Mănăstirea este construită din trei turnuri alăturate. Turnul din stânga, situat în partea de sud- vest şi

având patru rânduri de balcoane, este ieşit mai mult în afară. Cel din centru, cu şapte rânduri de balcoane, care este cel mai vechi şi constituie o parte din vechea mănăstire (sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea), este mai puţin ieşit, iar cel din dreapta, dinspre răsărit, încă şi mai puţin. Cele două turnuri au fost ridicate mai târziu: cel din sud-vest este construit între 1862-1864, iar cel din est, între 1897-1902. În partea dreaptă a turnului de est se află apeductul care se întinde ca un voal de mireasă. A fost construit în perioada post-bizantină (secolul al XIV-lea) şi se păstrează într-o stare foarte bună.

Intrarea în mănăstire este în colţul de nord-est. Coridorul este cel mai mare şi cel mai impresionant din tot Sfântul Munte. Este pardosit cu piatră şi cu trepte late, pentru a înlesni urcarea catârilor şi aparţine corpului de nord ce se păstrează din perioada bizantină. El duce la curtea mică şi pardosită cu plăci de piatră, unde se află Katholikonul, trapeza şi brutăria.

Biserica centrală, închinată Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, construită în stil athonit, este mică și simplă. Ea se află în centrul curţii strâmte. Din anul 2010 un pictor rus împodobeşte biserica cu o minunată frescă.

Nu există agheasmatar şi nici turn de apărare, deoarece mănăstirea însăşi este un turn. Clopotniţa se află în colţul de sud-vest al Katholikonului.

Trapeza este la al doilea etaj al corpului din mijloc, iar biblioteca nouă, în corpul de est. Lângă bibliotecă se află schevofilachionul şi iconofilachionul. Aici se păstrează două Sfinte Uşi din perioada 1370-1390, iar dintre icoane, deosebit de importante sunt Icoana Maicii Domnului „Nădejdea celor deznădăjduiţi” (sfârşitul secolului al XV-lea), Icoana Sfintei Ecaterina (a doua jumătate a secolului al XV-lea). Din cauza repetatelor incendii mănăstirea este lipsită de obiecte de valoare.

În corpurile mănăstirii se află paraclise în incintă. Ele sunt închinate Sfinţilor Arhangheli, Sfântului Gheorghe, Sfintei Maria Magdalena şi Sfântului Haralambie. În afara mănăstirii se află alte 11 paraclise. Există unul în cimitir, unul în port iar altele sunt în câteva anexe ale mănăstirii.

Mănăstirea Simono-Petra posedă, de asemenea, cinci chilii în Kareia, Chilia „Tuturor Sfinţilor” din Kareia găzduind pe reprezentantul Mănăstirii Simono-Petra în chinotită.

Mănăstirea are câteva metoace în afara Sfântului Munte: Bisericile „Înălţarea Domnului” (Atena), „Sfântul Haralambie” (Tesalonic), „Bunavestire” (Ormylia, Halkidiki), Sfinţii Artemie şi Antipa (Sifnos) şi „Maica Domnului din Trygis” (insula Lemnos). De asemenea, mănăstirea are câteva metoace în Franţa: Mănăstirea „Schimbării la Faţă” din Terrasson, Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare” din Vercors, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” de la Solan şi Schitul „Sfânta Maria Egipteanca” de pe insula Porquerolles.

Aici puteţi vedea o galerie foto cu mănăstirea Simono-Petra

http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/locuri-de-pelerinaj