De ce nu se săvârşeşte Taina Sfântului Botez în mănăstiri?

De ce nu se săvârşeşte Taina Sfântului Botez în mănăstiri?

Vlad Botez
 
 

E timpul învierii comunităţilor parohiale dacă nu vrem să ajungem (sau să rămânem) doar nişte paralitici care ne târâim de la o zi la alta, de la o Liturghie la alta, de la un post la altul şi dacă vrem să nu mai trăim ca roboţii, să facem lucrurile doar pentru că aşa se fac, doar pentru că aşa am auzit, doar pentru că aşa ne-a spus nouă cineva. E timpul să dăm viaţă vieţilor noastre!

 

Aşa cum pentru unii „dă bine” să meargă duminica la biserică ori să fie văzuţi pe la hramul vreunei mănăstiri celebre, tot aşa, a devenit o modă ca unii să-şi boteze pruncii la mănăstire. Şi motive (omeneşti) or fi multe: „mi-s dragi părinţii de acolo, slujba e frumoasă, peisajul e superb” şi aşa mai departe.

Mulţi nici nu-şi pun această întrebare: e bine să-mi botez copilul la mănăstire? Iar aceasta se întâmplă pentru că în prea puţine parohii mai există cu adevărat o înţelegere dreaptă a caracterului de comunitate pe care îl are parohia. Iar dacă noi nu mai trăim în parohiile noastre ca într-o comunitate (în care să ştim într-un mod viu unul de altul), atunci pare firesc să nu ne mai punem o asemenea întrebare şi putem să mergem să ne botezăm copii oriunde, eventual chiar şi acasă, cultivând şi mai mult duhul individualist în care ne afundăm din ce în ce mai mult.

Dar dacă am începe să conştientizăm că fiecare, în parohia noastră, suntem chemaţi să fim membri ai unei comunităţi, am avea şansa să conştientizăm că botezul unui copil este un act eclezial care înseamnă încorporarea unui nou membru în sânul comunităţii noastre. Or parohia este comunitatea care are menirea de a-l încorpora pe noul membru, nicidecum mănăstirea, pentru că nu cred că cineva are de gând să-şi închinovieze copilul într-o mănăstire încă din ziua botezului. Noul membru poate fi primit şi asumat doar de comunitatea din care face parte, nicidecum de monahii unei mănăstiri. Monahii pot primi în mijlocul comunităţii lor pe cei care doresc să îmbrăţişeze viaţa monahală, dar nu pe pruncii nou-botezaţi. Iar dacă botezul se petrece în mănăstire asta nu face decât să contribuie la cultivarea duhului individualist de care vorbeam. „Eu şi familia mea mergem la mănăstirea cutare şi ne botezăm copilul, în linişte, şi am rezolvat problema”… Iar botezul devine o „afacere” privată, o chestiune de familie.

Nu e de neglijat nici faptul că în marea lor majoritate aceste „afaceri private” nu se desfăşoară nicicum în chip euharistic, adică în legătură directă cu Liturghia, iar noul botezat este lipsit de şansa de a-L primi pe Hristos în timpul Sfintei Liturghii, în duhul de rugăciune al întregii comunităţi, şi este împărtăşit doar cu Sfintele uscate care se dau doar celor neputincioşi, bolnavilor şi paraliticilor.

E timpul învierii comunităţilor parohiale dacă nu vrem să ajungem (sau să rămânem) doar nişte paralitici care ne târâim de la o zi la alta, de la o Liturghie la alta, de la un post la altul şi dacă vrem să nu mai trăim ca roboţii, să facem lucrurile doar pentru că aşa se fac, doar pentru că aşa am auzit, doar pentru că aşa ne-a spus nouă cineva. E timpul să dăm viaţă vieţilor noastre!

Sursa: http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/de-ce-nu-se-savarseste-taina-sfantului-botez-manastiri

4 comentarii la „De ce nu se săvârşeşte Taina Sfântului Botez în mănăstiri?

  1. Popa Emilian Ion

    In viata de zi cu zi lucrurile sunt mai complicate. In cazul meu, duhovnicul meu din acea perioada, fiind staretul unei manastiri, nici nu a conceput sa imi botez ultimul prunc altundeva decat in acea manastire. In plus i-a si ales numele ca sa se potriveasca cu sfantul din unul dintre hramurile manastirii. Iar slujba, ce sa zic, deosebita, facuta incet, cu rabdare, de parca am fi avut tot timpul din lume. Am participat si la slujbe de botez in oras, unde se si programeaza mai multe botezuri concomitent si se merge pe un repede inainte ingrozitor de nu mai intelegi si nu mai traiesti nimic. Asa ca eu din experienta personala pot spune ca sunt diferente.
    Cand a trecut la Domnul tatal meu, l-am chemat si pe el sa slujeasca la biserica parohiala unde era depus. Si mi-a marturisit cu tristete ca preotul paroh a cam scurtat slujba, si poate ca daca nu era el, taia si mai mult. Ori oameni buni, botezul si inmormantarea sunt irepetabile, trebuie facute o data si bine, asa ca nu trebuie judecati si condamnati cei care aleg manastirile.

  2. Marian

    ,,De ce nu se săvârşeşte Taina Sfântului Botez în mănăstiri?,,
    Articolul nu raspunde cu argumente solide la la intrebarea din titlu .

    ,, „Eu şi familia mea mergem la mănăstirea cutare şi ne botezăm copilul, în linişte, şi am rezolvat problema”… Iar botezul devine o „afacere” privată, o chestiune de familie.,, Acesta nu este argument serios si este o consideratie neportivita la adresa celor ce merg pe la manastiri .

    ,, …şi este împărtăşit doar cu Sfintele uscate care se dau doar celor neputincioşi, bolnavilor şi paraliticilor. … E timpul învierii comunităţilor parohiale dacă nu vrem să ajungem (sau să rămânem) doar nişte paralitici care ne târâim de la o zi la alta, de la o Liturghie la alta … ,, , etc. Acestea scrise aici sint o jicnire la adresa Sf. Taine sau poate chiar o hula .

    ,,E timpul învierii comunităţilor parohiale. ,, Un rol foarte important in aceasta inviere il au preotii, care in multe lparohii nu sint interesati de acest lucru, sau poate nu il constientizeaza, sau poate nu stiu cum sa faca lucrul acesta, sau (si) sint impiedicati de sarcinile impuse de centrele eparhiale .

    Degeaba parohiilor li se impune sa intemeieze centre sociale , cabinete medicale , sa desfasoare activitati diverse laicizante : concursuri de desene pentru copii, poezii , etc . Tot acest ,,agiornamento ortodox,, nu va putea sa intareasca comunitatile parohiale atat cat ar putea face un preot care slujeste comunitatea in duh de dragoste si pentru cresterea duhovniceasca a comunitatii . Dragostea este cea care intareste comunitatile.
    Dar cum poate un preot sa slujeasca comunitatea in duh de dragoste cand el trebuie sa stoarca bani de la membrii comunitatii pentu a platii lumanarile , vinul , taxele care la sint impuse de superiorii lor.
    Poporul simte . Cineva dintr-un sat de langa Bucuresti mi-a zis : ,, parintele ne-a zis la inmormantare sa cumparam pelanga cele datorate, si doua cutii de lumanari (adica foarte multe).

    Se poate ca nu botezurile savarsite la manastiri, ci alte probleme sa faca greoaie ,,învierea comunităţilor parohiale,, , caci cred ca aceasta ete miza adevarata a articolului .

Comentariile sunt închise.