Închinare la foc
La jumătatea secolului al VI-lea, șahul Persiei, Chosroes I (531–579), fiul și moștenitorul lui Kabadi I (488–531), atacând Kaheta, care se răsculase în vremea aceea, a cucerit regiunile Rani, Movakan și Alazan. După aceea s-a întors împotriva Kartalei, supunând și acest ținut. Conducerea regiunilor a fost dată în mâinile satrapilor (Satrap: pers. hsadrap se numea administratorul regiunii (satrapie) unui stat persan). Locuitorilor le-a impus să-i plătească tribut. Însă cel mai rău era că voia să desființeze creștinismul și să impună mazdeismul. A poruncit așadar, să se zidească în toate orașele și satele temple de închinare la foc, în care existau altare cu foc nestins. Mulți creștini – fie nevoiți, fie atrași – s-au lepădat de adevăratul Dumnezeu și au primit rătăcirea persană.
Râvnă dumnezeiască












