Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a oficiat în seara zilei de 17 aprilie 2013 la Catedrala Patriarhală, Denia Canonului cel Mare.

În cuvântul de învăţătură Preasfinţia Sa a spus: „Aceste pilde multe de pocăinţă (n.r.: din Canonul cel Mare) trezesc în inimile noastre dorinţa de a îndrepta viaţa noastră şi de a căuta cu mai multă osârdie de a rămâne lângă Dumnezeu. Canonul Sfântului Andrei Criteanul a fost scris de către acest sfânt cam în aceeaşi perioadă în care Patriarhul Sofronie al Ierusalimului a scris Viaţa Sfintei Maria Egipteanca cea căreia Biserica i-a închinat o Duminică şi anume, Duminica a cincea din Postul Mare şi care este pomenită în calendarul ortodox pe 1 aprilie. În Canonul Sfântului Andrei Criteanul în primele 8 cântări sunt diferite pilde de urmat din Vechiul Testament a unor oameni virtuoşi, dar şi exemple ale unor oameni care au păcătuit mult şi cu care de multe ori ne asemănăm începând de la Părinţii noştri Adam şi Eva care au încălcat porunca lui Dumnezeu în Eden fiind, de la primul lor copil Cain şi apoi multe alte exemple până la venirea Mântuitorului Hristos. În cântarea a IX-a se face amintire mai întâi de lucrarea mântuitoare pe care a săvârşit-o Domnul nostru Iisus Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre şi pentru ca noi să putem dobândi Împărăţia Sa cea veşnică, dar şi de multe minuni pe care le-a făcut ca noi să ne întărim şi să vedem că Dumnezeu are milă de cei păcătoşi, îi aşteaptă ca pe nişte oi rătăcite ca să se alăture oilor turmei Sale”.

Deniile, slujbe specifice Postului Mare, sunt utrenii care se săvârșesc în seara zilei precedente. Astfel, Denia Canonului cel Mare este utrenia zilei de joi, 18 aprilie 2013, oficiată miercuri seara. Cunoscută drept „Canonul lacrimilor”, această creaţie în versuri a Sfântului Andrei, Arhiepiscopul Cretei, este una dintre cele mai frumoase slujbe ale Bisericii Ortodoxe.

Din punct de vedere al structurii, acest canon este un imn liturgic alcătuit din multe stihiri (peste 250), organizate în nouă cântări. Fiecare cântare începe cu un irmos (o strofă care dă tonul pentru stihirile care urmează) şi se încheie cu două laude de cinstire, una adresată Sfintei Treimi şi una către Maica Domnului. Acest imn mai este cunoscut şi sub denumirea de „Canonul Mare“, nu doar pentru numărul mare de stihiri, ci şi pentru profunzimea învăţăturilor teologice. Bogăţia şi frumuseţea canonului reprezintă pentru credincioşi un îndemn la pocăinţă şi la meditaţie biblică. În special, sunt evocate numeroase personalităţi ale Vechiului Testament care I-au slujit lui Dumnezeu cu mult devotament; astfel, credincioşii sunt îndemnaţi să fie primitori ca Avraam, să fie răbdători ca Iov, să fie ostenitori ca Iacob pentru împlinirea dorinţelor pe care le au, să fie postitori asemenea lui Moise.

În cadrul Deniei Canonului cel Mare s-a citit şi Viaţa Sfintei Maria Egipteanca, important document hagiografic şi duhovnicesc, scris de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.