ÎNŢELEPŢI CA ŞERPII
ŞI FĂRĂ RĂUTATE CA ŞI PORUMBEII?

TRADUCEREA FIDELĂ A CUVÂNTULUI PĂRINTELUI
NIKODIMOS AGHIOPAVLITUL
DESPRE CELE ÎNTÂMPLATE LA IAŞI ÎN ZIUA CUVIOASEI PARASCHEVA

N. trad.: Făcând această re-traducere nu intenţionăm să aruncăm nicio umbră de îndoială asupra capacităţii şi credibilităţii părintelui Gherontie – aghiopavlit de mulţi ani, cunoscut şi iubit nouă -, ci dorim să redăm întocmai cuvintele părintelui Nikodimos şi cu nuanţele ce i-au scăpat părintelui translator. La debitul verbal, la bagajul de informaţii pe care l-a transmis părintele Nikodimos şi fără pauze mai dese pentru traducere, mărturisesc că nici eu n-aş fi putut face o traducere fidelă. Am tradus şi transcris apăsând de multe ori pe „pause” după filmuleţul postat de http://cidadededeus.wordpress.com/.

Să mulţumim şi să-L slăvim pe Dumnezeu că ne-am întâlnit împreună cu dumneavoastră aici în această sală. Aşa după cum ştiţi, ne aflăm aici cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Teofan, venind din Sfântul Munte, din Mănăstirea Sfântul Pavel, în care Gheronda (arătând spre părintele Partenie) este egumen din anul 1974, iar în mănăstire din 1954, şi a fost o mare binecuvântare că ne-a vizitat Mitropolitul Teofan şi s-a făcut o încercare să fie aduse sfintele moaşte ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, care de veacuri se află în mănăstirea noastră pentru motive de pelerinaj în oraşul dumneavoastră Iaşi.

Să spunem că în Mănăstirea Sfântul Pavel se află multe sfinte moaşte de la mulţi şi mari sfinţi şi în mod deosebit Cinstitele Daruri, pe care le-au adus magii lui Hristos şi care sunt o comoară unică a mănăstirii, care nu se află în altă parte, în altă mănăstire sau în altă parte a lumii.

De asemenea, se află sfintele moaşte ale multor mari sfinţi ai Bisericii, după cum cele ale Sfântului Grigorie Teologul – întreg piciorul stâng întreg – sau ale Sfântului Marelui Mucenic Pantelimon – cea mai mare parte din sfântul său cap.

Ceea ce a făcut cea mai mare impresie ÎPS Teofan au fost sfintele moaşte ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, care se păstrează de mulţi ani în Mănăstirea Sfântul Pavel, şi a considerat că ar fi o mare binecuvântare ca aceste sfinte moaşte ale Mănăstirii Sfântul Pavel să fie aduse pentru câteva zile pentru închinare în Mitropolia sa, în oraşul Iaşi.

Desigur că aşa ceva nu e uşor de realizat, nu e foarte uşor. Se cer multe proceduri – şi bisericeşti şi politice. Nu se dă cu uşurinţă o astfel de aprobare pentru o ieşire în vederea unui pelerinaj; dar ÎPS Teofan a insistat şi s-a făcut o mare încercare şi către Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului de care depindem, ca să primim aprobarea de la Patriarhul Ecumenic – şi care, desigur, ne-a dat-o cu plăcere, ca să aibă loc un pelerinaj în România – şi de la autorităţile politice ale Greciei. Insistenţa Mitropolitului Teofan ne-a impresionat mult, pentru că deşi existau alte sfinte moaşte, el insista să fie sfintele moaşte ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, ale unui mare sfânt al Bisericii noastre şi mărturisitor, aşa cum menţionează şi titlul său.

De asemenea, insistenţa ÎPS Teofan, pe lângă aceasta, s-a referit şi la însoţirea acestei misiuni a respectabilul nostru Sfânt Kathigumen – deşi el nu merge în misiuni aşa lungi; dar, în plus, insistenţa Mitropolitului de a pregăti Gheronda o Omilie în legătură cu Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Gheronda a pregătit această omilie, care a fost destul de detaliată cu conţinutul analog vieţii Sfântului Maxim Mărturisitorul şi mărturisirii credinţei lui, a Sfântului Maxim Mărturisitorul, şi fără îndoială nu ştia… nu fusese hotărât locul unde această omilie s-ar fi putut citi de către Gheronda.

