„DOAMNE, AJUNGÂND LA ZIUA A DOUA A POSTULUI CEL IZBĂVITOR…”

(RUGĂCIUNI ÎN ZIUA A DOUA DIN POST – I)

MARŢI DIMINEAŢĂ

(DIN SLUJBA UTRENIEI)

SEDELNE:

Binecuvântat este darul preacinstitului  post, că Moise prin el s-a mărit şi legea cea scrisă cu slove pe lespezi a luat, şi tinerii mai puternici decât focul s-au arătat. Deci cu aceasta să stingem patimile trupului cele arzătoare, lui Hristos Mântuitorului strigând: Dăruieşte-ne nouă tuturor întoarcere, şi ne scapă de gheenă.

Sosit-a vremea pocăinţei, arată roadele înfrânării, o, suflete al meu. Caută spre cei ce mai înainte s-au pocăit. Strigă către Hristos: greşit-am, mântuieşte-mă, precum ai mântuit, bunule Stăpâne, pe vameşul care  a suspinat din inimă; Cel ce unul eşti mult-Îndurat.

Ceea ce eşti ocrotitoare caldă creştinilor, roagă pe Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, să ne izbăvească de toată răutatea cumplită a vrăjmaşului, şi să ne dea iertare de cele ce am greşit; pentru milostivirea îndurărilor, şi prin rugăciunile tale, Maică Fecioară.

Doamne, ajungând la ziua a doua a postului cel izbăvitor, strigăm către Tine: Umileşte inimile noastre ale robilor Tăi şi primeşte rugăciunile noastre cele întru frică; dă-ne nouă a face cu bine călătoria postului, iertare şi mare milă.

Rădăcină, care ai odrăslit floarea cea dumnezeiască, chivot şi sfeşnic, şi năstrapă cu totul de aur, sfântă masă care porţi pâinea vieţii; ca pe un Fiu al tău şi Dumnezeu, roagă-L pe El, dimpreună cu Înaintemergătorul, să miluiască şi să mântuiască pe cei ce te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu.

TRICÂNTAREA

Cântarea a 2-a

Irmosul: ,,Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Cel ce am mântuit în mare şi am săturat în pustie pe poporul israelitean şi apă din piatră am izvorât oamenilor; ca îmbrăcându-mă întru cel ce a căzut în stricăciune de demult, să-l atrag la Mine, pentru nespusa milă’’.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie

Trezeşte-te, priveghează, suspină, lăcrimează prin post; leapădă toată povara păcatului, suflete; ca prin pocăinţă fierbinte să scapi de foc, şi cu plângere pentru patimi să rupi haina cea de jale, luând veşmântul cel dumnezeiesc.

Spre muntele faptelor celor alese să ne apropiem toţi prin post, lăsând năvălirile desfătărilor, care râvnesc la cele de jos. Şi în norul cinstitelor vedenii intrând, să vedem singură frumuseţea cea dorită a lui Hristos; îndumnezeindu-ne cu taină prin dumnezeieştile înălţări.

Vai mie, ce va să fiu? Ce mă voi face lucrând păcatul şi de Stăpânul neînfricoşându-mă eu, necunoscătorul de mine? Pentru aceasta mai înainte de judecată sunt osândit. Drepte Judecătorule, Bunule, întorcându-mă, mântuieşte-mă pe mine, cel ce Te-am mâniat mai mult decât toţi oamenii.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Pământ nelucrat, care ai odrăslit pe Hrănitorul tuturor, Care îşi deschide mâna şi de bunăvoirea Lui se satură toată vieţuitoarea cu puterea cea dumnezeiască, întăreşte cu pâinea vieţii inimile cele slăbite prin saţiul căderilor noastre celor rele.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Veniţi să ne adunăm în cămara sufletului, aducând rugăciuni Domnului şi strigând: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, slăbeşte, lasă şi iartă datoriile noastre, Cel ce eşti unul mult-Îndurat.

Voioşia sufletului nostru în post arătând-o, să nu ne întristăm de schimbarea doritelor zile; că ne strălucesc nouă faptele evlaviei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceea ce eşti fără de început, nezidită, în trei feţe, Unime, Stăpânie, Împărăţie a veacurilor, pe Tine, Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Te slăveşte mulţimea îngerilor şi toată firea oamenilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe tine, mărirea neamului nostru, cea cu toate virtuţile, te lăudăm. Că prin  tine, Fecioară, ne-am îndumnezeit; că ai născut nouă pe Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeu, Care ne-a dezlegat pe noi de blestem.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Cine  a stins focul? Cine a încuiat gurile fiarelor? Postul, cel ce a izbăvit pe tineri din cuptor şi pe proorocul Daniel de la mâncarea leilor; pe care să-l îmbrăţişăm şi noi, fraţilor.

Irmosul: Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Cel ce M-am îmbrăcat cu trup de a Mea bunăvoie, ca să mântuiesc pe Adam, cel căzut prin amăgirea  şarpelui, cu călcarea poruncii.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie

Cântarea a 8-a

Leapădă, suflete, somnul nepăsării celei rele, şi cu dragoste veghează spre dumnezeieştile porunci; se apropie Mirele, purtând lumină, deci sârguieşte-te să-L întâmpini.

