Arhive categorii: Pagini de Sinaxar

28/29 februarie: SFÂNTUL CUVIOS IOAN CASIANUL ROMANUL (Viaţa, Slujba, Acatistul)

Sf. Cuvios Ioan Casian Romanul

(28/29 Februarie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Ca şi în alte cazuri deosebite, prin zbaterea lăuntrică şi prin întreaga petrecere duhovnicească a acestui cuvios şi învăţat monah, înalta spiritualitate românească luminează pe dimensiunile universale ale culturii creştine.

Contribuţia Sfântului Ioan Cassianul la organizarea vieţii monahale din Apus (în Galia şi în Spania) a fost unanim recunoscută; bogăţia şi frumuseţea scrierilor sale, de esenţă patristică răsăriteană, deopotrivă elogiate în Apus şi în Răsărit; sfinţenia sa, de-a lungul veacurilor, de nimeni contestată. Continuă să citești

28/29 februarie: SFÂNTUL CUVIOS GHERMAN DIN DOBROGEA (Viaţa, Slujba)

Sf. Cuvios Gherman din Dobrogea


(28/29 Februarie)

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

 

Până în anii din urmă nu s-a scris nimic despre un vrednic fiu al Dobrogei noastre, despre Cuviosul Gherman daco-romanul, deşi numele său era menţionat adesea în opera literară a prietenului său, Sfântul Ioan Casian. Abia în anul 1989, mitropolitul Antonie al Ardealului l-a scos din uitare şi i-a făcut cunoscut chipul luminos de teolog şi de călugăr înduhovnicit.

Puţine date despre viaţa şi cultura acestui mare stră-român se găsesc în cartea lui Ioan Casian intitulată Convorbiri cu Părinţii. De aici aflăm că ei „se împrieteniseră încă de când erau copii de şcoală, apoi în oaste, precum şi în viaţa călugărească”. Continuă să citești

28 februarie: CUVIOSUL ATANASIE MĂRTURISITORUL, CARE ÎN MĂNĂSTIREA AVVEI IUSTIN S-A SĂVÂRŞIT. VEŞNICA LUI POMENIRE!

m_atanasie3-208x300

 Părintele Atanasie – un mărturisitor pe Golgota neamului românesc

Autor: Petru Baciu

În săptămâna a treia a Triodului, cea numită a Înfricoșătoarei Judecăți a Mântuitorului Iisus Hristos, a plecat la Domnul, într-o zi de vineri, 29.02.2008, Părintele Atanasie Ștefănescu, monah la Mănăstirea Petru Vodă, cunoscut de viețuitorii mănăstirii și de pelerini drept părintele doctor al mănăstirii. Părintele Atanasie, ajuns la vârsta de 86 de ani, după 20 de ani petrecuți în închisorile comuniste și-a încununat frumoasa nevoință cu una mai înaltă, îmbrăcând haina monahală în anul 2005. După trei ani de viețuire duhovnicească în obștea de la Petru Vodă, înscrisă în cadența eternă marcată de jetfă și Înviere, părintele a fost chemat la Domnul pentru a trăi bucuria Învierii veșnice în ceruri cu sfinții.

Continuă să citești

28 februarie: Sfântul Nicolae cel nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia

Sfântul Nicolae cel nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia

(28 februarie)

Sf Nicolae cel Nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia (1576) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta luă asupra sa nevoința nebuniei pentru Hristos vreme de peste 30 de ani. Cu mult înaintea mutării sale odihna cea de Sus, se învrednici de darul facerii de minuni și al înaintevederii. Locuitorii Pskovului din vremea sa îl numeau Micula, Micola sau Nicola cel nebun sau, în semn de evlaviei, îl mai numeau Micula sfântul.

În februarie 1570, după campania devastatoare împotriva novgorodenilor, țarul Ivan cel Groaznic se îndreptă către Pskov, bănuindu-i de trădare. Și după cum povestesc cronicile, acesta veni „plin de mânie, răcnind ca un leu, sfârtecând oameni nevinovați și vărsând mult sânge”.

