15 mai: VIAȚA SFÂNTULUI IACOB PUTNEANUL, MITROPOLITUL MOLDOVEI

IacobPuteanulRO2

Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viaţa monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma duhovniceşte). Continuă să citești 15 mai: VIAȚA SFÂNTULUI IACOB PUTNEANUL, MITROPOLITUL MOLDOVEI

Mesajul de felicitare al Patriarhului României pentru noul Patriarh al Serbiei

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis joi, 18 februarie 2021 un mesaj de felicitare noului Patriarh al Serbiei:

București, 18 februarie 2021

Preafericirii Sale PORFIRIE,
Patriarh ales al Bisericii Ortodoxe Sârbe

Preafericirea Voastră,

Cu prilejul alegerii Preafericirii Voastre ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Sârbe, vă felicităm și ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos să vă dăruiască multe împliniri duhovniceşti în noua misiune încredințată.

În numele membrilor Sfântului Sinod, al clerului şi al credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române, vă dorim ani binecuvântaţi în slujirea poporului binecredincios al Serbiei şi mult ajutor de la Dumnezeu în întreaga lucrare a Preafericirii Voastre.

Întru mulţi şi binecuvântaţi ani!

Cu frăţească îmbrăţişare în Hristos Domnul,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


Sursă foto: Patriarhia Serbiei

Sursa: basilica.ro

 

O nouă muceniţă înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române: Sfânta Muceniţă Agnia (prăznuită la 21 ianuarie)

SFÂNTA MUCENIŢĂ AGNIA

21 ianuarie

sf-agnia

ORNAM1

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în Calendarul bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române a Sfintei Muceniţe Agnia (prăznuită la 21 ianuarie). Hotărârea a fost adoptată în şedinţa de lucrudesfăşurată în ziua de 29 octombrie 2016, în Sala Sinodală din Reşedinţa Patriarhală.

În continuare vă prezentăm viaţa sfintei:

Sfânta Muceniţă Agnia s-a născut în Roma cea veche, din părinţi creştini, şi a fost crescută de dânşii întru buna credinţă; iar în anul al treisprezecelea al vieţii sale, prin moartea cea vremelnică a scăpat de aici şi viaţa cea nesfârşită a aflat-o; deci pe singur Dătătorul de viaţă L-a iubit şi de Acela din tinereţe s-a lipit. Tânără era cu anii, dar bătrână cu înţelegerea cea desăvârşită, tânără cu trupul, iar în sufletul ei era înţelepciunea cărunteţelor; era frumoasă la faţă, dar mai frumoasă cu credinţa. Aceasta cu dragostea dulcelui ei Iisus, Celui ce S-a născut din curată Fecioară, rănindu-se, fecioria sa a logodit-o Lui şi afară de El pe nimeni altul n-a voit să-L aibă sieşi logodnic. Continuă să citești O nouă muceniţă înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române: Sfânta Muceniţă Agnia (prăznuită la 21 ianuarie)

Pr. prof. Gheorghios Metallinos, Prof. Dimitrios Tselenghidis: Conferinta: “Importanta invataturii Sfantului Grigorie Palama pentru societatea contemporana”

Conferinta: “Importanta invataturii Sfantului Grigorie Palama pentru societatea contemporana” sustinuta la Constanta de catre Pr. prof. Gheorghios Metallinos si de catre Prof. Dimitrios Tselenghidis, in prezenta Inaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului si a Preasfintitului Nicodim, Episcopul Severinului si Strehaiei. (1 iunie 2010)

 

 

AUDIO

Sursa: http://www.radiodobrogea.ro

26 octombrie 2016: CUVÂNTUL ÎPS PĂRINTE GABRIEL, MITROPOLIT DE NEA IONIA ŞI FILADELFIA LA PRAZNICUL SFÂNTULUI M.MC. DIMITRIE IZVORÂTORUL DE MIR

01-11

Cu prilejul hramului Catedralei Patriarhale, o delegaţie a Bisericii Greciei, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Gabriel, Mitropolit de Nea Ionia și Filadelfia, a adus la Bucureşti un fragment din moaştele Sfântului Arhidiacon Ştefan. Înaltpreasfinţia Sa a oficiat miercuri, 26 octombrie 2016, în ziua cinstirii Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Sfânta Liturghie în altarul de vară al Catedralei Patriarhale.

În cuvântul rostit cu acest prilej, ierarhul a vorbit credincioşilor prezenţi pe Dealul Patriarhiei despre viaţa deosebită a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Ierarhul a evidenţiat faptul că, dintre toate harismele dăruite de Domnul, ascultarea sa faţă de voia lui Dumnezeu este cea care îl caracterizează cel mai mult pe Sfântul Dimitrie.

