Începutul perioadei Octoihului

Începutul perioadei Octoihului

Astăzi este Odovania Praznicului Rusaliilor şi ultima zi a Penticostarului. Mâine, 19 iunie, va începe cea mai lungă perioadă a anului bisericesc, Octoihul. Perioadele anului eclezial depind de data la care prăznuim Sfintele Paşti în anul în curs şi în cel următor. Astfel, Penticostarul ţine de la Praznicul Învierii şi până la Odovania Praznicului Rusaliilor, Octoihul de la Duminica Tuturor Sfinţilor şi până la Duminica Vameşului şi Fariseului, atunci când începe perioada Triodului, informează TRINITAS TV. Toate au caracteristici liturgice şi tipiconale speciale, marcând, fiecare în mod specific, accentele teologice ale timpului sacru bisericesc.

„Este cea mai lungă perioadă din cursul anului bisericesc. Numărul duminicilor poate varia de la 28 până la 38. Din aceste duminici care sunt numerotate în ordine de la Duminica I după Rusalii şi până la Duminica a 33-a după Rusalii, care este Duminica Vameşului şi a Fariseului, cu care începe perioada Triodului, din şirul acesta se scad însă şase duminici care precedă trei sărbători: Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Sărbătoarea Botezului Domnului”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului.

În calendarul Bisericii noastre există, în perioada Octoihului, şi anumite duminici speciale, cu dată fixă de ţinere.

„Există în această perioadă şi o rânduială specială cu anumite duminici care nu mai respectă ordinea stabilită, ci ele au o perioadă relativ fixă în care trebuie să cadă. De aceea, în ordinea din calendar se observă o schimbare”, a mai spus Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu.

Perioada aceasta a anului eclezial este denumită după cartea principală de slujbă utilizată acum, Octoihul.

„Cântările sunt rânduite pe cele opt glasuri, fiecare săptămână având alocat glasul special de rând şi tot cu Duminica I după Rusalii începe şi numerotarea Voscresnelor, adică acele cântări care sunt inspirate din cele 11 Evanghelii ale Învierii care sunt rânduite la slujbele utreniilor noastre”, a mai spus Înaltpreasfinţia sa.

A doua duminică a Octoihului este închinată, în calendarul Bisericii noastre, Sfinţilor Români.

Sursa: Basilica.ro

3 comentarii la „Începutul perioadei Octoihului”