Continuă să citești

28 februarie: Sfântul Sfințit Mucenic Proterie, patriarhul Alexandriei, Egipt

Sfântul Sfințit Mucenic Proterie, patriarhul Alexandriei, Egipt

(28 februarie)

Sf Sf Mc Proterie, patriarhul Alexandriei 1.1Acesta era presbiter în Alexandria pe vremea când patriarh al Alexandriei era ereticul Dioscor care propovăduia erezia monofizită, învățând că în Hristos este o singură fire, iar nu două firi.În vremea aceea, pe scaunul împărăției se aflau sfinții împărați Marcian și Pulheria (pomeniți în ziua de 17 februarie). Continuă să citești

27 februarie: SFÂNTUL RAFAIL DIN BROOKLYN (HAWAWEENY)

st_rafail_brooklyn

ORNAM1

Viaţa Părintelui nostru celui între sfinţi Rafail Hawaweeny, „bunul păstor al oii celei pierdute în America”, a cărui sfinţenie a fost proclamată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din America în ziua de miercuri, 29 martie
a anului 2000 şi a cărui prăznuire se face în ziua de 27 februarie

de Episcopul Vasile (Essey)

În ultimele zeci de ani ale secolului al XIX-lea, America a primit în braţele ei deschise un aflux constant de emigranţi din Orientul Mijlociu. Cunoscuţi sub numele generic de „sirieni”, mulţi dintre aceşti emigranţi, de credinţă ortodoxă şi de cultură arabă, şi-au lăsat oraşele şi satele de baştină pentru a căuta orizonturi noi şi mai luminoase în Lumea Nouă. Pe măsură ce creştea numărul lor în America, la fel creştea şi nevoia lor de a avea un conducător spiritual. Deşi nu cunoaştem în ce fel, aceşti noi americani au aflat despre un tânăr şi cuminte preot sirian, părintele Rafail (Hawaweeny), care era în acea vreme arhimandrit şi profesor de limba arabă la Academia Teologică din Kazan, în Rusia imperială. Cu ajutorul liderului lor etnic, Dr. Ibrahim Arbeely, l-au contactat pe tânărul preot, cerându-i să vină în America, pentru ca să le fie păstor şi conducător spiritual. Continuă să citești

27 februarie: În această zi, pomenirea Sfântului Rafael (Rafail), Episcop de Brooklyn (+ 1915).

ikona_rafaila_bruklinskogo_s_moshchami

ORNAM1

RafaelSfântul nostru părinte Rafail s-a născut în Siria în anul 1860 din părinţi ortodocşi evlavioşi, Michael Hawaweeny şi cea de-a doua soţie a lui, Mariam, fiica unui preot din Damasc. Nu se ştie data exactă a naşterii sale dar este undeva în jurul zilei lui onomastice, Sinaxarul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu toate Puterile cele fără de trup ale cerului (prăznuiţi în 8 noiembrie).  Datorită persecuţiilor violente împotriva creştinilor, în care au pierit martirizaţi şi preotul de parohie, Sf. Iosif al Damascului împreună cu tovarăşii săi, familia Hawaweeny a fost obligată să fugă în Beirut ca să se salveze. Acolo a văzut viitorul sfânt lumina zilei şi nu în oraşul părinţilor săi. Într-adevăr, după cum decurgea copilăria sfântului, el nu avea să-şi găsească locul lui în lume, căutând permanent un loc ce avea să-i fie hărăzit. (Evrei 13:14).

De Bobotează, în 1861, a fost botezat cu numele de Rafla, iar mai târziu în acea primăvară familia s-a putut reîntoarce în Damasc. Copilul a făcut clasele primare şi a învăţat bine, dar în 1874 Michael Hawaweeny nu a mai putut asigura financiar educaţia sa. Din fericire situaţia a fost salvată de diaconul Atanasie Atallah (mai târziu Mitropolit al Homsului), care l-a recomandat pe Rafla Patriarhului Hieroteus (Ierotei) al Antiohiei, să fie acceptat ca student la seminar din partea Patriarhiei, ca să devină preot.

El a fost un student atât de bun încât a fost selectat ca profesor-asistent în 1877, iar în următorul an a fost numit profesor de arabă şi turcă. În 28 martie, 1879 a fost tuns călugăr de către Patriarhul Hieroteus, fiind asistentul personal al Preasfinţitului. Continuă să citești

26 februarie: Sfântul Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol, Turcia

Sfântul Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol, Turcia

(26 februarie)

Sf Nou Mc Ioan tamplarul din Constantinopol, Turcia (1575) 1.1

Sfântul Ioan tâmplarul sau calfa s-a născut și a crescut în mahalaua Galata din Constantinopol, unde lucra ca tâmplar de mobilă. Din pricina măiestriei sale lucra adesea pentru mulți musulmani de vază și având inimă milostivă, cu banii primiți pentru munca sa, săvârșea multe binefaceri.

