PELERIN ORTODOX

Sfântul Cuthbert, Făcătorul de Minuni

 20 martie  

VIRGIL MAXIM, LUPTĂTORUL PENTRU ÎNVIEREA NEAMULUI SĂU

Gafencu a mai avut și alți doi prieteni de care era nedespărțit, dar ale căror nume, oricât le caut în memorie, acum îmi scapă. Da! Iată unul: Virgil Maxim, elev de clasa a VIII-a. Frumos, bine dezvoltat, mai înalt ca Mazăre și Naidim, fața prosperă, meditativ, prin inteligență, bun simț și prin ținuta lui stârnea admirația tuturor.

(Pr. Nicolae Grebenea – Aminitiri din întuneric, pag. 214)

Autor: Liviu Brânzaș

Mai multe articole despre Martirul Virgil Maxim: Cu noi este Dumnezeu, Arestarea lui Virgil Maxim – 1 Noiembrie 1942 , Închisoarea Ploieşti, Procesul, Expedierea la Aiud, În coloniile de muncă – Unirea, Ciuguzel, Galda de Jos, Mijlocirea întoarcerii unui sectant la dreapta credință, Desfiinţarea coloniei. Reîntoarcerea în închisoare, Matur(itate)a spirituală,  Căsătoria lui Virgil Maxim, Bacalaureat şi elev până la 50 de ani, Visul – moartea soției

Cel mai important pentru mine, dintre noii veniţi, este Virgil Maxim. Este un tânăr prahovean care a fost întemniţat în 1942 şi a rămas în închisoare până în zilele noastre. Tot din această categorie excepţională este şi Nicolaescu, un tânăr muncitor arestat din 1941. Citeşte mai departe…

Sfânta Muceniță Ilaria, dimpreună cu Claudiu Tribunul, soțul său, și cei doi fii, Iason și Mavru

(19 martie)

Sfânta Sofia, prinţesă de Sluţk, Belarus

(19 martie)

 Acesta s-a născut la 23 decembrie 1880 din părinţi sârbi binecredincioşi, Dragomir şi Katarina Velimirovici, în satul Lelici, fiind cel dintâi fiu, după dânsul urmând alţi opt copii, care au murit cu toţii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Educaţia sa începută în sânul familiei, a continuat la mănăstirea Celie, el urmând apoi cursurile gimnaziului din Valievo. Încă din tinereţe s-a arătat înzestrat cu o râvnă neostoită pentru învăţătură şi rugăciune. Astfel, adesea, în vacanţele de vară, sfântul Nicolae urca în clopotniţa mănăstirii Celie şi petrecea acolo ceasuri îndelungate citind cărţi şi rugându-se. Citeşte mai departe…

Părinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Troparul Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, glasul 8: 

Propovăduitorule cu gură de aur al lui Hristos Cel Înviat,

Călăuzitorule prin veacuri al neamului sârbesc purtător de cruce,

Alăuta sunătoare a Sfântului Duh,

Înălţarea şi dragostea călugărilor,

Bucuria şi laudă preoţiei,

Învăţătorule al pocăinţei, Vlădică a tot norodul,

Căpetenie a oştirii de rugători ai lui Hristos,

Sfinte Nicolae al sârbilor, şi a toată Pravoslavia,

Împreună cu toţi sfinţii Serbiei Cereşti,

Roagă pe Unul Iubitorul-de-oameni

Să dăruiască pace şi înţelegere neamului nostru.

Condacul Sfântului Nicolae Velimirovici – Glas 3 

Născându-te în Leliciul Serbiei,

Arhipăstor ai fost în Ohrida Sfântului Naum,

Pre Scaunul Sfântului Sava în Jicea ai stătut

Norodul lui Dumnezeu cu Evanghelia ai învăţat şi luminat

La pocăinţă şi iubirea de Hristos pre oameni ai adus,

Pentru Hristos, şi pătimire la Dachau ai răbdat:

Pentru aceasta proslăvim pre tine,

Sfinte Nicolae, noule bineplăcut al lui Dumnezeu!

Sfantul Nicolae Velimirovici

Sfantul Nicolae Velimirovici, Nicolae al Sarbilor sau Noul Ioan Gura de Aur, este un sfant relativ nou, mult iubit si cinstit in intreaga lume. El este cunoscut indeosebi ca Sfantul Episcop Nicolae al Ohridei si Jicei, model de slujitor, invatator si conducator al crestinilor pe calea cea sfanta a credintei, a dragostei si a nadejdei.

Acest sfant parinte, in adevaratul sens al cuvantului, este unul dintre cei mai prolifici scriitori bisericesti din secolul al XX-lea, scrierile sale cuprinzand o categorie larga de lucrari: talcuiri, omilii si vieti de sfinti – o adevarata „vistierie a spiritualitatii ortodoxe sarbe” si a intregii lumi crestine.

