

De la manastirea Sf. Pavel ajung pe carari de munte la manastirea Dionisiu. Sf. Nifon cel ce va ajunge patriarh al Constantinopolului si apoi mitropolit al Tarii Romanesti a fost calugarit aici. Asa se explica faptul ca domnitorul Neagoe Basarab va reconstrui chiliile si biserica. Domnitorul Petru Rares va plati pictura bisericii si a trapezei. In tabloul votiv, el e reprezentat impreuna cu Elena Doamna si copii. Am sentimentul ca ma aflu intr-o biserica din Moldova! In biserica se gaseste icoana minunata a Maicii Domnului cu scene din acatist; numeroase lantisoare amintesc de minunile facute. Manastirea este renumita si pentru faptul ca aici se nevoiestel monahul Teoklitos, unul dintre cei mai cunoscuti scriitori bisericesti, acum in varsta de 90 de ani. E autorul celebrelor, ” Dialoguri la Athos „, traduse si in limba romana. Continuă să citești

SFÂNTUL MARCU EVGHENICUL, MITROPOLITUL EFESULUI – DESPRE SFINTELE TAINE

Sf Marcu Evghenicul

ORNAM1

Urmand traditiei patristice, in viziunea Sfantului Marcu nu exista nimic din intelegerea abstracta si juridica a Sfintelor Taine. Acestea nu sunt pentru el obiect de speculatie filosofica. Nici un concept de tipul „ex opere operato”, „ex opere operans”, distinctia dintre acci­dent si esenta in prefacerea painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos, etc. nu gasim la el. Pentru Sfant, tainele nu se dezvaluie celor ce le iscodesc, cum canta Biserica soborniceasca[2], ci celor care se pleaca inaintea lor cu frica si cutremur. Cand vorbim de cele duhovnicesti, nimic lumesc sau pamantesc sa nu fie in sufletele noastre. Toate cele pamantesti sa fie scoase din mintea noastra si sa ne facem ascultatori numai ai cuvintelor dumnezeiesti. Avem nevoie de multa frica, caci sunt vrednice de frica cele ce s-au spus, si infricosate sunt Tainele Bisericii”[3]. Sfintele Taine sunt un act sinergic*, ο impreuna lucrare a omului cu Dumnezeu. De altfel, intreg procesul mantuirii este un act sinergic. Dar si relatia dintre creatie si Creator este tot un act sinergic. Continuă să citești

Sterghios Sakkos: MESAJUL UNUI SFÂNT – MARCU EVGHENICUL

Sterghios Sakkos:

MESAJUL UNUI SFÂNT – MARCU EVGHENICUL 

Sf Marcu Evghenicul

O figură harismatică, care şi-a lăsat o adâncă şi luminoasă pecete pe istoria Bisericii, este impusă cu o deosebită actualitate de către calendarul sărbătorilor acestei luni. Este Sfântul Marcu Evghenicul, antiunionistul. În zilele noastre, în care mişcarea ecumenică l-a neliniştit până şi pe cel mai simplu om şi se prezintă de-acum nu numai în haină bisericească, ci şi într-una surprinzător de socială, nimic nu este mai interesant, dar şi mai credibil decât să ascultăm mesajul celui care a fost odată  protagonist în aceste evenimente şi căruia după veacuri i s-a dat dreptate.
Marcu a fost de viţă nobilă şi în ceea ce priveşte sufletul, şi în ceea ce priveşte originea. Printre primele lecţii pe care le-a primit au fost şi insuflatele cuvinte ale lui Iosif Vriennie: „Credinţa noastră Ortodoxă! Aceasta este bogăţia noastră, aceasta slava, aceasta neamul, aceasta cununa, aceasta lauda”. „Nu ne vom lepăda de tine, iubită Ortodoxie! Nu vom minţi faţă de tine, Cinstire de Părinţi predanisită! Nu ne vom îndepărta de tine, Maică, bună-cinstire. Întru tine ne-am născut şi întru tine trăim, şi întru tine vom adormi! Iar dacă vremea o va cere, şi de mii de ori vom muri pentru tine”. Aceste cuvinte au fost o bornă în viaţa lui Marcu, au devenit o sfântă comoară, pe care s-a îngrijit să o păzească până la sfârşit neinovată şi nefalsificată. Continuă să citești

