Am să vă spun o poveste… Se făcea că într-o împărăţie, regele de moarte s-a îmbolnăvit. Doctori, vraci, ghicitori, şamani, toţi căutau vindecarea mai marelui, însă fără izbândă. Până într-o zi când apare de nicăieri un bătrânel într-un toiag, ce a adus o veste bună: „Măria Sa se va vindeca doar dacă va purta o zi cămaşa unui om fericit”.
Sub impulsul momentului, armata întreagă s-a mobilizat să găsească preţiosul leac. Au mers întâi la miniştri ţării – „Dacă mă gândesc bine, nu cred că sunt fericit – grija ţării, a ministerului, a propriilor afaceri, grija de a rămâne în funcţie…”, au spus pe rând toţi miniștrii.
Au mers la boieri…apoi la arendaşi, apoi la ciocoi, apoi la dascăli, la filosofi. Nu era de găsit cămașa omului fericit!
Cu buza umflată, armata se întorcea deznădăjduită – regele era pierdut. La ceas de seară, în drum spre împărăţie, un general a văzut pâlpâind o candelă la un ochi de geam. Un bordei curat văruit, un gard, o portiţă, câteva flori şi două straturi. O mică gospodărie. Când au intrat au găsit un bătrânel ce cina cu baba sa, la lumina candelei. „Moşule, spune mata, eşti fericit?” „Păi cum să nu! Atât timp cât suntem sănătoşi, Dumnezeu ne iubeşte, copii şi nepoţii sunt bine, suntem cei mai fericiţi!”
Continuă să citești →