Singura lui preocupare şi prioritate în toată perioada vieţii a fost să placă Domnului, arătând astfel că mai presus de toate era iubirea sa aprinsă pentru Domnul, a subliniat Înaltpreasfinţia Sa.

În cele ce urmează, redăm integral cuvântul Înaltpreasfinţiei Sale:

Preafericirea Voastră, Preafericite Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureştilor, Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitorul Tronului Cezareei Capadociei şi Patriarhul României,

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre,

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

„Care vor fi destoinici să înveţe şi pe alţii” (2 Timotei 2, 2)

Ziua de astăzi este plină de lumină şi bucurie şi, în această atmosferă de sărbătoare, Sfânta noastră Biserică evidenţiază şi cinsteşte chipul uneia dintre cele mai slăvite şi mai luminoase personalităţi care împodobesc Sinaxarul ei, cum este Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Cu adevărat, stârnește uimire, emoţie, entuziasm, dar şi doxologie dumnezeiască atunci când cineva intră în contact cu imnele Bisericii noastre despre Sfântul Mare Mucenic, Izvorâtorul de Mir şi Făcătorul de minuni Dimitrie. Însă, cum să fie lăudat după cuviinţă şi cu râvnă sfinţenia şi bogăţia duhovnicească a aceluia care împreună împărăţeşte cu Domnul şi care s-a îmbrăcat cu veşmintele de porfiră împărătească pentru sângele său vărsat muceniceşte, ţinând în mâini Crucea? Ce laudă poate fi mai înaltă şi mai slăvită decât jertfa şi mărturisirea credinţei unui Sfânt pentru dragostea lui Hristos? Aceste imne subliniază faptul că sărbătoarea Sfântului Dimitrie nu are caracter local, ci global, de aceea, cu dreptate Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir este considerat cel mai popular Sfânt – Sfântul lumii întregi. Continuă să citești 26 octombrie 2016: CUVÂNTUL ÎPS PĂRINTE GABRIEL, MITROPOLIT DE NEA IONIA ŞI FILADELFIA LA PRAZNICUL SFÂNTULUI M.MC. DIMITRIE IZVORÂTORUL DE MIR

18 septembrie: POMENIREA SFINŢITULUI MĂRTURISITOR PREOTUL ILARION FELEA

Viaţa părintelui Ilarion Felea Mărturisitorul

 

Autor: Pr. Tudor Demian
Părintele Ilarion Felea este destul de puţin cunoscut în vremea noastră. El a fost un propovăduitor al Evangheliei foarte apreciat, atât de popor cât şi de intelectualitate, la jumătatea secolului trecut. Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. (…)

Opera Spre Tabor este a doua, după acest tezaur al Ortodoxiei care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei” . Despre înalta sa trăire duhovnicească, părintele Stăniloae a mărturisit: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”. Chiar dacă textul care urmează nu reuşeşte să ofere o imagine completă a personalităţii părintelui Ilarion, îl oferim cititorilor, nădăjduind ca, în viitorul apropiat, când jurnalul părintelui Ilarion va vedea lumina tiparului să putem înţelege mai multe despre acest smerit mărturisitor al lui Hristos, mort în temniţele Aiudului, care acum se bucură cu toţi sfinţii mucenici în Împărăţia Cerurilor.

Preotul profesor Ilarion Virgil Felea, autorul acestui valoros volum, s-a născut la 21 martie 1903 în comuna Valea Bradului, judeţul Hunedoara, unde tatăl său era preot. A urmat şcoala primară în comuna natală (1910-1914), iar cursurile liceale la Liceul „Avram Iancu” din Brad (1914-1920) şi la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1920-1922), unde şi-a luat bacalaureatul.

Continuă să citești 18 septembrie: POMENIREA SFINŢITULUI MĂRTURISITOR PREOTUL ILARION FELEA

13 septembrie: BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎL PRĂZNUIEŞTE PE SFÂNTUL CIPRIAN AL CARTAGINEI

Sfantul Ciprian al Cartaginei CrestinOrtodox.ro 

Sfântul Ciprian s-a născut pe la anul 210 în Cartagina, într-o familie păgână nobiliară, foarte bogată, primind numele de Caecilius Ciprianus, poreclit şi Thascius.Nu există informaţii despre anii tinereţii sale, nici despre şcolile urmate, dar luând în considerare reputaţia sa de la vârsta de 35 de ani, când s-a convertit la creştinism, deducem că şi-a însuşit o cultură profană vastă şi profundă. Convertirea la creştinism în anul 245 a fost pregătită timp îndelungat de preotul Caecilianus, pe care Sfântul Ciprian îl respecta şi îl iubea ca pe un părinte. Convertirea a produs o schimbare radicală a concepţiei Sfântului Ciprian despre viaţă, schimbare de care este uimit el însuşi. A fost înzestrat cu două mari virtuţi: castitatea şi dragostea. În anul 247 este hirotonit preot, iar după moartea Episcopului Donatus este ales în anul 249 Episcop al Cartaginei. Ca Episcop s-a preocupat de disciplina în Biserică punând mare accent pe ascultare. În anul 250 în timpul persecuţiei împăratului Deciu a crescut numărul creştinilor din Africa care au apostaziat. Pentru a curma tulburarea în Biserică, Sfântul Cirpian s-a retras într-un loc ascuns.  Continuă să citești 13 septembrie: BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎL PRĂZNUIEŞTE PE SFÂNTUL CIPRIAN AL CARTAGINEI