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI ATANASIE CEL MARE (18 ianuarie): LUPTE ŞI PERIPEŢII PENTRU ACRIVIA ORTODOXIEI

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI ATANASIE CEL MARE (18 ianuarie):

LUPTE ŞI PERIPEŢII PENTRU ACRIVIA ORTODOXIEI

ORNAM1

 

st-athanasiosSă-i împletim laude? Suntem prea mici. Acela este gigant şi înălţimea lui naşte teamă. Cine citeşte viaţa lui se simte ameţit în faţa fizionomiei sale. Cu toate acestea vom gânguri puţine cuvinte în cinstea sa.

***

Sfântul Atanasie s-a numit mare, deoarece în epoca sa s-a luptat singur pentru a păstra credinţa ortodoxă. Ortodoxia era în pericol atunci. Se ivise o erezie, erezia lui Arie, care spunea despre Hristos că „a fost un timp când nu era”; cu alte cuvinte exista o perioadă de timp când n-ar fi existat.
Aceasta era o idee blasfemiatoare la adresa dumnezeirii Logosului şi a veşniciei lui Dumnezeu-Cuvântul. Aceasta, adică faptul că „a fost un timp când nu ar fi fost (nu ar fi existat)”, putem să o spunem despre toţi şi despre toate, dar nu despre Hristos. Pentru că nu a existat niciodată vreo perioadă de timp în care n-a existat Hristos. Este fără început, veşnic, supra-veşnic. Împotriva lui Arie s-a nevoit Marele Atanasie şi cu argumente din Scriptură l-a ruşinat. Pentru că Scriptura o ştia pe dinafară. Astăzi, noi creştinii, cu foarte mici excepţii, nu citim Scriptura, ca Marele Atanasie. Aşadar, a biruit prin credinţa sa, dar şi prin profunda cunoaştere a interpretării Sfintei Scripturi. Continuă să citești

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE (17 ianuarie): ÎNTÂMPLĂRI DIN VIAŢA SA

SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE: ÎNTÂMPLĂRI DIN VIAŢA SA

Sursa: 1

ORNAM1Astăzi Biserica noastră îl sărbătoreşte pe Antonie cel Mare. Vom spune câteva învăţături din viaţa lui.

***

Sfântul Antonie s-a născut în secolul al III – lea d.Hr., în epoca Marelui Constantin, în Alexandria. Avea părinţi evlavioşi, dar şi bogaţi, care murind l-au lăsat moştenitor al unei mari averi. N-a vrut însă să înveţe carte.

Încă de tânăr se ducea la biserică. Într-o duminică a auzit în Evanghelie că Hristos spune acelui om bogat care căuta desăvârşirea: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde ale tale şi dă-le săracilor” (Matei 19, 21), adică să îţi vinzi averile şi să le împarţi nevoiaşilor. Şi noi am auzit acest cuvânt de multe ori, dar nu ne impresionează prea mult. El a auzit acest cuvânt pentru prima oară şi nu a fost nevoie să-l mai audă o dată. Imediat a spus: „Acest cuvânt se referă la mine”. Şi imediat ce a ieşit din biserică, a luat eroica hotărâre şi a mers mai departe: a vândut toate cele moştenite – 300 de ţarini alese, a dat banii săracilor, iar după ce  s-a îngrijit de mica sa soră orfană, s-a dus şi a ieşit din cetate spre pustie. Acolo a trăit mulţi ani, peste 85. Cine poate să istorisească aspra sa luptă de acolo împotriva demonilor?

01_sf-antonie-cel-mare Continuă să citești