5 mai: Minunile Icoanei Maica Domnului „Potirul Nesecat”- Nikolai Serpuhov

Rugăciunile soției i-au adus tămăduire din patima beției

Fiind constructor, m-am deprins să beau zdravăn. Odată, după salariu, împreună cu toţi prietenii am băut şi am adormit pe schelă, la locul de muncă. Era frig. Ca prin minune însă nu am îngheţat şi nu am murit. Am adormit. Deoda­tă am simţit că cineva mă atinge peste umăr. Deşteptându-mă, am văzut o femeie înaltă, frumoasă, în haine albe, strălucitoare, purtând o pelerină care îi acoperea capul. Aceasta mi-a spus: „Du-te repede acasă, căci te aşteaptă soţia, care acum se roagă!”.

Continuă să citești 5 mai: Minunile Icoanei Maica Domnului „Potirul Nesecat”- Nikolai Serpuhov

2 mai: Minuni ale Sfântului Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului

Minuni ale Sfântului Athanasie Patellarios, Patriarhul Constantinopolului (de Mitropolitul Macarie al Kenyei)

Din mai multe surse rusești aflăm despre multele minuni ale Sfântului Atanasie Patellarios. În anul 1813, o prințesă din Rusia suferea de o boală incurabilă pentru acea vreme. Într-o noapte, sfântul i-a apărut în somn și i-a spus cum să ajungă la locul unde se găseau moaștele lui. În ziua de 25 mai, aceasta a ajuns la locul unde se găseau cinstitele moaște ale sfântului ierarh, a stat la Dumnezeiasca Liturghie și s-a rugat cu multă evlavie, cerând ajutorul lui Dumnezeu pentru a-i curma suferința sa. Nu a plecat acasă după slujbă, ci a rămas acolo, iar seara s-a întors iarăși în biserică pentru slujba vecerniei. Din pricina vârstei înaintate, dar și a paraliziei de care suferea, era purtată cu mare greutate dintr-un loc în altul. Însă, spre mirarea, tuturor, spre seară, femeia a ajuns singură în biserică, după ce mai întâi s-a ridicat din pat și a început să meargă fără ajutorul nimănui. După aceea, ea a mers și s-a spovedit cu pocăință la egumenul mănăstirii, spunându-i că a ajuns acolo la îndemnul sfântului care i s-a arătat de trei ori în vis. Egumenul i-a arătat mănăstirea și locul unde se găseau moaștele sfântului, care trecuse la cele veșnice în scaunul său arhieresc. După ce a dorit să afle și mai multe lucruri despre mănăstire, prințesa a continuat să vină foarte des la mănăstire, până ce s-a vindecat complet.

Continuă să citești 2 mai: Minuni ale Sfântului Atanasie Patelarie, Patriarhul Constantinopolului

13 martie/ 29 mai: CAPUL SFINTEI IPOMONI

moaste-ipomoni

Ajungând odată, împreună cu un părinte, la Atena, unde aveam ceva treburi, ne-am dus și până la Mănăstirea Sfântului Patapie, unde se află moaștele sfântului. Mănăstirea se află mai sus de Lutraki. Ajungând spre seară, am fost primiți să rămânem acolo peste noapte. Ducându-ne să ne închinăm în biserică, maica de acolo ne-a zis: „Închinați-vă și la capul fintei Ipomoni, să vedem dacă simțiți ceva”. Continuă să citești 13 martie/ 29 mai: CAPUL SFINTEI IPOMONI

PĂRINȚII S-AU ÎNTORS CU SFINTELE MOAȘTE ÎN MĂNĂSTIREA CUVIOSUL DAVID DIN EVVIA

Joi, 5 august 2021, s-au întors Sfintele Moaște și Cinstitul Cap al Cuviosului David în Sfânta sa Mănăstire din Evia.

Mai precis, Egumenul Mănăstirii, Gheronda Gavriil, cu puțin timp înainte de Liturghia înainte-prăznuirii Schimbării la Față a Mântuitorului, a făcut o procesiune în jurul bisericii mari cu Sfintele Moaște și cu Sfintele Icoane, slăvindu-L pe Dumnezeu și cinstindu-i pe Sfinți, pentru că Mănăstirea a fost salvată în chip minunat.