Icoana Pantanassa (Mărturie athonită în România)

Icoana Pantanassa (Mărturie athonită în România)

Icoana Maicii Domnului „Pantanassa” – izbăvitoarea de cancer (18 august, 15 octombrie)

Această icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu este o icoană pe lemn, portabilă, zugrăvită în secolul al XVII-lea şi a fost adusă de către obştea lui Gheronda Iosif Vatopedinul de la Nea Skiti, obşte care s-a închinoviat la Vatopedi, mănăstire care a devenit astfel din nou de obşte în 1990. Icoana se află pe proschinitarul din stânga al bisericii mari. Prima dovadă că această icoană are un har deosebit a fost următoarea întâmplare:

Într-o zi un tânăr din Cipru a intrat în biserică să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheronda Iosif a văzut deodată că faţa Maicii Domnului străluceşte. În acelaşi moment o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce şi-a revenit a mărturisit cu lacrimi părinţilor că era necredincios, dispreţuind poruncile lui Dumnezeu şi se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenţia miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-şi schimbe viaţa şi să devină un bun credincios.

Continuă să citești Icoana Pantanassa (Mărturie athonită în România)

Icoana Maicii Domnului Pantanassa – vindecătoarea de cancer

Icoana Maicii Domnului Pantanassa – vindecătoarea de cancer

Silviu Cluci
  • La mănăstirea Vatoped, Icoana Maicii Domnului Pantanassa este sărbătorită pe 15 Octombrie, în timp ce la metocul Sfântul Nicolae din Porto Lagos, prăznuirea se face pe 11 septembrie. În Rusia, icoana este sărbătorită pe 18 August. 

Această icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu este o icoană pe lemn, portabilă, zugrăvită în secolul al XVII-lea, şi a fost adusă de la Nea Skiti de către obştea lui Gheronda Iosif Vatopedinul la mănăstirea Vatoped. Icoana se află pe proschinitarul din stânga al bisericii mari.

7ut-cr6-o01-t

 

Arhimdandritul Efrem, egumenul mănăstirii Vatoped, citind Acatisul înaintea icoanei Maicii Domnului Pantanassa

Prima dovadă că această icoană are un har deosebit a fost următoarea întâmplare:

Într-o zi un tânăr din Cipru a intrat în biserică să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheronda Iosif a văzut deodată că faţa Maicii Domnului străluceşte. În acelaşi moment, o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce şi-a revenit, a mărturisit cu lacrimi părinţilor că era necredincios, dispreţuind poruncile lui Dumnezeu şi se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenţia miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-şi schimbe viaţa şi să devină un bun credincios.

Continuă să citești Icoana Maicii Domnului Pantanassa – vindecătoarea de cancer

Dezvăluiri – Rolul nefast al Vaticanului în istoria țărilor românești. Patru scrisori papale către Mihai Viteazul prin care se încearcă convertirea lui la catolicism (texte integrale)

Dezvăluiri – Rolul nefast al Vaticanului în istoria țărilor românești. Patru scrisori papale către Mihai Viteazul prin care se încearcă convertirea lui la catolicism (texte integrale)

Nota mea introductivă: Obsesia Vaticanului de a-l converti la catolicism pe Mihai Viteazul, împreună cu poporul său , a avut un rol nefast asupra întregului spațiu românesc. Refuzul lui Mihai a dus la asasinarea sa. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă Mihai Viteazul ar mai fi domnit 20 de ani? Care ar fi fost destinul neamului nostru? Ticăloșia Vaticanului, acest centru al crimei mondiale, și-a lăsat amprenta vreme de secole asupra noastră. Încă îi simțim consecințele!…

Daniel Roxin

Motto: „M-am apucat să ridic această mare greutate cu această ţară săracă a noastră ca să fac un scut al întregii lumi creştine”

Mihai Voievod Viteazul

 

Epoca lui Mihai Viteazul este, pentru istoria naţională a românilor, una de importanţă strategică, ce face legătura între străvechimea şi vechimea noastră istorică, antichitatea dacică, mai precis unitatea teritorială, culturală, lingvistică şi religioasă a strămoşilor noştri reali[1], bine conturată sub domnia lui Burebista (82-44 î.de Hs.) şi momentul 1 Decembrie 1918. Epoca lui Mihai Viteazul este o „articulaţie” bine sudată în conştiinţa naţională a românilor şi în structura sa genetică încât nu va putea fi ştearsă niciodată din memoria şi sufletele românilor, cu toate eforturile pe care le fac mulţi denigratori oficiali şi universitari de ieri şi de azi.

