Acasă > Predici > Idei de predici ale PS Ioan Mihălţan la sarbatoarea Sf. Ilie Tesviteanul

Idei de predici ale PS Ioan Mihălţan la sarbatoarea Sf. Ilie Tesviteanul

Idei de predici ale PS Ioan Mihălţan la sarbatoarea Sf. Ilie Tesviteanul

 
 


Ev. Luca IV, 22-30

1.Între cuvânt şi simţământ este o mare diferenţă uneori, deşi ar trebui să fie o strânsă legătură.
2.Niciodată nu zidesc cuvintele care se diferenţiază de simţămintele lăuntrice. Devenim chiar nesuferiţi de cei cuminţi care ne ascultă. Când simţămintele sunt în strânsă legătură cu cuvintele şi ele sunt nobile, zidesc pe cei ce le ascultă.
3.Astfel de simţăminte  nobile, sfinte, exprimate prin cuvinte le rostea Mântuitorul celor ce-L ascultau şi-i mişca profund, încât se mirau de aceste cuvinte pline de har.
4.Dureros pentru că de cele mai multe ori rostim cuvinte dintr-o inimă plină de răutate, care cuvinte nu zidesc, ci distrug. De aceea trebuie să fim foarte atenţi la simţămintele lăuntrice exprimate prin cuvinte.
5.Noi oamenii, uneori, apreciem sau judecăm pe oameni după înfăţişarea exterioara, după profesie, stare socială şi nu după adevăr sau adevărate valori. Aşa precum constatăm că după astfel de principii îl judecau şi  pe Mântuitorul Iisus Hristos.
6.Uneori necunoscând această realitate lăuntrică a semenului nostru îl apreciem sau nu după această constatare. Lucrând împreună ani mulţi şi cunoscând mai de aproape realităţile lăuntrice ale persoanei îl vedem altfel. Explicabil că cei dintr-o familie, dintr-un oraş se cunosc mai aproape.
7.De dorit ar fi ca orice constatare am face şi oricum am cunoaşte să nu-l înjosim, ci din contră să-l compătimim, să-l ajutăm chiar dacă am constata orice defecte sau vicii.
8.O astfel de atitudine a avut şi Mântuitorul faţă de oamenii  pe care i-a întâlnit  şi cunoscut.
9.Lipsa de încredere duce la un fel de lipsă de comuniune, lipsă de într-ajutorare, chiar de aceea spune Mântuitorul că în astfel de cetăţi cu oameni cu lipsă de încredere n-a făcut multe minuni.
10.Există o deosebită providenţă şi pedagogie divină de cele mai milte ori neînţeleasă de noi oamenii, dar bine înţeleasă şi cunoscută de Dumnezeu.
11.De ce s-a dus Sf. Prooroc Ilie numai la o văduvă din Sarepta? De ce s-a vindecat numai Neeman sirianul rămâne o taină dumnezeiască.
12.Chiar şi această atitudine de ură faţă de Mântuitorul  rămâne tot o providenţă că deşi erau porniţi să-L omoare nu L-au omorât. Este ceea ce spune în Evanghelie undeva: ”nu  i-a sosit ceasul”.
13.Nici Hristos nu le-a descoperit lor de ce nu l-au omorât. Rămâne şi aceasta o taină.
14.Referindu-ne la Sf. Prooroc Ilie este bine să precizăm faptul că n-avea dreptate Karl Barth, cum că chipul lui Dumnezeu în om s-a distrus după păcatul strămoşesc şi a devenit buştean. N-ar mai fi existat atunci un Ilie Tesvieanul făcător de minuni, un Iosif sau ceata proorocilor.
15.Cum ne-am explica atâţia oameni făcători de minuni în Vechiul Testament. Deci nu putea fi omul după păcatul strămoşesc un buştean.
16.Conform celor spuse învăţătura Bisericii este adevărată care susţine că chipul lui Dumnezeu în om s-a întunecat, dar nici într-un caz nu s-a distrus. A rămas o lumină fumegândă, cum zice Sf. Scriptură.
17.Tot referitor la Ilie Tesviteanul rămâne  peste veacuri un exemplu de râvnă sfântă, categoric slujitor al lui Dumnezeu.
18.În toată această stare de sfinţenie a avut şi el clipe de descurajare şi îngrijorare, ceea ce nu trebuie să ne mire când trecem prin astfel de încercări. Dar în aceste clipe a cunoscut mâna lui Dumnezeu peste el. L-a scăpat de cei ce căutau să-l omoare şi a rămas un unicat în istoria mântuirii noastre fiind ridicat cu trupul la cer. Pe drept cuvânt puterile care îl stăpâneau erau dumnezeieşti şi pe bună dreptate apare într-o descoperire pe Muntele Taborului cu Moise.
19.Puterea pe care Dumnezeu a revărsat-o  asupra lui a rămas chiar ca pe vremea apostolilor şi în veşmintele lui. Deci puterea dumnezeiescă stă şi în materie deoarece mantia cu care a lovit Elisei apele Iordanului le-a despicat în două.
20.Putem învăţa din cele spuse despre atitudinea ce o avem faţă de semenii noştri pe care se cade să-i compătimim şi să-i ajutăm, din râvna pentru cele dumnezeieşti a proorocului Ilie şi de marea încredere în puterea lui Dumnezeu în orice moment pe cărările vieţii.
 

–>Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  „Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, 1999, p. 296-299 

Categories: Predici Tags:
  1. Nici un comentariu momentan.
  1. Nici un trackbacks momentan.