Arhive categorii: Pateric

Harul pe care-l avea ți-l transmitea fără cuvinte – File de pateric. Parintele Proclu ( 13 nov 1928 – 28 ian 2017)

Harul pe care-l avea ți-l transmitea fără cuvinte

„Să nu ai nimic cu nimeni, să nu stai în supărare, în neiertare sau în mâhnire cu cel de lângă tine. Totdeauna să încerci să ai pace cu aproapele, să ierţi şi să nu te cerţi.”

Părintele Proclu Nicau s-a născut pe 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Balan, județul Neamț. A intrat în obstea Mănăstirii Sihastria Neamț la vârsta de 12 ani. A ucenicit   lângă părintele Cleopa Ilie și ieroschimonahul Paisie Olaru. Cu binecuvântarea duhovnicului său, părintele Proclu a ales viața de liniște. Mulți ani a trăit în simplitate, la marginea satului Mitocu Bălan. Părintele Proclu a trecut la cele veșnice pe 28 ianuarie 2017. A fost înmormantat la Sihastria Putnei.

L-am cunoscut pe părintele Proclu la începutul călugăriei mele. Îmi spunea că pentru a dobândi pacea şi rugăciunea, trebuie să stau cât mai la distanţă de lume şi să-mi fac ascultarea cu rugăciune, cu foarte multă seriozitate şi implicare. Îmi mai spunea că odată dobândită pacea interioară, poţi dobândi şi rugăciunea. Mă învăţa că este nevoie de simplitate în ascultare, de smerenie, pentru că astfel poţi dobândi mult mai uşor rugăciunea şi pacea, acestea două fiind sfinte pentru un călugăr.

Continuă să citești →

Patericul Lavrei Peșterilor de la Kiev (pdf)

Imagini

* * *

Patericul Lavrei Peșterilor de la Kiev (pdf)

Patericul Mare – Despre cei ce văd cu duhul

Patericul Mare – Despre cei ce văd cu duhul

1. Avvei Antonie i s-a descoperit odată în pustie acestea: în cetate este cineva asemenea ţie, doctor ca îndeletnicire. Prisosul său îl dă celor ce au trebuinţă şi toată ziua cântă cântarea întreit-sfântă1 cu îngerii lui Dumnezeu.

2. Ziceau despre Avva Antonie că ajunsese purtător de Duh2, dar nu voia să vorbească din pricina oamenilor. Căci ştia dinainte şi cele ce se întâmplau în lume, şi cele ce aveau să vină.

3. Un frate, ducându-se la chilia Awei Arsenie, la Schit, s-a uitat pe ferestruică. Şi a văzut pe Bătrân în întregime ca un foc. Căci era vrednic să vadă. Şi, când a bătut la uşă, a ieşit Bătrânul şi a văzut pe frate înspăimântat şi i-a zis: Ai mult timp de când baţi? Nu cumva ai văzut ceva? Iar el a zis: Nu! Şi, după ce i-a vorbit, l-a slobozit.

Continuă să citești →

Sfaturile Părintelui Paisie Olaru ‒ „La călugărie şi la căsătorie să nu sileşti pe nimeni!”

Sfaturile Părintelui Paisie Olaru ‒ „La călugărie şi la căsătorie să nu sileşti pe nimeni!”

Amândouă căile sunt binecuvântate, dar depinde de voinţa lor. Mai întâi trebuie să cunoască bine ispitele, greutăţile şi obligaţiile ambelor căi de viaţă, că fiecare drum are crucea lui, încercările şi bucuriile lui. Apoi să se roage mult înainte de a se hotărî. Domnul a binecuvântat amândouă căile, dar nu putem noi hotărî ce cale să aleagă fiecare. Numai Dumnezeu şi omul singur hotărăsc.

– Nu depinde de noi reînnoirea monahismului, ci mai ales de Duhul Sfânt. Căci Duhul Sfânt alege oameni sfinţi, păstori şi stareţi luminaţi şi duhovnici buni, care pot forma călugări îmbunătăţiţi, iubitori de rugăciune, de nevoinţă şi smerenie. Cu aceste virtuţi întotdeauna se înnoiesc monahismul, viaţa duhovnicească, iar fără acestea – niciodată. Dacă stareţii şi duhovnicii vor fi ca făcliile în sfeşnic şi vor merge ca Păstorul cel bun înaintea turmei, atunci mănăstirile vor înflori văzând cu ochii, iar călugării vor lăuda pe Dumnezeu împreună cu îngerii. Iar dacă nu, nicidecum!

Continuă să citești →

O vedere minunată

O vedere minunată

Iată, nu de­parte de peşteră fiind, la al treilea ceas a vă­zut pe cale – cu ochii cu care văd cei ce se învrednicesc a vedea unele ca acestea – cete­le îngerilor, adunarea apostolilor, rânduiala mucenicilor, iar în mijlocul lor era sufletul lui Pavel.

Întorcându-se Sfântul Antonie către Sfântul Pavel Thebeul şi aducând lui veşmântul Sfântului Atanasie, precum i se poruncise a i se aduce de acela, iată, nu de­ parte de peşteră fiind, la al treilea ceas a vă­zut pe cale – cu ochii cu care văd cei ce se învrednicesc a vedea unele ca acestea – cete­le îngerilor, adunarea apostolilor, dănțuirile proorocilor, rânduiala mucenicilor, iar în mijlocul lor era sufletul lui Pavel, care biruia strălucirea zăpezii, luminând mai mult decât dânsa, cu multă veselie suindu-se la ceruri.
 
