HRAMUL MĂNĂSTIRII ANTIM DIN CAPITALĂ

HRAMUL MĂNĂSTIRII ANTIM DIN CAPITALĂ

.

Hramul Mănăstirii Antim din Capitală
 
 

În fiecare an, în ziua de cinstire a Sfântului Antim Ivireanul, numeroşi credincioşi din ţară, nu numai din Bucureşti, vin să participe la slujbele religioase. În ziua hramului, după slujba Ceasurilor şi a Acatistului Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de PS Macarie, Episcopul românilor ortodocşi din Europa de Nord, înconjurat de un sobor de arhierei, PS Episcopi-vicari patriarhali Ciprian Câmpineanul şi Varlaam Ploieşteanul, arhimandriţi, ieromonahi, preoţi şi diaconi, după cum informează Ziarul Lumina.

După Sfânta Liturghie, PS Episcop Macarie a evidenţiat câteva aspecte din viaţa Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti, arătând că în spiritualitatea şi cultura românească a fost o personalitate excepţională, fiind tipograf, gravor, traducător de lucrări în limba română, scriitor, înflăcărat predicator şi ctitor de locaşuri sfinte, între care şi Mănăstirea „Toţi Sfinţii”, ctitorie care a rămas în conştiinţa istoriei ca fiind una dintre capodoperele de artă, cultură şi spiritualitate românească. 

„În pridvorul acestei mănăstiri, Sfântul Antim Ivireanul a întemeiat o şcoală pentru copiii neajutoraţi. Totodată, a întemeiat prima bibliotecă publică de împrumut din cetatea Bucureştilor, primii beneficiari fiind copiii săraci, dar şi copiii din familiile aristocrate, începând cu fiii Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu, care au prins de timpuriu dragostea pentru carte. Iubirea pentru frumos a Sfântului Antim Ivireanul a fost nemărginită, evidenţiind în mod deosebit lucrarea cultural-misionară şi filantropică a Bisericii în societate. Sfântul Antim Ivireanul a întemeiat această mănăstire de trăire frumoasă, smerită şi liniştitoare, fiind o oază de bucurie sufletească, mai ales pentru noi cei care trăim în postmodernitate, unde individualismul şi iubirea egoistă, prin viaţa duhovnicească a mănăstirii, şi mai ales prin lucrarea acestei mănăstiri din inima cetăţii, sunt copleşite de comuniunea iubirii şi frumuseţii în Hristos Domnul nostru”, a precizat Preasfinţitul Episcop Macarie. 

Didahiile Sfântului Antim, monumente de limbă, cultură şi spiritualitate românească

Deşi, au trecut aproape trei veacuri, Sfântul Ierarh Antim Ivireanul este viu în conştiinţa Bisericii, a clerului şi a credincioşilor, fiind un model de slujire a Mântuitorului Iisus Hristos şi a contemporanilor săi. 

„Sfântul Antim Ivireanul a avut o dragoste profundă faţă de acest popor. Deşi era georgian, de unde şi numele de «Ivireanul», s-a regăsit sufleteşte şi a iubit atât de mult poporul român, încât aceasta se poate desluşi din didahiile sale, pe care noi le-am învăţat în şcoală, când studiam literatura română veche, cuvântări care sunt monumente de limbă, cultură şi spiritualitate românească”, a mai arătat Episcopul românilor ortodocşi din Europa de Nord. 

În continuare, PS Episcop Macarie a subliniat că „Sfântul Antim Ivireanul rămâne pururea cu noi, în mod deosebit prin cărţile sale, care sunt relicve ale spiritualităţii şi lucrării celei bune în biserica lui Hristos”. În acest sens, Preasfinţia Sa a dat citire unui paragraf din cuvântarea Sfântului Antim Ivireanul în cinstea Fecioarei Maria, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a sublinia exprimarea vie şi duioasă, „din suflet către suflet”, dar şi contribuţia sa la introducerea limbii române în slujirea bisericească, „făurind astfel o frumoasă limbă liturgică românească, pe care noi o folosim până astăzi”. „Câtă bucurie au avut contemporanii săi care auzeau pentru prima oară sfintele slujbe întru graiul lor străbun? De aceea, Sfântul Antim Ivireanul este ocrotitorul românilor de pretutindeni, fiindcă el ne arată cât de important este să ne păstrăm credinţa ortodoxă şi identitatea strămoşească oriunde ne-am afla”. 

De asemenea, Preasfinţitul Episcop Macarie a mai spus: „Viaţa Sfântului Antim Ivireanul stă sub semnul proniei dumnezeieşti. Nu întâmplător, ci în chip proniator, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu l-a adus în Ţara Românească, unde a întemeiat tipografii la Mănăstirea Snagov, la Râmnic, Târgovişte, Bucureşti, însă a înfiinţat tipografii, în premieră mondială, şi în limbile arabă şi georgiană”. 

Urmând testamentului Sfântului Ierarh Antim, ca la hramul acestei mănăstiri să se facă milostenie, obştea mănăstirii a pregătit pachete alimentare pentru credincioşii care au venit să-l cinstească pe ocrotitorul mănăstirii.

*