Amintim că focul s-a stins la câțiva metri de Sfânta Mănăstire a Cuviosului David, așa încât toți au vorbit despre o minune a Maicii Domnului și a sfinților.

7 Februarie: Mireasma Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului

Mireasma Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului

Știi mămică, de ce îmi place să merg și să mă închin la Capul lui de multe ori? Pentru că miroase frumos și miroase altfel de cum miroase icoana Maicii Domnului de aici”.

Foarte deosebită a fost mireasma care s-a revărsat de la sfânt în vara lui 1993, când a fost vizitată mănăstirea noastră de un ieromonah de la Sinai. Încă de când urca mașina care-l aducea aici, și pe măsură ce se apropia, o mireasmă puternică s-a răspândit din biserică. A umplut biserica, a umplut curtea bisericii și nu numai, s-a revărsat și dincolo de curte, ca să-l întâmpine pe ieromonah. Maicile mănăstirii au simțit această mireasmă sfântă. Însă nu numai ele, ci și pelerinii vizitatori ai mănăstirii. Și, firește, unii se întrebau: «Dar cu ce parfumuri ați dat de miroase așa frumos peste tot?» – și răspunseră atunci, și cam în același fel răspund de fiecare dată când li se pun întrebări de acest fel despre mireasma specifică a sfântului: «Noi nu numai că nu stropim cu parfumuri, dar și substanțele pe care le folosim, ca să curățim sfintele vase din biserică nu se simt chiar așa pentru parfumul lor, ci dimpotrivă». Mireasma aceea plăcută a ținut cât a stat călugărul la mănăstire și când a plecat, s-a stins încet-încet”.

Continuă să citești 7 Februarie: Mireasma Sfântului Partenie, Episcopul Lampsacului

ŞOIMUL ŞI SFÂNTUL MUCENIC TRIFON

01 feb Sf Mc Trifon

ORNAM1

În Rusia, Sfântul Trifon este considerat patron al păsărilor deoarece, după cum se povesteşte, odată țarul Ivan cel Groaznic a ieşit la vânătoare, iar îngrijitorul șoimului său a scăpat din neatenţie pasărea preferată a ţarului. Țarul i-a pus în vedere acestui îngrijitor, pe nume Trifon Patrikeev, să găsească șoimul în trei zile ‒ altfel va fi condamnat la moarte.

Bietul Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea, dar fără nici un rezultat. În cea de-a treia zi, sfârşit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, în Crângul Marinaia. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat Sfântului Mucenic Trifon, patronul său, chemându-l în ajutor. În vis, a văzut un tânăr pe un cal alb, care ţinea pe mână şoimul ţarului. Acesta i-a spus: „Ia-ți pasărea pierdută, du-o ţarului şi nu te mai necăji”. Continuă să citești ŞOIMUL ŞI SFÂNTUL MUCENIC TRIFON

29 ianuarie: Bătrânul Dimitrios Gagastathis

Bătrânul Dimitrios Gagastathis

ParinteleDIMITRIS-GAGASTATHIS

Părintele Dimitrios Gagastáthis s-a născut în satul Vánia (Plátanos) din Tríkala la 1 august 1902. Părinţii lui erau evlavioşii Hrístos şi Ecaterina Gagastáthis. Pe data 10 aprilie 1921 s-a înrolat pentru luptele din Asia Mică, slujind ca ostaş şi în diferite regiuni din Macedonia. Pe 18 iunie 1924 s-a eliberat din armată. S-a căsătorit cu Elisabeta Koutsimpíris din Vánia în februarie 1928. În acelaşi an a fost hirotesit citeţ de Mitropolitul Policarp de Tríkka. Pe 24 mai 1931 devine diacon, iar pe 26 ale aceleiaşi luni este hirotonit preot de acelaşi episcop.