  1. mihaivalica

    Perioada cea mai lunga a anului bisericesc incepe cu lunea ca prima zi a saptamanii si se termina cu duminica.
    Duminica alternează, pe parcursul anului litrugic, din prima zi a săptămânii, în a opta a săptămânii, şi de 4 ori pe an, ca zi de sine stătătoare. Din întregul anul liturgic, doar în perioada de la Paşti la Rusalii, deci 50 de zile, duminica este prima zi a săptămânii, iar în celelalte 315 (316) zile din anul liturgic, duminica este serbată doxologic la sfârşitul săptămânii, cu cele 4 excepţii a duminicilor speciale.
    • Din cele 52 (rareori 53) duminici ale anului liturgic, 4 sunt speciale (duminica Paştilor, a Rusaliilor, a vameşului şi a fariseului, a fiului risipitor).
    • Sfânta şi marea duminică a Învierii Domnului este şi ultima zi din săptămâna mare şi prima zi din săptămâna luminată (săptămâna întâi a Paştilor). Unirea săptămânii mari (a patimilor) cu săptămâna luminată (a Învierii) subliniază faptul că numai învierea luminează patima, că taina crucii este inseparabilă de taina învierii (misterul pascal – la latini sau stavroanastasis – la greci).
    • Duminica vameşului şi a fariseului este şi ultima zi a săptămânii 33 după Rusalii (16 după Înălţarea Sfintei Cruci) şi prima zi a săptămânii vameşului şi a fariseului (34 după Rusalii), ea unind timpul de peste an (de după Rusalii), cu timpul de pregătire pentru Paşti (al Triodului).
    • Duminica Sfintei Cincizecimi (a Rusaliilor) nu aparţine niciunei săptămâni, este singură (este o a opta săptămână a Paştilor formată dintr-o singură zi), simbol al zilei unice şi fără de sfârşit a veşniciei. Datorită Pogorârii Sfântului Duh, timpul de peste an, de la duminica singulară a Rusaliilor la duminica singulară a fiului risipitor, timp care se măsoară în „săptămânii după rusalii”, devine simbol al timpului prezent al bisericii, un timp de înveşnicire, de har şi îndumnezeire (asemănare cu Dumnezeu), de mântuire şi recuperare a tot ce era pierdut, un timp care se va sfârşi şi va fi urmat de ziua unică a veşniciei.
    • Singularitatea duminicii Rusaliilor şi a fiului risipitor, poziţia duminicilor Paştelui şi a vameşului şi fariseului, şi la sfârşitul săptămânii precedente, şi la începutul săptămâni consecutive, sau poziţia restului duminicilor anului liturgic, când la începutul, când la sfârşitul săptămânii liturgice, subliniază faptul că duminica simbolizează ziua unică (prima şi ultima) a veşniciei, care va substitui zilele veacului acesta.
    • Locul duminicii din punct de vedere biblic este cel propus de Sf. Sinod al BOR, prin mutarea liniei de demarcaţie după ziua de sâmbătă; însă, conform principiului tradiţional al teologiei creştine patristico-monastică contemplativă „după sfinţii Părinţi”, anul liturgic creştin este cadrul general în care se desfăşoară întreaga viaţă liturgică (viaţă care este şi spirituală, pentru că spiritualitatea creştină autentică este cea liturgică).
    • Deci, duminica, zi a Învierii, corespunde, din punct de vedere istoric, cu prima zi a săptămânii ebraice de 7 zile şi rămâne aşa de la Paşti la Rusalii, când sărbătorim Învierea „la trecut”. Pentru creştinii ortodocşi, timpul liturgic al Bisericii, care începe cu Rusaliile (ziua de naştere a bisericii este ziua de Rusalii), adică de la Rusalii la Paşti, Învierea este aşteptată (Crezul: „aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”), Învierea este la viitor, la sfârşitul timpului, iar duminica este aşezată la sfîrşitul săptămânii liturgice.
    • Aşadar, în cadrul săptămânii liturgice creştine a anului pascal, locul duminicii nu este fix. De aceea nici calendarul până-n 2010 nu a redat corect frumuseţea anului liturgic; probabil că aceasta a făcut să se ia hotărârea pripită, căzând, astfel, din lac în puţ, întrucât veşnicia, pe care o simbolizează duminica, nu poate fi fixată în timpul nostru cronologic măsurat cu săptămâna de 7 zile. Prin decizia Sfântului Sinod al BOR din anul 2010, duminica este încadrată în săptămâna liturgică doar ca prima zi a săptămânii în tot timpul anului liturgic, sărăcind astfel patrimoniul liturgic, simbolic si spiritual al Bisericii Ortodoxe.
    • De aceea, în prima variantă – dacă nu s-ar pune nici o delimitare (barare) a zilelor de duminică în calendarul liturgic -, ar fi mult mai eficient şi, poate, ar fi o soluţie de a reprezenta frumuseţea, importanţa şi mobilitatea liturgică a zilei de duminică, ca pregustare a zilei celei veşnice, înca în şi sub timp fiind.
    • A doua variantă ar fi delimitarea grafică alternativă în calendar a zilei de duminică astfel: când prima, când a opta şi de patru ori pe an, ca zi de sine stătătoare, barată cu una sau două linii, conform slujbelor liturgice lăsate de Sf. Părinţi, şi nu redusă doar la informaţia biblică, ca prima zi a săptămânii, asa cum este acum marcata in calendarul pe 2011.
    Pr. dr. Mihai Valica

Comentariile sunt închise.