Ne-am obişnuit, în ultimii 24 de ani, ca unii mari voievozi, mari conducători ori ierarhi ortodocşi, plini de harul înţelepciunii insuflat de Sfântul Duh, pe care naţiunea română i-a avut de-a lungul veacurilor, fie că au fost asasinaţi ori înlăturaţi de pe scena politică sau religioasă, fie au fost  ignoraţi sau denigraţi într-un mod grosolan în publicaţii cu „pretenţii” sau, mai nou, pe posturi de televiziune, de către diverşi alogeni şi neaveniţi, plătiţi cu funcţii politice, publice, ori posturi universitare. Aruncarea acestor figuri luminoase ale istoriei noastre naţionale în derizoriu are, pentru aceşti indivizi, un scop bine definit, o ţintă precisă care se numeşte prezentul şi viitorul României, cu tot ceea ce ţine de acest Stat naţional[2].

Continuă să citești Dezvăluiri – Rolul nefast al Vaticanului în istoria țărilor românești. Patru scrisori papale către Mihai Viteazul prin care se încearcă convertirea lui la catolicism (texte integrale)

30 mai 2019: CA ASTĂZI, ÎN 1924, SE NĂŞTEA LA BOGDĂNEŞTI-SUCEAVA EPISCOPUL-ASCET GHERASIM PUTNEANUL. VEŞNICA LUI POMENIRE! (file de jurnal)

 

Luni, 30 mai 1994 

            Cu ajutorul lu Dumnezeu astăzi am împlinit 70 de ani, precum spune Psalmistul: ,,zilele omului sunt şaptezeci de ani, de va fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult, este osteneală şi durere”. N-am crezut c-o să ajung la această vârstă. Socot că este darul lui Dumnezeu. Ceea ce este mai greu este că n-am sporit duhovniceşte cu nimic. În general se spune că la bătrâneţe omul se pocăieşte, îşi caută de suflet. Aşa s-ar cuveni, dar iată că fiecare vârstă are ispitele ei. Când eşti tânăr, ai forţă, ai vârtute şi uşor le faci pe toate. Dar când eşti în vârstă e greu de făcut ceva. Singurul avantaj din punct de vedere duhovnicesc că ispitele trupeşti mai slăbesc, dar gândurile rămân, pofta de asemenea continuă în inimă, în minte şi mai ales aducerile aminte de păcatele făcute; numai că  nu-ţi pare rău că le-ai făcut, ci te îndulceşti cu gândul care este transmis trupului. Rare sunt momentele când te poţi reculege. Doar atunci când vezi oameni scăpătaţi, necăjiţi şi vezi că tu eşti scutit de toate acestea. Ce poate face un bătrân? De toţi este neglijat. Singura mângâiere, dacă poţi să te rogi liniştit.

Marţi, 7 iunie 1994 

            Ştiut este că monahul în permanenţă este luptat de diavol cu fel de fel de ispite pe măsura vârstei, funcţiei etc. Am rămas uimit de data asta când am constatat că cel mai bun prieten, de ani de zile, uită de prietenie, de adevăr; orişice i-ai spune el o ţine pe a lui. Aşa s-a întâmplat acum cu Vlădicul meu, pe care îl socoteam om cu adevărat bun şi fără părtinire în tot ceea ce face. Dar m-am înşelat, deşi am fost avertizat că nu-i aşa cum cred, ci cu totul altfel. De când ne-am cunoscut, şi mai ales la Mănăstirea Putna cât am stat împreună 9 ani, nicidecum nu puteam să-i reproşez ceva, chiar dacă ar fi greşit. Dar iată, acum, când suntem împreună, şi la o vârstă înaintată, să aibă tupeul şi să spună că de ce mă amestec în nişte treburi, în care am căutat să intervin sau să scot la iveală adevărul. De aici se vede că mărirea îţi schimbă firea.  Continuă să citești 30 mai 2019: CA ASTĂZI, ÎN 1924, SE NĂŞTEA LA BOGDĂNEŞTI-SUCEAVA EPISCOPUL-ASCET GHERASIM PUTNEANUL. VEŞNICA LUI POMENIRE! (file de jurnal)

OPINIE: CUM DE A RĂMAS BISERICA SINGURĂ

Fotografia-Anului-basilica.ro_

România. Final de 2019. Au trecut alegerile prezidențiale. A trecut Ziua Națională. Românii și-au arătat patriotismul. Și la urne, și în stradă, la manifestările organizate de diverse instituții, de la Administrația Prezidențială, la cea mai mică primărie din țară, de 1 Decembrie. 