Într-una din zile, un dregător musulman îi ceru să-l ia ucenic pe nepotul său. Deci tânărul îl însoțea pe Ioan la feluritele sale treburi și astfel merseră și la palatul sultanului, unde Ioan avea de lucru. La palat, tânărul începu a pizmui viața dusă de pajii sultanului și curând crescu în el dorința de a intra în rândurile lor. Astfel, îi spuse unchiului său că l-a rugat pe Ioan să pună o vorbă bună pe lângă dregătorii pe care ajunsese să-i cunoască la palat. Făcând aceasta Ioan, ucenicul său primi într-adevăr o slujbă la palat. Nu după multă vreme, tânărul ajunse la un rang înalt în slujba sultanului.

Continuă să citești

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la pomenirea Sfântului Tarasie (25 februarie)

Tarasios-

„Smerenia sfinţilor”

Biserica, iubiţilor, ca să-i înveţe pe copiii ei marile adevăruri ale credinţei, foloseşte icoane; icoane pe care le zugrăveşte în faţa lor când prin cuvinte, când prin culori.

De exemplu, prin cunoscuta Parabolă a fiului risipitor, Biserica noastră ne prezintă o icoană, folosind cuvintele Evangheliei: icoana omului care se pocăieşte şi cade la picioarele tatălui şi-şi cere iertare pentru toate păcatele făcute. Prin această frumoasă parabolă a fiului risipitor, icoană a pocăinţei sincere, Biserica ne invită şi pe noi, fiii risipitori mai mici, să ne pocăim cu sinceritate şi să cerem iertare de la Tatăl cel ceresc. Se cuvine ca noi toţi, da, noi toţi, mireni şi clerici, femei şi bărbaţi, săraci şi bogaţi, împăraţi şi patriarhi, toţi fără excepţie, cât mai trăim în această lume deşartă, să arătăm adevărată pocăinţă şi cu durere în inimă şi lacrimi în ochi să spunem şi noi: „Părinte, am greşit la cer şi înaintea Ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău” (Luca 15, 21). Continuă să citești

25 februarie: Sfântul Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos, Grecia

Sfântul Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos, Grecia

(25 februarie)

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 4.1

Sfântul Righin sau Righinos a trăit în veacul al IV-lea. Era de neam grec și, din purtarea de grijă a părinților săi, primi o educație aleasă în științele lumii acesteia împletită cu petrecerea cea bineplăcută Domnului. Pentru viața sa aleasă, se învrednici de darul facerii de minuni. Din această pricină, vestea despre dânsul se răspândi în Skopelos, iar locuitorii insulei stăruiră să fie așezat pe scaunul episcopal.

Continuă să citești

Sfântul Cuvios Erasmie de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (24 februarie)

 Sfântul Cuvios Erasmie de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina

(24 februarie)

 Acest sfânt părinte, pe când era bogat şi slăvit în lume, dărui întreaga sa avere pentru ridicarea şi împodobirea bisericii Maicii Domnului de la Lavra Peşterilor, apoi el însuşi deveni monah acolo, începând a-şi împodobi sufletul cu virtuţi ca pe o biserică a Sfântului Duh.

Din înţelepciunea cea de nepătruns a lui Dumnezeu, sfântul părinte fiind ispitit de diavol că în zadar îşi cheltuise averea sa pentru sfântul locaş al Domnului, căzu în lenevie şi nepăsare. Nici mângâierile stareţului, nici sfaturile fraţilor nu reuşiră să izgonească întunecimea ce-i cuprinsese sufletul. Văzând zădărnicia cuvintelor lor, stareţul şi obştea încetară a-l mai povăţui şi începură a se ruga pentru dânsul. Continuă să citești

Sinaxar, 24 februarie: AFLAREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

Sinaxar 24 Februarie

În această lună, ziua a douăzeci şi patra, pomenirea aflării cinstitului cap al sfântului prooroc Înaintemergător şi Botezător Ioan.