Din căsătorie a dobândit 9 fiice. A slujit ca paroh al satului său natal vreme de 42 de ani până pe 1 octombrie 1973, când s-a retras din motive de sănătate. De atunci a trăit în casa ca un cuvios, rugându-se neîncetat şi slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu pentru crunta încercare a bolii. Sfântul suflet şi l-a predat în mâna Dumnezeului celui viu pe 29 ianuarie 1975, în pace…

Continuă să citești 29 ianuarie: Bătrânul Dimitrios Gagastathis

24 ianuarie: Sfânta Xenia din Petersburg

Sfânta Xenia din Petersburg
24 ianuarie, Rusia, sec. al XVIII-lea

sfanta-xenia-petersburg

Troparul, glas 4
Deşertăciunea celor pământeşti lepădând, crucea vieţii rătăcitoare şi fără de adăpost ai luat, şi de strâmtorări, lipsuri şi batjocura oamenilor nu te-ai spăimântat, dragostea lui Hristos ştiind. Acum în ceruri de această dragoste îndulcindu-te, fericită şi de Dumnezeu înţelepţită Xenia, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vârsta de douăzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat de câţiva ani de căsnicie laolaltă, trăind îndestulat şi fericiţi, având o viaţă lipsită de griji în oraşul-capitală al Rusiei, Sankt Petersburg.

Apoi, într-o noapte, la o beţie, soţul Xeniei, tânăr şi deplin sănătos, a murit pe neaşteptate. Întreaga ei lume s-a prăbuşit. Nu numai că fusese lipsită într-un mod aşa de neaşteptat de iubitul ei soţ, dar exista primejdia ca el să fi murit fără a se căi de păcatele lui. Căci tânăra pereche fusese mai curând lumească, neîngrijindu-se în chip deosebit de viaţa bisericească, iar el murise fără a fi avut parte de Sfintele Taine ale Mărturisirii şi împărtăşaniei.

Spre uimirea prietenilor şi rudelor, Xenia a început a-şi da toate bunurile. Banii şi lucrurile personale le-a dat săracilor, iar casa a lăsat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova.

Rudele au hotărât că, desigur, şi-a ieşit din minţi din pricina şocului pierderii soţului. Ei s-au adresat epitropilor în grija cărora fusese lăsată, spre a cerceta dacă Xenia era în stare să dispună de averea ei în mod conştient. Epitropii au chemat-o şi au aflat-o cu totul întreagă la minte, având tot dreptul să facă ce voia cu averea ei. Apoi Viaţa ei spune: „Dându-şi seama că nu poate fi adevărată fericire pe pământ şi că averile lumeşti sunt doar piedici în calea dobândirii adevăratei fericiri în Dumnezeu, scăpând de acele piedici, Xenia a dispărut subit din Petersburg vreme de opt ani. Se spune că în aceşti ani a trăit la o sihăstrie, într-o obşte de sfinte nevoitoare, învăţând despre rugăciune şi viaţa duhovnicească de la un stareţ.”

Continuă să citești 24 ianuarie: Sfânta Xenia din Petersburg

13 ianuarie: VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL (Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped)

sf-maxim-kavsokalivitul_1

ORNAM1

VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL

Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped

Cuviosul părinte Maxim, care a trăit la anul 1320, era din Lampsac, din părinţi de neam bun, binecredincioşi şi îmbunătăţiţi, care fiindcă erau lipsiţi de fii, rugau totdeauna pe Dumnezeu cu lacrimi ca să le dea un fiu; şi, ascultîndu-le Dumnezeu rugămintea lor, le-a dat pe fericitul Maxim, pe care din Sfîntul Botez l-au numit Manuil.

Apoi, socotindu-l părinţii lui ca pe un dar al lui Dumnezeu, cum era cu adevărat, îl creşteau cu multă dragoste şi sîrguinţă, şi-l învăţau sfintele cărţi. Cînd a ajuns copilul în vîrstă, l-au adus şi l-au băgat în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Rămînînd Manuil în biserica aceasta, cînta cu dulce glas şi cu dor dumnezeiesc, rugînd pe Născătoarea de Dumnezeu cu multă umilinţă pentru mîntuirea lui. Continuă să citești 13 ianuarie: VIAŢA CUVIOSULUI PĂRINTELUI NOSTRU MAXIM KAVSOKALIVITUL (Scrisă de ucenicul său – Sfântul Teofan, egumenul Mănăstirii Vatoped)

