Sfântul Iustin Popovici: Despre credinţa Ortodoxă
Bogăţia noastră nemăsurată şi nesecată este credinţa noastră Ortodoxă. Prin ea se întăresc toate cerurile, toate ale lui Dumnezeu sunt ale noastre şi ceea ce e mai preţios decât orice – însuşi Preadulcele nostru Domn Iisus Hristos, iar împreună cu El toate fericirile şi bucuriile veşnice.
…De când Domnul lisus Hristos este pe pământ, nu mai există prăpastie între pământ şi cer, între Dumnezeu şi om; unite sunt cele ale lui Dumnezeu cu omul, cele cereşti cu cele pământeşti, cele veşnice cu cele vremelnice.
Trupul divino-uman al lui Hristos – Biserica – este palatul ceresc-pământesc în care se trăieşte viaţa veşnică divino-umană prin credinţa ortodoxă, adevărată, apostolică, divino-umană, patristică în Domnul Iisus Hristos. Nu există morţi în biserica lui Hristos. Toţi cei din ea sunt vii, şi încă vii fără de moarte; încă pe pământ sunt nemuritori prin har, iar după strămutarea în acea lume sunt încă şi mai deplini, mai puternici, cu neputinţă de învins, nemuritori.
Aici (în Biserică) îngerii trăiesc între oameni, „bucuria şi adevărul s-au întâlnit”, timpul se măsoară cu veşnicia, credinţa se uneşte cu nemurirea. Iar omul între toate aceste sfinţenii se împărtăşeşte de nemurire şi veşnicie, trăind cu sfintele lui Hristos Taine şi cu sfintele lui Hristos fapte; hrănitoarea tuturor mai nemuritoare decât însăşi nemurirea e sfânta credinţă ortodoxă apostolească şi a sfinţilor părinţi. Ea este cea mai mare comoară a fiinţei omeneşti în cer şi pe pământ.
Pe pământ creştinul nu are loc pentru deznădejde, căci dacă Domnul a coborât în lume şi prin Biserica Sa a rămas în ea, cum atunci poţi să laşi loc deznădejdii în sufletul tău? Căci însuşi Domnul este aici, lângă noi, în mijlocul nostru! Strigă către El numai şi priveşte – eşti în întregime în îmbrăţişările Lui! Şi cine poate să te ia atunci din mâinile Lui – care duşman, care om, care diavol, care iad? Nici o putere, nici o putere rea nu ne poate despărţi de dragostea Sa.
Prin El suntem totdeauna mai puternici decât orice rău, decât orice păcat, decât orice iad, decât orice demon şi decât toţi aceştia luaţi împreună. Toată înţelepciunea creştinului constă în aceasta: să se ţină necontenit de Domnul Iisus Hristos, să se ţină prin rugăciune, prin post, prin milostenie, prin dragoste, prin blândeţe, prin smerenie, prin răbdare, prin pocăinţă, prin sfânta împărtăşanie, prin sfânta spovedanie – prin toate acestea să se ţină de El, nedespărţit prin nimic şi de către nimeni de dragostea Dumnezeului şi Domnului nostru – prin fiecare Sfântă Taină şi prin fiecare faptă plăcută lui Dumnezeu. Atunci peste toate morţile, peste toate chinurile totdeauna vei triumfa prin bucurie – bucuria credinţei, bucuria mântuirii…
Sfântul Iustin Popovici
“Cum să te mântuieşti în lumea contemporană”, Editura Platytera, Bucureşti, 2007