Cinstitul cap şi de îngeri mult preţuit al Înaintemergătorului s-a aflat, întâia oară după bunăvoirea şi arătarea sfântului Ioan Înaintemergătorul, de doi monahi oarecare, în casa lui Irod, mergând aceştia la Ierusalim, spre a se închina la purtătorul de viaţă mormânt al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar de la aceşti monahi luându-l un oarecare olar, l-a dus în cetatea emesenilor şi cunoscând olarul cum că prin mijlocirea sfântului cap avea bună norocire, îl cinstea în chip de negrăit. Când a fost să moară, l-a lăsat surorii sale, zicându-i să nu-l mişte de la locul său, nici să-l descopere, ci numai să-l cinstească. Iar după moartea acelei femei, sfântul cap al Botezătorului a ajuns de la unii la alţii şi mai pe urmă a ajuns la un oarecare Eustaţiu monah şi preot, care era de aceeaşi credinţă cu eresul arienilor. Acesta fiind alungat de către dreptcredincioşii din peştera unde locuia, căci precupeţea tămăduirile care se făceau de sfântul cap şi le arăta ca făcute de eresul lui, din voia lui Dumnezeu cinstitul cap a rămas în peşteră şi a fost ascuns acolo, până în vremea lui Marcel care era arhimandrit pe vremea împărăţiei lui Valentin cel tânăr şi a lui Uraniu episcopul Emesiei. Atunci mulţi având descoperiri, cinstitul cap a fost găsit a doua oară, într-o oală de lut, care servea pentru apă şi a fost adus şi pus în biserică de episcopul Uraniu, făcând nenumărate tămăduiri şi minuni.

Cu ale Înaintemergătorului Tău rugăciuni, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Gorgonia, model desăvârşit de femeie creştină (23 februarie)

23gorgonia_osia_1

Soră, fiică şi mamă de sfinţi :

Gorgonia, model desăvârşit de femeie creştină

Cristian Bostan

Astăzi, 23 februarie, Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Sfânta Gorgonia. Asemenea atâtor sfinţi care, smeriţi, rareori se lasă amintiţi, pilda vieţii acestei femei este unică şi încântătoare. Soră a unuia din stâlpii de neclintit ai Bisericii, Sfântul Grigorie Teologul, Sfânta Gorgonia nu a fost cu nimic mai prejos în sfinţenie fratelui ei. 

Fiică delicată şi ascultătoare, soţie iubitoare, mamă desăvârşită şi creştină dedicată întru totul ajutorării aproapelui, Gorgonia este un model măreţ al oricărei femei creştine. Din smerenie, a lăsat ca istoria să n-o amintească decât în puţine locuri. Sfânta Gorgonia nu ne este cunoscută decât din necrologul pe care fratele ei, Sfântul Grigorie Teologul, i l-a închinat şi dintr-o notiţă a „Vieţii Sfântului Grigorie de Nazianz”. Nu cunoaştem precis data naşterii sale, întrucât ne lipsesc cu totul indicaţii în această privinţă, dar ştim că a văzut lumina zilei în orăşelul Arianz, ca şi fraţii săi, şi a dus o viaţă scurtă, trăind în preajma anilor 336-373. Continuă să citești

23 februarie: Sfântul Cuvios Damian Izvorâtorul de mir din Mănăstirea Esfigmenu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sfântul Cuvios Damian Izvorâtorul de mir din Mănăstirea Esfigmenu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(23 februarie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3

Acesta este unul dintre cei mai seamă nevoitori ai Mănăstirii Esfigmenu pricină pentru care în Canonul de rugăciune al sfinților din Sfântul Munte Athos se spune: „Mănăstirea Esfigmenu a înflorit prin Damian”.

Continuă să citești

23 februarie: Chipul Sfântului Nou Mucenic Nicolae Dmitri, protopop, Rusia

Chipul Sfântului Nou Mucenic Nicolae Dmitri, protopop, Rusia

(23 februarie)

Împreună cu soţia sa, Ecaterina, 1930

Acesta marturisit dreapta credinţă, invrednicindu-se de cununa muceniciei. În vremurile din urmă, a fost trecut în rândul sfinţilor.