Pe mine, cel rănit rău cu sabia desfătărilor, cu doctoria voii milostivirii Tale, Îndurate, tămăduieşte-mă, Cuvinte, ca să Te slăvesc în veci cu mulţumire.

De la patimi vătămătoare, de la pizmă şi ură şi de la toată răutatea stăpâneşte-te, suflete, hrănindu-te cu bucatele cele ce aduc desfătarea cea de sus, fără materie.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Născătoare  de Dumnezeu curată, tămăduieşte rănile sufletului meu, şi patimile inimii, şi abaterile minţii; ca ceea ce eşti singură ajutătoare păcătoşilor, şi zidul celor sfărâmaţi.

Altă tricântare

Cu postirea înălţându-ne sufletele toţi la ceruri, rugăciuni bine-primite să aducem Domnului.

Duhul umilinţei luând, să lăcrimăm pentru răscumpăraraea sufletelor, lăudând pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Treime, Ceea ce eşti de o fiinţă, şi Unime nezidită şi Dumnezeul tuturor, pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fă rugăciuni pentru noi cei ce te lăudăm pe tine, Preacurată, să ne izbăvim de tot felul de ispite şi de primejdii.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Desfătarea bogatului aruncând-o, veniţi să postim cu Lazăr, ca şi pe noi să ne încălzească sânul lui Avraam.

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

,,Pe Făcătorul a toată făptura, de Care se înspăimântă îngerii, cântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii’’.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Cântarea a 9-a

Cine dintre pământeni alunecând, a mâniat aşa pe Dumnezeu vreodată? Cine a urmat pornirile răutăţii şi s-a arătat sălaş păcatului precum eu, ticălosul? Dumnezeule, voitorul milei, Tu mă miluieşte.

Puterile îngereşti  cele de Dumnezeu văzătoare, rugaţi pe Dumnezeu cel lesne iertător, să mântuiască sufletul cel înviforat în oceanul desfătărilor lumeşti şi în valurile patimilor, şi care se primejduieşte prin năvălirile duhurilor celor protivnice.

Vino, suflete, uşurat fiind prin postire şi cu aripile virtuţilor ridică-te din răutatea cea râvnitoare spre cele de jos; desfătează-te întru gândurile cele luminoase, care pricinuiesc desfătarea virtuţilor, făcându-te şi tu, prin credinţă, asemănător lui Dumnezeu.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Cine va face auzite laudele tale, Preacurată? Ceea ce ai născut mai presus de gând pe lăudatul Stăpânul şi Domnul, pe Care Îl laudă cetele îngereşti. Pe Acela roagă-L, Fecioară nenuntită, pentru poporul cel păcătos.

Altă tricântare

Vremea este bineprimită, ziua mântuirii. Să aducem lui Dumnezeu daruri de virtuţi, întru care lepădând lucrurile întunericului, să ne îmbrăcăm, fraţilor, în lucrurile luminii, precum zice Pavel.

Precum a biruit Domnul cu post pe vrăjmaşul, aşa şi noi, veniţi să sfărâmăm tot cu aceasta săgeţile şi vicleniile lui, fiecare zicând: Mergi înapoia mea, Satano, când va vrea să ne ispitească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Întru o fiinţă Te laud pe Tine, Treime fără de început, cinstită, începătoare de viaţă, nedespărţită Unime. Tată, Cel de eşti nenăscut, Cuvinte şi Fiule, Cel ce eşti născut, şi Duhule Sfinte, mântuieşte-ne pe noi cei ce Te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mai presus de minte este naşterea ta, Maica lui Dumnezeu. Că întru tine zămislirea s-a făcut fără de bărbat, şi după naştere ai rămas fecioară. Dumnezeu este Cel ce S-a născut, pe Care mărindu-L, pe tine, Fecioară, te fericim.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Cu postul apropiindu-ne şi noi de muntele rugăciunilor, să vedem cu inimă curată pe Dumnezeu, tablele poruncilor primindu-le înlăuntru ca şi Moise; strălucind de slavă, de faţa dragostei Lui.

Irmosul: Isaie dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi omul. Răsăritul este numele Lui, pe Care mărindu-L, pe Fecioara o fericim.

LA STIHOAVNĂ

Stihira zilei:

Să începem, popoare, postul cel fără prihană, care este mântuirea sufletelor; să slujim Domnului cu frică, cu untuldelemn al facerii de bine să ne ungem capetele, şi cu apa curăţiei să ne spălăm feţele. Să nu grăim multe în rugăciuni, ci precum ne-am învăţat, aşa să strigăm: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, iartă-ne nouă greşealele noastre, ca un iubitor de oameni.

Frica de împăraţi şi de tirani au lepădat-o ostaşii lui Hristos, şi cu bună îndrăznire şi bărbăteşte L-au mărturisit Domn al tuturor, Dumnezeu şi Împărat al nostru; şi se roagă pentru sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti ocrotitoarea tuturor celor ce se roagă ţie, la tine îndrăznim, cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră. Roagă-te Celui ce S-a născut din tine, pentru nevrednicii robii tăi.

Sursa: TRIOD