SCRISOARE PASTORALĂ A MITROPOLITULUI COSMA DE ETOLIA
ENCICLICA NR. 51
Eretici de tot felul, adoratori ai pan-ereziei ecumenismului
declară război dumnezeirii Hristosului nostru
„Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă… Dumnezeu tare, stăpânitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9, 6)
Din adâncurile veacurilor s-a auzit glasul profetului Isaia, care a vestit marea taină a înomenirii Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos. „Se va naşte pentru noi – a spus profetul – un Prunc şi se va da nouă… Numele Lui va fi mare şi mai presus de fire. Dumnezeu va fi şi Se va numi, Dumnezeu tare, Stăpânitor, Care deţine toată puterea şi toată stăpânirea Dumnezeirii, Creator şi Începător al păcii, Părinte al veacului de har ce va să fie, al epocii viitoare a harului…”.
Şi în altă parte, în Vechiul Testament, Dumnezeu S-a arătat oamenilor. S-a arătat de pildă profetului Moise şi profetului Ilie. „A grăit Domnul către Moise faţă către faţă precum grăieşte cineva cu prietenul său” (Ieşire 33, 11).
S-a arătat şi profetului Ilie „ca un glas de vânt subţire…” (III Regi 19, 12). S-a arătat şi de pe vârful Muntelui Sinai poporului iudaic în mijlocul tunetelor şi fulgerelor.
În toate cazurile, prezenţa lui Dumnezeu nu a fost „în trup”. Domnul nu S-a arătat ca „Dumnezeu întrupat”, cu firea, cu chipul şi forma de om.
Când a venit „plinirea vremii”, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, „S-a făcut părtaş trupului şi sângelui” (Evrei 2, 14).
Nevoia de salvare a omului căzut şi nemăsurata iubire a Dumnezeului Treimic faţă de om, L-au determinat pe Dumnezeu să Se facă om, să vină aproape, în mijlocul oamenilor, să vorbească împreună cu ei ca prieten, ca frate şi ca tată, să se ofere pe Sine Însuşi ca jertfă, pentru ca omul apostat să fie izbăvit.
Omul se întinase foarte mult, se nimicnicise cu fapte de necinste, cu păcate şi patimi, înnegrise pe cel după chip [sufletul] şi pentru că nici înger, nici arhanghel nu putea să-l salveze, Cuvântul [Logosul] Tatălui, Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos Şi-a asumat natura umană, deplină şi întreagă, în afară de păcat, ca să vindece „trupul iubitor de păcat”, să-l cinstească, să-l slăvească şi să-l înalţe la cer şi să-l îndumnezeiască după har. Din acest motiv Cuvântul [Logosul] „trup s-a făcut şi s-a sălăşluit întru noi”.
Acolo,la Betleem, în peştera smerită şi sfinţită, în braţele Preasfintei noastre, „Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, s-a înălţat întru slavă” (I Timotei 3, 16). „Marea taina”, „singurul lucru nou sub soare” după Sfântul Ioan Damaschinul!
Şi noi, creştinii de astăzi, mădulare credincioase ale Bisericii noastre Ortodoxe, prăznuim astăzi Naşterea lui Hristos. Împreună cu toţi fraţii noştri creştin-ortodocşi, în sfintele noastre biserici, cu credinţă neclintită „ne închinăm naşterii Hristosului nostru”. Ştim şi credem că Pruncul neputincios din ieslea Betleemului este „Dumnezeu cel mai-nainte de veci [atemporal]”, Domnul lumii şi al mântuirii. Este Dumnezeul nostru cel fără de început, Mântuitorul lumii, „Îngerul de mare sfat”, „Stăpânitorul”, „Domnul păcii”, „Părintele veacului ce va să fie”. Credem în El şi-L mărturisim „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel deofiinţă cu Tatăl…”.
Astăzi este Naşterea lui Hristos. Să-ngenunchem cu recunoştinţă şi cu doxologie înaintea ieslei. Fierbinte, din tot sufletul, să-L implorăm să salveze patria noastră încercată şi chinuită şi pe fiecare dintre noi; aşa cum l-a izbăvit pe om prin înnomenirea Sa, să ne izbăvească acum şi pe noi.
„Căci nu este întru nimeni altul mântuire”. „Nu există sub cer şi în tot pământul niciun alt nume întru care putem să ne mântuim în afară de numele lui Hristos” (Fapte 4, 12).