Noi, românii, indiferent de confesiune, ne pregătim de sărbători. Sărbători în care, măcar teoretic, ar trebui să fim mai buni. Frații din diaspora, mulți dintre ei, revin lângă cei rămași în țară, lângă părinți, lângă bunici, dar și în biserici. Da, în acele biserici pe care tot mai mulți, atât cei rămași, cât și cei plecați, le hulesc și le atacă.

Biserica a ajuns ținta în care toți tragem. Ne revărsăm ura, acolo de unde izvorăște iubirea. După 45 de ani de comunism, în ultimii 30 de ani de democrație, Biserica a devenit, ce oroare!, dușmanul multor români. Nu mai avem loc de preoții care se roagă pentru noi, nu mai avem loc de bisericile în care părinții și bunicii noștri intră cu speranță și îi cer lui Dumnezeu să ne fie bine și să ne ferească de boli. Cum a ajuns dragostea, căci asta înseamnă Biserica, atât de urâtă?

Doi patriarhi, patru președinți. Cum au apărat ultimii Biserica? În ultimii 30 de ani, ani care ar fi trebuit să fie de iubire, Biserica se află sub un asalt continuu. Dacă în comunism ofensiva era dată de stat, în democrație, asaltul e dat de popor. Românii își atacă Biserica, aceeași Biserică pentru care strămoșii lor și-au dat, de multe ori, viața. Continuă să citești OPINIE: CUM DE A RĂMAS BISERICA SINGURĂ

Mitropolitul Ierotheos Vlachos anunță „Habemus Papam” în Ortodoxie, rușii răspund moderat, românii sunt presați de SUA

Sâmbătă, 12 octombrie, Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei a recunoscut dreptul Patriarhiei de Constantinopol de a acorda singură autocefalia. Anunțul, făcut public de Mitropolitul Ierotheos Vlachos, se poate traduce „habemus Papam”, sau, mai precis, „îl recunoaștem pe Patriarhul de Constantinopol ca Papă al ortodocșilor”.

Această zi va rămâne în istoria ortodoxiei ca o pată pe obrazul unei biserici apostolice, Biserica Greacă, îngenuncheate de puterea politică și silite să ia o decizie neortodoxă.

Din 1992 până în 2018, toate bisericile ortodoxe autocefale, inclusiv Patriarhia de Constantinopol, au apărat canonicitatea în Ucraina și nu au recunoscut grupările schismatice. Dar, în urma intervenției SUA, interesate de eliminarea oricărei influențe a Rusiei în Ucraina, Patriarhia de Constantinopol a recunoscut două grupări schismatice, unite într-o structură căreia i-a acordat autocefalia în 5 ianuarie 2019. Aceasta fără să consulte nicio biserică autocefală și în ciuda faptului că mai multe biserici autocefale, aflând de intenția sa, i-au cerut în scris să nu o facă. Continuă să citești Mitropolitul Ierotheos Vlachos anunță „Habemus Papam” în Ortodoxie, rușii răspund moderat, românii sunt presați de SUA

Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2019

Duminica-Ortodoxiei-Pastorala

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
şi preaiubiţilor credincioşi din cuprinsul Patriarhiei Române,

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Cinstiți slujitori ai Sfintelor Altare,
Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Ne aflăm, din punct de vedere liturgic, într-o perioadă de o profundă şi uimitoare frumuseţe duhovnicească. Este vremea Postului Mare, în care ne străduim, fiecare după putinţa noastră, să recâștigăm ceea ce am pierdut prin acceptarea păcatului în viaţa noastră. Adică, starea de rai, de har şi de puritate a inimii, dobândite plenar şi real în Taina Sfântului Botez şi actualizate permanent prin celelalte Taine ale Bisericii Ortodoxe.

Rostul adânc al Postului Mare constă într-o călătorie ascetică, timp de patruzeci de zile, ca renunțare radicală la păcate prin Taina Spovedaniei, şi într-o cuminecare cât mai deasă şi conştientă cu Trupul şi Sângele Domnului, Iisus Hristos Cel răstignit și înviat, Care a biruit păcatul, iadul și moartea şi ne-a făcut părtaşi luminii celei neînserate şi vieţii celei veşnice.

După o săptămână de post şi rugăciune intensă, Biserica ne oferă prilejul binecuvântat de a medita asupra semnificaţiilor pe care le cuprinde duminica de astăzi, numită a Ortodoxiei. Este duminica în care suntem chemaţi să conştientizăm, în chip smerit şi demn, identitatea, unitatea şi actualitatea credinţei noastre.

