Femeia cananeeancă devine dascăl pentru noi prin smerenia ei profundă
În toate bisericile s-a citit astăzi, la 17 februarie 2013, în Duminica XVII-a după Rusalii, fragmentul Evanghelic care prezintă Vindecarea fiicei femeii cananeence.
În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a evidențiat învățăturile ce reies din pericopa evanghelică de astăzi.
Femeia cananeeancă – dascăl pentru Biserică
În cuvântul său de învăţătură, Patriarhul României a evidenţiat faptul că femeia cananeeancă devine un dascăl pentru toţi oamenii credincioşi, arătând că strigarea ei Doamne miluieşte a devenit cea mai concentrată rugăciune a Bisericii.
„Duminica a XVII-a după Rusalii are rânduită o Evanghelie în care se vorbeşte despre vindecarea fiicei femeii cananeence care era chinuită de diavoli. Această Evanghelie ne arată trei virtuţi deosebite ale femeii cananeence şi anume credinţă puternică, smerenie adâncă şi rugăciune stăruitoare, toate trei izvorâte din iubirea ei de mamă îndurerată care se identifica întru totul cu suferinţa fiicei ei chinuită de diavol. Ceea ce reţinem în mod deosebit este faptul că femeia, această mamă îndurerată, devine un dascăl pentru toţi oamenii credinţei şi pentru Biserică. Strigarea ei Doamne miluieşte-mă a devenit rugăciune a Bisericii; cea mai concentrată rugăciune a Bisericii este aceasta: Doamne miluieşte-mă. În această rugăciune este cuprinsă toată iubirea milostivă, mila lui Dumnezeu este iubire milostivă şi smerită faţă de oameni”, a spus Preafericirea Sa.
Femeia cananeeancă devine dascăl pentru noi şi prin smerenia ei profundă, a spus Preafericirea Sa arătând că: „Poate că o altă persoană s-ar fi supărat când ar fi auzit cuvintele Mântuitorului Nu este bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor, dar ea avea un singur scop, indiferent cum era considerată, să ajungă la vindecarea fiicei sale chinuită de diavol. În smerenia ei izvorâtă din iubirea îndurerată a acceptat să fie asemănată cu câinii, dar vedem că smerenia este şi izvor de înţelepciune şi izvor de curaj. Smerenia nu este laşitate, ci este cunoaştere a limitelor proprii şi în acelaşi timp speranţă sau încredere în ajutorul lui Dumnezeu şi dă răspunsul: Aşa este Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Văzând toate aceste calităţi ale ei Hristos Mântuitorul o laudă exclamând cuvintele O femeie mare este credinţa ta, fie ţie după cum voieşti. Această legătură între strânsă între credinţă vie, smerenie profundă, răbdare multă şi stăruinţa în rugăciune formează pentru creştin o lecţie vie de comportament în situaţii foarte dificile ale vieţii”.
În continuare, Preafericirea Sa a subliniat importanța rugăciunii în viața creștinului, așa cum reiese din pericopa evanghelică de astăzi: „Evanghelia ne arată importanţa rugăciunii nu doar pentru noi înşine, ci şi rugăciunea pentru alţii, mai ales pentru cei care nu ştiu să se roage, nu vor să se roage sau nu mai pot să se roage. O mulţime de oameni bolnavi fizic şi psihic, fiind stăpâniţi de duhuri rele nu mai pot să se roage pentru ei înşişi şi atunci de mare preţ este o mamă credincioasă, un tată credincios, un prieten credincios, un frate sau o soră care au credinţă puternică şi pentru credinţa lor Dumnezeu dăruieşte vindecare celui care nu se mai poate ruga pentru el însuşi”.
La 24 februarie Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a XXXIII-a după Rusalii.
Sursa: basilica.ro