Fierbinte, sincer, cu multă dragoste filială, să-L rugăm pe Dumnezeul nostru întrupat, să ne dăruiască cuget ortodox şi eroic, pentru a mărturisi cu îndrăzneală dumnezeirea Lui şi cuvântul Său evanghelic nefalsificat.
În epoca noastră globalizată, care seamănă mult cu epoca Naşterii Hristos-ului nostru, există pe de o parte o criză economică, dar există mai ales o criză morală şi teologică. Eretici de tot felul, din întreaga lume şi occidentalizaţi, adoratori ai pan-ereziei ecumenismului, dar şi teologii importate atacă şi declară război dumnezeirii Hristos-ului nostru. Duhul şi mentalitatea sincretismului şi a pan-religiei, a raţionalismului şi a scepticismului se cultivă şi se oferă, contestând confesionalitatea [mărturisirea] şi catehismul tradiţiei ortodoxe îndeosebi în educaţia noastră.
Mărturisirea dumnezeirii Domnului nostru de către fiecare dintre noi, supunerea noastră faţă de „veşnicele Lui cuvinte”, participarea noastră conştientă la viaţa bisericească şila Sfintele Taineîi va susţine pe fraţi, dar îndeosebi pe tineri şi tinere, ne va uni şi pe noi cu El, aşa încât să trăim întotdeauna Crăciunul mântuitor, Crăciunul veşnic. Vă doresc un Crăciun frumos şi sfânt tuturor.
+ Mitropolitul Cosma de Etolia şi Akarnania
Traducere: https://acvila30.ro/ ;
Copyright
Această traducere ne aparţine şi este protejată de Legea Drepturilor de Autor, legea nr. 8/1996. Ea poate fi citată parţial [fragmentar] pe alte bloguri sau site-uri cu precizarea sursei sau link către pagina de unde provine [ https://acvila30.ro ], dar nu poate fi preluată de mass-media fără un acord scris.
Nu aveţi voie să copiaţi această traducere fără voia sau ştirea https://acvila30.ro.
Dacă aveţi nevoie sau vreţi să folosiţi în scopuri proprii această traducere, vă rugăm să ne contactaţi şi vom stabili atunci condiţiile.
Bisericile Ortodoxe locale nu au ce cauta in “Consiliul Mondial al Bisericilor”
Posted on decembrie 22, 2012
Prezenta unor Biserici Ortodoxe locale in “Consiliul Mondial al Bisericilor” este total lipsita de sens, atata timp cat Biserica este Una, anume cea ortodoxa.
Nu exista “Biserici”, ci o singura Biserica. In clipa in care o Biserica Ortodoxa locala este membra a “Consiliului Mondial al Bisericilor” inseamna ca se incalca tocmai dogma Bisericii, si anume Unitatea, Sfintenia, Catolicitatea si Apostolicitatea ei! Adica Biserica se neaga pe sine.
Nu poti face parte dintr-un organism care pretinde inca din titlul lui ca ar exista mai multe “Biserici”. Este un nonsens teologic. Daca Biserica nu ar fi Una, continuitoare a Traditiei Apostolice si Patristice, ci ar fi impartita in zeci de “bisericute” cu dogme diferite atunci inseamna ca Simbolul Credintei si Dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice nu mai au nici o valoare. Unitatea Bisericii pentru care Sfintii Parinti au luptat atat de mult, unitate in dogma si in traire, nu mai este bagata in seama si se doreste o unitate mincinoasa, superficiala, cu o dragoste falsa (la nivel verbal adica, pentru ca in cazul in care nu esti de acord cu cei din miscarea CMB, vor avea ei grija sa te “incondeieze” si sa te aduca la acelasi simtamant cu ei sau sa te reduca la tacere).
Romano-catolicii nu fac parte din “Consiliul Mondial al Bisericilor” aratand in felul acesta demnitate (in erezia lor). Ei se considera “Biserica cea Una”, ceea ce ne arata mai multa seriozitate teologica din partea lor. Avem de invatat de la ei, chiar daca sunt eretici.
Nu judec pe nimeni si cu smerenie spun aceste lucruri. Nu am intentia de a ofensa pe nimeni, iar daca cineva se simte ofensat imi cer iertare.
Din cele expuse mai sus se intelege ca statutul “Consiliului Mondial al Bisericilor” este total incompatibil cu statutul Bisericii Ortodoxe, care este Una, Sfanta, Catholica si Apostolica.
preot Matei Vulcanescu