Potrivit site-ului sârbesc, www.rastko.rs/kosovo/crucified, 76 de lăcaşe de cult au fost distruse în zone unde se aflau trupele americane şi italiene, alte 17 în zona controlată de soldaţii germani. Alte 10 biserici vandalizate erau în zonele de care se ocupau militarii britanici, restul de 7 – din zona militarilor francezi din KFOR.

Aceeaşi sursă menţionează faptul că multe dintre bisericile transformate în ruine fuseseră construite în secolul al XIV-lea şi supravieţuiseră atacurilor otomanilor şi celor două războaie mondiale.

Martorul grozăviilor

„Expoziţia aduce fotografii din cumplita vară a anului 1999, când armata iugoslavă s-a retras din Kosovo şi Metohia, iar NATO şi formaţiunile paramilitare albaneze au preluat controlul asupra regiunii. Milinko Stefanovici, ca fotograf, a fost martorul represaliilor împotriva locuitorilor nealbanezi lipsiţi de apărare. Adu cem în faţa dumneavoastră câteva fragmente din jurnalul ţinut de Stefanovici în acele zile groaznice”, explică organizatorii expoziţiei.

„Kosovo şi Metohia în lacrimi” este o expoziţie itinerantă, care şi-a început călătoria prin România acum trei ani, în urma unui demers personal al absolventului de Teologie Ion Gurgu, director al Editurii Predania.

Românii nu ştiu foarte multe despre Kosovo

Tânărul de 31 de ani povesteşte că a pornit acest „proiect personal” şocat de faptul că, deşi suntem ţări vecine, în România nu se ştie mai nimic despre atrocităţile prin care au trecut ortodocşii din Kosovo şi Metohia.

„Acum câţiva ani s-a distrus o statuie din secolul al VII-lea înfăţişându-l pe Budha, în Afganistan. Îmi amintesc că la fiecare 15 minute pe CNN şi pe alte canale de ştiri se vorbea despre acest lucru. În aceeaşi perioadă, în Kosovo s-au distrus biserici din secolul al XIV-lea, fără să apară nicio ştire despre acest lucru. Eu nu pot să mă duc la CNN, nu am cunoştinţe în media ca să mediatizez ce s-a întâmplat lângă noi, aşa că am pornit un proiect personal. Cu această expoziţie care e făcută din tot sufletul, pe prietenii şi cu ajutorul celor apropiaţi, fac ceea ce pot eu pentru a arăta ororile comise în ţara de lângă noi”, zice Ion Gurgu.

Povestea începe în 1997

Ion Gurgu era student în primul an la Teologie şi, la Novi Sad, a primit o carte despre bisericile distruse în timpul războiului din fosta Iugoslavie, în Croaţia şi Bosnia Herţegovina, pe care s-a apucat să o traducă, pentru a o edita şi în limba română.

Cartea nu apăruse încă în 1999, când au urmat bombardamentele din Kosovo şi Metohia. Imediat a decis să adauge şi acest capitol în volumul care a apărut la Editura Scara în 2000, „Ruinele ortodoxiei”.

În acelaşi an l-a cunoscut pe fotograful care a ţinut jurnalul în imagini al distrugerilor bisericilor din Kosovo şi Metohia, Milinko Stefanovici, şi a hotărât să-i expună în România imaginile surprinse în 1999.

Intrare liberă la muzeu

Imaginile care surprind ruinele fostelor lăcaşuri de cult din Kosovo şi Metohia, suprinse de fotograful sârb Milinko Stefanovici, vor putea fi văzute la Timişoara, până pe 10 februarie.

Expoziţia cuprinde 30 imagini şi a fost vernisată, ieri după-amiază, în cadrul Muzeului Catedralei Mitropolitane din Timişoara.

„Imaginile sunt foarte mişcătoare, având în vedere că au fost făcute de un om care a riscat enorm”, afirmă Bogdan Solmoşan, un timişorean care a participat la vernisaj. Cei interesaţi pot vizita expoziţia, de luni până sâmbătă, între orele 9.00 şi 17.00. Duminica, expoziţia va fi deschisă între orele 9.00 şi 12.00. Intrarea este liberă.

