EPISCOPUL SERGHIE DE BIHACI:
”ÎN NUMELE CUI VORBEȘTE PATRIARHUL BARTOLOMEU?”
Problema calendarului ecleziastic și odată cu aceasta data prăznuirii Învierii este o întrebare foarte complexă și sunt foarte puțini savanți de seamă care sunt în măsură să poată scrie și vorbi responsabil pe acest subiect, care încearcă să fie actualizat geopolitic în zilele noastre.
Cu toate acestea, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, din cauza grabei căruia relațiile dintre Bisericile Ortodoxe Locale sunt serios tulburate, încearcă acum, fără împuternicirea nimănui, să convină asupra unei date comune pentru celebrarea Învierii cu biserica romano-catolică.
Se pune întrebarea evidentă: În numele cui gândește, planifică și poartă tratative Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului?
În numele său personal sau în numele patriarhiei în fruntea căreia stă? Sau poate, Doamne ferește, a îndrăznit atât de mult, încât să vorbească în numele întregii lumi ortodoxe?
Dacă este aceasta din urmă, atunci iarăși vom avea, fără să ne provoace nimic, dezbinări inutile, care nu ar fi pentru prima dată când vorbim despre actualul patriarh al Patriarhiei Constantinopolului.
Căci, atunci când se discută vreo chestiune cu reprezentanții Bisericii Romano-Catolice, trebuie ca mai întâi să avem o unitate absolută în cadrul Bisericii Ortodoxe, care nu există nici pe această chestiune, nici pe multe altele de multă vreme.
Cel care este responsabil că Bisericile Ortodoxe locale se ceartă între ele, ar crea acum unitatea dintre Biserica Ortodoxă și biserica romano-catolică, dar nu a cerut acordul și nici nu l-a primit de la toți conducătorii Bisericilor Ortodoxe.
Din acest motiv, problema calendarului comun, care este tot mai mult menționată în spațiul public, este sortită eșecului.
Biserica Ortodoxă se întemeiază pe Adevărul Evangheliei lui Hristos, pe dogmele care ne definesc în esență propria mărturisire de credință, dar și pe tradiția care ne împodobește de-a lungul secolelor.
Tradiția nu este esența credinței noastre, dar fără tradiție credința noastră își pierde chipul prin care se distinge.
De aceea este important să păstrăm ceea ce ne-a rămas de la Părinți, pentru că dacă suntem de acord să schimbăm calendarul, mâine vom hirotoni femeile, iar poimâine vom anula postul.
Ucraina de astăzi, sfâșiată de război, este cel mai bun exemplu al declinului spiritual al unei părți a ierarhiei necanonice, care a îndrăznit, de exemplu, să transfere sărbătorirea Crăciunului cu 13 zile mai devreme, așa încât o parte din ucrainenii ortodocși sărbătoresc Crăciunul la o dată la care nu l-au sărbătorit niciodată. Și ce au câștigat din asta? Un mare nimic.
Trebuie să fim atenți, înțelepți și credincioși față de ceea ce am primit ca moștenire spirituală. Dacă suntem de acord să ni se taie degetul, mâine ne vom pierde pumnul.
Trebuie să rămânem așa cum suntem, credincioși lui Dumnezeu și Evangheliei lui Hristos, chiar dacă am plăti cu capul pentru asta.
(Traducere din greacă: Frăția Ortodoxă Misionară ”Sfinții Trei Noi Ierarhi”, după https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/65635-bixats-sergios-se-poio-onoma-milaei-o-patriarxis-vartholomaios )