ÎPS Teofan a considerat bine ca omilia să fie citită în ziua principală de sărbătoarea Sfintei Parascheva şi aceasta a fost pentru o mai multă cinstire a Sfântului Maxim şi nu pentru vreun alt motiv, dar dimensiunea omiliei poate să nu fi fost (potrivită), ca să fie citită în ziua… în acea oră, pentru că Dumnezeiasca Liturghie s-a lungit foarte mult prin omiliile care au precedat, de către Preafericitul Patriarh al României kir Daniil şi fără îndoială trecuse destul de mult timp.

Acolo, ÎPS Teofan a hotărât ca fiind bine… şi pentru că trecuse şi timpul, şi pentru că şi oamenii erau fără îndoială obosiţi, poate că nu puteau să asimileze întregul conţinut al acestei omilii, a considerat bine să… omilia – aşa cum era – să fie postată pe internet, aşa încât să fie la vederea şi citirea oricărui om interesat şi la un anumit punct să se scurteze, să se oprească omilia. Nu din dispreţ – aşa o vedem, pentru că ni s-a adresat chiar mai devreme, că aceasta trebuie să fie pusă pe internet, trebuie să o vadă lumea, a fost o foarte frumoasă omilie, trebuie să fie citită mai larg. Nu a avut ca scop să cenzureze, să limiteze omilia stareţului.

Gheronda, fireşte, nu a avut nicio împotrivire – de altfel, de mic copil este un om al ascultării – şi a înţeles că acesta este duhul şi că pe internet toţi oamenii vor putea să urmărească lejer această omilie şi nu în grabă, după rigorile televiziunii, şi pentru că Dumnezeiasca Liturghie a durat aproape 4 ore şi fără îndoială în felul acesta a fost scurtată în acel punct – cred că fără vreun interes (skopimotita) din partea mitropolitului Teofan…

Totuşi, unii fraţi întru Hristos, au explicat diferit lucrurile şi pe internet au circulat diferite mesaje: că mitropolitul a limitat omilia, că a tăiat partea în care era mărturisirea Sfântului Maxim şi diferite altele asupra cărora ne dau telefon şi din Grecia şi ne zic: Ce s-a întâmplat? De ce s-a întâmplat asta? De ce mitropolitul v-a pus limită? De ce nu a lăsat să fie citită omilia Stareţului? Eu zic: Nu este aşa. Este diferit. Tocmai invers s-a întâmplat. – Dar noi avem informaţii, de pe internet, din România, de la foarte mulţi, că Mitropolitul s-a comportat necuviincios şi a întrerupt omilia. – Nu – le zic – invers s-a întâmplat. Mitropolitul a vrut să fie pusă omilia pe internet şi în orice caz a avut loc o confuzie, în timp ce n-ar fi trebuit, nu a existat nici un interes (scopimotita), cel puţin aşa o simţim noi, nici cea mai mică răstălmăcire din partea stareţului.
ÎPS Teofan nu a pus nicio condiţie. El a vrut să fie scrisă omilia şi de către noi nu a fost interpretat ceva în sens negativ. Aceşti fraţi întru Hristos nu ştiu de ce au dat o astfel de dimensiune temei, în timp ce nu ar fi trebuit. Lucrurile stau cu totul altfel decât au fost prezentate pe internet. Nu a fost nici un interes (scopimotita) – credem – (ridicând din ochi) din partea Mitropolitului, nici vreo răstălmăcire din parte stareţului.
Credem că acestea sunt suficiente despre temă şi, desigur, am spus multe, dar ne-a neliniştit şi ne-a întristat mesajele pe care le-am primit din Grecia că: Ce s-a întâmplat? Ceva rău s-a întâmplat în oraşul Iaşi. S-a făcut vreo cenzură. A făcut ceva mitropolitul. Nu – zic – nu a făcut deloc ceva ciudat… Cu multă dragoste ne-a înconjurat şi nu ar fi trebuit să ne referim poate cu atâtea detalii, dar vrem să explicăm că nu a existat nicio ispită şi aici să ne oprim şi să continuaţi mai departe cu Gheronda.

(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”)