SFÂNTUL TEOFAN, EGUMEN AL SFINTEI MĂNĂSTIRI VATOPEDI DESPRE CUVIOSUL MAXIM KAVSOKALIVITUL (13 ianuarie)

fresca-kyriakonul-schitului-kavsokalivia_1820_sf-maxim-kavsokalivitul-si-ucenicul-sf-teofan

Sfântul Theofan (dreapta, sus), martor al minunii săvârșite de Cuviosul Maxim Kavsokalivitul – frescă din Kyriakonul Schitului Kavsokalivia, 1820

Sfântul Theofan a fost egumen al Sfintei Mănăstiri Vatopedi, fiind ucenicul Cuviosului Maxim Kavsokalivítul (+ 1365), a cărui viaţă a și scris-o.

În această minunată biografie, redată în greacă nouă de Cuviosul Nicodim Aghioritul, Sfântul Theofan scrie în acest sens: „Şi eu însumi, martor în Domnul, nu vreau să ascund cele văzute la Cuviosul fiindcă m-am cunoscut şi eu cu acesta şi am avut legături strânse şi într-o zi, pornind de la Mănăstirea Vatopedi împreună cu încă cineva, şi mergând către coliba cuviosului şi negăsindu-l mă mâhneam şi mă uitam în jur ca să-l văd pe cel pe care-l căutam.

Şi urcând puţin în spatele colibei sale şi privind către drumul lui kir Isaia, iată că-l şi văd la balta lui Aghelarios, la o distanţă de două mile, drumul acesta fiind stâncos şi greu de străbătut şi drum mai lin nu este.

Şi, o minune! Îl văd pe sfânt înălţându-se de la pământ sus în aer şi asemenea unui vultur înaripat zburând deasupra pădurii şi deasupra stâncilor şi venind acolo unde mă găseam eu. Şi pe când îl priveam zburând în acest chip, m-am înspăimântat şi am strigat „Mare eşti Doamne!” şi de teamă m-am tras puţin îndărăt şi într-o clipită a sosit şi sfântul acolo unde stăteam psalmodiind. Şi ce cânta? De uimire nu am înţeles. Însă, întâmpinându-l am căzut la picioarele sale. Continuă să citești SFÂNTUL TEOFAN, EGUMEN AL SFINTEI MĂNĂSTIRI VATOPEDI DESPRE CUVIOSUL MAXIM KAVSOKALIVITUL (13 ianuarie)

Sf. Apostol Simon Zilotul și Sfântul Efrem cel Nou – mijlocitori pentru căsătorie

Sf. Apostol Simon Zilotul și Sfântul Efrem cel Nou –

mijlocitori pentru căsătorie

             sf-efrem-cel-nou tfm2

Prietenia sinceră este cu adevărat un dar care nu poate fi preţuit. Doar cel care s-a bucurat de o prietenie adevărată cunoaşte bucuria împărtăşirii frumu­seţii şi a durerii, uşurarea întristării, bogăţia mângâierilor care vin prin sufletul prietenului. Valoarea unei îmbrăţişări cu adevărat sincere. Continuă să citești Sf. Apostol Simon Zilotul și Sfântul Efrem cel Nou – mijlocitori pentru căsătorie

Mănăstirea Diveevo – casa Sfântului Serafim de Sarov

Mănăstirea Diveevo – casa Sfântului Serafim de Sarov

catedrala-sfintei-treimi-diveevo-aici-sunt-moastele-sf-serafim

Construită la 12 kilometri de oraşul Nijny Novgorod din Rusia, Mănăstirea Diveevo se află situată într-o zonă considerată de o mare importanţă spirituală, în apropierea altor două mănăstiri: Sarov şi Sanaxar. Această mănăstire, cunoscută mai ales pentru vieţuirea aici a Sfântului Serafim de Sarov, este una dintre marile mănăstiri ortodoxe din Rusia.