A fi ortodox nu înseamnă numai apartenența formală la o instituție religioasă, ci înseamnă mai ales un mod de viaţă întrupat în tradiţia dogmatică, liturgică și filantropică a Bisericii Ortodoxe. Înseamnă dreaptă credință, dreaptă viețuire și dreaptă făptuire. Ortodoxia este acea frumuseţe despre care vorbeşte unul dintre importanţii teologi ai veacului 20 în următoarele cuvinte: „Da, există o frumuseţe deosebită, spirituală, care, neputând fi prinsă în formule logice, este în acelaşi timp singura cale adevărată care ne permite să definim ce este şi ce nu este ortodox.

Cunoscătorii acestei frumuseţi sunt părinţii duhovniceşti, maeştrii în «arta artelor», cum numesc asceza Sfinţii Părinţi. Aceştia, ca să spunem aşa, «au căpătat îndemânare» în ceea ce priveşte discernerea valorii vieţii duhovniceşti. Gustul ortodox, forma ortodoxă se simt, dar nu pot fi supuse calculului aritmetic; Ortodoxia se vădeşte, nu se dovedeşte. Iată de ce pentru oricine doreşte să înţeleagă Ortodoxia, nu există decât o singură cale: experienţa ortodoxă directă”[1].

Ortodoxia este „sarea pământului” (Matei 5, 13), despre care ne vorbește Domnul Iisus Hristos în Evanghelie. Este plinătatea adevărului şi integritatea vieții omului. Ortodoxia este, în același timp, dreaptă credință și dreaptă viețuire. Ea este viața lui Hristos prezentă și lucrătoare în viața creștinului ortodox evlavios (cf. Galateni 2, 20, Coloseni 3, 3). Această trăire în duhul lui Hristos se vede mai ales în viețile sfinților.

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Această frumuseţe a adevărului credinței și a sfințeniei vieții creștine o celebrăm în duminica de astăzi. Geneza acestei sărbători are în spatele ei lupta dogmatică şi duhovnicească de peste un secol (726-843) a cinstitorilor sfintelor icoane cu cei care denigrau şi dispreţuiau sfintele icoane, numiți iconoclaști.

Începând cu împăratul Leon al III-lea Isaurul (717-741), iconoclasmul a devenit politica religioasă oficială a curţii imperiale din Constantinopol, ceea ce a determinat reacţia apologetică foarte promptă şi articulată a Sfântului Ioan Damaschin (675-749), care redactează Trei tratate împotriva iconoclaştilor, fundamentând realitatea şi sensul icoanei pe adevărul dogmatic al Întrupării Fiului veșnic al lui Dumnezeu.

Astfel, Sfântul Ioan Damaschin afirmă că icoana este imaginea care reprezintă natura umanã văzută a Fiului lui Dumnezeu cel nevãzut: „Odinioară – spune el – Dumnezeu cel necorporal şi fără de formă nu era zugrăvit deloc. Acum, însă, prin faptul că «Dumnezeu S-a arătat în trup», fac icoana chipului văzut al lui Dumnezeu. Nu mă închin materiei, ci mă închin Creatorului materiei, Creatorului Care S-a făcut pentru mine materie şi a primit să locuiască în materie şi a săvârşit prin materie mântuirea mea. Nu voi înceta a cinsti materia prin care s-a săvârşit mântuirea mea (…). Nu defăimăm materia, căci nu este nevrednică de cinste”[2].

Sinodul al VII-lea Ecumenic din septembrie-octombrie 787 a pus capăt unui lung şir de persecuţii şi exiluri pentru cei care cinsteau icoanele. Artizanii acestui moment de restaurare a cinstirii icoanelor au fost împărăteasa Irina (752-802) şi patriarhul Tarasie al Constantinopolului.

Având drept temei tradiția biblică și patristică, prin definiția dogmatică a acestui Sinod s-a stabilit că, după cum este cinstită Sfânta Cruce, trebuie cinstite și Sfintele Icoane: „ca asemenea modelului cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, tot aşa să fie înălţate cinstitele şi sfintele icoane, fie din culori sau din mozaic sau din orice alt material potrivit, în sfintele lui Dumnezeu Biserici, pe sfintele vase, pe sfintele veşminte, pe ziduri şi pe lemn, în case şi lângă drumuri; şi anume icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cinstiţilor îngeri şi tuturor sfinţilor şi cuvioşilor bărbaţi”[3].