Citeşte mai departe…

Sfinţii Mucenici Trofim şi Evcarpion din Nicomidia, Asia Mică

(18 martie)

Sf Mc Trofim

Aceştia au trăit în vremea împăratului Maximian, pe când prigoana creştinilor era în toi, iar ei se aflau în oaste, fiind puternici la trup şi neînfricaţi.

Din pricină că încă nu ajunseseră să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, prigoneau cu multă înverşunare pe creştini: îi prindeau, îi băgau la închisori şi având toată puterea împotriva lor, pe care voiau îi chinuiau, iar pe alţii îi ocoleau.

Odată, mergând să prindă pe unii dintre creştini, văzură un foc mare, care cobora asupra lor din cer, întocmai ca un nor. Şi auziră şi un glas, care ieşea din acest foc şi care zicea:

– Pentru ce vă grăbiţi să aduceţi nenorocire asupra robilor Mei? Să nu vă înşelaţi: nimeni nu va putea să înfrângă pe cei ce au crezut în Mine. Mai degrabă alăturaţi-vă lor şi veţi dobândi împărăţia cerurilor.

Auzind acel glas, Trofim şi Evcarpion, cei care mai înainte erau plini de cruzime şi de îndrăzneală şi care se îngâmfau împotriva creştinilor, căzură la pământ, nemaiputând nici privi şi nici auzi glasul acela care tuna din nor. Şi de jos de unde se găseau, numai acest lucru grăiau:

– Cu adevărat, mare este Dumnezeu, Cel ce s-a arătat nouă astăzi! Şi fericiţi suntem şi noi, dacă ne vom face slujitori ai Lui.

Iar după ce ziseră acestea plini de frică, norul cel de foc se despărţi în două şi iarăşi se auzi un glas din el zicând:

– Ridicaţi-vă şi pocăindu-vă, iată, vi se vor ierta păcatele! Citeşte mai departe…

TROAPARUL ŞI VIAŢA SFÂNTULUI CHIRIL, PATRIARHUL IERUSALIMULUI (18 martie)

Sfîntul Chiril, născîndu-se din părinţi dreptcredincioşi şi crescînd întru dreapta credinţă, s-a făcut monah pe vremea marelui Constantin (306-337). După aceea, în vremea împărăţiei fiului său Constanţiu (337-361), fericitul Maxim, arhiepiscopul Ierusalimului (333-350), ducîndu-se din viaţa aceasta la viaţa cea fără de moarte, Sfîntul Chiril s-a ridicat în locul lui la scaun şi s-a arătat iscusit apărător al apostoleştilor dogme, cu rîvnă biruind eresurile lui Arie, ale lui Macedonie şi ale lui Manent. Pentru aceasta era urît de arhiereii eretici, precum şi de Acachie, arhiepiscopul Cezareei Palestinei, de la care mai pe urmă a suferit şi izgonire.

În zilele acestui preasfinţit arhiepiscop Chiril s-a făcut în Ierusalim un semn minunat pe cer, în ceasul al treilea din ziua a cincizecea, adică arătarea cinstitei Cruci care, strălucind deasupra Golgotei mai mult decît soarele, s-a întins foarte mult şi a ajuns pînă la muntele Eleonului. Pentru acea minune Sfîntul Chiril a înştiinţat prin scris pe împăratul Constanţiu, sfătuindu-l spre dreapta credinţă. Căci acel împărat, abătîndu-se din calea dreptei credinţe, a căzut în credinţa cea rea a lui Arie şi ajuta ereticilor, iar celor dreptcredincioşi le făcea rău. Cel mai sus pomenit Acachie, avînd în ajutor pe împăratul, s-a sculat pentru două pricini împotriva Sfîntului Chiril. Întîi, pentru că eresul era mustrat de sfîntul, iar al doilea, fiindcă nu voia Chiril să se supună lui. Căci, într-acele vremi, Ierusalimul fiind pustiit şi micşorat de necredincioşii împăraţi şi scaunul arhiepiscopiei Ierusalimului era foarte înjosit sub stăpînirea mitropolitului Cezareei Palestinei. Citeşte mai departe…

Chipul Sfintei Noi Muceniţe Natalia Baklanov, monahie, Rusia 

(18 martie)

Pomenirea Sfântului Patrick, Episcopul şi Iluminătorul Irlandei (383-461)

17 martie

Sfântul Patrick, Iluminătorul Irlandei s-a născut în jurul anului 385, fiul lui Calpurnius, un colector de taxe roman. El a trăit în satul Bannavem Taberniae, undeva la gura râului Severn din Wales. Când Patrick avea 16 ani, ţinutul a fost atacat de piraţi şi el a fost unul din captivi. El a fost dus în Irlanda unde a fost vândut ca sclav şi pus să lucreze ca îngrijitor de porci pe un munte, numit Slemish în Antrim County. În perioada cât a fost sclav Patrick a învăţat limba irlandeză care i-a fost de folos mai târziu în misiunea lui viitoare. Citeşte mai departe…