Înainte de a trece la Domnul, măicuţa Alexandra i-a rugat pe stareţii de la Sarov să nu le lase de izbelişte pe măicuţele de la mănăstire. După moartea sa, Părintele Serafim a preluat mănăstirea. Sub îndrumarea Sfântului, la mănăstire s-a construit o moară, în anul 1827. Mai multe mărturii arată că Maica Domnului i-a apărut de mai multe ori Sfântului Serafim, iar comunitatea monastică a fost binecuvântată cu prezenţa acesteia. În acea vreme, Mănăstirea Diveevo era considerată al patrulea loc de pe pământ al Maicii Domnului.

Continuă să citești Mănăstirea Diveevo – casa Sfântului Serafim de Sarov

28 decembrie: VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS SIMON IZVORÂTORUL DE MIR, CTITORUL MĂNĂSTIRII SIMONO-PETRA (Ro, Gr)

28 dec_Sf Simon Izvoratorul de mir

ORNAM1

VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS SIMON IZVORÂTORUL DE MIR, CTITORUL MĂNĂSTIRII SIMONO-PETRA

Sfântul Simon a strălucit în Grădina Maicii Domnului în timpul veacului al XIII-lea, în vremea în care Imperial Bizantin era dezbinat şi slăbit din cauza celei de-a patra cruciade (1204), când capitala lui se mutase la Niceea (până în 1261).

Fugind de deşertăciunile acestei lumi, Simon s-a îndreptat către Sfântul Munte, ca să lucreze acolo la mântuirea sufletului său, pe lângă un părinte duhovnicesc. A ales un Bătrân încercat în nevoinţe, aspru şi exigent, căruia i s-a supus cu trup şi suflet, ca lui Dumnezeu însuşi. Ascultarea sa pilduitoare, smerenia, iubirea pentru părintele său duhovnicesc, care nu se ferea să-l mustre cu vorba şi chiar cu toiagul, l-au ridicat iute la o mare înălţime a virtuţii. S-a făcut minunat în ochii multor călugări athoniţi şi chiar Bătrânul său, în cele din urmă, nu l-a mai privit ca pe un ucenic, ci ca pe un frate de arme în războiul duhovnicesc. Însă nu se cuvenea ca cel care alesese să urmeze smereniei şi patimii lui Iisus să primească aceste semne de cinstire; aşa ca a dobândit, prin stăruinţă, binecuvântarea de a trăi în singurătate. După multe căutări, şi-a ales că sălaş o peştera mică, umedă, situată în partea de vest a Athosului, la înălţimea de peste trei sute de metri deasupra mării.

1 Pestera Sf Simon Continuă să citești 28 decembrie: VIAŢA SFÂNTULUI CUVIOS SIMON IZVORÂTORUL DE MIR, CTITORUL MĂNĂSTIRII SIMONO-PETRA (Ro, Gr)

Viaţa Sfântului Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului

Viaţa Sfântului Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului

Tatăl lui era prefectul Galiei, cu numele tot Ambrozie; căci acesta, iubindu-şi fiul, i-a pus numele său. Câtădulceaţă duhovnicească avea să aibă Biserica lui Hristos de la Sfântul Ambrozie s-a văzut mai înainte, încă din scutecele lui. Căci fiind el prunc înfăşat şi dormind odată ziua afară cu gura deschisă, deodată, zburând un roi de albine, a venit asupra lui, acoperindu-i faţa şi gura; apoi se vedeau albinele intrând şi ieşind din gura pruncului, unde puneau miere pe limba lui. Văzând aceasta, doica lui a vrut să izgonească albinele, temându-se să nu vatăme pruncul; dar tatăl lui, care privea acea minune, a oprit-o vrând să vadă în ce chip va fi sfârşitul acelei minuni. După puţin timp albinele, ridicându-se, au zburat până nu s-au mai văzut. Iar tatăl lui, înspăimîntîndu-se, a zis: „De va trăi pruncul acesta va fi mare în popor, pentru că încă de acum din pruncie a arătat Domnul pe sluga Sa. Căci se va împlini asupra lui la vreme Scriptura care zice; Fagur de miere sunt cuvintele cele bune şi dulceaţa lor este vindecarea sufletelor. Pentru că roiul acela era închipuire a învăţăturilor şi scripturilor lui, ce avea să le dea cu dulce grăire către popor, îndulcind inimile omeneşti şi ridicându-le de pe pământ către cer.