Liniștea ortodocșilor cinstitori ai sfintelor icoane nu a durat mult, deoarece a fost tulburată odată cu încoronarea împăratului iconoclast Leon Armeanul, care a împărățit între anii 813-820. Rezistența teologică împotriva iconoclaștilor din această perioadă a fost asumată de către Sfântul Teodor Studitul (759-826), care a lămurit temeiul hristologic al cinstirii icoanelor în cuvinte simple: Continuă să citești Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei din anul Domnului 2019

22 februarie 2019: 118 ani de la nașterea Patriarhului Justinian Marina

patriarhul-justinian

Acum 118 ani, în data de 22 februarie, s-a născut vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, în satul Suiești din județul Vâlcea.

Al treilea Patriarh al României a avut o activitate importantă în apărarea și afirmarea ortodoxiei românești în vremuri grele. Anul 2017 a fost declarat Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al Apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română.

Ioan Marina s-a născut la 22 februarie 1901, în satul Suieşti, din judelul Vâlcea, în familia unor agricultori, buni creştini, de la care a moștenit educația creștină și calitățile de bun administrator.

Preoţia mea – mărturisea el – a fost visul sfânt al mamei mele şi primii paşi pe drumul înţelegerii slujirii lui Dumnezeu printre oameni i-am făcut sub călăuzirea ei curată şi evlavioasă. Am avut privilegiul să respir în casa părinţilor mei duhul unui creştinism autentic, întemeiat pe faptele iubirii lui Dumnezeu şi aproapele. Mireasma acestui duh din căminul copilăriei mele, moştenit de la bunicii, moşii şi strămoşii mei, vrednici slujitori ai Bisericii şi ai ţării, pomeniţi întotdeauna la mari praznice de credincioasa mea mamă, cu evocări despre trecutul lor religios şi patriotic, nu s-a dezlipit de mine niciodată (Almanah Bisericesc 2001)

Preotul și învățătorul Ioan Marina

În perioada 1915 – 1923 a studiat la Seminarul teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea, apoi a urmat cursurile la Facultatății de Teologie din București, devenind licențiat în teologie în anul 1929. Continuă să citești 22 februarie 2019: 118 ani de la nașterea Patriarhului Justinian Marina

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel transmis la împlinirea a o sută de ani de la nașterea Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu (1919 – 2019), Mănăstirii Petru Vodă (10 februarie 2019)

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel transmis la împlinirea a o sută de ani de la nașterea Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu (1919 – 2019), Mănăstirii Petru Vodă (10 februarie 2019): 

Un mărturisitor al credinţei în vremuri de prigoană şi un luminător de suflete în timp de libertate

Duminică, 16 iunie 2013, în perioada plină de lumină dintre praznicele împărăteștiÎnălțarea Domnului la Cer și Pogorârea Sfântului Duh, a trecut la cele veşnice Părintele Arhimandrit Justin Pârvu, ctitor al mănăstirilor Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și Adormirea Maicii Domnului – Paltin, din localitatea Petru Vodă, județul Neamț. Părintele Justin a fost un duhovnic apreciat și căutat de numeroși credincioși creștini ortodocși din țară și străinătate.

Format în atmosfera de rugăciune și înaltă trăire duhovnicească a Mănăstirilor Durău (jud. Neamţ) și Cernica (jud. Ilfov), Părintele Justin Pârvu a îndurat, cu multă credință în Dumnezeu și speranță de viață mai liniștită, încercările temnițelor comuniste de la Văcărești, Jilava, Aiud și Suceava (între anii 1948 – 1964), mărturisind cu mult curaj dreapta credință, în vremuri de încercare pentru Biserică și Țară. Continuă să citești Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel transmis la împlinirea a o sută de ani de la nașterea Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu (1919 – 2019), Mănăstirii Petru Vodă (10 februarie 2019)

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a IPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului (2018): „Nașterea Domnului și unitatea Bisericii”

Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal și preaiubiților credincioși din cuprinsul
Arhiepiscopiei Râmnicului,
Har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,
iar de la noi părintești binecuvântări!

Iubiți fii și fiice duhovnicești,

 „Vremea este să lucreze Domnul!”(Psalmul CXVIII, 126), astfel ne prooroceşte  împăratul David, prevestind peste veacuri taina cea mare a Naşterii lui Hristos pe care o sărbătorim acum. De astăzi, Domnul începe să lucreze pentru mântuirea noastră, a tuturor celor care Îl mărturisim pe Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om din iubire de oameni. Nimeni să nu fie nepăsător faţă de lucrarea lui Dumnezeu! Hristos vine în lume să ne facă fii ai Celui Preaînalt, împreună-moştenitori după făgăduinţă (Galateni III, 29).