(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 56)
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti

Cei proști și neiscusiți vor ca toți să fie întru toate asemenea lor

Cei proști și neiscusiți vor ca toți să fie întru toate asemenea lor

Cei proști și neiscusiți iau în râs cuvintele și nu vor să le asculte, dacă acestea mustră nepriceperea lor, ci vor ca toți să fie întru toate asemenea lor. 

(Sfântul Antonie cel Mare – Filocalia, vol.I – Editura Institutul de Arte Grafice „Dacia traiană”, Sibiu, 1947, p.66)

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti

Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia

Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia

Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește, când din sloboda alegere lucrează cele rele, în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu.

Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca, ci a mânca nemulțumind, fără cuviință și fără înfrânare. Căci ești dator să ţii trupul în viață, însă fără nici un gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu pizmă, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucidere și răpire. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește, când din sloboda alegere lucrează cele rele, în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu.

Sfântul Antonie cel Mare – Filocalia, vol. I – Editura Institutul de Arte Grafice „Dacia traiană”, Sibiu, 1947, p. 14)

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti

Cu cât cineva are viaţa mai măsurată, cu atât e mai fericit!

Cu cât cineva are viaţa mai măsurată, cu atât e mai fericit!

Iată cum din pofta noastră cea de voie se adapă moartea şi cum rătăcim în întunericul unei vieţi cu păcate, necunoscându-ne pe noi înşine.

Antonie cel Mare – Filocalia, vol. I – Editura Institutul de Arte Grafice „Dacia traiană”, Sibiu, 1947, p. 4)

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti

„Poruncile” Cuviosului Arhimandrit Gheorghe pentru mântuirea călugărilor

„Poruncile” Cuviosului Arhimandrit Gheorghe pentru mântuirea călugărilor

De se vor întrarma călugării cu aceste patru arme, adică, întâi să facă toate cu binecuvântare; apoi să se spovedească adesea; apoi să ţină măsura dreptei socoteli şi să aibă smerita înţelepciune, atunci vor putea omorî toate patimile limbii, ale inimii şi ale simţurilor, făcându-se de-a pururea vrednici împărtăşirii dumnezeieştilor Taine.

Spunea cuviosul că, de se vor întrarma călugării cu aceste patru arme, adică, întâi să facă toate cu binecuvântare; apoi să se spovedească adesea; apoi să ţină măsura dreptei socoteli şi să aibă smerita înţelepciune, atunci vor putea omorî toate patimile limbii, ale inimii şi ale simţurilor, făcându-se de-a pururea vrednici împărtăşirii dumnezeieştilor Taine.

Continuă să citești →

Cuviosul Inochentie de la Probota – cinstit în Moldova ca un adevărat sfânt şi rugător

Cuviosul Inochentie de la Probota – cinstit în Moldova ca un adevărat sfânt şi rugător

Ziua şi noaptea slăvea pe Dumnezeu cu neadormite rugăciuni, cu post îndelungat şi cu multe lacrimi care spală orice păcat şi îndumnezeiesc pe om. Şi atât a sporit cuviosul acesta, încât şi făcător de minuni s-a făcut. Pentru aceea tuturor le era iubit şi mulţi bolnavi se vindecau cu rugăciunile lui.

Sfântul Inochentie de la Probota (secolele XV-XVI)

În vechea Mănăstire Probota de pe Valea Siretului au trăit, încă din secolul XIV, călugări iubitori de Hristos şi împodobiţi cu multe daruri şi fapte bune. Dintre toate, precum însuşi numele mănăstirii o dovedeşte, cea mai aleasă virtute din această obşte era dumnezeiasca dragoste.

Continuă să citești →

Schimonahia Valentina Neacşu, ultima călugăriţă care a sihăstrit în Munţii Neamţului

Schimonahia Valentina Neacşu, ultima călugăriţă care a sihăstrit în Munţii Neamţului

În anul 1945, iubind foarte mult liniştea, s-au retras împreună în Munţii Sihlei. Aici, găsind un bordei pustnicesc, cu binecuvântarea stareţului Cleopa din Mănăstirea Sihăstria, au rămas într-însul. Şi s-au nevoit mama şi cu fiica, pentru dragostea lui Hristos, douăzeci de ani, în linişte, smerindu-se una înaintea celeilalte şi rugându-se ziua şi noaptea pentru ele şi pentru oameni.

Valentina Neacşu, pustnică din Munţii Sihlei (1886–1964)

Această smerită nevoitoare a lui Hristos a fost ultima călugăriţă care a sihăstrit în Munţii Neamţului, în secolul acesta.

Era de loc din judeţul Vaslui. În tinereţe a fost căsătorită şi a avut doi copii. Apoi, murindu-i soţul în război, în anul 1920 şi-a luat fiica şi s-au dus amândouă în Mănăstirea Giurgeni (Roman). Acolo au făcut ascultare zece ani. Alţi cincisprezece ani au făcut ascultare în Mănăstirea Almaş (Neamţ). Iar în anul 1945, iubind foarte mult liniştea, s-au retras împreună în Munţii Sihlei.

Continuă să citești →