Conferinţă cu Părintele Răzvan Ionescu: DEASA ÎMPĂRTĂŞANIE
Creștin ortodocșii ar trebui sa se împartașească cel puțin în fiecare Duminică și sărbătoare. Conferință cu părintele Răzvan Ionescu (Deasa Împărtăşanie). Sfântul Ioan Casian ne îndeamnă să ne împărtăşim duminical. Canonul 9 Apostolic ne arată obligativitatea împărtăşirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos la fiecare Liturghie la care participăm. E absolut necesar să avem duhovnic, să ne spovedim, ca să nu ne împărtăşim cu nevredincie şi să luăm foc.
Caononul 9 Apostolic: Toţi credincioşii care intră în Biserică şi aud Scripturile şi nu rămân la rugăciune şi nu se impărtăşesc la Sfânta Euharistie, ca unii ce fac neoranduială în Biserică să se afurisească. (canonul 2) Sinodul Antiohia (341), Canonul 66 Sinod IV (691) Pidalion (ediţia gr. 1920) şi Pidalion (Bucureşti 1992)
SFÂNTUL IOAN CASIAN
Cuvântul XXL (Pag. 722)
Nu trebuie să nu primim duminica Sfînta Împărtăşanie, fiindcă ne ştim păcătoşi, ci cu totul mai mult să ne grăbim dornici către ea, pentru vindecarea sufletului şi pentru curăţia cea duhovnicească, cu acea umilire a minţii şi cu atîta credinţă, încît judecîndu-ne nevrednici de primirea marelui har să căutăm şi mai mult leacuri pentru rănile noastre. N-am fi, de altfel, vrednici să primim nici împărtăşania anuală, dacă ne-am lua după unii care, stînd în mînăstiri, în aşa chip măsoară vrednicia, sfinţenia şi meritul tainelor cereşti, încît socotesc că împărtăşania nu trebuie luată decît de cei sfinţi şi nepătaţi şi nu mai degrabă pentru că această participare să ne facă sfinţi şi curaţi. Aceştia, fără îndoială, cad într-o mai mare trufie decît cea de care li se pare că se feresc, fiindcă cel puţin atunci cînd o primesc ei se socotesc vrednici de a o primi.
Cu mult este însă mai drept ca, de vreme ce în această umilinţă a inimii în care credem şi mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pe merit de acele Sfinte Taine, s-o primim ca un leac al tristeţilor noastre în fiecare duminică, decît ca, stăpîniţi de deşartă trufie şi stăruinţă a inimii, sa credem că numai o dată pe an sîntem vrednici de a lua parte la Sfintele Taine. De aceea, ca să putem înţelege acestea şi să le păstrăm în chip rodnic, să rugăm cu şi mai mare încordare mila Domnului să ne ajute pentru a le îndeplini acestea, care nu se învaţă ca celelalte îndeletniciri omeneşti, unde este necesară mai întîi folosirea cuvintelor, ci mai degrabă luînd-o înainte fapta unită cu experienţa. Acestea, dacă n-au fost cercetate şi netezite adesea prin învăţăturile bărbaţilor duhovniceşti şi dacă n-au fost adîncite cu grijă prin exemple şi prin experienţa zilnică, ori îşi pierd puterea din cauza nepăsării, ori dispar printr-o nevrednică uitare.