Praznicul ce ne stă înainte reprezintă împlinirea legământului dintre Dumnezeu şi oameni. Pruncul Iisus, născut în ieslea Betleemului, luminează timpul vieţii fiecăruia dintre noi şi a lumii întregi, căci şi anii se sfinţesc prin numărarea lor de la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Întreaga făptură se minunează de taina pogorârii lui Dumnezeu la noi şi tresaltă plăpând sub smerenia arătată de Fiul lui Dumnezeu, Care Se naşte trupeşte din Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria. Continuă să citești Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a IPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului (2018): „Nașterea Domnului și unitatea Bisericii”

Pastorala Părintelui Patriarh Daniel la sărbătoarea Naşterii Domnului 2018: „Îngerii și păstorii vestesc bucuria Nașterii Domnului”


† Daniel

Prin harul lui Dumnezeu, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,
Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei
și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler
și dreptmăritorilor creștini din Arhiepiscopia Bucureștilor

Har, pace și bucurie de la Domnul nostru Iisus Hristos, iar de la noi părintești binecuvântări

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți credincioși și credincioase,

Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni. Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om, pentru a dărui oamenilor, păcătoși și muritori, iertarea păcatelor și viața veșnică. Pe cât a coborât El la noi, pe atât ne‑a deschis nouă drum ca să ne înălțăm spre El.

Sfinții Evangheliști Matei (1, 18‑24) și Luca (2, 1‑20) arată cum S‑a născut Mântuitorul Iisus Hristos în Betleemul Iudeii, împlinindu‑se astfel ceea ce prorocii au prezis cu sute de ani mai înainte.

Sfântul Evanghelist Matei ne spune: „Acestea toate s‑au făcut ca să se împlineascăceea ce s‑a zis prin prorocul, care zice: «Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui: Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu»” (Matei 1, 23; cf. Isaia 7, 14). Continuă să citești Pastorala Părintelui Patriarh Daniel la sărbătoarea Naşterii Domnului 2018: „Îngerii și păstorii vestesc bucuria Nașterii Domnului”

30 nov 2018: Patriarhii Teofil al Ierusalimului și Daniel al României au oficiat Sfânta Liturghie la primul hram al Catedralei Naționale (VIDEO)

Preafericitul Părinte Teofil al III-lea al Ierusalimului și Preafericitul Părinte Daniel al României au concelebrat vineri Sfânta Liturghie la hramul secundar al Catedralei Naționale, dedicat Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul Românilor.

Alături de cei doi patriarhi s-au aflat mai mulți ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care au slujit la această premieră istorică.

Cuvântul Patriarhului Ierusalimului la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (video)

Sursa: basilica.ro

Foto: captura video

25 nov 2018: CUVÂNTUL SANCTITĂȚII SALE BARTOLOMEU I, PATRIARHUL ECUMENIC LA PRIMA LITURGHIE OFICIATĂ ÎN CATEDRALA NAȚIONALĂ

Foto credit: Basilica.ro

Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu” (Luca 18, 27)

Preafericirea Voastră, Preafericite și iubit frate Daniel, Patriarh al României, iubiți frați și fii în Domnul,

Consider că acest ultim cuvânt al Domnului nostru Iisus Hristos din pericopa evanghelică de astăzi caracterizează lucrarea imensă pe care V-ați asumat-o, ați împlinit-o și astăzi ați desăvârșit-o prin slujba de sfințire.

„Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu”.

Visul de peste un veac, înalta aspirație pe care a nutrit-o, îndeobște, întregul popor român binecredincios, arzătoarea năzuință a regilor de odinioară, Carol I și Ferdinand, a președinților recenți ai țării, precum și a tuturor Întâistătătorilor Bisericii Române din această perioadă, a devenit astăzi realitate palpabilă, concretă și splendidă, spre slava Domnului Dumnezeu-Atotțiitorul, Izbăvitorul sufletelor și a trupurilor noastre!

De altfel, nenumărate dificultăți insurmontabile, care s-au întrețesut cu zbuciumul furtunos al istoriei și cu multe alte evenimente primejdioase prin care a trecut Neamul Românesc, în secolul al XX-lea, de curând apus, nu au permis să se împlinească mai devreme această sfântă făgăduință și acest legământ sfânt făcut lui Dumnezeu.

Este adevărat că, în cursul anumitor etape ale strădaniilor neobosite depuse pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, s-a creat impresia că ridicarea acesteia este imposibilă.

Știm bine că vrăjmașul mântuirii noastre se gândește cu vicleșug la biruințele pe care Biserica și fiii ei credincioși le obțin împotriva lui, în sfinte locașuri de închinare, prin comuniunea euharistică la Sfânta Liturghie, prin celelalte Sfinte Taine ale reînnoirii și creșterii duhovnicești, ale tămăduirii credincioșilor, prin propovăduirea Evangheliei și prin pogorârea și lucrarea Dumnezeiescului Har. Continuă să citești 25 nov 2018: CUVÂNTUL SANCTITĂȚII SALE BARTOLOMEU I, PATRIARHUL ECUMENIC LA PRIMA LITURGHIE OFICIATĂ ÎN CATEDRALA NAȚIONALĂ