MĂRTURII ISTORICE

Cele 30 de imagini expuse la Muzeul Catedralei Mitropolitane fac parte din jurnalul realizat de Milinko Stefanovici în 1999, imediat după retragerea armatei iugoslave din Kosovo

Milinko Stefanovici, născut în 1947, în localitatea Kostainik, din Serbia, este unul dintre cei mai mari artişti fotografi din fosta Republică Federală Iugoslavia.

Artist fotograf şi fotojurnalist, publicist, editor şi pedagog, membru al Uniunii Artiştilor Plas tici din Serbia şi maestru în fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia, Milinko Stefanovici este din 1993 preşedinte al Uniunii Fotografilor din Serbia.

Fragmente de jurnal

Fotografiile expuse la Timişoara sunt un fragment din jurnalul fotografic ţinut în 1999, în primele zile după retragerea armatei iugoslave, când l-a însoţit pe Mitropolitul Amfilohie al Muntenegrului şi Litoralului, fără gărzi de corp sau pază armată, în zonele de conflict.

„Am hotărât ca, pentru prima dată, să-mi încalc regulile profesionale – de a nu publica fotografii ce ţin de domeniul patologiei medicale şi militare. După vederea şi fotografierea multor victime din rândul sârbilor, am înţeles că nimeni în afară de noi nu sunt interesaţi, ba poate nici măcar toţi dintre noi. Mi-am schimbat părerea. Cine va mărturisi despre ele în afara noastră?!”, scria Milinko Stefanovici în jurnalul său.

În acel periplu a trăit drama umană. A alinat cu vorbe bune refugiaţi sârbi, unii dintre ei a doua sau a treia oară, a găsit sârbi decapitaţi şi a participat la slujbele de înmormântare. De cele mai multe ori, Milinko Stefanovici a consemnat în imagini ruinele fostelor biserici, monumente de patrimoniu construite chiar şi cu 700 de ani în urmă.

O provincie disputată etnic

Numit de sârbi „leagănul civilizaţiei”, despre Kosovo se spune că a fost, este şi va rămâne Ierusalimul sârbilor: locul cu cea mai mare densitate de biserici creştine de pe Pământ – aproape 1.400 pe o suprafaţă de 10.800 kmp.

În 1989, Slobodan Miloşevici a redus drastic statutul autonom al provinciei Kosovo. Albanezii au ripostat, iniţial paşnic, creându-şi apoi structuri paralele în administraţie.

În 1990, parlamentul kosovar a declarat independenţa, iar în 1992, Ibrahim Rugova a fost ales preşedinte. Republica Kosovo nu a fost recunoscută niciodată oficial decât de Albania.

În 1996, protestele din Kosovo au fost înlocuite de răspunsurile armate ale UCK.

În 1998, violenţele s-au înteţit, sârbii au semnat pentru încetarea focului şi s-au retras parţial, sub monitorizarea OSCE. Luptele au fost reluate la finele aceluiaşi an.

Masacrul de la Racak, din ianuarie 1999, a însemnat începutul implicării NATO. O conferinţă de pace a fost convocată şi a fost întocmit un acord care prevedea autonomia Kosovo şi desfăşurarea unor trupe NATO. Sârbii au considerat inacceptabil acordul.

În martie-iunie 1999, avioanele NATO au bombardat Iugoslavia, pentru a-l forţa pe Miloşevici să retragă trupele. Gherilele albaneze din Kosovo continuau să se lupte cu forţele iugoslave, iar numărul refugiaţilor creştea de la o zi la alta.

În iunie 1999, Miloşevici a fost de acord cu prezenţa militară străină în Kosovo şi retragerea trupelor sale. Peste 200.000 de sârbi au părăsit Kosovo, după retragerea trupelor guvernamentale. Cei care au rămas au căzut victime violenţelor etnice.

PECKA BANJA. Icoane de la Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” recuperate de la traficanţii albanezi

Sursa:www.evz.ro