Sursa: http://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/02/22/chipul-sfantului-nou-mucenic-nicolae-dmitri-protopop-rusia-23-februarie/

23 februarie: Sfântul Cuvios Policarp din Briansk, Rusia

Sfântul Cuvios Policarp din Briansk, Rusia

(23 februarie)

Acest sfânt părinte a fost domnitorul Petru Ivanovici Boriatinski, urmaş vrednic al sfântului prinţ Mihail al Cernigovului (pomenit la 20 septembrie).

Dorind a se izbăvi de deşertăciunea lumii, se retrase pentru a petrece în smerenie, neştiut de nimeni, în mănăstirea Briansk unde îmbrăcă haina monahală cu numele Policarp. Mai apoi, ridică mănăstirea închinată Schimbării la Faţă a Domnului, unde îşi petrecu restul vieţii în aspră nevoinţă. Continuă să citești

22 februarie: Sfântul Cuvios Varadat, pustnic în Siria

Sfântul Cuvios Varadat, pustnic în Siria

(22 februarie)

 

Printre sfinţii pomeniţi de Biserică mai puţin cunoscuţi se află şi cuviosul părinte Varadat, mare nevoitor şi iscusit povăţuitor al celor ce veneau la dânsul.

Acesta era din cetatea Antiohiei şi îmbrăţişând viaţa sihăstrească şi plină de înţelepciune, se închise pe sine într-o chilioară. De acolo apoi se duse pe o culme de deal mai înaltă şi îşi făcut chilioară de lemn, atât de mică, încât abia îi încăpea trupul său în ea, fiind silit pururea să se plece. Continuă să citești

Cuviosul Baradat, sau viața între cufăr și haină de piele (22 februarie)

Cuviosul Baradat, sau viața între cufăr și haină de piele

 

Cuviosul Baradat, frescă deasupra intrării în biserica sa din Roditis, Grecia

Cuviosul Baradát era de origine din cetatea Antiohiei Siriei și, dorind de viața pustnicească și iubitoare de înțelepciune, mai întâi s-a închis pe sine într-o chilioară.

Mai apoi s-a dus pe o înălțime și și-a făcut din lemn o colibă atât de mică, încât nu-i încăpea în ea tot trupul și astfel se silea pururea pomenitul totdeauna să se încovoaie.

Continuă să citești

21 februarie: Sfântul Eustathie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari

Sfântul Eustathie, Arhiepiscopul Antiohiei celei Mari

Sf Evstatie, Arhiep Antiohiei

Sfântul Eustathie al Antiohiei, Minologhionul Împaratului Vasile al II-lea, sec. al XI-lea

Sfântul Eustathie s-a născut în anul 260 în Sidi, ținut al Pamfiliei (unii, însă, consideră că era de fel din cetatea Fillipi a Macedoniei). El fost una dintre marile personalități bisericești ale veacului al III-lea şi s-a distins prin lupta și răbdarea lui pentru învățătura dreaptă a Evangheliei. La început, în perioada în care a luat parte la Sinodul Ecumenic de la Niceea, Sfântul Eustathie a slujit ca episcop în cetatea Berrias din Siria, iar în anul 323 a fost ales Arhiepiscop al Antiohiei Mari.

Continuă să citești

21 februarie: Icoana Maicii Domnului Kozelsciansk

Icoana Maicii Domnului Kozelsciansk (21 februarie)

Această icoană fu proslăvită pentru harul facerii de minuni la sfârşitul veacului al XIX-lea, chiar dacă este mai veche de atât. Obârşia icoanei este necunoscută, ştim despre ea numai că a fost făcută în Italia şi a fost adusă în Rusia  de una dintre însoţitoarele împărătesei Elisabeta (1741-1761).

Cea care avea icoana se căsători cu un militar din Ucraina, luând icoana cu sine. În veacul al XIX-lea, a aparţinut familiei contelui Vladimir Kapnist, care o păstra cu evlavie în satul Kozelscina, guberia Poltava. În Săptămâna brânzei a Postului Mare din anul 1880, Maria, fiică a contelui Vladimir, îşi fractură piciorul. Doctorul satului spuse că nu este grav.  Nici dorctorul Grube, vestit chirurg din Harkov, nu socoti accindentul grav, punând numai un pansament şi recomandând băi fierbinţi şi suplimente de fier. Pentru că Maria mergea anevoios, i se făcu un pantof special cu benzi din metal pentru piciorul vătămat. La sfârşitul postului, nu se văzu nici o ameliorare. Continuă să citești