Continuă să citești Viaţa Sfântului Ierarh Ambrozie, Episcopul Mediolanului

5 decembrie: Sfântul Sava cel Sfinţit ‒ drumul spre sfințenie

 Sfântul  Sava, originar din părțile Capadociei, a luat chipul îngeresc de la 8 ani. Biruind lăcomia pântecelui și ademenirile unchilor de a se însura, copilul creștea în mănăstire din putere în putere. Odată, pe când unul dintre frați și-a uitat hainele puse la uscat în cuptor, a intrat să le aducă și a ieșit nevătămat din flăcări. La 18 ani a cerut binecuvântare să meargă la Ierusalim, în pustie, iar Domnul i-a poruncit în vis egumenului să îi dea drumul.

NOI MINUNI ALE SFÂNTULUI GAVRIIL GEORGIANUL (2 noiembrie)

 

sf-gavriil-georgianul_4

Prima vindecare minunată s-a petrecut în familia Arsenadzé. Părinții au cumpărat în ziua Învierii din anul 2014 o icoană cu Sfântul Gavriil de la Catedrala Sfintei Treimi din Tibilisi. Fetița lor cea mică a fost diagnosticată cu cancer, însă tratamentele medicale nu au avut niciun rezultat pozitiv. În momentul în care icoana a început să izvorască mir, doamna Maka s-a hotărât să-și ungă fetița cu acest mir și în mod minunat micuța Nino s-a vindecat complet de cancer!

Cu acest mir a fost uns pe frunte și un băiețel de cinci ani, mut din naștere, care a început deodată să vorbească în mod foarte clar. Această minune i-a uimit atât pe membrii familiei, cât și pe toți apropiații lor!

Continuă să citești NOI MINUNI ALE SFÂNTULUI GAVRIIL GEORGIANUL (2 noiembrie)

22 octombrie: SFÂNTUL KUKŞA AL ODESSEI (Viaţa, Acatistul, Minuni, Învăţături)

SFÂNTUL KUKŞA AL ODESSEI

sfantul_kuksa_din_odessa_1

(25 ianuarie 1875 – 24 decembrie 1964)

Proorocia Cuviosului Kukşa al Odesei (1875-1966), canonizat în 1994

Nu peste mult timp va avea loc Sinodul Ecumenic, numit „sfânt”. Însă acest Sinod nu va fi cel de-al optulea, fiind o adunătură de necredincioşi. În cadrul lui toate credinţele se vor uni în una.

Posturile vor fi anulate, călugăria va fi anulată, călugărilor şi episcopilor li se va permite să se căsătorească, iar preoţilor, să se recăsătorească.

Stilul nou va fi introdus în toată Biserica Universală.

Noi însă nu trebuie să acceptăm aceste schimbări.

Fiţi vigilenţi!

Străduiţi-vă să mergeţi la Bisericile lui Dumnezeu acum, cât ele sunt încă ale noastre. Va veni timpul când nu le vom mai putea frecventa. Numai cei aleşi vor înţelege ce se întâmplă. Pe oameni îi vor obliga să se duca la biserica apostată, însa nu trebuie sa mergem într-acolo în nici un caz.

Vă rog, staţi în credinţa ortodoxă până la ultima suflare şi vă veţi mântui.

 VIAŢA

Sfantul Kuksa din Odesa este unul dintre sfintii cuviosi ai secolului al XX-lea. Sfantul, dupa numele sau de botez Cosma, s-a nascut in ziua de 25 ianuarie 1875, in satul Arbuzinca, din regiunea Nicolaevsk, Ucraina.

Continuă să citești 22 octombrie: SFÂNTUL KUKŞA AL ODESSEI (Viaţa, Acatistul, Minuni, Învăţături)

Mărturiile unui musulman despre ajutorul dat de Sfânta Cuvioasă Parascheva (14 octombrie)

sf_parascheva_roman_site

ORNAM1

Mărturiile unui musulman despre ajutorul dat de Sfânta Cuvioasă Parascheva

M-am născut musulman şi am făcut facultatea de medicină în Iaşi. Nu ştiam nimic de creştinism, doar ceva vag despre Iisus şi Maria, oricum respectam credinţa celorlalţi, însă nu eram religios deloc. În sesiunea de vară, eram peste măsură de stresat şi îngrijorat că nu reuşisem să învăţ tonele de cursuri de la microbiologie. Aveam un profesor… spaima studenţilor, o bibliotecă de om, care pica tot ce mişca. Plin de frică, am început să învăţ, dar era foarte greu, ca o picătură în ocean. Continuă să citești Mărturiile unui musulman despre ajutorul dat de Sfânta Cuvioasă Parascheva (14 octombrie)

31 iulie /10 octombrie: Sfântul Cuvios Mucenic Dionisie şi cei împreună cu el Cuvioşii Mucenici Neofit, Ambrozie şi Macarie de la Vatopedi

Sfântul Cuvios Mucenic Dionísie. Icoană contemporană

31 iulie /10 octombrie

Cuvioşii Mucenici Neofit, Ambrozie, Macarie şi Dionisie de la Vatopedi

Cuvioşii Mucenici Neofit, Ambrozie, Macarie şi Dionisie au fost monahi în Sfânta Mănăstire Vatopedi.

În 1820, ieromonahii Neofit şi Ambrozie, ierodiaconul Parthenie şi monahii Dionisie şi Dorótheos, iar mai târziu Macarie, au fost trimişi în Creta ducând cu sine sfinte moaşte, în urma rugăminţii pe care au primit-o din partea locuitorilor insulei, care sperau că se vor izbăvi astfel de ciumă, înspăimântătoarea molimă care care-i chinuia de multă vreme[1]. Sfintele obiecte şi moaşte pe care le-au dus cu ei monahii vatopedini erau următoarele: o parte din Cinstitul Brâu al Maicii Domnului[2] dăruit mănăstirii Vatopedi de împăratul Ioan Cantacuzino, o bucată din Cinstitul Lemn şi capul Sfântului Andrei din Creta.

Continuă să citești 31 iulie /10 octombrie: Sfântul Cuvios Mucenic Dionisie şi cei împreună cu el Cuvioşii Mucenici Neofit, Ambrozie şi Macarie de la Vatopedi

Aflarea Cinstitului Brâu al Maicii Domnului în Thíra (Santorini) – 10 octombrie 1830

Aflarea Cinstitului Brâu al Maicii Domnului în Thíra (Santorini) – 10 octombrie 1830

După cum menționează numeroase mărturii scrise aflate în biblioteca Sfintei Mari Mănăstiri Vatopedi, precum și un document din Thíra, datat 1830, în luna iunie a anului 1820 au fost trimise în Creta spre păstrare, în timpul epidemiei de ciumă, sfinte moaște și relicve, printre care se aflau și Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, o bucată din Cinstita Cruce și Capul Sfântului Andrei Cretanul. Toate acestea erau însoțite de către ieromonahii Neofit și Ambrozie, ierodiaconul Partenie și monahii Dionisie și Dorotei.

Panagia_h_Agia_Zwnh_04

Din pricina măcelului la care s-au dedat turcii în acea perioadă, cei doi ieromonahi, împreună cu monahul Dionisie au fost omorâți, iar ierodiaconul Partenie, împreună cu monahul Dorotei, în încercarea de a salva sfintele relicve, s-au refugiat la Consulatul Englez. Însă, chiar și acolo, nimeni nu le garanta siguranța. Așadar, Cinstitul Brâu, împreună cu celelalte relicve au fost așezate într-un depozit al consulatului, împreună cu celelalte lucruri de mare preț ale creștinilor, iar la adăpostul nopții, pe un geam al clădirii consulatului, au fost coborâte în portul din Iraklio, unde le aștepta un vapor pregătit ca să le ducă la Sfântul Munte.

Continuă să citești Aflarea Cinstitului Brâu al Maicii Domnului în Thíra (Santorini) – 10 octombrie 1830